BusinessMagazin

Tag: Ferrari

  • La început vindea tractoare, iar acum compania sa produce unele dintre cele mai scumpe maşini din lume

    Lamborghini s-a impus ca fiind unul dintre brandurile cele mai respectate din industria automotive. Însă la fel ca şi rivalul său, Ferrari, Lamborghini a avut un început atipic în această industrie, potrivit Business Insider.

    Compania a fost fondată în anul 1963 de către omul de afaceri Ferruccio Lamborghini care deţinea o fabrică de tractoare, Lamborghini Trattori. Se spune că Lamborghini s-a hotărât să-şi construiască propria maşină după ce s-a plâns lui Enzo Ferrari că ambreiajul Ferrari-ului 250 GT nu funcţionează cum trebuie. Enzo Ferrari i-a spus să plece şi să conducă tractoare, pentru că nu este în stare să conducă automobile. Furios, Lamborghini şi-a promios că va face o maşină mai bună şi că-l va bate prin construirea unei maşini sport mai performantă. Altă variantă a poveştii este că Lamborghini şi-a dat seama că există potenţial pentru profituri mari în industria automobilelor sport.

    Ferruccio Lamborghini era un fan al luptelor cu tauri şi a decis să folosească simbolul unui taur furios ca logo-ul companiei. În plus, aproape toate maşinile companiei au fost denumite după tauri celebri.

    Pentru primul automobil, Ferruccio a decis ca maşina sa să aibă un motor V12, apelând la ajutorul inginerului Giotto Bizzarrini, care proiectase un motor V12 şi pentru Ferrari. Astfel Lamborghini 350 GTV (1963) avea un motor V12  de 3,5 litri cu 350 de cai putere şi atingea o viteză de 280 km/h. Motorul creat de Bizzarrini a fost atât de bun, încât a fost folosit până în 2010, desigur, rafinat de-a lungul timpului.

    Pentru realizarea caroseriei, Lamborghini a apelat la designeri ai firmei Carrozzeria Touring, renumiţi pentru creaţiile îndrăzneţe. Touring a realizat şi caroseria modelului Aston Martin DB5 (renumitul automobil James Bond).

    După modelele GT din 63, 64 şi 66, a urmat Miura, cunoscută ca fiind primul “supercar”, prima maşină sport adevărată. Design-ul autoturismului realizat de Marcello Gandini a uimit lumea la salon auto de la Geneva. Gandini, de-a lungul anilor, a mai realizat caroserii pentru Lamborghinii, caroserii care aveau să facă istorie.

    Miura a fost foarte populară, dar Lamborghini nu a avut resursele financiare necesare pentru a păstra controlul asupra companiei şi a fost nevoit să o vândă unui grup elveţian. Această vânzare avea să fie prima dintr-o serie lungă. De-a lungul timpului, compania a avut 7-8 proprietari. În prezent, Lamborghini se află în portofoliul Audi.

    În 1974 Lamborghini avea să lanseze modelul care avea să devină un simbol al companiei. Lamborghini Countach ale cărei uşi se deschideau în sus. Numele vine dintr-o expresie italiană care se traduce în engleză “Holy cow!”.

    După Countach au urmat alte modele care nu aveau să impresioneze prea tare până în 1990 când se lansa Lamborghini Diablo. Maşină care şi-a primit numele după taurul Diablo care a rezistat câteva ore într-o luptă cu un matador. De asemenea, Diablo a fost ultimul model văzut de Ferruccio Lamborghini care a murti în 1993 la vârsta de 76 de ani.

    Au urmat alte modele de succes ale Lamborghini, Murcielago, Gallardo sau Aventador.

    Într-o mişcare atipică, compania va începe producţia modelului Urus, primul SUV produs de companie după LM002. LM002 care a fost produs doar pentru a participa la un concurs al armatei, care căutau un înlocuitor al Jeep-ului. Concursul a fost câştigat de Humvee. Urus va avea un motor tubo V10 de 5.2 litri care va produce 584 de cai putere. 

    Cifra de afaceri a Lamborghini a crescut anul trecut cu 24% de la 508 milioane de euro la 629 de milioane de euro, iar în întreaga lume s-au vândut 2530 de autoturisme Lamborghini.

  • Povestea românului care a construit prima maşină aerodinamică din lume

    Aerodinamica maşinilor este un domeniu în care marii producători investesc sume imense. Dar primul care a construit o maşină cu adevărat aerodinamică nu a fost nici neamţ, nici american, nici rus. A fost român: inginerul Aurel Perşu.

     Născut în 1890, Aurel Perşu şi-a descoperit înclinaţia spre inginerie în adolescenţă, aşa încât înaintea Primului Război Mondial a urmat cursurile Şcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg. A terminat şef de promoţie în 1913, ba chiar a primit şi o medalie din partea Ministerului Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist, legat de navele în spaţiul cosmic.

     La începutul anilor ’20 a început o muncă asiduă pentru studierea aplicării formei aerodinamice a corpurilor în mişcare la automobile, iar în 1924 brevetează în Germania primul automobil cu formă corectă aerodinamic, ulterior şi alte ţări brevetându-i invenţia.

     Deşi atât pentru standardele de atunci, dar şi pentru cele de azi, forma acestui automobil pare hilară, vorbim, de fapt, de o idee inspirată de… picăturile de apă – de unde şi denumirea uzuală a acestui automobil: ”Raindrop car” (maşina cu formă de picătură de apă).

     În partea din faţă, maşina este mai voluminoasă, găzduind habitaclul pentru pasageri, iar spre spate se îngustează, aşa încât în a doua jumătate sunt plasate motorul şi cutia de viteze, puterea fiind transmisă roţilor din spate. O particularitate a punţii spate este lipsa unui diferenţial, deoarece distanţa dintre roţi este foarte mică.

    Rezultatul final a fost un coeficient aerodinamic de numai 0,22, valoare care şi azi, la aproape 100 de ani distanţă, este extrem de greu de atins pentru maşinile de serie. De asemenea, maşina lui Perşu demonstra un bun comportament rutier, dar şi o manevrabilitate curios de bună: chiar dacă viteza maximă era limitată la 80 km/h, maşina putea lua viraje strânse la 60 km/h, având un bun echilibru.

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • Povestea românului care a construit prima maşină aerodinamică din lume

    Aerodinamica maşinilor este un domeniu în care marii producători investesc sume imense. Dar primul care a construit o maşină cu adevărat aerodinamică nu a fost nici neamţ, nici american, nici rus. A fost român: inginerul Aurel Perşu.

     Născut în 1890, Aurel Perşu şi-a descoperit înclinaţia spre inginerie în adolescenţă, aşa încât înaintea Primului Război Mondial a urmat cursurile Şcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg. A terminat şef de promoţie în 1913, ba chiar a primit şi o medalie din partea Ministerului Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist, legat de navele în spaţiul cosmic.

     La începutul anilor ’20 a început o muncă asiduă pentru studierea aplicării formei aerodinamice a corpurilor în mişcare la automobile, iar în 1924 brevetează în Germania primul automobil cu formă corectă aerodinamic, ulterior şi alte ţări brevetându-i invenţia.

     Deşi atât pentru standardele de atunci, dar şi pentru cele de azi, forma acestui automobil pare hilară, vorbim, de fapt, de o idee inspirată de… picăturile de apă – de unde şi denumirea uzuală a acestui automobil: ”Raindrop car” (maşina cu formă de picătură de apă).

     În partea din faţă, maşina este mai voluminoasă, găzduind habitaclul pentru pasageri, iar spre spate se îngustează, aşa încât în a doua jumătate sunt plasate motorul şi cutia de viteze, puterea fiind transmisă roţilor din spate. O particularitate a punţii spate este lipsa unui diferenţial, deoarece distanţa dintre roţi este foarte mică.

    Rezultatul final a fost un coeficient aerodinamic de numai 0,22, valoare care şi azi, la aproape 100 de ani distanţă, este extrem de greu de atins pentru maşinile de serie. De asemenea, maşina lui Perşu demonstra un bun comportament rutier, dar şi o manevrabilitate curios de bună: chiar dacă viteza maximă era limitată la 80 km/h, maşina putea lua viraje strânse la 60 km/h, având un bun echilibru.

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • La început era cel mai slab angajat al companiei, dar la 24 de ani îşi cumpăra un Ferrari din bonusuri. Care este secretul acestui tânăr

    La aniversarea de 24 de ani, Jacyn Heavens şi-a făcut cadou un Ferrari. Cariera sa ca om de vânzări în domeniul telecom nu a avut, însă, un start uşor, conform unui articol bbc.com. 

    După ce a lucrat o vreme în domeniul asigurărilor, la următorul său job în vânzări lucrurile nu au fost prea roz, povesteşte Jacyn Heavens, care acum are 33 de ani. „A fost perioada de boom în industria telecom, dar degeaba, la mine nu mergea. Nu puteam vinde nimic. Până într-o zi când şeful mi-a spus <<Ieşi afară din birou şi să nu te mai întorci până nu vinzi ceva>>. M-am dus în maşină şi am început să plâng. Mi-am sunat mama şi i-am spus că sunt un om de nimic”, adaugă el.

    Din fericire pentru Jacyn, a decis să nu renunţe, ci să-şi creeze o strategie de succes. În 2004, problema sa era foarte simplă –  încercând să vândă telefoane firmelor, îşi petrecea toată ziua dând telefoane, iar răspunsul era mereu acelaşi –NU. Dar apoi, Jacyn şi-a dat seama că motivul pentru care nimeni nu era interesat era acela că nu le oferea nicio îmbunătăţire a contractelor existente. Aşa că, în loc să încerce să vândă doar telefoane, el le propunea companiilor o împrospătare a contractelor, o îmbunătăţire. În scurt timp, a obţinut o listă lungă de date care trebuiau reînnoite. Mai târziu, suna companiile în momentul în care ştia că se află în căutare de noi terminale, iar încet – încet a  început să valorifice cerere după cerere. „Am fost ultimul, locul 500 din 500 de membri ai personalului de vânzări, apoi, dintr-o dată, am fost pe locul 200, am urcat pe locul 50-a şi în final am ajuns pe primul loc”, povesteşte el.

    Lucra pentru o companie în estul Angliei, la acea vreme, iar la scurt timp a fost recrutat de un concurent al companiei sale, care avea sediul în Londra. Jacyn spune ca planificarea lui meticuloasă a determinat o creştere continuă a cifrelor de vânzări, resprectiv a comisioanelor sale. Iar acestea au crescut atât de mult, încât de ziua lui de 24 de ani s-a simţit „suficient de stabil din punct de vedere financiar” şi şi-a făcut cadou ultimul model de Ferrari.

    Doi ani mai târziu, însă, a decis să renunţe la lumea vânzărilor. „M-am simţit suprasolicitat, aşa că am decis să mă duc înapoi la Norwich şi să mă liniştesc”, spune el. „Am atins apogeul în vânzări, am făcut tot ce am putut face, aşa că m-am gândit să-mi deschid o afacere”. Astăzi el este fondatorul şi directorul executiv al Epos Now, una dintre companiile IT cu cea mai rapidă creştere din Marea Britanie.

  • De la abandon şcolar la vârful gastronomiei: Care este povestea lui Massimo Bottura, omul care deţine cel mai bun restaurant din lume

     Dacă dai o căutare după Modena pe hărţile Google, două lucruri sunt evidenţiate imediat. Primul este Muzeul Enzo Ferrari, instituţie care-l celebrează pe fondatorul legendarei mărci auto, un produs care a scos maşina din sfera de inginerie şi a transformat-o în obiect de fascinaţie globală. Al doilea este Osteria Francescana, cel mai bun produs culinar pe care o Italia, o ţară cu o istorie gastronomică inegalabilă, l-a pus pe „masa“ lumii întregi. În esenţă, Enzo Ferrari şi Massimo Bottura, omul din spatele Osteria Francescana, restaurantul care azi a devenit cel mai bun din lume, au făcut acelaşi lucru: au luat o moştenire senzaţională şi au reinventat-o. Tuşă de geniu inaccesibilă profanilor.

    „Am spus povestea asta odată şi înc-o dată, dar niciodată nu mă plictisesc de ea“, răspunde Massimo Bottura la întrebarea „care este prima amintire culinară“ adresată în toamna anului trecut de După Afaceri Premium.

    „Am crescut sub masa din bucătărie, acolo unde mă ascundeam de fratele meu mai mare. Bunica mea mă proteja de el cu un sucitor. Am învăţat de la o vârstă fragedă că gătitul este despre dragoste.
    Şi poate, şi mai important, am învăţat acest lucru de sub masa din bucătărie de unde mă puteam uita la lume dintr-un alt unghi. Încerc mereu să mă gândesc la asta“, spune Massimo Bottura, omul cu care se confundă istoria Osteria Francescana.

    Azi, restaurantul lui Massimo Bottura a devenit cel mai bun din lume, după ce doi ani la rând a ocupat poziţia secundă. Restaurantul este evaluat la trei stele Michelin. Mai multe nu există.

    „Sunt foarte pasional sau cum ar spune soţia mea, sunt o persoană vulcanică. Pasiunile mele sunt mâncarea, arta şi muzica. Dacă nu aş fi devenit un chef, mi-ar fi plăcut să fiu artist sau muzician, dar gastronomia este ceva care aş spune că mai degrabă m-a găsit ea pe mine. Eram tânăr şi mă lăsasem de şcoală. Nu ştiam ce voiam să fac. La acel moment, fratele meu, care era mai pasionat de gătit decât eram eu, m-a dus la o mică trattorie la periferia Modenei. Era de vânzare. Două săptămâni mai târziu, eram în sala de mese împingând un cărucior cu cărnuri fierte. Am intrat în bucătărie şi nu am mai ieşit din acel moment.“

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Fotografia a ajuns virală. La o zi după, prietenia lor s-a terminat

    Poliţia a publicat o fotografie care a devenit virală, în care un poliţist de la Rutieră şi un şofer de Ferrari participant la Gumball 3000, îşi strângeau mâna. De asemenea , oamenii legii au  lansat pe Facebook şi un avertisment: „Poliţia Română sfătuieşte participanţii la Gumball3000 să apese pedala de acceleraţie DOAR pe pista de raliu… În afara cursei, supraveghem respectarea regulilor rutiere!”.

    La o zi după ce a publicat această imagine spectaculoasă, prietenia dintre piliţist şi conducătorul bolidului s-a terminat brusc în urma unui incident neaşteptat. 

    Află aici motivul pentru care lucrurile au luat o întorsătură bruscă

  • Cele mai bune maşini de lux pe care să le cumperi în 2016

    Nicio maşină nu este perfectă, însă există maşini perfecte pentru anumite situaţie, scrie Bloomberg.
    Trucul este să ştii ce model dintr-un segment anume este cel mai potrivit pentru tine. În fiecare an unele modele sunt îmbunătăţite, reîmprospătate, iar altele rămân în urmă. Astfel cei de la Bloomberg au pregătit o listă cu cele mai bune modele pentru fiecare situaţie.

    Cel mai bun sedan “serios”: BMW 750i xDrive

    Cel mai bun coupe sport: BMW M2

    Cel mai puţin practic coupe: Mercedes AMG GT

    Cel mai practic coupe: Aston Martin DB9 GT

    Cel mai bun SUV: Bentley Bentayga şi Tesla Model X

    Cea mai exotică: Ferrari 488 GTB

    Cea mai bună decapotabilă: Bentley GT Speed

    Cea mai bună maşină de colecţie: Porsche 911

  • Cum a devenit Ferrari un nume cunoscut peste tot în lume

    Enzo Anselmo Ferrari este pilotul de curse italian care a dezvoltat marca de automobile Ferrari şi echipa Scuderia Ferrari Grand Prix, cunoscut şi drept „Il Commendatore“. Ferrari s-a născut pe 18 februarie 1898 în Modena, Italia. Certificatul de naştere consemnează naşterea sa pe 20 februarie, dat fiind faptul că o puternică furtună de zăpadă l-a împiedicat pe tatăl său să înregistreze naşterea sa în registrul local.

    A fost cel mai tânăr din cei doi fii ai lui Alfredo şi Adalgisa Ferrari. Tatăl său era fiul unui băcan şi fondase un atelier în care realiza componente metalice. Când avea 10 ani, Enzo Ferrari a fost martorul câştigului lui Felice Nazzaro în 1908 la Circuitul din Bologna, un eveniment care l-a inspirat să devină pilot de curse. Tatăl şi fratele său au murit în 1908 ca urmare a pandemiei mortale de gripă de după Primul Război Mondial. Ferrari a fost şi el foarte  bolnav, iar în 1918 a fost eliberat de datoria de a servi în război. Afacerea familiei s-a prăbuşit, iar Ferrari a început să îşi caute un loc de muncă în industria auto. Nu a fost acceptat în cadrul reprezentanţei Fiat din Torino şi s-a mulţumit cu munca de şofer de test pentru C.M.N. (Costruzioni Meccaniche Nazionali), un producător auto din Milano.

    A fost mai târziu promovat ca şofer de curse şi şi-a făcut debutul în 1919, în cadrul circuitului Parma-Poggio di Bercete, unde a terminat al patrulea la categoria la care participa. În acelaşi an, a participat şi la Targa Floria, dar a fost nevoit să se retragă după o defecţiune la maşină. În 1920 a părăsit C.M.M. pentru Alfa Romeo. În 1923 a primit insigna Prancing Horse, care decora fuselajul avionului prietenului său din armată, Francesco Baracca, de la mama acestuia. Insigna a fost luată din rămăşiţele avionului în care a murit misterios Baracca în 1918. Ferrari va folosi ulterior insigna pe maşinile sale după ce îşi va alcătui propria echipă.

    Şocat de moartea lui Antonio Ascari în 1925, a refuzat oportunitatea de a participa la curse mai prestigioase oferită de Alfa Romeo şi s-a concentrat pe management şi dezvoltatea echipei Alfa Cars. Ferrari a participat cu aceasta la curse până în 1932, când a părăsit Alfa Romeo şi a pus bazele echipei sale, Scuderia Ferrari. În 1937, Alfa Romeo a decis să recâştige controlul asupra diviziei de curse şi l-au reangajat pe Ferrari ca sporting director. Nemulţumit de acest aranjament, a părăsit compania şi a fondat Auto-Avio Costruzioni, o companie ce oferea componente echipelor participante la curse. Deşi o clauză din contract îl restricţiona să participe la curse şi la designul maşinilor pentru patru ani, a reuşit să producă două maşini. Odată cu începerea Celui de Al Doilea Război Mondial, fabrica lui Ferrari a început să producă pentru guvernul fascist al lui Mussolini.

    După ce Aliaţii au bombardat fabrica, Ferrari a relocat-o din Modena în Maranello. La sfârşitul războiului, a început să producă maşini folosind propriul nume şi a fondat Ferrari S.p.A. în 1947. Echipa sa a debutat în Torino, în 1948, iar prima victorie a venit un an mai târziu, la Lago di Garda. Prima victorie majoră a fost în 1949, la cele 24 de ore din Le Mans, cu un Ferrari 166M condus de Luigi Chinetti şi Peter Mitchell-Thomson. În 1950, echipa lui Ferrari a participat la proaspăt înfiinţatul campionat Formula 1 şi a fost singura echipă ce a rămas de la introducere. Ferrari a câştigat primul Grand Prix în 1951.

    Decizia de a continua cursele a adus noii companii victorii şi recunoaştere publică. Totuşi, vitezele în creştere, infrastructura slabă şi lipsa măsurilor de siguranţă au făcut ca, în 1957, în cadrul Mille Miglia, să se întâmple un accident grav: unui Ferrari condus de Alfonso de Portago ce ajunsese la o viteză de 250 km/oră i-a explodat un cauciuc şi a ieşit în mulţime, omorându-i atât pe pilot şi copilot, cât şi nouă spectatori. Enzo Ferrari şi producătorul de anvelope au fost acuzaţi de omor într-un proces ce a fost încheiat în 1961.

    Până la sfârşitul anilor 1960, dificultăţile financiare, precum şi necesitatea de a satisface noi măsuri de siguranţă şi de reducere a emisiilor de gaze în producţia de maşini l-au determinat pe Ferrari să caute un partener de afaceri. Şi-a vândut în 1969 jumătate din companie către Fiat, cu înţelegerea că va rămâne la controlul a 100% din activităţile de curse ale companiei. În 1971 a părăsit postul de managing director al diviziei de automobile, iar în 1974 l-a numit pe Luca Corderi di Montezemolo ca manager al echipei de Formula 1. Niki Lauda a câştigat campionatul în 1975 şi 1977.

    Enzo Ferrari a murit la data de 14 august 1988 în Maranello, la 90 de ani. Moartea sa nu a fost făcută publică decât două zile mai târziu, la cererea sa, pentru a compensa înregistrarea târzie de la naştere. Grand Prix-ul italian a fost ţinut la câteva săptămâni după moartea lui Ferrari, iar rezultatul a fost câştigarea cursei de Ferrari, aceasta fiind singura cursă din sezonul respectiv ce nu a fost câştigată de McLaren.

  • Abandonul maşinilor de lux, o nouă modă în Dubai – GALERIE FOTO

    Dacă în alte oraşe sunt probleme legate de curăţenie, criminalitate sau de poluare , în Dubai a apărut o problemă mai neobişnuită, din ce în ce mai multe maşini sport sunt abandonate pe străzile sau în parcările oraşului arab.

    Ferrari, Porsche, BMW sau Mercedes adună praf în parcările din Dubai. Proprietarii nu le-ar fi abandonat doar de dragul artei, ci datorită faptului ca au rămas faliţi, cu datorii la bancă şi au fugit din ţară. De când a lovit criza, mii de maşini sunt abandonate deoarce expaţii din Dubai nu au mai avut bani să plătească, iar datoriile neplătite sunt considerate infracţiune. Astfel datornici riscă să fie condamnaţi la ani de închisoare, potrivit Business Insider.

    Printre aceste autoturisme a fost găsit şi unul rar, un Ferrari Enzo, ce valorează peste 1 milion de dolari, doar 400 fiind produse. Acesta a fost luat de poliţie şi scos la licitaţie alături de alte automobile de lux. Poliţia recuperează în jur de 3.000 de maşini pe an.

  • Floyd Mayweather a plătit 3,5 milioane de dolari pentru o maşină

    Cu venituri estimate la 300 de milioane de dolari obţinute în ultimul an, Floyd Mayweather se află pe primul loc clasamentul celor mai bine celebrităţi din lume.

    Mayweather are o colecţie impresionantă de maşini, printre care  două Bugatti Veyrons, un Bugatti Grand Sport, două Ferrari 458 Spiders, un Lamborghini Aventador, un Porsche 911 Turbo S, şi un Ferrari 599 GTB Fiorano. Însă pugilistul a hotărât că mai are nevoie de încă un bolid, aşa că a achiziţionat un Bugatti Veyron Grand Sport Vitesse cu nu mai puţin de 3,5 milioane de dolari.

    Floyd Mayweather şi-a încheiat cariera cu un scor impresionant de 49-0. El a menţionat că este hotărât să nu mai boxeze: “Trebuie să ştii când să te opreşti. Cred că acum este pentru mine momentul să mă opresc. Am aproape 40 de ani. Sunt în acest sport de 19 ani. Am doborât toate recordurile. Nu mai am nimic de demonstrat”.

    Mayweather a menţionat că a câştigat de-a lungul carierei 700 de milioane de dolari şi a făcut investiţii foarte bune, astfel că este pregătit pentru retragere.