BusinessMagazin

Tag: executivi

  • Mutare strategică neaşteptată: Ryanair introduce scaune de piele şi oferă mâncare de lux pentru a câştiga executivii

    Ryanair, unul dintre cei mai importanţi actori din domeniul transportatorilor mondiali, continuă strategia sa de repoziţionare, scrie Bloomberg.

    Always Getting Better, cum a fost denumită strategia irlandezilor de la Ryan Air, pare să dea rezultate, anul 2015 fiind primul în care compania a trecut de pragul psihologic de 100 de milioane de pasageri, informează Ziarul Financiar.

    Practic, noul serviciu al companiei va oferi şansa pasagerilor să călătorească într-un avion Boeing 737-700, folosit în trecut pentru pregătirea piloţilor, dotat cu mobilier de lux şi servicii gastronomice pe măsură. Noul pachet ţinteşte executivii din companiile de top ce îşi doresc o călătorie la standarde mai înalte faţă de ce putea oferi Ryanair până acum. Avionul va putea zbura 6 ore, iar taxarea se va realiza pe oră. 

    Ryanair are în prezent o flotă de 334 de avioane şi o arie de 192 de destinaţii. Situaţia financiară este una bună, cifra de afaceri situându-se în 2015 la 5,6 miliarde dolari şi un profit de 866 milioane.

  • Românii „cuceresc“ încet, dar sigur poziţiile de top din Kaufland

    Bogdan Borcea (32 de ani), născut la Sibiu, este cel mai nou executiv român care şi-a făcut loc în consiliul de administraţie al Kaufland în România.

    În ultima perioadă tot mai mulţi executivi ro­mâni ajung în boardul grupului german care domină comerţul românesc cu afaceri de 1,8 mld. euro anul trecut.

    În toamna acestui an Bogdan Borcea a fost numit administrator al Kaufland România SRL pe o perioadă nelimitată şi el îşi face loc în consiliul de administraţie alături de alţi şapte executivi.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cei mai mulţi dintre directorii generali ai companiilor de asigurări nu se tem de riscuri

    Peste 70 procente din randul directorilor executivi sunt multumiti de brandul si reputatia companiilor, in ciuda faptului ca acestea reprezinta riscuri majore, reiese din raportul Aon Underrated Threats (riscuri subestimate) ce prezinta opiniile directorilor executivi ai societatilor captive de asigurare din 60 tari.

    Potrivit cercetării, doar 44 la suta din directori executivi si non-executivi intervievati consideră că deteriorarea reputaţiei reprezintă un risc semnificativ de afaceri. Incluzand riscul de deteriorare a reputatiei si a brandului, raportul se concentreaza asupra cinci teme adiacente:

    • Interconectivitatea riscurilor – viteza cu care tehnologiile mobile se dezvolta determina o extindere a mijloacelor de interconectivitatate dintre indivizi, grupuri de indivizi si companii. Cu toate acestea, peste 80% dintre respondenţi considera ca interconectivitatea riscurilor inca nu este pe constientizata la nivel larg
    • Riscul cibernetic – noua din zece respondenţi arată că riscul cibernetic nu este inca inteles pe deplin. 78% au indicat ca nivelul de producere al riscurilor cibernetice a fost, sau ar putea fi, mult supraestimat.
    • Riscul politic a fost, de asemenea, considerat o amenintare importanta. 63% dintre respondenti au considerat ca riscul politic a fost considerabil subestimat. Nesiguranta continua din Zona Euro si diversele conflicte geopolitice au constituit un motiv serios de ingrijorare, in special pentru respondentii EMEA.
    • Aportul consiliului de directori: 70% dintre directorii executivi ai filialelor care au luat parte la studiu au fost de acord cu rezultatele evaluării noastre – este imperativ ca directorii executivi şi consiliile de administraţie să comunice cu managerii de risc şi să îşi asume un rol activ în evaluarea şi acoperirea riscurilor de expunere ale societăţii. 
    • Deteriorarea reputatiei si a brandului:  In ciuda crizelor semnificative care au afectat brandul si reputatia, doar 54% dintre participantii din EMEA au afirmat ca deterioararea si reputatia brandului ar trebui sa se afle in centrul atentiei. Dintre respondentii americani, doar 35% au fost de acord cu acest lucru.

    “In vremurile de azi riscurile sunt previzibil de imprevizibile.  Datorita interconectivitatii dintre riscurile traditionale si cele noi aparute urmare dezvoltarii tehnologice, organizatiile nu mai pot evalua riscurile individuale in mod izolat, ci trebuie sa abordeze toate riscurile importante ce privesc afarcerea si oamenii intr-o maniera holistica. Rolul Aon, in calitatea sa de consultant de risc, este de a explora, evalua si exprima un punct de vedere permanent asupra impactului acestor forte si asupra a ceea ce se poate ascunde dincolo de orizonturile zilei de maine”, potrivit lui Stephen Cross, Chief Innovation Officer al Aon Risk Solutions.

    Raportul Underrated Threats 2015  a rezultat dintr-un studiu desfasurat in mediul online, inaintat directorilor executivi si non-executivi ai societatilor de asigurare captive, in vederea obtinerii parerii acestora cu privire la riscurile cheie identificate si corelarare acestora cu rezultatele publicate in Studiul Aon privind managementul riscului la nivel mondial lansat anul acesta (Aon Global Risk Management Survey 2015).

     

  • Pe când o “Mafie Românească”, asemănătoare cu “Indian Mafia”?

    Aşadar, avem un val de şefi de companii de origine indiană, o schimbare semnificativă, atât de importantă încât profesorii de economie au început să o analizeze, pentru a determina ce au aceştia în plus şi de unde vine calitatea managerului indian.

    Şi nu este vorba aici numai de executivii enumeraţi mai sus; practic putem lua orice mare companie din lume şi veţi descoperi lesne în top management cel puţin un indian, dacă nu mai mulţi. În Silicon Valley un inginer din trei este de origine indiană, şi mulţi dintre ei vor rămâne în istoria tehnologiei, pentru că au inventat sau au contribuit la portul USB, procesorul Pentium de la Intel, sistemul de operare Android, browserul Chrome sau serviciul de mesagerie electronică Hotmail; probabil, practic vorbind, orice produs major din zona tehnologiei apărut în ultimele două decenii are cel puţin un naş indian.

    Cunoscătorii vorbesc despre o „Indian Mafia” – formulare care defineşte influenta reţea de ingineri, antreprenori şi executivi de origine indiană din Silicon Valley. Indian Mafia este fie şcolită în occident, fie la IIT, Indian Institutes of Technology, un grup de 19 centre de studii superioare din mai multe oraşe indiene, socotite a fi cu nimic mai prejos decât MIT, Massachusetts Institute of Technology – este cazul chiar al lui Sundar Pichai.

    Atingem aici fondul problemei: unu, de ce au indienii succes? şi doi, cum au acţionat?

    Specialiştii spun că au succes pentru că ştiu bine engleză, pentru că sunt ambiţioşi, pentru că înţeleg în mod profund pieţele emergente, pentru că au vocaţia inginerească în sânge şi pentru că sunt persoane modeste. Engleza o stăpânesc pentru că sistemul educaţional a rămas profund influenţat de cel britanic, ambiţia se traduce prin dorinţa de a-şi depăşi condiţia, de a „ieşi din sărăcie”, cunoaşterea pieţelor emergente nu mai trebuie să o explic, dar o exemplific cu Skype Translator, instrumentul pus la punct de Gurdeep Singh Pall, cu Android One – sistemul de smartphone-uri accesibile propus de Sundar Pichai pentru India – sau cu lansarea Windows 10 în Kenya, la care a participat Satya Nadella, CEO Microsoft. Vocaţia de ingineri este cumva firească, iar modestia vine din educaţie şi din felul lor de a fi – Microsoft şi Google au căpătat, influenţate de Nadella şi de Pichai, dimensiuni mult mai „umane”, companiile au devenit mult mai apropiate de angajaţi decât au fost sub Bill Gates, Steve Ballmer sau Larry Page. 

    Cum au acţionat? Pomenitul IIT a apărut în 1961, printr-o lege specială, dar prima idee a unei astfel de reţele de şcoli a apărut încă din 1946. Primul institut a fost înfiinţat în 1950; iniţial au fost şapte instituţii de învăţământ, declarate de importanţă naţională, iar în 2008 au fost adăugate alte nouă. Sunt autonome, dar supravegheate de un consiliu, iar preşedintele Indiei este, practic, liderul organizaţiei. Şi chiar dacă în topurile universităţilor realizate de occidentali indienii nu se plasează pe poziţii tocmai fruntaşe, în ansamblu organizaţia a devenit un brand, iar rezultatele se văd cât se poate de limpede tocmai prin absolvenţii pe care îi livrează lumii, foarte bine pregătiţi, trecuţi prin filtrele unor examene şi având cunoştinţe la care occidentalii nici nu visează.

    De o bucată de vreme Business Magazin a început să identifice un contingent important de executivi români care lucrează în străinătate, în occident, în Japonia, în Rusia sau în Africa. Silviu Popovici tocmai a devenit expatul român cu cel mai mare business în administrare, director general al Pepsico pentru Rusia, Ucraina şi CIS, adică pentru 12 pieţe, 36 de fabrici, 27.000 de angajaţi şi peste 300 de milioane de consumatori, Călin Drăgan îl urmează îndeaproape din Japonia, unde conduce afacerile de 4 miliarde de euro ale Coca-Cola East Japan, iar Angela Creţu a preluat recent conducerea unei regiuni de 17 ţări din poziţia de group vicepresident pentru Turcia, Orientul Mijlociu şi Africa în cadrul Avon; românii conduc bănci, operaţiuni industriale şi companii în multe ţări ale lumii. Totuşi, nu se poate vorbi de o „Mafie românească”, asemănătoare cu „Indian Mafia” din Silicon Valley, ceva care s-ar dovedi cât se poate de folositor pentru amărâta Românie – un corp de executivi mai eficienţi şi mai influenţi decât ambasadorii, un grup de creiere care să educe, să influenţeze, să fie invocate drept exemple că „se poate” şi care să scoată ţara asta din mlaştină.

    Glumeţii care îmi vor oferi exemple de mafioţi români reali, de hoţi adică, să se abţină.

    Restul, să recapitulăm: educaţie de top, o acţiune coerentă a autorităţilor, limbi străine, ambiţie, vocaţie şi, partea care îmi place cel mai mult, modestia, umilinţa. Pare atât de simplu şi este, în realitate, atât de complicat.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Cei mai admiraţi antreprenori şi executivi din România răspund

    “Dacă aş fi fost vreodată jurnalist, aş fi încercat mereu să prezint omul, dincolo de eticheta de CEO sau de proprietar al unei firme. Omul este foarte important. Aş încerca să scriu şi să-l încurajez să vorbească nu doar despre afacere, ci şi despre momentele lui de îndoială, despre eşecuri, despre cum a învăţat din eşecuri, despre cum ar face lucrurile diferit dacă ar fi avut mai multă informaţie într-un anumit moment, aş încerca să adâncesc foarte mult dialogul şi înţelegerea.“

    Mesajul lui Vasile Iuga, şeful PricewaterhouseCoopers România şi managing partner al PricewaterhouseCoopers pentru regiunea Europa de Sud-Est, transmis celor mai puternici executivi şi antreprenori în cadrul unei gale CEO Awards din octombrie 2013, venea în contextul unei discuţii despre eşecuri şi lucruri care ar fi putut fi făcute diferit. Iuga, premiat de Business Magazin în cadrul evenimentului, îşi reproşa că în tinereţe a iubit prea mult aviaţia – “unde am investit tot ce am avut mai bun în prima parte a vieţii“ -, deşi, spune el, ar fi trebuit să studieze dreptul, domeniu care i-ar fi asigurat cunoştinţe extrem de utile pentru cariera sa ulterioară. Iuga s-a alăturat PwC în 1991 şi în cei peste 20 de ani de carieră în domeniu a devenit unul dintre veteranii industriei de pe piaţa locală. Iniţial specializat în ingineria de aeronave, el a studiat, abia după venirea la PwC, ştiinţe economice, devenind pe rând auditor financiar, expert contabil şi evaluator. Discuţia despre lecţiile trecutului, învăţături şi lucruri care puteau fi făcute altfel este încă un subiect delicat şi puţin discutat de către reprezentanţii mediului de afaceri din România.

    Cei mai importanţi oameni din business au dat de-a lungul timpului sfaturi din experienţa lor care arată că cel mai important lucru în perioada de creştere şi dezvoltare este să faci alegerile corecte. Liliana Solomon, fost CEO al Vodafone România, spunea la prima ediţie a Meet the CEO (cea mai importantă sursă de poveşti de business) că cel mai important lucru este contextul în care se dezvoltă un tânăr: „La 18 ani ai anumite interese – la 18 mă interesa tenisul, la 25 fizica, la 30 economia. De aceea nu poate să conteze atât de mult ce ai studiat. Contează aplicabilitatea a ceea ce ştii şi ce înţelegi. Am un prieten care spune: dacă te-ai născut prost, poţi să mori prost; dacă te-ai născut deştept, poţi să mori prost. Depinde mult ce faci de-a lungul vieţii – partea intelectuală contează foarte mult: cum eşti educat, la ce şcoli mergi, în ce companii lucrezi“.

    La acelaşi eveniment, Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom, completa în acelaşi context că o mare influenţă în viitorul unui tânăr o are familia: „Mi se pare foarte important să încep cu educaţia pe care am primit-o, în cei 7 ani de acasă. Eu am crescut într-o famile de clujeni, care ne-a crescut cu nişte principii destul de rigide: responsabilitate, disciplină, să duci bine lucrurile până la capăt. Educaţia este cel mai important lucru pe care ţi-l poate da familia – sunt elemente care reprezintă datele fundamentale ale formării noastre ca personalitate şi caracter. Asta mi-a determinat cariera: ulterior am învăţat economia în România, la facultatea de profil, iar apoi am încercat să înţeleg teoria economică prin studii de drept. Dreptul m-a ajutat foarte mult să înţeleg esenţa economiei, iar apoi mi-am completat educaţia în străinătate, la London Business School, cu un curs de Corporate Finance. Din acel moment s-a conturat cariera mea“.

    Perioada 1990-2000, în care cea mai mare parte a comunităţii de business active astăzi a învăţat pe propria piele primele lecţii ale capitalismului, a fost una de studiat business de la zero, operând cu concepte abstracte precum strategii şi planuri pe termen lung sau reguli şi proceduri interne. Dintre oamenii care au învăţat printre primii business în România au fost aleşi Cei mai admiraţi CEO din România, un demers iniţiat în 2010, care a adus în faţa publicului, de-a lungul celor cinci ediţii, numele recunoscute şi confirmate chiar de către mediul de afaceri. Cei mai admiraţi sunt şi cei pe care mediul de business îi consideră demni de urmat, modele pentru domeniile lor de activitate şi lideri de la care tinerii pot învăţa. „Sfaturi pentru mine tânăr“ urmăreşte să fie o interfaţă de dialog între numele marcante din businessul românesc şi tinerii aflaţi în căutare de valori şi de repere.

    La întrebarea „Ce sfaturi mi-aş da mie însumi/însămi la vârsta de 20 de ani, având cunoştinţele şi experienţa de astăzi?“ au răspuns Florin Talpeş, proprietar al Bitdefender, Raul Ciurtin, proprietar al Albalact, Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm, Dan Şucu, proprietar al Mobexpert, Mihai Marcu, acţionar majoritar al MedLife, Dragoş Petrescu, CEO al Trotter Prim, Wargha Enayati, fondator al Regina Maria, Elena Cremenescu, fondatoarea mărcii de cosmetice Elmiplant, Radu Florescu, CEO Centrade Saatchi & Saatchi România, Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast, şi Mircea Turdean, director general al Farmec.

  • În 2012 îl prezentam pe Călin Drăgan, de la Coca-Cola Japonia. Astăzi e cel mai puternic executiv român din lume.

    În 2014, Drăgan conduce o afacere de 4 miliarde de euro, cu 8.000 de angajaţi şi a fost desemnat managerul anului de către revista japoneză Toyo Keyzai. Au fost luate în calcul nu numai evoluţia profitului şi preţul acţiunilor, ci şi gradul de satisfacţie al clienţilor şi angajaţilor.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2013

    Sunt mai multe filiere prin care companii din întreaga lume au ajuns să fie conduse de manageri români. Familiile emigrate înainte de ’89 au dat Americilor câţiva CEO preţioşi. Multinaţionalele care au venit în România în anii ’90 au dezvoltat adevărate pepiniere de lideri care au ajuns la cârma filialelor din alte ţări. Nu în ultimul rând, a fost şi valul entuziast de antreprenori români care a trecut hotarele şi a dezvoltat afaceri pe tărâmuri mai mult sau mai puţin exotice.

    Cei mai vizibili executivi români aflaţi la cârma unor companii din alte ţări conduc afaceri mari, cu rulaje de miliarde de dolari, fiind foarte vizibili în organizaţii şi în comunitatea de business a ţărilor respective. În condiţiile în care imaginea românilor peste hotare a suferit mult în ultimii ani, rolul unor expaţi care au abilităţi de lider şi care au făcut dovada că pot conduce businessuri dificile este foarte important pentru România. Pot fi expaţii români vectori de imagine pentru România? Îşi doresc ca imaginea lor să fie legată de ţara natală? Dar, şi mai important, cât de mult conştientizează ei şi acest rol, pe lângă multiplele responsabilităţi pe care le au la cârma companiilor pe care le conduc?

    „Cred că orice român aflat peste hotare se simte «ambasadorul» ţării. În ceea ce mă priveşte, sunt foarte mândră că România e ţara mea natală şi spun acest lucru tuturor celor cu care fac cunoştinţă aici, în Ungaria. Mă bucură, mă onorează, dar mă şi responsabilizează faptul că pot fi un ambasador al României. Din acest motiv, sunt mereu preocupată ca rezultatele mele profesionale să fie remarcabile, astfel încât să se răsfrângă şi asupra imaginii României, respectiv a tinerilor cu potenţial, pentru ca ei să fie apreciaţi peste hotare”, spune Cornelia Coman, director general, ING Asigurări de Viaţă şi Pensii Ungaria.

    Tudor Marchiş, managing director, Thermo Control Services and Expertise, India, se consideră un ambasador mai eficient decât cei din corpurile diplomatice: „Am adus şi voi aduce oameni în ţara noastră care, până să mă fi cunoscut pe mine şi pe soţia mea, credeau că România e Dracula, orfelinat, ţiganiadă şi sărăcie”.

    Angela Creţu, group vice president Europa de Est şi general manager Rusia al Avon, spune că „mulţi colegi de-ai mei din toate colţurile lumii au venit să ne viziteze ţara datorită poveştilor mele despre locurile şi cultura noastră”. Reputaţia unei persoane sau a unei ţări este indivizibilă: orice percepţie negativă asupra unui detaliu poate induce o generalizare periculoasă asupra întregului, spune şi Andrei Hareţ, managing director al SABMiller Ungaria.

    „Percepţia oamenilor despre mine, despre ceea ce fac şi cum fac, se răsfrânge şi asupra României. Sper să transmit o imagine pozitivă”, spune Silviu Popovici, CEO al PepsiCo Rusia. În ultimii 15 ani de management în afara ţării, Popovici a observat managerii români şi a încercat să traseze un portret al acestora: „Sunt foarte muncitori, se adaptează şi învaţă repede, produc rezultate, nu sunt pretenţioşi„. „Aceste calităţi explică de ce un număr din ce în ce mai mare de români ajung să ocupe poziţii foarte înalte în multe companii în străinătate„, mai spune Silviu Popovici. Conectat fiind la comunitatea de români, managerul spune că în Rusia companii ca Inditex, BAT, IKEA, Western Union, PepsiCo, Coca-Cola Hellenic, General Electric şi multe altele au români în funcţii de conducere.

    La o privire pe harta managementului românesc, vom vedea că cei mai mulţi expaţi români au ajuns în Rusia. Silviu Popovici crede că managerii români rezistă în Rusia pentru că sunt mai apropiaţi de cultura rusă, dar şi pentru că sunt mai maleabili, mai orientaţi către a demonstra ce  pot şi mai dispuşi să respecte tradiţiile locului.

    Din punct de vedere geografic, dar şi al domeniilor în care românii au crescut ca manageri, Rusia şi respectiv FMCG-ul conduc detaşat. Cele două afaceri din băuturi răcoritoare conduse de români, Coca-Cola East Japan şi PepsiCo Rusia, cumulează peste 15 mili-arde de euro.

    Vorbim despre volume de business pe care un manager le-ar fi atins cu greu în România, dat fiind că mai puţin de 30 de companii din numărul afacerilor locale au rulaj de peste un miliard de euro. Ieşirea peste hotare a fost aşadar o şansă ca mai mulţi manageri români să îşi poată demonstra potenţialul. În paginile următoare, vom face cunoştinţă cu 12 dintre cei mai cunoscuţi manageri români (sau de origine română) de peste hotare, cei care au dus limba română în mijlocul a mii de angajaţi din toate colţurile lumii.

  • Şeful Mozilla, forţat să demisioneze la doar câteva zile de la numirea în funcţie

    Eich, unul dintre oamenii cheie de la Mozilla, care a inventat limbajul de programare JavaScript şi a contribuit semnificativ la construirea companiei încă din 1998, a fost criticat ca urmare a unei donaţii de 1.000 de dolari, făcută în urmă cu 6 ani pentru a sprijini o iniţiativă din California împotriva cuplurilor gay.

    Informaţiile cu privire la donaţie au fost publicate pe Internet la scurt timp după ce Eich a fost numit în funcţia de CEO. Mai mulţi angajaţi Mozilla au solicitat, prin intermediul reţelei de socializare Twitter, demisia lui Eich.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • A fugit din România şi a ajuns în Canada doar cu hainele de pe el. Acum e milionar în dolari

    Călin Rovinescu a ajuns în Montréal când avea cinci ani, cu vaporul, împreună cu părinţii, sora mai mare şi bunica. După o jumătate de secol, a ajuns unul dintre cei mai bine plătiţi executivi români din lume, iar amintirile despre România, deşi puţine, îl fac în continuare să zâmbească.

    “Dacă mi-aţi fi pus întrebări în limba română, aş fi înţeles, dar nu pot să vă şi răspund, pentru că nu mă exprim foarte bine”, a spus glumind Călin Rovinescu la sfârşitul interviului cu jurnaliştii din România, pe care i-a întâlnit la reuniunea din Viena a membrilor consiliului director pentru planificarea strategiei pentru anul următor a alianţei aviatice Star Alliance.

    Executivul în vârstă de 58 de ani, îmbrăcat în costum negru, cu cravată roşie şi cu părul grizonat, este unul dintre cei mai bine plătiţi români, cu un salariu care, cu tot cu un generos bonus de fidelizare, a ajuns în 2012 la 9,5 milioane de dolari. CEO-ul zâmbea des şi părea mai destins decât în timpul conferinţei, unde împărţea pupitrul cu Mark Schwab, CEO al Star Alliance, cu Christoph Franz, CEO al Lufthansa, şi cu Rohit Nandan, preşedinte şi managing director al companiei Air India, pentru care a fost anunţată integrarea în alianţă la eveniment.

    Compania condusă de Rovinescu este una dintre cele mai competitive companii aviatice din lume, cel mai puternic argument fiind profitul de 131 de milioane de dolari din 2012, într-o industrie în care pierderile şi ameninţarea falimentului sunt la ordinea zilei. În 2013, acţiunile au crescut cu 277%, creşterea fiind întrecută, dintre companiile aviatice nord-americane, doar de gigantul American Airlines.

    Deocamdată, originea CEO-ului Air Canada este singura legătură a companiei cu România, aspect care s-ar putea modifica în următorii ani. În cele 20 de minute pe care le-a destinat jurnaliştilor români, Rovinescu a explicat posibilitatea introducerii zborurilor către România ale transportatorului canadian. „Este o chestiune de timp şi de dezvoltare a industriei aviatice odată ce ţara va creşte numărul de afaceri din diferite părţi ale lumii. Nu este suficient să ai un zbor pe săptămână, acest model funcţiona în trecut, dar acum operaţiunile pot avea succes doar în cazul curselor zilnice”, a explicat Rovinescu. Aderarea transportatorului naţional TAROM în alianţa SkyTeam şi nu în cea condusă de Rovinescu se justifică prin acoperirea pe care alianţa o are deja în regiune prin companiile membre ale Lufthansa Group, Lufthansa, Austrian şi Swiss: „Europa Centrală şi de Est este bine acoperită, putem spune că Star Alliance este alianţa  care acoperă cel mai bine România„.

    Rovinescu nu s-a ferit în a oferi soluţii pentru companiile autohtone, executivul fiind de părere că modelul Air Canada poate fi urmat de acestea: „România se confruntă cu provocări proprii în contextul economic actual şi nu este uşor pentru companiile din ţara aflată într-o etapă de dezvoltare să obţină ceea ce pot şi companiile cu tradiţie. Cred că pot învăţa din exemplul nostru„, a explicat Călin Rovinescu.

    Situaţia actuală a Air Canada este cu totul diferită faţă de perioada din  2009, când Rovinescu a devenit CEO şi compania părea să fie un avion în prăbuşire din cauza crizei globale. Situaţia turbulentă de atunci a fost unul dintre motivele alegerii lui Rovinescu în poziţia de CEO, potrivit relatărilor din presa canadiană.

     

  • Tot mai mulţi executivi iau în considerare vânzarea afacerii

    În ceea ce priveşte opţiunile, 55% dintre executivii de la nivel global ar putea lua în considerare o vânzare completă a afacerii lor, comparativ cu 34% care ar opta pentru vânzarea unei unităţi de business din afacere şi 14% pentru iniţierea unei oferte publice iniţiale (IPO).

    Vânzările de active sunt acum o parte esenţială a strategiei de afaceri, vânzarea începând să devină la fel de importantă pentru mulţi CEO ca şi cumpărarea.

    Ritmul de inovare, schimbarea modelelor de achiziţie şi revenirea modestă a creşterii economiei globale îi obligă pe liderii de business să-şi reevalueze periodic portofoliile şi obiectivele strategice pentru a maximiza creşterea companiilor lor. Vânzarea – deşi duce adesea la o scădere pe termen scurt, poate genera creştere pe termen lung, câtă vreme capitalul este redistribuit în dezvoltarea activităţilor de bază ale companiei, în extinderea pe noi pieţe sau în dezvoltarea de noi produse.

    În cazul celor 80% dintre directorii executivi deschişi la oferte de cumpărare, o primă de 30% la preţul “just” i-ar putea determina pe mai mult de jumătate dintre ei să se aşeze la masa negocierilor. Pe de altă parte, restul de 20% dintre executivi au declarat că nu ar vinde un activ valoros pentru nicio primă.

    “Cumpărătorii şi vânzătorii stabilesc preţurile pe baza unor seturi specifice de aşteptări, rezultând astfel nişte intervale de valori pentru afacerea pusă în vânzare, iar preţul final va fi dat întotdeauna de intersecţia dintre aceste intervale. Deşi un vânzător poate percepe că face o vânzare premium, potenţialul cumpărător poate considera că face o afacere norocoasă din perspectiva sa. Intervalele de preţ s-au îngustat în ultima perioadă şi am remarcat o creştere a interesului pentru tranzacţii, după mai mulţi ani de minim istoric în activitatea de fuziuni şi achiziţii. în acest context, informaţiile despre aşteptările pe care le au vânzătorii în privinţa preţurilor de vânzare vor fi extrem de utile pentru potenţialii cumpărători pentru a reuşi să încheie tranzacţia la nivelul de jos al intervalului de preţ”, precizează Lars Wiechen, Director Executiv,  Asistenţă în Tranzacţii, EY România. 
    Companiile din biotehnologie ar trebui să fie cele mai active în privinţa vânzărilor de active, în măsura în care 41% dintre respondenţii din acest sector au afirmat că se aşteaptă să realizeze dezinvestiri în următorii doi ani – principala raţiune fiind schimbările care au loc în zona de reglementare. în sectorul de produse de consum, principala motivaţie pentru dezinvestire, invocată de 58% dintre respondenţi, este reprezentată de produsele depăşite în raport cu noile tendinţe. Totodată, 44% dintre respondenţii din acest sector afirmă că iau în considerare posibilitatea vânzării de active din cauza scăderii cererii sau a cotei lor de piaţă. 

    În sectorul foarte dinamic al tehnologiei, jumătate dintre executivi afirmă că cele mai importante tendinţe care-i presează să ia în considerare vânzarea de active sunt dezvoltările care au loc pe zona de big data şi instrumente de analiză, urmate de inovaţiile din cloud şi mobile, acestea determinând companiile să îşi reevalueze afacerile considerate de bază şi poziţionarea lor competitivă.  

    Peste 50% dintre respondenţi au vândut active în ultimii doi ani. Marea majoritate (80%) a celor care au luat această măsură ca urmare a unei abordări strategice, şi nu oportuniste, afirmă că dezinvestirea  a avut ca rezultat o creştere a evaluării afacerii lor – peste 50% spun că au obţinut, astfel, beneficii mai mari decât cele anticipate.

    Vânzările de active avute în vedere de executivii de la nivel global vor juca un rol vital în dezvoltarea pieţei de fuziuni şi achiziţii în 2014. în luna ianuarie 2014, am putea asista la atingerea celei mai mari valori înregistrate în prima lună a anului, din anul 2000 încoace. Valoarea pieţei de M&A se situează la peste 150% comparativ cu cea înregistrată în 2013 şi 2012 . în ceea ce priveşte tranzacţiile mai mari de 1 miliard de USD, creşterea este de 400%. Cu 15 tranzacţii din segmentul de peste 1 miliard de USD şi trei mega-tranzacţii de peste 10 miliarde de USD deja anunţate, anul 2014 pare să demareze în forţă.

    “În contextul recentului raport al EY cu privire la dezinvestire ca opţiune în piaţa de M&A, se poate conchide că piaţa s-a maturizat şi acest sentiment global este replicat şi de către jucătorii prezenţi în România. Aşadar, există în piaţa locală subsidiare ale unor transnaţionale importante, ce pot fi vândute în cadrul unui proces organizat de M&A sau în urma unei negocieri bilaterale. O parte din aceste active ar putea fi vândute chiar la un discount faţă de o evaluare de piaţă, sub motivul regrupării concernelor către pieţele considerate ţintă. Totuşi, trebuie menţionat că acest lucru se suprapune cu relativa lipsă a capitalului autohton ce ar putea finanţa astfel de preluări, motiv pentru care nu ne aşteptăm la un volum semnificativ de astfel de tranzacţii la nivelul României în perioada următoare,” spune Mihai Pop, Manager, Asistenţă în Tranzacţii, EY România.

  • A fugit din România şi a ajuns în Canada doar cu hainele de pe el. Acum e milionar în dolari

    “Dacă mi-aţi fi pus întrebări în limba română, aş fi înţeles, dar nu pot să vă şi răspund, pentru că nu mă exprim foarte bine”, a spus glumind Călin Rovinescu la sfârşitul interviului cu jurnaliştii din România, pe care i-a întâlnit la reuniunea din Viena a membrilor consiliului director pentru planificarea strategiei pentru anul următor a alianţei aviatice Star Alliance.

    Executivul în vârstă de 58 de ani, îmbrăcat în costum negru, cu cravată roşie şi cu părul grizonat, este unul dintre cei mai bine plătiţi români, cu un salariu care, cu tot cu un generos bonus de fidelizare, a ajuns în 2012 la 9,5 milioane de dolari. CEO-ul zâmbea des şi părea mai destins decât în timpul conferinţei, unde împărţea pupitrul cu Mark Schwab, CEO al Star Alliance, cu Christoph Franz, CEO al Lufthansa, şi cu Rohit Nandan, preşedinte şi managing director al companiei Air India, pentru care a fost anunţată integrarea în alianţă la eveniment.

    Compania condusă de Rovinescu este una dintre cele mai competitive companii aviatice din lume, cel mai puternic argument fiind profitul de 131 de milioane de dolari din 2012, într-o industrie în care pierderile şi ameninţarea falimentului sunt la ordinea zilei. În 2013, acţiunile au crescut cu 277%, creşterea fiind întrecută, dintre companiile aviatice nord-americane, doar de gigantul American Airlines.

    Deocamdată, originea CEO-ului Air Canada este singura legătură a companiei cu România, aspect care s-ar putea modifica în următorii ani. În cele 20 de minute pe care le-a destinat jurnaliştilor români, Rovinescu a explicat posibilitatea introducerii zborurilor către România ale transportatorului canadian. „Este o chestiune de timp şi de dezvoltare a industriei aviatice odată ce ţara va creşte numărul de afaceri din diferite părţi ale lumii. Nu este suficient să ai un zbor pe săptămână, acest model funcţiona în trecut, dar acum operaţiunile pot avea succes doar în cazul curselor zilnice”, a explicat Rovinescu. Aderarea transportatorului naţional TAROM în alianţa SkyTeam şi nu în cea condusă de Rovinescu se justifică prin acoperirea pe care alianţa o are deja în regiune prin companiile membre ale Lufthansa Group, Lufthansa, Austrian şi Swiss: „Europa Centrală şi de Est este bine acoperită, putem spune că Star Alliance este alianţa  care acoperă cel mai bine România„.

    Rovinescu nu s-a ferit în a oferi soluţii pentru companiile autohtone, executivul fiind de părere că modelul Air Canada poate fi urmat de acestea: „România se confruntă cu provocări proprii în contextul economic actual şi nu este uşor pentru companiile din ţara aflată într-o etapă de dezvoltare să obţină ceea ce pot şi companiile cu tradiţie. Cred că pot învăţa din exemplul nostru„, a explicat Călin Rovinescu.

    Situaţia actuală a Air Canada este cu totul diferită faţă de perioada din  2009, când Rovinescu a devenit CEO şi compania părea să fie un avion în prăbuşire din cauza crizei globale. Situaţia turbulentă de atunci a fost unul dintre motivele alegerii lui Rovinescu în poziţia de CEO, potrivit relatărilor din presa canadiană.