BusinessMagazin

Tag: filiala

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Rareş Măcinică, CEO al Lagermax România

    Primul loc de muncă, în timpul studenţiei, când urma cursurile SNSPA – Comunicare şi Relaţii Publice, a fost la o revistă franceză, What’s up, unde vindea spaţiu pentru publicitate.

    În 2002 a intrat în domeniul logisticii, angajându‑se la o publicaţie de specialitate, apoi a lucrat vreme de doi ani la o firmă românească mică, despre care spune că a fost „o veritabilă şcoală pentru mine”. Prima slujbă într-o multinaţională din domeniul transporturilor şi logisticii a fost în 2005 şi a dobândit experienţă în cadrul Gebrüder Weiss, Cargo Partner şi KLG.

    Anul trecut, Lagermax România a înregistrat o cifră de afaceri brută de 10 milioane de euro.

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Dragoş Geleţu, managing director al KLG Europe Logistics

    Previziunile pentru anul în curs se referă la un plus de 10% faţă de rezultatele anului trecut, când cifra de afaceri s-a plasat la 25 de milioane de euro, în creştere faţă de nivelul raportat în 2014 (24 de milioane de euro).

    Geleţu a absolvit ASE, Facultatea de Management în Transporturi, Construcţii şi Telecomunicaţii, iar înainte de a înfiinţa filiala locală a KLG a lucrat vreme de 12 ani în aceeaşi industrie, lucrând pentru Frans Maas/DSV, ultima poziţie deţinută fiind tot de managing director.

    Despre momentul în care s-a hotărât să pornească de la zero o companie, admite franc acum că a fost cel mai greu moment din cariera sa. A fost „o nebunie de moment, am vrut să-mi demonstrez mie însumi că pot construi o companie de la zero care să ajungă în topul companiilor din domeniul – transport şi logistică”, declară Dragoş Geleţu, care crede că are în sânge spiritul antreprenorial.

    A participat la capitalul investit cu 20%, dar spune că puterea decizională este mai mare, având un cuvânt egal în greutate cu al partenerilor olandezi.

  • Femeia care conduce cea mai mare companie din domeniul bunurilor de larg consum

    Şi argumenta, tot ea: „România este una dintre cele mai performante pieţe pentru British American Tobacco”; pe-atunci, filiala locală a BAT deţinea o cotă de piaţă de 50% în valoare şi volum.

    Astăzi, compania condusă de irlandeză deţine 54,5% cotă de piaţă la nivel naţional şi ajunge la 61% în Bucureşti, conform datelor companiei. British American Tabacco a avut afaceri de 1.656  milioane de euro în 2015, în creştere cu 6% faţă de 2014, şi un profit de 98 de milioane de euro, faţă de 80 de milioane în 2014. Iar în opinia Gemmei Webb, anul acesta va continua aceeaşi tendinţă, estimând creşterea vânzărilor şi profitabilităţii. „Am avut un an foarte bun în 2015 şi ne aşteptăm ca tendinţa să se menţină şi în 2016, deoarece în România jumătate dintre fumători aleg ţigările noastre.”

    Cele mai importante branduri pentru companie sunt sunt Kent (24,6% cotă de piaţă la nivel naţional) şi Pall Mall (17%). Gemma Webb lucrează în cadrul companiei de 15 ani, ocupând anterior poziţia de trade marketing & distribution manager pe Europa de Vest. Înainte de a face parte din echipa BAT, Gemma Webb a lucrat în cadrul unei companii producătoare de substanţe chimice în Germania.

  • Femeia care conduce cea mai mare companie din domeniul bunurilor de larg consum

    Şi argumenta, tot ea: „România este una dintre cele mai performante pieţe pentru British American Tobacco”; pe-atunci, filiala locală a BAT deţinea o cotă de piaţă de 50% în valoare şi volum.

    Astăzi, compania condusă de irlandeză deţine 54,5% cotă de piaţă la nivel naţional şi ajunge la 61% în Bucureşti, conform datelor companiei. British American Tabacco a avut afaceri de 1.656  milioane de euro în 2015, în creştere cu 6% faţă de 2014, şi un profit de 98 de milioane de euro, faţă de 80 de milioane în 2014. Iar în opinia Gemmei Webb, anul acesta va continua aceeaşi tendinţă, estimând creşterea vânzărilor şi profitabilităţii. „Am avut un an foarte bun în 2015 şi ne aşteptăm ca tendinţa să se menţină şi în 2016, deoarece în România jumătate dintre fumători aleg ţigările noastre.”

    Cele mai importante branduri pentru companie sunt sunt Kent (24,6% cotă de piaţă la nivel naţional) şi Pall Mall (17%). Gemma Webb lucrează în cadrul companiei de 15 ani, ocupând anterior poziţia de trade marketing & distribution manager pe Europa de Vest. Înainte de a face parte din echipa BAT, Gemma Webb a lucrat în cadrul unei companii producătoare de substanţe chimice în Germania.

  • Cine este Ioan Mezei, manager general al Stihl România

    Din această funcţie, conduce o echipă de 25 de membri şi coordonează activitatea a peste 200 de dealeri specializaţi, care operează 300 de magazine şi spaţii de service.

    Stihl România a bugetat 5 milioane de euro pentru investiţii în dezvoltarea reţelei de distribuţie, pentru o perioadă de 4 ani. Anul trecut compania care importă motounelte sub brandurile Stihl şi Viking şi-a majorat vânzările cu 10%, la 26 de milioane de euro. Ioan Mezei este inginer specializat în telecomunicaţii şi este absolvent al masterului EMBA al ASEBUSS, deţinând şi un atestat profesional în Management la Open Business School din Londra, organizat de CODECS.

    După ce şi-a început cariera la Oradea, în 1988, Ioan Mezei a făcut parte din echipa Coca-Cola HBC Company (1993-1999), având diferite funcţii de management atât în România cât şi în străinătate.

  • Start la completat CV-uri! Un brand de lux face angajări în România

    Astfel se creează 200 de locuri de muncă, transmite corespondentul MEDIAFAX. „Star Transmission, filială a grupului Daimler, îşi continuă strategia de dezvoltare sustenabilă în România, prin deschiderea celei mai noi unităţi de producţie.

    IATĂ AICI LOCUL DIN ROMÂNIA UNDE SE VA DESCHIDE NOUA FILIALĂ MERCEDES DAIMLER

  • Cine este omul care conduce lanţul de magazine care a distrus toţi chioşcarii din România

    „Afacerea din România are cel mai mare ritm de creştere din cadrul grupului la nivel internaţional. Aici este un moment foarte bun pentru dezvoltările din comerţ, afacerea pe plan local este în creştere. Este locul potrivit în care să ne aflăm”, declară Vassilis Stavrou. Lucrează în cadrul afacerii de 22 de ani şi povesteşte că a fost în România de multe ori, având diverse roluri de-a lungul timpului.

    „Nu locuiam aici, dar veneam o dată pe lună în România”, motiv pentru care a urmărit îndeaproape evoluţia afacerii, a pieţei de retail şi a ţării în general. Acum nu mai călătoreşte la fel de mult, dar spune că a petrecut mult timp în Indonezia şi în diverse ţări europene, ca Belgia, Grecia, Serbia, Muntenegru, România, Bosnia, Bulgaria, şi Indonezia. Stavrou, care are studii de ştiinţă şi tehnologie alimentară, şi-a început cariera în cadrul Delhaize în 1994, deţinând responsabilităţi în cadrul reţelei greceşti Alfa Beta, în departamente ca logistică, siguranţă alimentară şi, ulterior, resurse umane.

    Înainte de a prelua conducerea operaţiunilor de pe piaţa românească, a fost vicepreşedinte senior pentru dezvoltare a afacerii în Sud-Estul Europei şi Indonezia. Mega Image este cel mai extins retailer din România, cu aproape 500 de magazine şi cu venituri de 3,5 mld. lei în 2015.

    Citiţi mai multe despre Vassilis Stavrou aici

  • O companie pornită cu doi muncitori şi un secretar a vândut în 2015 aproape 55.000 de automobile

    În 1926, Antonio Cavalieri Ducati şi cei trei fii ai săi, Adriano, Marcello şi Bruno, au fondat Societa Scientifica Radio Brevetti Ducati în Bologna pentru a produce tuburi vidate, condensatoare şi componente de radio; aveau angajaţi doi muncitori şi un secretar. Primul produs, un condensator electric numit Manens, nu era mai mare decât moneda de 1 euro şi totuşi, reprezenta o tehnologie atât de sofisticată, încât, în câţiva ani, producţia a fost transferată la vila deţinută de familia Ducati.

    De atunci, mai multe descoperiri şi recunoaşteri au dus la creşterea rapidă a companiei, iar în iunie 1935 a fost pusă prima cărămidă a fabricii din Borgo Panigale. De la doi angajaţi ai laboratorului, echipa a ajuns la aproape 1.200 în 1936, iar creşterea a continuat, fiind una dintre cele mai avansate tehnologic companii din Italia anilor 1930. La scurt timp, însă, Italia intra în cel de-al doilea război mondial, conflictul şi războiul de rezistenţă au devastat Ducati, asemeni altor companii, iar fabrica a fost complet distrusă până în 1944. Cu toate acestea, Ducati s-a refăcut la fel de rapid, iar în 1946 scria primul capitol din istoria sa cu două roţi. Totul a început cu un scuter în 4 timpi – Cucciolo –, care devenise foarte popular în Italia.

    Între timp, la o mică firmă din Torino, Aldo Farinelli (Societa Italiana per Applicazioni Tecniche Auto-Aviatorie – SIATA) a început să dezvolte un mic motor pentru biciclete. După aproximativ o lună de la eliberarea oficială a Italiei, în 1944, SIATA şi-a anunţat intenţia de pune la vânzare acest motor, numit Cucciolo (trad. „căţel” – referire la sunetul acestuia).  La început, primele Cucciolo erau disponibile individual, pentru montarea pe biciclete standard de către cumpărător; oamenii de afaceri cumpărau aceste motoare în cantităţi mari şi ofereau spre vânzare biciclete complet motorizate. În 1950, după ce peste 200.000 de Cucciolo au fost vândute, firma Ducati a pus pe piaţă, în final, propria motocicletă.

    Câţiva ani mai târziu, odată cu apariţia acestui nou produs şi încheierea perioadei de management al fraţilor Ducati (1948), compania a început să-şi consolideze noua apetenţă – pentru motociclete. Prima motocicletă Ducati avea o capacitate cilindrică de 48 cc, cântărea 44 kg, atingea viteza maximă de 64 km/h şi avea un carburator de 15 mm, cu un consum de 1,2 l/100 km. Ulterior, Ducati a renunţat la numele de Cucciolo în favoarea 55M şi 65TL. Când piaţa de motociclete s-a orientat către modelele mai mari, Ducati a decis să urmeze trendul şi a făcut impresie la spectacolul din 1952 de la Milano, lansând motocicleta 65TS şi Cruiser, cu motor în patru timpi.

    În 1953, managementul a împărţit compania în două entităţi: Ducati Meccanica şi Ducati Elettronica, pentru a diferenţia divizia de motociclete şi cea a produselor electronice de linie. Giuseppe Montano preluase controlul la Ducati Meccanica, iar fabrica din Borgo Panigale a fost modernizată cu ajutorul fondurilor guvernamentale. Până în 1954, Ducati Meccanica producea 120 de motociclete pe zi. În 1960, Ducati şi-a câştigat locul în istorie prin fabricarea celei mai rapide motociclete de 250 cc disponibile la acel moment, sub numele de Mach1; zece ani mai târziu, începea producţia de motociclete V-twin cu cilindri mari, iar în 1973 a dezvoltat modelul V-twin.

    Marca a fost apoi subiectul unui şir de tranzacţii: în 1985, era cumpărată de Cagiva; în 1996, Texas Pacific Group a preluat 51% din acţiunile companiei, pentru 325 de milioane de dolari, iar doi ani mai târziu achiziţiona restul de acţiuni. În 1999, TPG a iniţiat transformarea companiei într-una publică, schimbându-i numele în Ducati Motor Holding SpA şi a vândut peste 65% dintre acţiuni, rămânând acţionar majoritar. În 2005, Ducati s-a întors în ţara-mamă, prin preluarea de către Investindustrial Holdings, fondul de investiţii al lui Carlo şi Andrea Bonomi.

    În aprilie 2012, filiala Volkswagen a companiei Audi şi-a anunţat intenţia de a cumpăra Ducati pentru 860 de milioane de euro. Preşedintele Volkswagen, Ferdinand Piëch, un pasionat de motociclete, râvnea de mult timp la Ducati şi a regretat faptul că pierduse această şansă în 1984. Analiştii s-au arătat neîncrezători că un mic producător de motociclete va avea un efect semnificativ într-o companie de mărimea lui Volkswagen, spunând că această decizie de cumpărare „nu are logica industrială sau financiară”. Cu toate acestea, pe 19 iulie 2012, Audi AG Automobili Lamborghini SpA a cumpărat 100% din acţiunile Ducati pentru 747 de milioane de euro.

  • Una dintre cele mai mari universităţi din Anglia vrea să se mute în altă ţară europeană

    Prestigioasa universitate vrea să-şi deschidă o filială, pentru prima dată în istoria sa de 700 de ani, în Franţa pentru a rămâne ancorată în Uniunea Europeană şi după ieşirea Marii Britanii din UE, informează The Independent.

    Principala grijă a conducerii prestigioasei universităţi este că va rămâne fără fonduri europene pentru programele sale educaţionale, dar şi că va pierde studenţi străini.

    Autorităţile franceze au confirmat că lucrează cu reprezentanţii Oxford în legătură cu o deschidere a unei filiale în ţară. Potrivit Daily Telegraph, dacă se va deschide o filială acolo, universitatea va continua să primească finanţări din partea UE chiar şi după Brexit. Dacă totul merge conform planului atunci la noul campus din Paris vor începe lucrările în 2018. 

     

  • Una dintre cele mai mari universităţi din Anglia vrea să se mute în altă ţară europeană

    Prestigioasa universitate vrea să-şi deschidă o filială, pentru prima dată în istoria sa de 700 de ani, în Franţa pentru a rămâne ancorată în Uniunea Europeană şi după ieşirea Marii Britanii din UE, informează The Independent.

    Principala grijă a conducerii prestigioasei universităţi este că va rămâne fără fonduri europene pentru programele sale educaţionale, dar şi că va pierde studenţi străini.

    Autorităţile franceze au confirmat că lucrează cu reprezentanţii Oxford în legătură cu o deschidere a unei filiale în ţară. Potrivit Daily Telegraph, dacă se va deschide o filială acolo, universitatea va continua să primească finanţări din partea UE chiar şi după Brexit. Dacă totul merge conform planului atunci la noul campus din Paris vor începe lucrările în 2018.