BusinessMagazin

Tag: Filipine

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    Marea Chinei de Sud este o zonă cu mare potenţial economic, din perspectiva resurselor naturale, pentru care ţările învecinate se află într-o strânsă competiţie. Pretenţii teritoriale ridică, pe de o parte, China, iar pe de altă parte Vietnam şi Filipine, iar în confruntare SUA se vor mediator. Deciziile recente ale procesului internaţional cu guvernul chinez în poziţia de inculpat pot determina o explozie de consecinţe negative la nivel global.

    Insulele din Marea Chinei de Sud sunt disputate de şase guverne. China, Taiwan şi Vietnam îşi dispută insulele Paracel, situate în nordul mării. China, Taiwan, Vietnam şi Filipine au pretenţii asupra unei părţi însemnate din insulele Spratly (primele trei le revendică în totalitate), iar Malaiezia şi Brunei revendică anumite insule sau formaţiuni din acest lanţ, care sunt situate în apropierea coastelor lor. Toate aceste ţări, în afară de Brunei, administrează unele insule, deşi există şi numeroase insule care nu sunt ocupate de nicio ţară. Disputele dintre China, cel mai aprig jucător, şi celalalte ţări din Asia de Sud-Est au creat o zonă fierbinte, în care forfotesc conflicte ce tind să ia o turnură militară. SUA, care se declară neutre, au căutat să menţină libertatea de navigaţie în zonă şi să sprijine celelalte naţiuni din Asia de Sud-Est afectate de pretenţiile teritoriale ale Chinei. Mai mult, în toamna lui 2015, SUA au semnalat că vor contesta suveranitatea Chinei şi au trimis nave militare şi avioane pentru a asigura accesul la principalele rute maritime şi aeriene.

    Pe de altă parte, chinezii şi-au susţinut pretenţiile prin demararea unor construcţii pe insulele din zonă şi prin patrule navale. Ambele părţi se acuză reciproc de „militarizarea“ zonei. În ultimii ani, imagini din satelit au demonstrat eforturile sporite ale Chinei de a revendica terenuri în zonă prin crearea de la zero a unor insule artificiale, construcţii de porturi sau instalaţii militare. Miza o reprezintă controlul navigaţiei, într-o zonă traversată de foarte multe linii comerciale, dar şi zăcămintele subterane de hidrocarburi. China extrage zilnic circa 4,3 milioane de barili de petrol, dar consumă de aproape trei ori mai mult, astfel că asigură două treimi din consum din importuri.

    Chinezii pretind, de departe, cea mai mare parte a teritoriului, delimitând această zonă prin nine-dash line (linia din nouă puncte), care apare marcată pe hărţile chineze, delimitând aproape toată Marea Chinei. Beijingul spune că deţine acele zone de câteva secole, când insulele Paracel şi Spratly au fost considerate parte integrantă a naţiunii chineze, susţinând că în 1947 s-a emis o hartă care demonstrează aceste afirmaţii. Cu toate acestea, criticile spun că linia din nouă puncte care apare pe hărţile chineze nu include coordonate şi, mai mult, nu este clar dacă statul chinez doreşte doar teritoriul terestru din cadrul liniei sau toate apele teritoriale.

    Vietnam contestă aprig contextul istoric al Chinei, spunând că vietnamezii s-au pronunţat în mod activ atât asupra Paracel, cât şi Spratly, încă din secolul al XVII-lea, având şi documentele care atestă cele spuse. Celălalt solicitant major în zonă este Filipine, care invocă proximitatea sa geografică pentru suveranitatea asupra insulelor Spratly. Atât Filipine, cât şi China revendică Scarborough Shoal (cunoscut sub numele de insula Huangyan în China) – o zonă aflată la distanţă de 100 de mile de Filipine şi 500 de mile de China. Malaiezia şi Brunei revendică, de asemenea, teritorii în Marea Chinei de Sud, care, după spusele lor, se încadrează în zonele proprii economice exclusive, după cum sunt definite de CNUDM – convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării. Brunei nu pretinde niciuna dintre insule în litigiu, dar Malaiezia susţine un număr mic de insule din arhipeleagul Spratly. China preferă negocierile bilaterale cu celelalte părţi, dar mulţi dintre vecinii săi susţin că dimensiunea şi influenţa Chinei îi dau un avantaj nedrept. Unele ţări susţin ca variantă corectă negocierea cu ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est), o grupare regională de 10 membri, care este formată din Thailanda, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore, Brunei, Laos, Vietnam, Myanmar şi Cambodgia. China se opune, însă, şi acestei propuneri, în timp ce ASEAN este divizată asupra modului de soluţionare a litigiului.

    China şi SUA faţă-n faţă. Pretenţiile şi puterea crescândă a Beijingului au creat semne de întrebare şi panică Washingtonului, dar SUA au fost mult timp reticente în a se confrunta direct cu guvernul chinez, în special înainte de vizita preşedintelui chinez Xi Jinping în SUA. În cele din urmă, Obama a aprobat o operaţiune de libertate a navigaţiei – Freedom of Navigation Operation – FONOP. Operaţiunea a implicat o navă militară americană – distrugătorul USS Lassen – care a navigat în apele teritoriale ale Recifului Subi, demonstrând faptul că SUA nu acceptă o posibilă revendicare ilegală a unor ape teritoriale. Au existat în acest context multe dezbateri despre scopul exact al operaţiunii şi despre posibilitatea ca ea să fi fost executată în mod greşit, însă mesajul recepţionat în Beijing a fost clar: SUA nu se tem să îşi folosească puterea militară pentru a impune limite Chinei.

    Operaţiunea nu a determinat nicio confruntare militară între cele două mari puteri, însă două luni mai târziu un alt eveniment a stârnit controverse: un avion de spionaj american care patrula prin Marea Chinei de Sud a zburat accidental deasupra unei insule artificiale a Chinei. Imediat, un editorial instigator a apărut în Global Times, un puternic ziar naţionalist de stat, care solicita Chinei să se pregătească pentru o „confruntare militară“. Oficialii americani au dat vina pe vremea proastă, subliniind faptul că nu a fost vorba de o nouă operaţiune de libertate a navigaţiei. Beijingul a criticat evenimentul, dar militarii staţionaţi pe insula în cauză s-au abţinut de la acţiuni periculoase. Chiar dacă SUA şi China vor reuşi să evite un conflict direct în Marea Chinei de Sud, aceste dispute maritime îşi pot lăsa amprenta asupra relaţiilor dintre cele două mari puteri. SUA şi China au recunoscut că probleme globale pot fi rezolvate doar prin cooperarea dintre ele şi că menţinerea păcii este în avantajul ambelor. Reacţia relativ reţinută a Beijingului în urma operaţiunii navale americane demonstrează importanţa pe care liderii chinezi o acordă relaţiilor cu Washingtonul. Însă confruntări repetate în Marea Chinei de Sud ar putea crea o ruptură în această relaţie, cu consecinţe importante la nivel global. Dacă SUA şi China ar începe să se considere inamici şi ar porni o competiţie militară, economia mondială ar avea de suferit.

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    Marea Chinei de Sud este o zonă cu mare potenţial economic, din perspectiva resurselor naturale, pentru care ţările învecinate se află într-o strânsă competiţie. Pretenţii teritoriale ridică, pe de o parte, China, iar pe de altă parte Vietnam şi Filipine, iar în confruntare SUA se vor mediator. Deciziile recente ale procesului internaţional cu guvernul chinez în poziţia de inculpat pot determina o explozie de consecinţe negative la nivel global.

    Insulele din Marea Chinei de Sud sunt disputate de şase guverne. China, Taiwan şi Vietnam îşi dispută insulele Paracel, situate în nordul mării. China, Taiwan, Vietnam şi Filipine au pretenţii asupra unei părţi însemnate din insulele Spratly (primele trei le revendică în totalitate), iar Malaiezia şi Brunei revendică anumite insule sau formaţiuni din acest lanţ, care sunt situate în apropierea coastelor lor. Toate aceste ţări, în afară de Brunei, administrează unele insule, deşi există şi numeroase insule care nu sunt ocupate de nicio ţară. Disputele dintre China, cel mai aprig jucător, şi celalalte ţări din Asia de Sud-Est au creat o zonă fierbinte, în care forfotesc conflicte ce tind să ia o turnură militară. SUA, care se declară neutre, au căutat să menţină libertatea de navigaţie în zonă şi să sprijine celelalte naţiuni din Asia de Sud-Est afectate de pretenţiile teritoriale ale Chinei. Mai mult, în toamna lui 2015, SUA au semnalat că vor contesta suveranitatea Chinei şi au trimis nave militare şi avioane pentru a asigura accesul la principalele rute maritime şi aeriene.

    Pe de altă parte, chinezii şi-au susţinut pretenţiile prin demararea unor construcţii pe insulele din zonă şi prin patrule navale. Ambele părţi se acuză reciproc de „militarizarea“ zonei. În ultimii ani, imagini din satelit au demonstrat eforturile sporite ale Chinei de a revendica terenuri în zonă prin crearea de la zero a unor insule artificiale, construcţii de porturi sau instalaţii militare. Miza o reprezintă controlul navigaţiei, într-o zonă traversată de foarte multe linii comerciale, dar şi zăcămintele subterane de hidrocarburi. China extrage zilnic circa 4,3 milioane de barili de petrol, dar consumă de aproape trei ori mai mult, astfel că asigură două treimi din consum din importuri.

    Chinezii pretind, de departe, cea mai mare parte a teritoriului, delimitând această zonă prin nine-dash line (linia din nouă puncte), care apare marcată pe hărţile chineze, delimitând aproape toată Marea Chinei. Beijingul spune că deţine acele zone de câteva secole, când insulele Paracel şi Spratly au fost considerate parte integrantă a naţiunii chineze, susţinând că în 1947 s-a emis o hartă care demonstrează aceste afirmaţii. Cu toate acestea, criticile spun că linia din nouă puncte care apare pe hărţile chineze nu include coordonate şi, mai mult, nu este clar dacă statul chinez doreşte doar teritoriul terestru din cadrul liniei sau toate apele teritoriale.

    Vietnam contestă aprig contextul istoric al Chinei, spunând că vietnamezii s-au pronunţat în mod activ atât asupra Paracel, cât şi Spratly, încă din secolul al XVII-lea, având şi documentele care atestă cele spuse. Celălalt solicitant major în zonă este Filipine, care invocă proximitatea sa geografică pentru suveranitatea asupra insulelor Spratly. Atât Filipine, cât şi China revendică Scarborough Shoal (cunoscut sub numele de insula Huangyan în China) – o zonă aflată la distanţă de 100 de mile de Filipine şi 500 de mile de China. Malaiezia şi Brunei revendică, de asemenea, teritorii în Marea Chinei de Sud, care, după spusele lor, se încadrează în zonele proprii economice exclusive, după cum sunt definite de CNUDM – convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării. Brunei nu pretinde niciuna dintre insule în litigiu, dar Malaiezia susţine un număr mic de insule din arhipeleagul Spratly. China preferă negocierile bilaterale cu celelalte părţi, dar mulţi dintre vecinii săi susţin că dimensiunea şi influenţa Chinei îi dau un avantaj nedrept. Unele ţări susţin ca variantă corectă negocierea cu ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est), o grupare regională de 10 membri, care este formată din Thailanda, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore, Brunei, Laos, Vietnam, Myanmar şi Cambodgia. China se opune, însă, şi acestei propuneri, în timp ce ASEAN este divizată asupra modului de soluţionare a litigiului.

    China şi SUA faţă-n faţă. Pretenţiile şi puterea crescândă a Beijingului au creat semne de întrebare şi panică Washingtonului, dar SUA au fost mult timp reticente în a se confrunta direct cu guvernul chinez, în special înainte de vizita preşedintelui chinez Xi Jinping în SUA. În cele din urmă, Obama a aprobat o operaţiune de libertate a navigaţiei – Freedom of Navigation Operation – FONOP. Operaţiunea a implicat o navă militară americană – distrugătorul USS Lassen – care a navigat în apele teritoriale ale Recifului Subi, demonstrând faptul că SUA nu acceptă o posibilă revendicare ilegală a unor ape teritoriale. Au existat în acest context multe dezbateri despre scopul exact al operaţiunii şi despre posibilitatea ca ea să fi fost executată în mod greşit, însă mesajul recepţionat în Beijing a fost clar: SUA nu se tem să îşi folosească puterea militară pentru a impune limite Chinei.

    Operaţiunea nu a determinat nicio confruntare militară între cele două mari puteri, însă două luni mai târziu un alt eveniment a stârnit controverse: un avion de spionaj american care patrula prin Marea Chinei de Sud a zburat accidental deasupra unei insule artificiale a Chinei. Imediat, un editorial instigator a apărut în Global Times, un puternic ziar naţionalist de stat, care solicita Chinei să se pregătească pentru o „confruntare militară“. Oficialii americani au dat vina pe vremea proastă, subliniind faptul că nu a fost vorba de o nouă operaţiune de libertate a navigaţiei. Beijingul a criticat evenimentul, dar militarii staţionaţi pe insula în cauză s-au abţinut de la acţiuni periculoase. Chiar dacă SUA şi China vor reuşi să evite un conflict direct în Marea Chinei de Sud, aceste dispute maritime îşi pot lăsa amprenta asupra relaţiilor dintre cele două mari puteri. SUA şi China au recunoscut că probleme globale pot fi rezolvate doar prin cooperarea dintre ele şi că menţinerea păcii este în avantajul ambelor. Reacţia relativ reţinută a Beijingului în urma operaţiunii navale americane demonstrează importanţa pe care liderii chinezi o acordă relaţiilor cu Washingtonul. Însă confruntări repetate în Marea Chinei de Sud ar putea crea o ruptură în această relaţie, cu consecinţe importante la nivel global. Dacă SUA şi China ar începe să se considere inamici şi ar porni o competiţie militară, economia mondială ar avea de suferit.

  • Noul preşedinte din Filipine anunţă măsuri extreme pentru a combate criminalitatea din ţară. Printre acestea – reintroducerea pedepsei cu moartea şi dubla spânzurare

     Preşedintele ales din Filipine, Rodrigo Duterte, promite să reintroducă pedeapsa cu moartea şi să angajeze lunetişti pentru a-i prinde pe cei care comit infracţiuni considerate majore şi care se opun arestării.

    Rodrigo Duterte, fostul primar al oraşului sudic Davao, a câştigat săptămâna trecută alegerile prezidenţiale din Filipine, după o campanie controversată, relatează Sky News.

    Punctul-cheie al campaniei sale l-a reprezentat războiul pe care acesta l-a declarat criminalităţii. O parte a planului său prevede reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infracţiuni considerate majore, precum trafic de droguri, viol, crimă, tâlhărie şi răpire.

    “Cei care distrug vieţile copiilor noştri vor fi distruşi”, a declarat Rodrigo Duterte. “Cei care omoară ţara mea vor fi omorâţi. Pur şi simplu. Fără o cale de mijloc, fără scuze”, a precizat noul preşedinte din Filipine.

    Duterte a adăugat că, în cazul persoanelor condamnate pentru mai mult de o infracţiune majoră, se va apela la o dublă spânzurare.

    “După ce eşti spânzurat o dată, va exista o altă ceremonie pentru a doua infracţiune până când capul este complet separat de corp. Îmi place asta pentru că sunt nebun”, a menţionat Duterte.

     

  • Noul butoi cu pulbere al lumii

    Teoria lui Kaplan este simplă: aşa cum Balcanii erau văzuţi, la începutul secolului XX, ca butoiul de pulbere al Europei (iar Europa era lumea atunci!), pentru că erau zona strategică în care se confruntau marile puteri politice ale lumii, dar şi marile religii, şi prin care treceau marile rute comerciale ale vremii, tot aşa Marea Chinei de Sud este acum o sursă de conflict.

    O sursă de conflict cu mari rezerve energetice, cu dispute teritoriale, cu rute investiţionale în valoare de mii de miliarde de dolari şi cu rute de mărfuri în valoare de alte mii de miliarde, marea în cauză adună ambiţiile unor zone şi ale unor state care încep acum să îşi joace cărţile la masa geopoliticlui mondial: nu atât China, deja consfinţită drept mare putere, cât Vietnam, Malaiezia, Singapore sau Filipine. Kaplan a scris până acum 16 cărţi de politică externă şi călătorii şi a fost desemnat de Foreign Policy, în 2011, printre „primii 100 de gânditori ai lumii“; este editor al publicaţiei The Atlantic şi a fost analist politic al Stratfor, agenţia de informaţii înfiinţată de George Friedman.

    „Butoiul de pulbere al Asiei“ nu este un simplu volum de politică internaţională, ci o lecţie de analiză geopolitică: fără partizanate, fără abordări de genul „asta nu se va întâmpla niciodată“, bazată pe cunoaştere şi realism. Nimic nu ilustrează mai bine dorinţa vietnamezilor de a juca un rol major în zonă decât achiziţionarea a şase submarine de ultimă generaţie, din clasa aKilo, de la ruşi.

    Un expert occidental în apărare mi-a spus că trasnzacţia nu are sens. «Vietnamezii or să aibă şocul vieţii lor atunci când or să descopere cât costă submarinele astea numai ca să le menţii în stare de funcţionare». Mai mult decât atât, vietnamezii vor fi nevoiţi să antreneze tot atâtea echipaje pentru ele, ceea ce va dura o generaţie“ „Ca să contracareze submarinele chinezeşti, ar fi scăpat mai ieftin dacă se concentrau pe războiul antisubmarin şi pe apărarea de coastă. Evident, vietnamezii au cumpărat submarinele ca pe nişte mărci ale prestigiului, ca să demonstreze că «vorbim serios»“ un scurt citat despre ceea ce va să zică geopolitica actuală şi despre ce poate deveni întinderea de apă dintre Vietman, Filipine, China şi Malaiezia. De citit musai.

  • Peste câţiva ani în oceanul planetar va fi mai mult plastic decât peşti – raport Davos – FOTO, VIDEO

    Un raport al World Economic Forum, prezentat la forumul de la Davos, are o concluzie surprinzătoare: în anul 2050 în oceanul planetar va fi mai mult plastic decât peşte.

    În prezent în ocan se află 150 de milioane de tone de material plastic, iar producţia de plastic a lumii urmează să se dubleze în următorii doi ani, după ce a crescut deja de 20 de ori faţă de cea a anului 1964. Cantitatea de plastic din ocean ar urma să crească cu 4,8% în fiecare an până în 2025, şi cu 3% din 2025 până în 2050.

    Analiza ia în calcul o cantitate de peşte, aflată în ocean, de 1.000 de milioane de tone, cantitate care nu se va modifica în mod semnificativ în deceniile următoare. În schimb până în 2025 oceanul va conţine 250 de milioane de tone de material plastic, iar în 2050 plasticul va depăşi cantitatea de peşte.

    Mai trebuie spus că numai cinci ţări ale lumii, confom unui alt studiu McKinsey, sunt responsabile  pentru 60% din plasticul din oceanul planetar. Este vorba de China, Filipine, Thailanda, Indonezia şi Vietnam. Niciuna nu are o strategie de reciclare a deşeurilor de acest fel, şi, conform studiului citat, sunt necesare investiţii de 5 miliarde de dolari anual în managementul deşeurilor, în următorii 10 ani, pentru a schimba cât de cât situaţia.

     

  • Salina de la Turda, în topul celor mai spectaculoase destinaţii turistice de care lumea nu prea a auzit – GALERIE FOTO

    Printre acestea, scriu cei de la Business Insider, se află şi salina de la Turda, una dintre cele mai spectaculoase locuri din România.

    Iată o listă cu 10 destinaţii puţin cunoscute de publicul larg.

     

  • Vodafone România îşi extinde acoperirea serviciilor de roaming 4G la 40 de ţări

    “Oferim şi utilizatorilor din străinatate care călătoresc în România acces la reţeaua avansată 4G a Vodafone România, certificată în multiple rânduri”, a spus Ravinder Takkar, CEO al Vodafone România.

    Vodafone este primul operator din România care a lansat serviciile de roaming 4G, în noiembrie 2013. Lista completă a ţărilor în care serviciile de roaming 4G sunt active este disponibilă pe site-ul companiei.

    Vodafone România este o divizie a Vodafone Group Plc., unul dintre cele mai mari grupuri de telecomunicaţii mobile din lume, cu aproximativ 438 de milioane de clienţi, la 30 septembrie 2014. Vodafone are divizii în 30 de ţări de pe cinci continente şi peste 50 de reţele partenere în întreaga lume.
     

  • Mii de filipinezi se refugiază din calea taifunului Hagupit, care se apropie de arhipelag – FOTO

    Furtuna, care ar fi cea mai importantă din Filipine în acest an, ar putea atinge sâmbătă sau duminică regiunile central-estice ale arhipelagului devastate în urmă cu un an de “supertaifunul” Haiyan. Agenţiile meteorologice au opini divergente cu privire la traiectoria acesteia.

    Până la impact, locuitorii urmează sfaturile autorităţilor şi se pun la adăpost.

    Regiunile din partea central-estică a ţării nu s-au refăcut încă de pe urma trecerii taifunului Haiyan, care a atins Filipinele pe 8 noiembrie 2013, omorând peste 7.350 de persoane. Format în Oceanul Pacific, Haiyan era însoţit de cele mai violente rafale de vânt înregistrate vreodată pe uscat şi de valuri uriaşe care au măturat litoralul.

    La Tacloban, unul dintre oraşele cele mai dur afectate de Haiyan, sute de persoane s-au refugiat vineri într-un gimnaziu.

    “Ne-am învăţat lecţia cu Haiyan”, a declarat Rita Villadolid, în vârstă de 39 de ani. “Toată lumea este paralizată de frică”, a adăugat ea.

    Alţi locuitori s-au adunat în şcoli şi biserici, considerate clădirile cele mai solide din oraş. Cei mai norocoşi s-au cazat la hotel.

    Potrivit Agenţiei Naţionale de Meteorologie Pagasa, taifunul urmează să provoace rafale de vânt de 215 kilometri pe oră şi valuri uriaşe.

    Impactul taifunului urmează să fie resimţit pe o fâşie de 700 kilometri lăţime şi să atingă 55 din cele 85 de provincii din ţară.

    Însă agenţii naţionale şi străine preconizează traiectorii diferite. Potrivit Pagasa, ochiul ciclonului va trece peste provinciile orientale Samar şi Leyte, afectate dur de Haiyan, după care se va îndrepta către centrul arhipelagului.

    Centrul Comun de Supraveghere al Marinei americane a apreciat că acesta va trece pe la nord de Samar, iar apoi oblic către vest şi va traversa Manila, în care trăiesc 12 milioane de persoane.

    Agenţia americană l-a degradat vineri pe Hagupit, care trece de la statutul maxim de “supertaifun” la cel de taifun. Intensitatea rafalelor de vânt ale acestuia au scăzut de la 300 la 230 de kilometri pe oră, a adăugat Centrul de Supraveghere american.

    Va fi, însă, cea mai importantă furtună care atinge Filipinele de la începutul anului.

    Peste 100 de persoane au murit în iulie, în urma trecerii taifunului Rammasun.

    Arhipelagul este afectat în mod regulat de intemperii care provoacă dezastre, media anuală fiind de 20 de taifunuri. Sute de locuitori mor, iar alte milioane sunt afectate.

  • SUA şi Filipine lansează manevre vaste în Marea Chinei. Peste 6.000 de militari au fost mobilizaţi

    Cele zece zile de exerciţii vizează să răspundă provocărilor lansate de către vecini “agresivi” ai Manilei, a justificat ministrul filipinez de Externe Albert del Rosario, fără să numească China.

    “Tensiunile în regiunea Asia-Pacific s-au intensificat în ultimii ani, din cauza revendicărilor expansioniste maritime şi teritoriale”, a subliniat el.

    Numite “Balikatan” (Umăr la umăr), exerciţiile americano-filipineze mobilizează peste 6.000 de militari.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai impresionant loc subteran din lume se află în România – GALERIE FOTO

    Publicaţia Business Insider a publicat o listă a celor mai frumoase locuri subterane din lume. Pe primul loc, americanii au trecut salina de la Turda, depăşind astfel locuri din Filipine, Brazilia sau Noua Zeelandă.

    Pe următoarele locuri s-au clasat Camera Magmei din Islanda, Poco Encantando din Brazilia, Râul subteran Puerto Princesa din Filipine şi Peştera Cristalelor din Mexic.

    Cel mai impresionant loc subteran din lume se află în România – GALERIE FOTO

    Atestată încă din 1075, salina de la Turda este un muzeu subteran şi centru recreaţional, având în interiorul său terenuri de baschet şi de mini-golf. Vizitatorii se pot plimba, de asemenea, pe malul lacului subteran amenajat.

    Salina de la Turda este căutată şi de cei care suferă de astm sau afecţiuni respiratorii, fiind dotată cu un centru de tratament care foloseşte aer ionizat şi alte proceduri pentru înlăturarea problemelor persistente de respiraţie.