BusinessMagazin

Tag: Florin Talpes

  • Omul de afaceri care a fost păcălit cu un milion de dolari de un escroc cu papion

    „A fost prima păcăleală pe care am luat-o de la un partener cu papion, care m-a dus la Ritz în Paris. Ştia să construiască imaginea. Am avut vânzări foarte interesante pe piaţa americană şi n-am văzut niciun cent”, spune Florin Talpeş. Un minus de un milion de dolari dintr-un foc. După acel moment, Talpeş a decis să renunţe la varianta partenerului exclusiv şi să îşi deschidă propriile sale firme cu angajaţi locali, cu ajutorul unor consultanţi: „Eu încă am probleme să-mi dau seama dacă un american care vrea să lucreze în vânzări va performa sau nu. Prima draperie pe care trebuie s-o dai deoparte este perdeaua după care se ascunde, ceea ce poate fi foarte greu”. Primul lucru pe care l-a făcut după eşecul cu americanul de la Ritz – „ar trebui să fiu supărat nu doar pe americani, ci pe toate popoarele Pământului” – a fost să angajeze o companie de executive search pentru a putea găsi personal în fiecare dintre ţările în care există filiale.

    La 13 ani de atunci, Bitdefender este astăzi producătorul uneia dintre cele mai performante şi eficiente game de soluţii de securitate informatică atestate pe plan internaţional. În fiecare zi, tehnologia Bitdefender protejează datele digitale ale 500 de milioane de utilizatori, iar tehnologiile antivirus Bitdefender se clasează pe primul loc la nivel mondial în urma testelor specializate realizate de organisme independente de profil, printre care AV Test şi AV-Comparatives.

  • Povestea produsului românesc cumpărat de peste 500 de milioane de oameni

    “Bitdefender a apărut abia în 2001 în urma unei greşeli pe care am făcut-o. Nu ne-am protejat marca pe piaţa nord-americană. Pe vremea aceea, credeam că dacă deţii domeniul e suficient. Aveam domeniul avx.com, predecesorul Bitdefender, dar când am dat drumul produselor pe piaţa americană ne-am trezit cu o procedură juridică„, îşi aminteşte astăzi Florin Talpeş. O companie din SUA cu afaceri de miliarde din domeniul electronic considera că românii le încalcă brandul, iar businessul lui Talpeş s-a văzut cheltuind peste o sută de mii de dolari pe serviciile avocaţilor, bani care de altfel trebuia să meargă înspre dezvoltarea afacerii. Pentru ca scenariul să nu se repete şi în alte ţări, dar şi din cauza literei V din numele AVX – „V venea de la virus, dar atunci eram deja mai mult decât un antivirus, lucram deja în zona de securitate”-, Talpeş a început să se gândească la unul nou. Nu a fost o decizie uşoară, deoarece AVX avea deja un istoric de cinci ani, perioadă în care se investise în construirea brandului. Înregistrarea mărcii Bitdefender a durat nouă luni, dar decizia a fost una potrivită pentru că, spune omul de afaceri, este important să te protejezi în principalele pieţe de pe mapamond. „Bitdefender a fost un efort de echipă. Meritul meu este mic, meritul este al echipei. De multe ori decizia e simplu de luat şi am simţit-o cu toţii. A venit aşa (pocneşte din degete)”, spune Talpeş.

    La 12 ani de atunci, Bitdefender este astăzi producătorul uneia dintre cele mai performante şi eficiente game de soluţii de securitate informatică atestate pe plan internaţional. În fiecare zi, tehnologia Bitdefender protejează datele digitale ale 500 de milioane de utilizatori, iar tehnologiile antivirus Bitdefender se clasează pe primul loc la nivel mondial în urma testelor specializate realizate de organisme independente de profil, printre care AV Test şi AV-Comparatives.

    CÂND VIAŢA ÎŢI PERMITE SĂ GREŞEŞTI

    „N-am să încep chiar cu începutul. Am terminat matematici chioare şi după doi ani de profesorat la un liceu de industrie uşoară din Sighişoara am ajuns în Institutul de Tehnică de Calcul din Pipera. Noi astăzi numim Pipera Silicon Valley, dar atunci habar nu aveam ce înseamnă Silicon Valley.„ Aşa începe povestea creatorului Bitdefender Florin Talpeş, nu doar unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din România, ci şi al treilea cel mai admirat antreprenor din România, potrivit anuarului Business Magazin „100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO”.

    Anul 1990 l-a prins în informatică, programând şi scriind algoritmi în domeniul prelucrării imaginilor, iar la acel moment mărturiseşte că „habar nu avea” ce înseamnă un plan de afaceri şi cum se conduc doi oameni. „Modul în care am pornit noi este unul complet atipic faţă de ceea ce se întâmplă astăzi. Dar noi am beneficiat de faptul că ne-am dezvoltat odată cu piaţa şi asta ne-a făcut să greşim şi să învăţăm din greşeli. Viaţa nu îţi permite să faci atât de multe greşeli. De regulă, dacă faci o greşeală, o plăteşti repede.„ Un alt avantaj a fost prăbuşirea pieţei româneşti şi a celei din statele CAER de la acea vreme, cauzată de schimbările politice, iar mulţi programatori din România nu mai aveau piaţă de desfacere, ceea ce a determinat o reorientare către statele vestice. Ţinta numărul unu: Franţa. Compania şi-a crescut afacerile din primii cinci ani pe seama pieţei din Hexagon, deşi francezii erau printre cei mai dificili clienţi cu care s-au întâlnit în materie de standardele de calitate cerute. Experienţa de acolo a fost de real folos pentru că firma nu avea experienţă internaţională în Occident, iar în regimul comunist cultura era diferită faţă de noile reguli. La început de ‘90, Talpeş se aştepta ca România să se schimbe mai repede în noul sistem capitalist: „Îmi amintesc că atunci când Brucan a zis că ne trebuie 20 de ani m-am enervat foarte tare. A fost o enervare mare în familie. Mă gândeam că în cinci ani se rezolvă totul”, spune Talpeş, care miza pe încrederea sa în competenţele din software pentru accelerarea businessului. Primii angajaţi au fost colegii de la Institutul de Tehnică de Calcul, iar legătura cu producătorul de software din Franţa s-a făcut prin nişte cunoştinţe care aflaseră că respectiva companie, dezvoltator de jocuri pe calculator, stagna de câteva luni pe unul dintre produse şi nu reuşea să înainteze.

    „Ne-am dus şi ne-au spus că, dacă le rezolvăm problema, într-o lună semnăm primul contract. După două zile de stat în Paris ne-am întors la ei cu soluţia. Am venit nesperat de repede”, povesteşte Talpeş. Prima factură a fost de câteva mii de franci francezi, dată fiind lipsa abilităţilor de a negocia. Neclare erau şi situaţiile financiare, iar firma nu putea să îşi deschidă nici conturi în bănci: „Toţi banii erau cash. Prima oară când a trebuit să aducem 100.000 de franci ne-am speriat, cu banii în pungă, în geantă. Nu ştiam cum ieşim cu ei din Franţa sau cum intrăm în România”.

    Bogdan Dumitru, actualul CTO al companiei, a fost între primii cinci angajaţi de la vechiul AVX. Se întâmpla în 1997 şi îşi aminteşte că nu a fost nevoie să fie convins să vină în companie pentru că lucra de doi ani la astfel de proiecte şi îşi dăduse seama că nu s-ar putea descurca pe cont propriu. „Ironia face că am vrut să lucrez cu altcineva din industrie, dar nu mi-a plăcut colectivul„, spune Dumitru, care a primit la început un salariu de 80 de dolari, faţă de zece dolari, cât era atunci bursa sa de studiu. Întâlnirea dintre Dumitru şi Talpeş a durat cinci minute: „Prima oară m-au pus să dau un test cu un personaj dubios care m-a întors trei ore pe toate feţele„. A trimis CV-ul în plic, după ce l-a tipărit la o imprimantă cu ace şi a fost ulterior sunat. Negocierea a fost simplă: „Domnul Talpeş a spus cât e salariul, iar eu am spus: «OK. Mulţumesc»”.

  • Cum a ajuns un antivirus românesc produsul anului 2012 în lume

    DINTR-O CAMERĂ SUBTERANĂ COMPARABILĂ CU O GARSONIERĂ DINTR-UN DEMISOL AL BUCUREŞTIULUI, trei tineri supravegheau 21 de monitoare albastre, care afişau o serie de erori, cam ca acelea afişate de calculatoarele folosite de toată lumea în cazul infectării cu un virus. Camera este laboratorul de teste AV Comparatives din orăşelul austriac Innsbruck, nu doar o destinaţie turistică în vogă, ci şi locul unde se află o universitate de renume, locul de unde vin cei mai mulţi angajaţi ai companiei, cu o medie de vârstă de nici 30 de ani. AV Comparatives este o organizaţie care, în parteneriat cu guvernul austriac, Universitatea din Innsbruck şi Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Hong Kong, face teste independente pe programe antivirus şi este printre principalele surse de informare ale revistelor de specialitate, cum ar fi PC Magazine, Secure View, Computer Shopper sau Chip. Austriecii se alătură germanilor de la AV-Tests sau chinezilor de la PC-Security Labs în topul mondial al celor care testează antiviruşi. Tehnologia aflată în subsolul de mai puţin de 50 de metri pătraţi din Innsbruck are o valoare de aproximativ 200.000 de euro. Istoria AV Comparatives este asemănătoare poveştii Facebook, despre care Andreas Clementi, fondatorul şi CEO-ul afacerii, crede că este mai mult axată pe profit, în timp ce “noi nu facem atât de mulţi bani”.

    Cu sau fără bani, Clementi îşi dedică aproape tot timpul muncii din laborator, născută din pasiunea sa pentru calculatoare. În jurul anului 2000, a început să testeze antiviruşi în propriul apartament pentru că nu avea încredere în rezultatele publicate în reviste. La început a încercat să obţină fonduri pentru susţinerea proiectului prin donaţii de la utilizatori, variantă care nu a funcţionat. A început apoi să primească finanţare indirectă de la guvernul austriac prin intermediul universităţii şi al unei organizaţii locale din Innsbruck, prin care obţine acum circa jumătate de milion de euro anual. Dacă la început Clementi lucra din propriul apartament pe calculatoarele personale, acum conduce laboratorul care funcţionează pe baza a 400 de servere, ascunde 20 de kilometri de cablu, are o capacitate de informaţie de 600 GB şi un spaţiu de stocare de circa 400 TB, suficient cât să permită păstrarea a aproape o sută de mii de filme. “Trebuie să accesăm un site în acelaşi timp cu toate soluţiile testate. Facem acest lucru cu o întârziere maximă de cinci secunde pe 25 de staţii de lucru pentru care folosim IP-uri din diferite ţări pentru că virusul ar putea ataca doar o anumită regiune”, spun reprezentanţii companiei, referindu-se la modalitatea de testare. Capcanele menite să atragă viruşi sau “honeyspot-urile” sunt amplasate în toată lumea de voluntarii care colaborează cu AV Comparatives. Şi dacă la început un astfel de test putea să dureze chiar şi o lună, acum poate fi făcut într-o durată de timp cuprinsă între cinci şi zece minute.

    PRINTRE PROGRAMELE DE ANTIVIRUS TESTATE SE NUMĂRĂ MCAFEE, Panda sau Kaspersky, iar dacă anul trecut premiul a fost obţinut de ruşii de la Kaspersky, produsul anului 2012 a fost Bitdefender, la egalitate cu cel al ruşilor. “Un rol important îl au influenţatorii mai mici sau mai mari din piaţă care folosesc rezultatele unor astfel de teste: un blogger cu 2.000 de cititori şi Niel Rubenking care scrie pentru PC Magazine şi are două milioane de cititori”, spune Florin Talpeş, CEO-ul Bitdefender. El a primit la Innsbruck, alături de o parte din echipa sa, premiul “Produsul anului” pentru Bitdefender. Pentru Talpeş, eficienţa nu se măsoară în numărul de angajaţi, ci în optimizare: “Să fii mai bun cu o echipă de 100 de oameni decât una de 3.000 înseamnă că trebuie să fii foarte creativ, trebuie să inovezi în permanenţă”. Dacă laboratorul Bitdefender este compus din 100 de oameni, numărul total de angajaţi depăşeşte 500, din care 80% sunt în România şi 20% în ţări precum SUA, Spania, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Emiratele Arabe Unite şi Japonia, 99% din partea de creaţie a produselor Bitdefender fiind realizată în România. Compania se va concentra în 2013 pe clienţii companii din pieţe precum SUA şi Germania, pe primele locuri în lume pe piaţa antiviruşilor, dar şi pe Japonia, “unde am început să tatonăm terenul”. Pe aceste pieţe, Talpeş mizează pe o creştere de 30% în 2013. În ce priveşte piaţa japoneză, el a observat o creştere pe segmentul de vânzări în retail, atipică pentru acest domeniu: “Dacă pe toate pieţele mature retailul de pe piaţa de software cade, la japonezi acesta este un segment de bază, în mare parte datorită folosirii intense a metroului şi a magazinelor din apropierea staţiilor”. În ce priveşte piaţa românească, el a observat că în 2012 nu a evoluat foarte mult, dar s-a observat o creştere de o treime a vânzărilor Bitdefender pe segmentul online.

    63% din antiviruşii folosiţi în România sunt pirataţi, potrivit datelor din 2011 ale unui studiu Business Software Alliance: “Dacă dezvoltarea economică este mai mică, rata pirateriei este mai mare şi invers”. Talpeş crede că există încă un segment important de public care încă trebuie educat: “Când mă întâlnesc cu cineva pe stradă şi îmi oferă un iPhone 5 cu 50 de euro, îmi cere banii, iar respectivul promite să mi-l aducă mâine, îl iau? Pe internet facem asta zilnic”.

  • Ascenta îşi dublează echipa după tranzacţia cu norvegienii

    Furnizorul local de servicii IT Ascenta, fondat de familia Talpeş, îşi va dubla numărul de angajaţi şi va ataca proiecte mai mari din sectorul public după tranzacţia prin care compania norvegiană Computas a devenit acţionarul majoritar, a declarat într-un interviu pentru ZF Florian Enea, acţionar şi director general al firmei. “Ceea ce este diferit este că acum avem în spate o finanţare puternică şi un portofoliu de soluţii şi implemen­tări în piaţa scandinavă pe care îl putem extinde în România şi în regiune”, a spus Enea. “Acum planul nostru este să creştem de la 13 până la 25 de oameni în acest an. Iar în 2014 avem în vedere o dublare a numărului de angajaţi.” “Integrarea în grupul norvegian Computas va permite companiei româneşti să abordeze mult mai puternic proiectele de infrastructură IT din România şi de pe alte pieţe din Europa”, a declarat Florin Talpeş, preşedintele grupului Softwin. “După tranzacţie ne repoziţionăm pe piaţă ca o companie capabilă să ducă proiecte de amploare. Este un lucru pe care nu îl puteam face până acum pentru că trebuia să ne încadrăm în cash-flow-ul grupului”, a spus Enea. În businessul Ascenta sectorul public are o pondere de 80%, iar cel privat de 20%. Ponderea mare a sectorului public corelată cu anul 2012 agitat din punct de vedere politic s-a resimţit în afacerile companiei, care au scăzut la 2,7 mil. euro anul trecut, de la 5,2 mil. euro în 2011. Pentru 2013, compania are în plan creşterea afacerilor la 5 mil. euro.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

  • El este creatorul Bitdefender, cel mai cunoscut antivirus românesc

    A debutat în software în 1990 ca cercetător la Institutul pentru Tehnică de Calcul. Ulterior, a pus bazele firmei de software Softwin, unde a început să dezvolte aplicaţii pentru companii din Franţa şi apoi să acopere şi cererea din partea educaţională. Talpeş este omul care a pus bazele Bitdefender, furnizor de soluţii de securitate IT, cu o cotă de circa 30% pe piaţa locală şi de 2% pe plan mondial. 60 de milioane de utilizatori din lume folosesc soluţia de securitate informatică dezvoltată de compania lui, la care se adaugă alţi 400 de milioane care o utilizează încorporată în produse cu alte nume. Vara lui 2012 a adus noi mutări pe tabla de şah a fondatorului Bitdefender. Cel mai cunoscut antivirus românesc din lume se îndreaptă către zonele cu cel mai mare potenţial de creştere într-un domeniu puternic lovit de criză. Talpeş vede segmentul B2B şi Orientul Îndepărtat drept motoarele principale de creştere pentru afacerea sa.

    ÎN AFARĂ DE ADMIRAŢIA PROPRIEI ECHIPE, CEA A MEDIULUI DE AFACERI E URMĂTOAREA LA RÂND CA IMPORTANŢĂ. CE POATE SĂ TE UNGĂ LA SUFLET MAI MULT DECÂT SĂ ŞTII CĂ ACEIA ASEMENI ŢIE TE CONSIDERĂ UN MODEL PENTRU ZONA DE MANAGEMENT ŞI ANTREPRENORIAT? – Florin Talpeş, Bitdefender – locul al 3-lea în top 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA

    Business Magazin a lansat luni, 12 noiembrie 2012, a treia editie a catalogului 100 CEI MAI ADMIRATI CEO DIN ROMANIA. Detalii aici.

     

  • Noile mutări pe tabla de şah a Bitdefender

    Farmecul antreprenorului român de succes, cu afaceri de talie internaţională, e redat cel mai bine de Florin Talpeş. O cămaşă lejeră, pantaloni de in şi nişte încălţări comode şi creatorul antivirusului e gata să povestească ce se întâmplă cu businessul său, chiar şi când afară sunt 35 de grade. Atmosfera din companie e poate şi mai încinsă, de când Talpeş a trasat noile direcţii pe care să mizeze în perioada următoare în goana după cotă de piaţă şi vânzări mai mari. Iar distanţele nu mai contează în noul business plan adoptat. România, o piaţă pe care o descrie dificilă din cauza lipsei de predictibilitate, a ajuns să însemne sub 5% din afacerile Bitdefender – “ritmul de creştere nu e acelaşi cu cel din alte pieţe, deci va însemna din ce în ce mai puţine procente”.

    Prima jumătate de an a culminat însă cu o mutare la 9.000 de kilometri. Şi nu distanţa ar fi problema, ci stilul complet diferit de a face business. Aventura în arhipelagul nipon a început în preajma Crăciunului, iar după şase luni Bitdefender se află între cele mai vândute cinci produse de software de pe piaţa locală – “dacă intraţi într-un magazin, atunci veţi vedea că domină culoarea roşie”. Talpeş o descrie ca fiind una cu nivel ridicat, dat fiind că acolo clienţii sunt obişnuiţi să plătească, spre deosebire de România, unde modelul practicat este cel gratuit.

    Bitdefender a atacat întâi piaţa de consumer şi a ales să folosească o companie care a intrat cu un nou concept – produsul pe viaţă. În general, în zona de securitate, produsele se vând cu licenţe de un an sau uneori de doi ani. În Japonia, compania a încercat ca antivirusul să fie de folos pe toată durata de viaţă a sistemului de operare, deci antivirusul s-ar schimba doar la înlocuirea sa. În cazul Americii de Sud sau al României, durata de viaţă a unui calculator este de chiar cinci sau şase ani, însă pe pieţe mature precum cea nord-americană sau cea japoneză nivelul e de trei-patru ani.

    “Un model pe viaţă pe piaţa sud-americană n-are avea succesul pe care l-ar avea în Japonia.” El explică faptul că piaţa japoneză e acomodată cu acest model, în timp ce în altele e nevoie de educaţie pentru a înţelege sistemul. Partenerul nipon al Bitdefender este un distribuitor local de produse de software, iar exceptând online-ul şi vânzările directe în cantităţi mari, antivirusul se vinde indirect prin acest tip de parteneriat, nu doar pe piaţa niponă, ci şi la nivel global. Marketingul e o componentă importantă pentru succesul businessului, de aceea agenţiile de comunicare locale şi accesul produsului în fabricile de conţinut sunt luate în calcul din start chiar şi pentru un produs de tip software.

    La capitolul conştiinţei consumatorului, Australia, loc în care nu are un partener regional, e un punct forte pentru antivirusul românesc – “ca o minge de zăpadă care creşte spectaculos” -, asta deşi îl comercializează doar online. Totuşi Talpeş admite că, de regulă, calitatea partenerilor e decisivă în timpul şi dimensiunea succesului obţinut. La capitolul costuri salariale, piaţa japoneză e una dintre cele mai scumpe, spune şeful Bitdefender, justificând astfel intrarea prin partenerul nipon şi nu prin deschiderea unui birou local – “e întotdeauna un joc între ce marje oferi partenerilor şi ce investiţii îţi asumi tu” – deci, în mod logic, o investiţie mai redusă atrage după sine un plus din adaos oferit partenerului.

    Drumul către pieţe noi este firesc în parcursul afacerii pornite după Revoluţie de unul dintre cei mai admiraţi 100 de CEO din România, potrivit catalogului cu acelaşi nume realizat de BUSINESS Magazin. După România şi ofensiva asupra pieţelor anglofone – America de Nord, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie, India, “când mergi la drum cu aplicaţii software ataci în primul rând” – antivirusul românesc a ajuns şi pe piaţa din China, unde Bitdefender are câteva parteneriate de unde a survenit un volum mare de utilizatori ai tehnologiilor. În piaţa chinezească de consumer domină însă serviciul oferit gratuit, de aceea şi modelul de business se schimbă uşor, tendinţa fiind aceea de a oferi îmbunătăţiri contra cost la pachetul oferit iniţial fără costuri.

    În cifre, creşterea de 30% din zona de online, unul dintre businessurile consistente în segmentul consumer, este motivul de bucurie pentru prima jumătate a lui 2012. “Explozia” de care vorbeşte Talpeş pentru a doua jumătate a anului vine din zona de enterprise. “Aici este boomul. Cartea cea mare pe care o jucăm e în zona virtualizării şi a cloudului. Putem ataca zona de mari organizaţii pentru că tehnologiile pe care le oferim sunt calitatea noastră principală.” Talpeş mai spune că cererea care se naşte dinspre sectorul companiilor i-ar putea face pe jucătorii din tehnologie să nu facă faţă. Practic, prezenţa pe piaţă trebuie să fie deja bifată pentru a absorbi cât mai repede cererea, iar pentru asta e nevoie de bani. Aplicaţiile software “din nori”, disponibile fără licenţă prin internet, sunt o afacere de câteva zeci de miliarde de euro, iar expertiza deţinută de companie poate fi decisivă în protejarea sistemelor care le accesează. “Avem mari aşteptări şi mari şanse să reuşim”, descrie Talpeş noua eră în care ar putea intra Bitdefender dacă va şti să-şi joace cărţile.

  • Cum a schimbat recesiunea viaţa programatorilor

    “Dacă am zece mii de lei, pot să văd criza în două feluri: ce-aş putea face ca după ce se termină criza să devină o sută de mii de lei sau ce mă fac să am la finalul crizei măcar zece mii.” Cam aşa rezumă Florin Talpeş, fondatorul companiei Softwin, cele două moduri în care gândeşte programatorul în 2011. Omul care a pus bazele furnizorului de soluţii de securitate IT Bitdefender, cu o cotă de piaţă de peste 30% în România şi circa 2% la nivel mondial, remarcă faptul că până în octombrie 2008 exista un dezechilibru între cererea de programatori din partea companiilor şi oferta din piaţă. Astăzi, spune creatorul Bitdefender, situaţia este similară. Criza economică a avut totuşi un efect asupra vieţii de zi cu zi a IT-istului român, dar unul mai mult psihologic. Mai exact, în momente de criză, unii o abordează ca pe o oportunitate şi deci îşi asumă riscuri, alţii privesc criza ca pe o ameninţare şi devin mai prudenţi.

    “În lumea programatorilor am constatat că sentimentul de incertitudine a creat o ancorare mai mare.” Astfel, până acum trei ani programatorii erau mai dispuşi să se disloce dintr-un loc în altul, însă acum fenomenul migraţiei a scăzut. “Dacă le dădeai ceva apetisant în 2008 şi le dai acelaşi lucru acum, şansele de reuşită în a-i recruta sunt mai mici.” Motivul: mulţi programatori au devenit mai conservatori pentru că sentimentul de incertitudine privind viitorul companiei la care s-ar angaja îi face mai vulnerabili. “Este un efect pur psihologic pentru că realitatea e construită de fapt din percepţii”, spune Talpeş. Tocmai nesiguranţa i-a determinat pe cei mai mulţi să rămână la locul de muncă în care i-a surprins recesiunea şi să nu mai rişte nimic, chiar dacă nevoia de programatori este în continuare la fel de mare. Deşi afectate de vremurile economice mai dificile, industria IT a fost mai rezistentă decât alte pieţe care s-au prăbuşit la jumătate sau chiar la un sfert faţă de anii 2007-2008. Afacerile din tehnologie au crescut constant, iar prestigiul României – de loc cu oameni de foarte bună calitate şi de două-trei ori mai ieftini – s-a apreciat. Investiţiile străine în noi centre de dezvoltare au fost chiar accelerate de avantajul costurilor mai mici.

    Întrebat dacă unui programator i-ar fi mai bine în România sau nu, creatorul Bitdefender spune că emigraţia în IT a fost mai degrabă un fenomen specific sfârşitului anilor ’90, când 40% dintre absolvenţii de automatică lucrau, în doar doi ani de la absolvire, în afara ţării. Criza dot.com din 2001 a oprit fenomenul, iar alături de investiţiile din IT de după anul 2000, a creat alternativa locală. “Dacă eşti un programator foarte bun, după nici un an de zile ajungi să câştigi 1.000 de euro pe lună. În câte domenii se mai întâmplă asta?”, se întreabă Talpeş.

    Una peste alta, avantajul slujbei de programator e că poate să lucreze oriunde. În viziunea sa, atuul principal al României e că oferă totuşi un mediu cultural pe care îl cunoaştem. “Dacă simţi că în jurul tău e multă minciună, dacă simţi că în jurul tău corupţia curge pe pereţi, dacă simţi că atunci când vrei să faci ceva, o iei peste faţă, dacă performanţa nu e gratificată, poate decizia e că vrei să trăieşti în altă parte”, explică Talpeş. Circa 8-10.000 de absolvenţi de ştiinţe asemănătoare informaticii ies anual de pe băncile universităţilor, iar cererea e în medie cu 20-30% mai mare. Ritmul este însă extrem de dinamic. Intrarea unei companii pe piaţa din România poate debalansa rapid raportul dintre cerere şi ofertă, dat fiind că nevoia de sute sau mii de angajaţi poate apărea peste noapte. Fenomenul se întâmplă în continuare, imun la problemele economice ale României, ba chiar stimulat de faptul că numărul de oportunităţi a crescut. Talpeş spune că programatorii pot avea chiar în România un microclimat de lucru extrem de competitiv, dar în afara orelor de serviciu contează şi ce se întâmplă la nivel de societate – “dacă acele lucruri te otrăvesc, atunci eşti practic împins să părăseşti ţara”.

  • Cum a schimbat recesiunea viaţa programatorilor

    “Dacă am zece mii de lei, pot să văd criza în două feluri: ce-aş putea face ca după ce se termină criza să devină o sută de mii de lei sau ce mă fac să am la finalul crizei măcar zece mii.” Cam aşa rezumă Florin Talpeş, fondatorul companiei Softwin, cele două moduri în care gândeşte programatorul în 2011. Omul care a pus bazele furnizorului de soluţii de securitate IT Bitdefender, cu o cotă de piaţă de peste 30% în România şi circa 2% la nivel mondial, remarcă faptul că până în octombrie 2008 exista un dezechilibru între cererea de programatori din partea companiilor şi oferta din piaţă. Astăzi, spune creatorul Bitdefender, situaţia este similară. Criza economică a avut totuşi un efect asupra vieţii de zi cu zi a IT-istului român, dar unul mai mult psihologic. Mai exact, în momente de criză, unii o abordează ca pe o oportunitate şi deci îşi asumă riscuri, alţii privesc criza ca pe o ameninţare şi devin mai prudenţi.

    “În lumea programatorilor am constatat că sentimentul de incertitudine a creat o ancorare mai mare.” Astfel, până acum trei ani programatorii erau mai dispuşi să se disloce dintr-un loc în altul, însă acum fenomenul migraţiei a scăzut. “Dacă le dădeai ceva apetisant în 2008 şi le dai acelaşi lucru acum, şansele de reuşită în a-i recruta sunt mai mici.” Motivul: mulţi programatori au devenit mai conservatori pentru că sentimentul de incertitudine privind viitorul companiei la care s-ar angaja îi face mai vulnerabili. “Este un efect pur psihologic pentru că realitatea e construită de fapt din percepţii”, spune Talpeş. Tocmai nesiguranţa i-a determinat pe cei mai mulţi să rămână la locul de muncă în care i-a surprins recesiunea şi să nu mai rişte nimic, chiar dacă nevoia de programatori este în continuare la fel de mare. Deşi afectate de vremurile economice mai dificile, industria IT a fost mai rezistentă decât alte pieţe care s-au prăbuşit la jumătate sau chiar la un sfert faţă de anii 2007-2008. Afacerile din tehnologie au crescut constant, iar prestigiul României – de loc cu oameni de foarte bună calitate şi de două-trei ori mai ieftini – s-a apreciat. Investiţiile străine în noi centre de dezvoltare au fost chiar accelerate de avantajul costurilor mai mici.

    Întrebat dacă unui programator i-ar fi mai bine în România sau nu, creatorul Bitdefender spune că emigraţia în IT a fost mai degrabă un fenomen specific sfârşitului anilor ’90, când 40% dintre absolvenţii de automatică lucrau, în doar doi ani de la absolvire, în afara ţării. Criza dot.com din 2001 a oprit fenomenul, iar alături de investiţiile din IT de după anul 2000, a creat alternativa locală. “Dacă eşti un programator foarte bun, după nici un an de zile ajungi să câştigi 1.000 de euro pe lună. În câte domenii se mai întâmplă asta?”, se întreabă Talpeş.

    Una peste alta, avantajul slujbei de programator e că poate să lucreze oriunde. În viziunea sa, atuul principal al României e că oferă totuşi un mediu cultural pe care îl cunoaştem. “Dacă simţi că în jurul tău e multă minciună, dacă simţi că în jurul tău corupţia curge pe pereţi, dacă simţi că atunci când vrei să faci ceva, o iei peste faţă, dacă performanţa nu e gratificată, poate decizia e că vrei să trăieşti în altă parte”, explică Talpeş. Circa 8-10.000 de absolvenţi de ştiinţe asemănătoare informaticii ies anual de pe băncile universităţilor, iar cererea e în medie cu 20-30% mai mare. Ritmul este însă extrem de dinamic. Intrarea unei companii pe piaţa din România poate debalansa rapid raportul dintre cerere şi ofertă, dat fiind că nevoia de sute sau mii de angajaţi poate apărea peste noapte. Fenomenul se întâmplă în continuare, imun la problemele economice ale României, ba chiar stimulat de faptul că numărul de oportunităţi a crescut. Talpeş spune că programatorii pot avea chiar în România un microclimat de lucru extrem de competitiv, dar în afara orelor de serviciu contează şi ce se întâmplă la nivel de societate – “dacă acele lucruri te otrăvesc, atunci eşti practic împins să părăseşti ţara”.

  • E-birocratia

    Florin Talpes, presedintele Softwin, folosea cuvantul
    “dependenta” pentru a descrie relatia sa cu e-mail-ul. Acestea si
    inca multe altele erau marturiile managerilor romani despre,
    probabil, unul dintre cele mai putin discutate aspecte ale culturii
    de corporatie in anul 2006: sute de mesaje primite si trimise
    zilnic, verificarea e-mail-ului dimineata ca ritual inevitabil,
    spam-ul care ajungea sa insemne aproape jumatate din mesajele
    primite intr-o zi si, mai ales, nevoia de a domina o tehnologie
    care ameninta sa te domine.

    Click
    aici     pentru a citi materialul.

  • Urmatoarele linii de cod

    Cladirea din Bucuresti in care (inca) isi are sediul inchiriat Softwin e cunoscuta drept cladirea Aerofina, dupa numele companiei proprietare, un producator roman printre altele de scaune de catapultare si lansatoare de racheta. Chiriasul sau principal are interese in zona tehnologiei de varf, dar pe un alt domeniu de activitate – software, uneori la fel de futuristic ca aviatia militara, daca e sa ne gandim la produsele la care lucreaza sutele de programatori de aici.
    Doua dintre aceste proiecte au ramas pana acum secrete, desi au alocate de cativa ani cateva zeci de programatori. Apropierea momentului in care vor fi prezentate il face totusi pe Florin Talpes, presedintele Softwin, sa dezvaluie cateva informatii. Primul produs, care urmeaza sa fie lansat probabil la inceputul anului viitor, este o premiera pentru companie, prin faptul ca implica nu doar software, ci si hardware. Aflat in categoria tehnologiilor de biometrie, viitorul produs va fi o solutie la furturile de identitate. Mai exact, produsul care urmeaza a fi lansat se va concentra pe „recunoasterea persoanelor prin dinamica miscarii, in ton cu conceptul recent aparut de semnatura «bio»“, spune Talpes. Al doilea produs, a carui perioada de lansare nu a fost inca stabilita, va fi un software care va permite, de exemplu, traducerea automata a unui text din engleza in romana si viceversa: „In zona tehnologiilor legate de limbaje am vazut nevoi care exista in piata. Romana este una din limbile care nu au avut fericirea sa faca parte din grupul limbilor integrate in calculator, descrise, ca sa zic asa“. Astfel de proiecte vor face de acum incolo din Softwin un laborator de experimente, un fel de incubator de start-up-uri, judecand dupa logica pe care grupul a urmat-o pana acum – dezvoltarea unui produs si apoi separarea lor in companii separate. Fiindca, dupa ce antivirusul BitDefender a trecut in administrarea unei companii de sine statatoare incepand de anul acesta, de la 1 ianuarie 2008 vor fi separate juridic si Intuitext (software educational), Ascenta (servicii IT pentru procese de business) si Paxato (call centers).
    In ceea ce priveste compania BitDefender, Florin Talpes voia pana recent sa o inscrie la o bursa straina, fie ea Londra sau New York. Planurile de listare raman in vigoare, auditul realizat de una din companiile din Big Four (dar nenominalizata de Talpes) se va finaliza in aprilie-mai anul viitor, iar listarea se va intampla, dupa estimarile oficiale, peste maxim 15 luni. Doar ca planurile initiale au suferit o corectie de natura geografica. „Fata de acum ceva vreme, cand spuneam ca Bucurestiul este exclus de pe lista, astazi nu mai spunem asta. Bursa de aici incepe sa devina interesanta“, crede Florin Talpes. Si prezinta logica acestei variante. BitDefender are in Romania, piata de origine, avantajul unei marci mult mai bine cunoscute ca pe alte piete. Iar factorul emotional din partea investitorilor indus de cartea brandului local ar putea influenta pozitiv jocul cifrelor la bursa.
    Alt argument e faptul ca se tinde spre o suprapunere la nivelul investitorilor institutionali pe bursele europene, adica unii dintre cei care sunt la Londra vor fi regasiti partial si la Bucuresti. Talpes apreciaza, dupa o trecere in revista a burselor europene, ca aceea din Varsovia are 50% din investitorii institutionali prezenti la Londra, iar cea din Bucuresti este cu 10 procente in urma Varsoviei din punctul de vedere al acestei categorii de investitori. Daca va fi aleasa bursa romaneasca, cele din Londra sau New York ar putea fi ulterior alese pentru o listare secundara. Insa o hotarare ferma va fi luata la finalul primului trimestru din 2008. Tot atunci se va hotari si dimensiunea partii din companie care va fi listata (care va depinde de necesarul financiar al companiei si de regulamentele bursiere), Talpes spunand doar ca „probabil nu vom lista enorm, ci urmarind o anumita logica a prudentei“. BitDefender are nevoie de finantare pentru a-si putea urmari planul de investitii – 100 de milioane de dolari pana in 2010, anuntat de mai bine de un an – dar si pentru intrarea intr-o perioada in care ar putea urma achizitii ale altor companii. „E posibil ca in 2008 sa ne apara mai clar ideea de crestere altfel decat organica, adica prin achizitii. Acesta e iar un parametru pe care il iei in calcul cand te gandesti la ce finantare ai nevoie.“
    O miscare discreta in aceasta directie e faptul ca BitDefender a devenit anul acesta singurul proprietar al Constelación Negocial, un partener de distributie pentru Portugalia. Compania a fost de altfel si singura achizitie de pana acum, in 2003 Talpes devenind actionar majoritar (dar pe atunci nu unic) intr-o tranzactie al carei pret nu a fost facut public. Apoi, extinderile prin birouri de reprezentare pe piete straine, de genul celui deschis recent in Silicon Valley, reprezinta investitii care au nevoie de finantare. „Specific pentru BitDefender este ca pleaca spre cele mai mari piete, cele mai dezvoltate economii“, zice Talpes. Lumea dupa BitDefender se imparte azi intre patru zone majore: Europa de Vest, America de Nord, Asia si Romania. O treime din bugetul alocat pietelor externe reprezinta marketing, iar Talpes spune ca intr-un orizont de timp de trei ani, centrele de venit ale BitDefender vor urma evolutia marilor companii de securitate, urmand proportionalitatea pietelor. Aceasta deoarece in Statele Unite, de exemplu, desi e vorba de cea mai mare piata pentru solutii de securitate informatica, BitDefender are o cota de piata subunitara, in conditiile in care la nivel global vanzarile inregistrate se indreapta spre 2% din totalul pietei. Peste acesti trei ani, piata americana ar putea aduce 40% din veniturile companiei. BitDefender are acum prezenta directa in strainatate prin doua birouri in Statele Unite (California si Florida) si cate unul in Marea Britanie, Germania, Spania si Romania.
    In aceeasi categorie ar mai putea fi considerate pietele din nordul Europei, mai exact Danemarca, dar Talpes considera ca angajarea unuia sau a doi oameni nu poate fi numita in adevaratul sens prezenta directa. In aceeasi categorie este Asia. „Exista deja o mica echipa care este in Asia si pregateste lansarea unui birou in zona. E de asteptat ca in 2008 sa avem ceva, undeva in Estul Indepartat. Ar putea fi ceva in zona Australiei care ne intereseaza“, spune Florin Talpes. Din aceasta zona ar putea aborda continentul australian, Coreea, Thailanda si chiar puternica piata japoneza si China. Daca ar fi asa, BitDefender ar fi prima firma romaneasca de IT&C care isi deschide birou in Asia, sau poate in Australia. Pentru BitDefender ar fi a doua premiera, dupa ce in acest an a patruns in Silicon Valley aproape concomitent cu grupul Gecad. Fondatorul Softwin adauga ca isi elaboreaza strategia pentru un orizont de timp de trei ani, iar acum a ajuns chiar la finalul unei etape de acest fel, ceea ce explica schimbarile de viziune din ultima vreme. „Ce gandeam acum trei ani ca putem face gandim acum usor diferit, fiindca putem face mai mult“, spune Talpes.
     
    Curajosii din IT

    Companie
    Birouri externe
    Gecad
    Olanda, Statele Unite
    Softwin
    Danemarca, Germania, Marea Britanie, Spania, SUA
    Neogen
    Bulgaria, Moldova, Serbia
    Flamingo
    Croatia, Moldova, Olanda, Ungaria
    Sursa: companiile