Tag: esec

  • Mega-autobuzul chinezesc a fost un eşec. Motivul pentru care a fost scos din funcţiune

    Pentru a diminua traficul, specialiştii din China au creat mega-autobuzul, un vehicul alimentat cu energie electrică care ar fi luat locul a 40 de autobuze normale.

    Transit Elevator Bus (TEB) merge deasuprea maşinilor din trafic, în timp ce roţile sale ating pământul pe cele două benzi. O versiune beta a TEB a fost pusă în funcţiune pe străzile din oraşul Qinhuangdao pe 2 august, 2016.  Autobuzul se întinde pe 21 de metri lungime şi aproape 8 metri lăţime, fiind mai înalt cu aproape 5 metri faţă de şosea.

    Vezi aici de ce mega-autobuzul chinezesc a fost un eşec. Motivul pentru care a fost scos din funcţiune

  • Demisii în lanţ la PNL. Alina Gorghiu şi-a depus mandatul, după eşecul răsunător în alegeri / Robu propune demisia tuturor liderilor de filială care au obţinut sub 30 %, inclusiv a sa

    UPDATE 15:08 Robu propune demisia tuturor liderilor de filială care au obţinut sub 30 %, inclusiv a sa

    Nicolae Robu, preşedintele PNL Timiş, propune demisia tuturor preşedinţilor de filială care au obţinut un scor mai mic de 30%, inclusiv a sa, fiind de părere că rezultatele alegerilor de duminică nu pot fi doar “puse în cârca” Alinei Gorghiu, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Potrivit unui comunicat transmis, luni, de Robu, rezultatele obţinute de PNL la alegerile parlamentare sunt “dezastruoase”.

    “Explicaţiile pentru ele sunt multiple şi complexe şi se impune o analiză serioasă, făcută cu profesionalism, pentru a le cunoaşte cu precizie. Dar, până atunci, se impune şi asumarea răspunderilor pentru ele. A căuta responsabilii ba la Cotroceni, ba la Palatul Victoria, respectiv a pune totul în cârca preşedintelui PNL Alina Gorghiu este profund incorect”, arată Robu.

    Acesta propune organizarea de alegeri interne la toate nivelurile până la finele lunii februarie, dizolvarea actualului BPN prin demisia de onoare a tuturor membrilor săi, în frunte cu preşedintele partidului, demisia tuturor preşedinţilor de filială care au obţinut un scor mai mic de 30%, deci inclusiv a sa, constituirea unui BPN interimar format din toţi preşedinţii de filială care au obţinut un scor mai mare decât scorul mediu pe ţară al partidului, plus Alina Gorghiu, care să asigure conducerea colectivă a partidului, până la alegerile interne.

    De asemenea, Robu propune numirea de către noul BPN, dintre membrii săi, a unui preşedinte interimar care să conducă partidul până la alegerile interne, numirea de către BPJ-uri a unor preşedinţi de filială interimari, care să asigure conducerea filialelor până la alegeri.

    “În filialele cu scor sub scorul mediu pe ţară al partidului, aceştia (preşedinţii de filială – n.r.) vor fi obligatoriu alţii decât cei în funcţie la data de 11.12.2016”, arată Nicolae Robu.

    PNL a obţinut, în judeţul Timiş, pentru Camera Deputaţilor, 25,51 la sută, potrivit rezultatelor parţiale ale BEJ Timiş, în timp ce PSD a fost votat de 34,80 la sută din electori. Rezultatele sunt similare pentru Senat.

    În Timişoara, unde Nicolae Robu este primar, PNL a obţinut, pentru prima dată, mai puţine voturi decât PSD, respectiv puţin peste 25 la sută pentru Camera Deputaţilor, faţă de 28 la sută obţinut de social-democraţi. La Senat, PNL a obţinut peste 27 la sută din voturile exprimate de timişoreni, în timp ce PSD a depăşit 29 la sută.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată criza din Orientul Mijlociu şi la ce pericole este supusă România

    Nu doar lupta împotriva terorismului şi a grupărilor de acest fel, ci instabilitatea care domină întreaga regiune reprezintă un important motiv de îngrijorare pentru România.

    „România a devenit, în urma evenimentelor recente, o zonă greu predictibilă din punctul de vedere al siguranţei pe termen mediu şi lung, o zonă care se prezintă din ce în ce mai mult ca o zonă victimă colaterală a conflictelor. Siguranţa şi stabilitatea sunt afectate în mod sigur şi nu facem niciun fel de efort pentru a demonstra că avem o politică activă care să contribuie la soluţionarea acestor probleme. Continuăm să avem o politică pasivă, recepţionăm tot ceea ce se întâmplă şi dăm răspunsuri de foarte multe ori incompetente sau superficiale“, crede analistul Mircea Coşea.

    Lupta împotriva ISIS este, fără doar şi poate, cel mai important eveniment de anul acesta. Statul Islamic a ajuns în centrul atenţiei internaţionale în 2014, când a reuşit să ocupe mari teritorii în Siria şi Irak, şi a dobândit notorietate prin brutalitate, crime în masă, răpiri şi decapitări. În pofida atrocităţilor comise, gruparea a reuşit să atragă sprijin din întreaga lume musulmană, iar o coaliţie internaţională condusă de Statele Unite s-a angajat să o distrugă.

    Se crede că Statul Islamic este cea mai bogată grupare de militanţi din lume. Iniţial s-a bazat pe donaţiile unor contribuitori bogaţi şi ale unor organizaţii de caritate islamice din Orientul Mijlociu, dornice să îl înlăture de la putere pe preşedintele sirian Assad. Cu toate că aceste surse sunt încă folosite pentru finanţarea călătoriilor luptătorilor străini în Siria şi Irak, în prezent gruparea se autofinanţează în mare parte.

    Forţele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franţa, Germania şi cele din Orientul Mijlociu. În condiţiile intensificării luptelor din regiune şi ale replicilor date de ISIS, rolul ţării noastre devine din ce în ce mai important – în acelaşi timp, însă, siguranţa României este pusă sub semnul întrebării.

    „România ar trebui să înţeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice şi ar trebui să îşi negocieze poziţia cu mai multă demnitate şi mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coşea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coşea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranţă, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să îşi creeze o situaţie politică deschisă faţă de orice tip de negociere sau discuţie. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuţie la nivel înalt, spune Coşea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziţii importante. „Gândiţi-vă la eşecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră şi cum se estompează acest eşec din motive politice; dar este un eşec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înţelege situaţia în care ne aflăm şi departe de a promova idei sau concepţii care să ne pună într-o poziţie favorabilă. Am devenit o ţară care acceptă orice fel de lucruri şi care îşi pune speranţa doar într-o anumită orientare a aliaţilor noştri faţă de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“

    Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaţilor şi numărul mare de imigranţi care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinţi în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei ţări a dus la numeroase mişcări de protest şi a ajutat la creşterea în popularitate a partidelor antisistem.

    Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiaţi este una dintre cele mai controversate teme de discuţie din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliţi de valul de refugiaţi şi problemele pe care aceştia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloşi şi afectaţi am fi faţă de oamenii aceia, să nu uităm că am avut şi noi revoluţia noastră cu toate belelele şi problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să îşi rezolve problemele la ei. Oricât ar migra şi oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd uşor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigraţi.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Samsung a pierdut 22 de miliarde de dolari din valoarea de piaţă după eşecul Note 7

    Samsung Electronics a pierdut 22 de miliarde de dolari din valoarea de piaţă în ultimele două şedinţe, în condiţiile în care investitorii au simţit o lovitură puternică din partea eşecului smartphone-ului Note 7, scrie Bloomberg.

    Acţiunile Samsung au scăzut cu 11% de vineri, cel mai mare declin de două zile din 2008, după ce autorităţile de reglementare din SUA au avertizat utilizatorii în legătură cu smartphone-urile Note 7, susţinând că sunt probleme serioase la încărcare. Autorităţile aviatice au interzis pasagerilor să folosească aparatul în timpul zborului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Samsung a pierdut 22 de miliarde de dolari din valoarea de piaţă după eşecul Note 7

    Samsung Electronics a pierdut 22 de miliarde de dolari din valoarea de piaţă în ultimele două şedinţe, în condiţiile în care investitorii au simţit o lovitură puternică din partea eşecului smartphone-ului Note 7, scrie Bloomberg.

    Acţiunile Samsung au scăzut cu 11% de vineri, cel mai mare declin de două zile din 2008, după ce autorităţile de reglementare din SUA au avertizat utilizatorii în legătură cu smartphone-urile Note 7, susţinând că sunt probleme serioase la încărcare. Autorităţile aviatice au interzis pasagerilor să folosească aparatul în timpul zborului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vrei să începi o afacere de succes? Ce trebuie şi ce nu trebuie să faci

    Adam Grant în cartea sa Originalii abordează ideea de pioneri versus colonişti şi la începutul capitolului îl citează pe Bill Gros, cel care a fondat Idealab şi care de-a lungul vieţii a fost implicat în lansarea a peste 100 de companii. Potrivit lui Bill Gross factorul cel mai important nu a fost unicitatea ideii, capacităţile şi performanţa echipei, calitatea modelului de business sau resursele de finanţacare, ci “alegerea momentului a explicat în proporţie de 42% diferenţa dintre succes şi eşec”.

    În multe culturi a avea o afacere de succes depinde foarte mult de ideea orginală de la început şi să fii primul pe piaţă, să facă prima mutare. Cercetătorii se întreg în dezvăluiri, inventatorii caută să solicite brevete de invenţie înaintea altora, în presă căutăm să dăm noi prima ştire, însă acelaşi lucru poate fi valabil şi în domeniul antreprenoriatului? Cel care intră pentru prima dată cu un produs sau un serviciu nou are numai de câştigat? Sigur, ai întâietate, poţi să urci mai repede şi poţi deţine monopolul, dar dacă aştepţi şi nu eşti primul pe o piaţă s-ar putea să ai mai mult de câştigat. Potrivit unui studiu clasic, Peter GOlder şi Gerald Tellis, cercetători în domneiul marketingului, au comparat succesul pionerilor, cei care făceau prima mutare şi succesul coloniştilor, cei care-şi lansau mai târziu afacerile pe pieţele deschise de pioneri.

    Rezultatul a fost unul interesant dezvăluind că rata de eşec în cazul pionierilor era de 47% în timp ce rata de eşec a coloniştilor atingea abia 8%. Mai mult, chiar şi atunci când au supravieţuit, pionierii au cucerit, în medie, numai 10% din piaţă faţă de cota de 28% care a revenit coloniştilor.

    “A fi primul care mută nu-ţi foloseşte la nimic dacă altcineva apare şi te dă la o parte”, scrie Pieter Thiel, fondator al PayPal, în Zero to One.

    Adam Grant continuă să dea exemple de pieonieri care au dat greş şi prezintă avantajele de a nu fi primul :
    Pionierii tind să sare calul la început şi să înregistreze o ascensiune prematură, lansarea unor investiţii pe care piaţa nu este pregătită să le susţină.
    Stând pe margine poţi observa piaţa şi jucătorii şi poţi vedea cum acţionează şi unde greşesc şi cum ai putea tu îmbunătăţii serviciu/produsul. Coloniştii pot învăţa din greşelile pionierilor.
    Când un pionier lansează ceva pe piaţă rămâne blocat în oferta iniţială, pe când un colonist poate observa schimbările de pe piaţă şi analiza evoluţia gusturilor consumatorilor.

    Scriitorul conchide spunând: “Nu vreau să sugerez că nu e niciodată înţelept să fii primul. Dacă toţi am aştepta ca alţii să acţioneze nimic orignial n-ar fi luat fiinţă…Avantajele primei mutări tind să primeze când avem de-a face cu tehnologii patentate sau când există puternice efecte de reţea (când produsul sau serviciul devine mai valoros pe măsură ce există mai mulţi utilizaotri-telefoanele, reţelele de socializare). Lecţia esenţială este că, dacă aveţi o idee originală, este o greşeală să vă repeziţi cu unicul scop de a-i învinge pe concurenţi”.

     

  • Cronică de film: Suicide Squad

    Suicide Squad este variantă de lungmetraj a benzilor desenate cu acelaşi nume; şi chiar dacă ideea de benzi desenate te duce cu gândul la copii sau adolescenţi, povestea din spatele Suicide Squad e mai potrivită pentru cei care suportă cuvintele grele. Cu toate acestea, producătorii au ales ca filmul să fie lansat în cinematografe având clasificarea PG‑13 (asemănătoare cu „nerecomandat copiilor sub 13 ani“), iar asta i-a obligat pe scenarişti să schimbe multe dintre replicile „tari“ din film.

    Nu spun că e un lucru rău, ci unul mai degrabă nepotrivit pentru filmul în cauză; limbajul, fără a fi obscen, este dus la maximum în această direcţie, iar glumele par de multe ori forţate.

    Distribuţia este una extrem de ofertantă, iar cei care ies în evidenţă sunt Will Smith şi Margot Robbie. Smith, interpretând rolul Deadshot, este cel care reuşeşte să jongleze cu replicile din scenariu, dându-le culoare; este o plăcere să-l vezi din nou pe marile ecrane, mai ales după ce ultimul lui film Focus, (având-o alături pe aceeaşi Margot Robbie), nu a primit prea multe cuvinte de laudă din partea criticilor. Robbie, la rândul ei, se potriveşte bine rolului Harley Quinn; problema este modul în care a fost trasat personajul, pentru că modul în care Harley este portretizată seamănă destul de mult cu fanteziile unui băiat de 15 ani – nu dau mai multe detalii, veţi înţelege la ce mă refer. Viola Davis îşi justifică onorariul unei câştigătoare de premiu Oscar, interpretând agentul care adună toate personajele căzute în dizgraţie.

    În costumul lui Batman îl revedem pe Ben Affleck – a fost probabil singurul care a acceptat rolul – iar actorul de 45 de ani îşi adaugă, cu această ocazie, încă un eşec pe CV-ul său artistic. Unii actori nu sunt făcuţi pentru astfel de filme, iar Ben Affleck ocupă primul loc pe listă.

    S-a vorbit foarte mult despre rolul Joker şi despre cel care l-a interpretat, Jared Leto; aşteptările au fost ridicate şi, inevitabil, mai multe voci au spus că Leto nu s-a ridicat la înălţime. Sunt de acord, cu precizarea însă că era greu ca un actor să egaleze interpretarea lui Heath Ledger, omagiat post-mortem cu premiul Oscar pentru acelaşi rol Joker din The Dark Knight.
    Din punctul de vedere al studiourilor de producţie, Marvel a reuşit să îşi construiască reputaţia prin personaje cvasinecunoscute, spre deosebire de concurenţii de la DC Comics, care beneficiau de renumele unor supereroi precum Batman sau Superman.

    De apreciat este faptul că Marvel nu a avut până acum niciun eşec de box office, iar acest lucru va încuraja probabil lansarea unor noi francize sau prezentarea altor personaje. Dar chiar dacă nu se ridică la nivelul Marvel, cei de la DC nu stau nici ei rău: The Dark Knight Rises a realizat încasări de 1,084 miliarde dolari, The Dark Knight de 1,994 miliarde, Man of Steel de 668 milioane dolari, Superman Returns de 391 milioane, Batman Begins a adus 374 milioane şi Green Lantern 219 milioane de dolari. La ora scrierii acestui text, Suicide Squad generase deja încasări de peste 460 de milioane de dolari la nivel global.

    Problema celor de la DC Comics, deţinătorii drepturilor pentru Suicide Squad, este că brandul Marvel este cel care aduce aproape imediat notorietate personajului şi nu invers, lucru care se vede destul de rar la Hollywood. Cât va mai rezista Marvel până la primul eşec rămâne de văzut. Acesta va veni, inevitabil, pentru că producţiile sunt din ce în ce mai costisitoare şi o primă reacţie negativă a box-office-ului duce la mari pierderi financiare. Până la acel moment, însă, vom mai cunoaşte destule personaje din universul Marvel.

    Revenind la Suicide Squad, concluzia ar fi următoarea: David Ayer ar fi putut face mult mai mult cu povestea de bază, dar a preferat să intre în hora producătorilor şi să regizeze cu teamă. E un film decent, care merită văzut, dar care nu vă va face să aşteptaţi continuarea.

  • Principalele temeri care îi opresc pe antreprenorii din Europa

    Opinie Ana Martinez, FACE Entrepreneurship


    Pentru a ajuta aceşti potenţiali antreprenori să înţeleagă şi să îşi depăşească temerile, Comisia Europeană a lansat recent programul FACE (Failure Aversion Change in Europe) Entrepreneurship. Campania condusă de compania spaniolă Secuoya are rolul de a încuraja antreprenoriatul prin tratarea unor subiecte legate de latura emoţională a dezvoltării unei afaceri proprii. În acest sens, Comisia a comandat un studiu Delphi pentru a determina care sunt cele mai mari temeri ale celor care vor să lanseze un start-up.

    Cercetarea, condusă de profesorul Jan Brinckmann, a arătat că aceste temeri pot fi grupate în şase categorii: financiare, legate de carieră, de percepţie socială, de autopercepţie, de pierdere a propriei libertăţi şi un „mix“ de frici.

    VOI PUTEA SĂ ASIGUR STRICTUL NECESAR?

    Un numitor comun pentru cei mai mulţi antreprenori are la bază banii: teama de a pierde un venit constant, de a nu avea capacitatea de a plăti cheltuielile sau de a pierde banii investiţi în companie. Cheryl Miller, fondatoare a Digital Leadership Institute, spune că acesta a fost unul dintre principalele ei motive de îngrijorare: „Voi putea să pun o pâine pe masă luna asta sau luna care vine?.“

    Diverse soluţii sunt prezentate atunci când întrebi antreprenori de succes cum şi-au depăşit această teamă, aşa cum ar fi investirea propriilor economii. Darren Westlake, CEO al Crowdcube, crede că soluţia cea mai bună e pornirea unui business fără ajutor din exterior, cu propriii tăi bani, urmând să cauţi finanţare doar atunci când poţi pune pe masă un produs finit (proces numit în mod general bootstrapping – n. red.): „Trebuie să mergi cât de departe poţi cu banii tăi, poţi obţine o finanţare mult mai bună astfel“.

    E O IDEE BUNĂ SĂ RENUNŢ LA JOBUL MEU ACTUAL?

    Chiar dacă ai făcut rost de suma necesară pentru a porni un business, lansarea unui start-up presupune de obicei renunţarea la un loc de muncă confortabil. Iar asta se traduce în teama de a pierde un anume statut profesional şi eforturile depuse până la acel moment pentru dezvoltarea unei cariere. „Am lucrat ca director la Google şi după şapte ani am decis să plec şi să pornesc propria mea companie. Mulţi dintre prietenii mei m-au întrebat dacă am înnebunit“, povesteşte Laurence Fontinoy, cofondator al Woom.

    Cu toate acestea, majoritatea antreprenorilor sunt de părere că lansarea unui start-up îţi va îmbunătăţi abilităţile şi chiar CV-ul, indiferent dacă ai succes sau nu. „Cel mai bun lucru pe care îl poţi face, profesional vorbind, este să investeşti în tine.

    Procesul de învăţare în antreprenoriat este unul foarte greu şi asta nu se schimbă niciodată, este un lucru greu, dar acele momente sunt cele care te ajută pe viitor“, crede Jeroen Merchiers, antreprenor şi manager general pentru Europa şi Rusia al Airbnb.

    PERCEPŢIA SOCIALĂ ŞI IMPORTANŢA SUSŢINERII DIN PARTEA FAMILIEI ŞI A PRIETENILOR

    A treia cea mai întâlnită teamă pe care experţii au identificat-o este legată de percepţia socială. Mai exact, este teamă legată de ceea ce alţii vor gândi sau spune despre tine. Lansarea unei companii poate fi considerat ceva nebunesc sau anormal; fondatorii se tem, deseori, de expunerea în faţa prietenilor sau a familiei şi reacţia pe care aceştia ar putea-o avea. „Mama îmi spune şi astăzi că ar fi trebuit să accept slujba pe care o bancă mi-a oferit-o“, mărturiseşte Dirk Ahlborn, cofondator şi CEO al Hyperloop. „Dar nu mă pot vedea lucrând la un job cu program de la 9 la 5. Nu e vorba de bani, poţi să câştigi extrem de bine lucrând într-o corporaţie, dar eu nu consider că muncesc la compania mea: pentru mine, e o parte a vieţii mele.“

  • Cum şi-a transformat eşecul în fotbal într-o carieră de succes la Hollywood. Anul trecut a încasat peste 64 milioane de dolari

    A jucat în filme de acţiune, în filme de comedie şi în franciza de succes “Fast and Furious” şi se pregăteşte pentru noi roluri în “Baywatch” şi “Jumanji”, reproduceriile filmului şi serialului de succes din anii 90.

    Dwayne “The Rock” Johnson este un tip carismatic care câştigă din ce în ce mai mult simpatie din parte publicului, iar asta se vede în frecvenţa filmelor acestuia şi încasările pe care le fac. Central Intelligence, cel mai recent film al lui The Rock, a avut încasări de 180 milioane de dolari pe glob cu un buget de producţie de 50 de milioane.  San Andreas a strâns peste 473 milioane la un buget de 110 milioane, iar Furios 7 a obţinut nu mai puţin de 1,5 miliarde de dolari cu un buget de 190 milioane de dolari.

    Imaginea succesului lui The Rock se conturează din ce în ce mai clar. Johnson încasând 64,5 milioane de dolari anul trecut ajungând pe locul 19 în lista Forbes a celor mai bogate celebrităţi.

    Însă succesul nu a venit peste noapte.

    Johson s-a născut pe 2 mai 1972 în Hayward California. Înainte de a ajunge vedetă pe marele ecran, The Rock a fost wrestler, ca şi tatăl său Rocky “Soul Man” Johnson şi bunicul său Peter Maivia.

    Înainte de asta a fost sportiv şi a jucat fotbal american pentru Miami Hurricanes în timpul facultăţii. Şi-ar fi continuat cariera în fotbalul profesionist dacă nu s-ar fi rănit grav la umeri şi la spate. În schimb, a jucat în liga de fotbal a Canadei unde câştiga 250 de dolari pe săptămână până când a fost dat afară. “Visurile mele mi-au fost spulberate. A fost o perioadă neagră din viaţa mea”, a spus The Rock, potrivit Business Insdier.
    S-a gândit să încerce wrestling-ul şi a debutat în 1996 într-un serial Tv numit Survivor Series. Numele de scenă a fost Rocky Maivia

    The Rock şi-a dovedit abilităţile câştigând titlul de 6 ori şi de 5 ori pe echipe. Popularitatea lui The Rock a atras atenţia Hollywood-ului şi a fost invitat să găzduiască o emisiune a “Saturday Night Live”. Apariţia lui în cadrul emisiunii le-a dovedit oamenilor şi că ştie să joace şi şi-a făcut debutul în cinema în 2001 în filmul “The Mummy Returns”. În 2003 a devenit recunoscut ca fiind un adevărat erou al filmelor de acţiune, iar mai târziu avea să-şi demonstreze talentul şi la comedie jucând în filme de comedie ca “The Game Plan” sau “The Other Guys”. Au urmat şi alte filme de acţiune care au încasat milioane de dolari la box office. Acum a terminat filmările la serialul Baywatch unde joacă alături de Zach Effron şi filmează următorul film din franciza Fast and Furious, Furious 8.

  • “Nu văd cum a fi într-o uniune cu state ratate precum România poate fi un lucru bun pentru noi”. 10 britanici explică de ce au votat pentru ieşirea din UE

    Au votat brexitul pentru că au vrut să rănească guvernul şi băncile, să se răzbune pe politicienii care au trădat clasa muncitoare sau pentru a se îndepărta de o uniune pe care o percep ca fiind nedemocrată, un eşec şi care i-a dezamăgit pentru că a înglobat…România.

    Lumea se învârte acum în jurul Brexitului, un spectacol regizat de politicieni în care joacă omul de rând, alegătorul, plătitorul de taxe, studentul, muncitorul sau şomerul din Marea Britanie. The Guardian a stat de vorbă cu 10 britanici care au votat pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană pentru a afla de ce au ales aşa şi dacă sunt mulţumiţi de rezultat. Iată care au fost răspunsurile lor.

    “AM VOTAT PENTRU STANDARDE MAI BUNE DE VIAŢĂ”.
    DANNY LANCASTER, 30 DE ANI

    Vreau o ţară stabilă în care oamenii din toate regiunile sunt auziţi şi nu sunt hrăniţi cu resturile aruncate din sud. Nu vreau să mă tem că atunci când fata mea va avea copii nu va mai fi loc în şcoli din cauza aglomeraţiei sau că dacă va avea probleme de sănătate va trebui să aştepte o viaţă pentru o consultaţie la medic. Ar trebui să ne simţim în siguranţă cu locurile noastre de muncă şi să nu simţim că dacă nu lucrăm şapte zile pe săptămână şi zece ore pe zi vom fi aruncaţi peste bord în grămada de şomeri. Doar după ce se ajunge la standarde de viaţă decente pentru fiecare britanic banii mei de taxe pot fi cheltuiţi în altă parte.

    Când sistemele statului – asigurările de sănătate, şcoli de stat şi locuinţe sociale – sunt bine echipate, abia atunci vom accepta să facem mai mult pentru alţii. Noi, oamenii mici, sau chiar băieţii mai mari care aparent conduc ţara nu deţinem controlul complet al situaţiei şi dacă salariile care scad trase în jos de economia slăbită de acordurile comerciale sunt preţul plătit pentru a face această ţară şi pe oamenii ei mai bine educaţi şi mai sănătoşi, atunci aşa să fie.

    Imaginea rasismului este departe de adevăr şi nu ar trebui să fie folosită împotriva celor care nu sunt auziţi, a celor care trăiesc zi de zi cu consecinţele deciziilor luate de cei care locuiesc în vreun cartier londonez, departe de viaţa reală. Ce nu realizează oamenii din vreun birou extravagant din Londra sau care stau acasă la o masă scumpă de stejar cu Mac-ul în faţă şi sorbind cafea de la Starbucks este că oamenilor care au votat pentru Brexit, de oriunde ar fi ei, nu le este teamă să-şi suflece mânecile pentru a pune altoiul care va face ţara aceasta măreaţă. 

    “AM VOTAT PENTRU A SIMŢI CĂ SUNT AUZITĂ”.
    FIONA, ASISTENTĂ ÎNTR-UN CENTRU DE ÎNGRIJIRE PENTRU PERSOANE CU PROBLEME MINTALE, 52 DE ANI

    Am votat pentru a mă simţi mai puternică, pentru a simţi că vocea mea este auzită şi că pot participa la schimbare. Compromisul de a rămâne avea un preţ prea mare, îmi arăta că democraţia nu există aici. Actualii lideri nu au reuşit să-i ajute pe cei săraci şi au preferat să-i împace pe cei avuţi. Am vizitat Londra în 2014 şi nu am văzut semne de recesiune. Oraşul s-a înstrăinat de Anglia. Îmi părea ceva obscen. Lucrez în instituţii pentru bolnavi mintal de 30 de ani. În tot acest timp am observat că societatea se reflectă în oamenii care ne accesează serviciile.

    Cea mai mare problemă este că se simt deconectaţi de la societate. Majoritatea îi cuprinde probabil pe oamenii care sunt auziţi cel mai slab, dar care se bazează pe alţi pentru a le promova interesele. Câtă energie şi sprijin financiar le sunt oferite cetăţenilor din UE care sunt vulnerabili, când propriii noştri oameni sunt ignoraţi? N-am văzut niciun beneficiu de la UE pentru îngrijirea celor cu afecţiuni mintale. Mă chinui să înţeleg ce au făcut. Aceasta este o oportunitate. Dacă oamenii reuşesc să vadă dincolo de pierderi, şi percep situaţia ca pe o oportunitate, putem face schimbări pentru ei, pentru felul în care îşi trăiesc viaţa.

    Oamenii care chiar îşi trăiesc viaţa au făcut alegerea. Toţi aceşti oameni care se simt jigniţi. Toţi aceşti oameni aranjaţi care au crezut că nu se va întâmpla arată cât de multă aroganţă există.  

    “CLASA MUNCITOARE A FOST TRĂDATĂ. SĂ FII SĂRAC ESTE ACUM UN PĂCAT”. ANGUS, 52 DE ANI

    Şefii îi iubesc pe muncitorii străini. Aceştia nu au sindicate, sunt ieftini şi modelabili. Britanicii care făceau aceste munci nu s-au dus la universitate, ci să primească ajutor de şomaj, dacă-l primesc. Se mai pune şi problema condiţiilor pe care muncitorii străini le îndură, iar criza locuinţelor nu se mai termină. Elita din media nu a înţeles care sunt îngrijorările oamenilor de rând. Se uită în jos la noi şi ne spun rasişti, dar ei sunt cei vinovaţi de intoleranţă. Marea Britanie a devenit un stat socialist după Al Doilea Război Mondial prin sacrificiul oamenilor de rând. Statul social este recompensa lor.

    Acum, să fii sărac este un păcat şi eşti atacat din toate direcţiile, aşa că acest vot a avut un element de protest. UE a sacrificat coeziunea pentru o extindere care pare condusă de Germania. Angela Merkel a decis să permită ca un milion de emigranţi să intre în Germania, încălcând legislaţia UE şi fără consultul Bundestagului. Germania a frânt Grecia şi negociază pentru a permite Turciei să intre în UE. Ei nu se consultă cu nimeni, iar aceasta nu este o uniune. Marea Britanie părea înţepenită la marginea UE şi calea noastră spre o asimilare mai mare nu era clară. Nu există vreun plan pentru crearea unei Europe cu aceleaşi taxe şi aceleaşi salarii minime, aşa că migraţia oamenilor afectează negativ ţările care oferă condiţii mai bune.

    UE este un monolit şi este greu de înţeles. Spre ce se îndreaptă? Nu a reuşit să facă asta clar. UE a avut un impact negativ asupra ţărilor care o înconjoară, cu Ucraina simţindu-se parte din altă sferă de influenţă şi cu emigranţii din Africa murind în Mediterana pentru că nu s-au făcut planuri potrivite. Eram pro-UE, simţind că europenii au standarde mai bune de viaţă decât noi, dar m-am simţit deziluzionat atunci când UE s-a extins pentru a include ţări precum România. Nu văd cum a fi într-o uniune cu state ratate poate fi bun pentru noi.

    În timpul campaniei pentru referendum am fost şocat de faptul că nu au fost furnizate puncte de vedere echilibrate. Ne-au fost furnizate scenarii care prezentau cele mai grave consecinţe, dar nu şi pe cele mai bune. Sunt fericit, dar şi îngrijorat că dacă Scoţia va avea un referendum pentru a părăsi Marea Britanie, atunci Anglia şi Ţara Galilor vor rămâne împotmolite în iadul grupului Tory pentru un secol. Cred că Scoţia ar trebui să devină independentă. S-ar putea să le fie mai rău din punctul de vedere financiar, dar libertatea merită preţul. Sper că Partidul Laburist (muncitoresc) se va uni sub un lider puternic.

    “AM VOTAT PENTRU A LOVI GUVERNUL ŞI BĂNCILE”. KERRY, 51 DE ANI

    Aş vrea să văd reforme economice în care averea unei persoane nu este datoria alteia şi în care oamenii sunt recompensaţi pentru contribuţiile lor şi nu pentru ce pot stoarce de la alţii prin chirii şi amenzi. Aş vrea o economie în care creşterea este adevărată, ceea ce ar putea însemna reformarea întregului sistem bancar. Aş vrea ca băncile să fie lăsate fără puterea de a crea bani şi ca aceste puteri să se ducă la guvernul central, dar la un guvern care îi reprezintă pe cetăţeni, nu unul care-i controlează. Masa de bani nu ar trebui lăsată în mâinile băncilor private.

    Politic, aş vrea să văd Bruxelles‑ul şi Westminsterul reformate şi pe politicienii şi pe funcţionarii publici aroganţi servind interesul public şi nu cumpăraţi ca nişte prostituate de anumite interese. În cele din urmă, în circumstanţele potrivite, aş vrea să ne vedem revenind într-o UE cu reprezentanţi mobilizaţi mai mult de viziuni şi ideologii, reprezentanţi care să răspundă atât în faţa cetăţenilor de acasă cât şi a cetăţenilor europeni.

    Europa poate fi o structură politică formidabilă care promovează creşterea şi interesele tuturor oamenilor ei. Dar aceasta nu se poate întâmpla cu actuala mentalitate politică. Aroganţa politicienilor de aici şi de peste tot în Europa, care sugerează că oamenii nu sunt suficient de educaţi pentru a fi lăsaţi să decidă, este nedemocratică. Cel mai cel dintre ei este Jean-Claude Juncker. Nu mă bucur că plecăm din UE, dar administraţia din UE şi cea din Marea Britanie au nevoie de o reformă fundamentală care să promoveze vieţile cetăţenilor şi nu împovărarea lor cu datorii pentru a plăti pentru un sistem politic şi economic ratat. Imigraţia nu ar fi o problemă atât de mare dacă Marea Britanie ar construi locuinţe şi infrastructură şi ar pregăti cum trebuie doctori, asistente şi muncitori; dar politicienii creează deliberat lipsuri.

    CITEŞTE CONTINUAREA PE PAGINA URMĂTOARE