ISTVAN HORVATH A PLECAT DIN ROMÂNIA ÎN 1983, CÂND AVEA 39 DE ANI. Lucra în turism şi simţise de câţiva ani declinul domeniului, dar nu din acest motiv a părăsit ţara, ci pentru că s-a însurat cu o unguroaică. Înainte să plece, Horvath fusese preşedintele Biroului de Turism pentru Tineret (BTT) pentru regiunea Mureş, de care aparţineau pe acea vreme staţiuni precum Tuşnad, Balvanyos, Lacul Roşu, Sovata sau Borsec.
„În perioada 1965-1972, turismul în România a fost în floare. Era extraordinar de dezvoltat turismul de incoming, infrastructura, pentru că printr-o hotărâre guvernamentală fiecare oraş era obligat să construiască câteva hoteluri„, îşi aminteşte Horvath. Pe străini îi atrăgeau în România litoralul, Transilvania, Bucovina, Moldova şi Delta Dunării, către care erau organizate circuite cu autocarul din Bucureşti. La sfârşitul anilor ‘70 se ajunsese ca majoritatea turiştilor din staţiunile de pe litoral să fie străini, care veneau nu numai în lunile iulie şi august, ci începând de la 1 mai până la sfârşitul lui octombrie.
HORVATH SPUNE CĂ LA VREMEA ACEEA STRĂINII VENEAU ÎN ROMÂNIA DATORITĂ PREŢURILOR MICI ŞI HOTELURILOR NOI. „Litoralul s-a construit, dacă nu mă înşel, după sugestii ale unor arhitecţi din Franţa. În perioada 1964-1968 era cel mai modern litoral din Europa, cu servicii extraordinare, preţuri bune, apă bună şi excursii care i-au captivat pe străini, pe Valea Oltului, Bucovina, în Deltă sau la Braşov. Turiştii veneau pentru două-trei săptămâni. La sfârşitul anilor ‘70 a început nebunia, când a fost introdusă prohibiţia, la ora opt-nouă se închideau restaurantele, şi asta a început să-i alunge pe turiştii străini.„ În anii ’70, Horvath câştiga cam 1.800 de lei pe lună, bani din care îşi permitea să meargă zilnic la restaurant. „Reuşeai să mănânci o fleică, să bei un coniac şi două sticle de bere cu 15 lei. O vodcă şi un lichior costau un leu şi 80 bani. Un profesor câştiga cam 1.100 lei”, spune el.
În 1983, când a părăsit ţara, turismul aluneca „vertiginos în prăpastie„, în primul rând pentru că se distrusese infrastructura de pe litoral, destinaţia care atrăgea cei mai mulţi turişti. Litoralul a dominat turismul românesc, povesteşte Horvath, care depindea de această destinaţie. „Veniturile din turism au fost virate în fondul statului, nu s-a mai acordat nimic pentru reparaţii, pentru renovări, or după un sezon estival un hotel trebuie să intre în revizie sau renovare. S-a distrus mobilierul, s-a distrus incinta, drumurile, baza reală a turismului… Din alimentaţia publică au dispărut cu desăvârşire alimentele, începând cu anii ’79-’80. S-au golit prăvăliile, iar România a devenit tristă, posomorâtă.”
În Ungaria, Horvath a lucrat tot în domeniu, la cea mai mare agenţie de turism pentru tineret, Express Travel Agency din Budapesta. A colaborat cu România şi a trimis câte 4-5.000 de turişti unguri pe litoral pe sezon. În acei ani, Budapesta era „Occident„ pentru ţările socialiste, comerţul era liber, magazinele erau pline de mărfuri, era un oraş elegant, găseai haine la preţuri bune, nu trebuia să mergi la Paris pentru asta. În 1988, Istvan Horvath şi-a deschis propria agenţie, dar a lucrat şi la o firmă de stat, iar din 1992 s-a ocupat doar de afacerea lui, pentru că s-a dezvoltat foarte puternic şi s-a axat pe segmentul incoming din Occident (Germania şi Franţa) şi din România. „Şi atunci am început să asist la organizarea firmelor de turism din România. Am realizat astfel primele circuite pentru români în Europa, le-am făcut programele…”