BusinessMagazin

Tag: electrica

  • Profitul Electrica a crescut în primele nouă luni cu 27%, la 428 milioane lei

    Profitul operaţional, în acelaşi interval, a fost de 497 milioane lei, cu 22% mai mare decât în primele nouă luni din 2014. Profitul atribuibil acţionarilor a crescut cu 38% în primele 9 luni ale anului 2015, faţă de aceeşi perioada a anului trecut, a anunţat compania.

    În primele trei trimestre, Electrica a înregistrat venituri din exploatare în valoare de 4,13 miliarde lei, în creştere cu 384 milioane lei, sau 10%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Această creştere se datorează faptului că veniturile din segmentul de distribuţie de energie electrică au crescut cu 104 milioane lei (cu 6%), la 1,845 miliarde lei, evoluţie care se datorează creşterii cantităţii distribuite cu 6% faţă de perioada similară a anului 2014. În plus, veniturile din segmentul de furnizare de energie electrică au crescut cu 220 milioane lei, sau 7%, la 3,286 miliarde lei. Această evoluţie se datorează în principal creşterii – ca urmare a politicilor comerciale implementate de Electrica Furnizare – a cantităţii furnizate cu 6%, arată compania, într-un comunicat.

    De asemenea, în primele nouă luni ale anului cheltuielile operaţionale, exceptând costurile cu achiziţia energiei electrice, au scăzut cu 32,5 milioane lei (2%). Cheltuielile cu energia electrică au urcat cu 326 milioane lei, sau 20%, la 1,992 miliarde lei, atât pe fondul creşterii cantităţilor distribuite şi furnizate, cât şi ca urmare a majorării costului energiei electrice achiziţionate pentru furnizare şi trading. Costul cu energia electrică achiziţionată este principalul cost al grupului, reprezentând 48% din venituri în primele nouă luni din 2015.

    În perioada de nouă luni încheiată la 30 septembrie 2015, grupul Electrica a distribuit aproximativ 12,7 TWh şi a furnizat aproximativ 7,6 TWh de energie electrică, către aproximativ 3,6 milioane de consumatori finali.

    În acest interval, contribuţia segmentului de distribuţie de energie electrică şi a segmentului de furnizare de energie electrică la veniturile Electrica a fost de 36%, respectiv 64%.

    “În primele nouă luni din 2015, performanţele financiare ale Grupului Electrica sunt remarcabile. Continuăm să avem o creştere de aproximativ 30 la sută a profitului net faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi am reuşit să creştem atât veniturile din activitatea de distribuţie, cât şi pe cele din zona de furnizare. În ceea ce priveşte EBITDA, avem un plus de 16 la sută, iar profitul atribuibil acţionarilor a crescut cu 38%. Din acest punct de vedere, suntem cel puţin în linie cu obiectivele asumate. Continuăm sa facem ceea ce ne-am angajat, inclusiv prin prospectul de listare, să investim în reţelele de distribuţie, în tehnologie de ultimă generaţie, fapt care se reflectă deja pozitiv în rezultatele noastre operaţionale, dar şi în îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite, precum şi în scăderea cheltuielilor de mentenanţă”, a declarat în comunicat Ioan Roşca, directorul general al Electrica.

    Electrica are o arie de cuprindere naţională – cu organizare zonală în trei zone pentru distribuţia şi furnizarea energiei electrice: Transilvania Nord, Transilvania Sud, Muntenia Nord şi pe cuprinsul întregii ţări pentru întreţinere şi servicii energetice. Principalul acţionar al companiei, cu o deţinere de 48,78% din acţiuni, este Ministerul Energiei.

  • Trei tineri au lansat o bicicletă electrică ce poate fi împachetată într-o secundă şi are autonomie de 60 de kilometri – VIDEO

    Avem telefoane, televizoare smart şi aşa mai departe. A venit timpul ca şi bicicleta să devină smart, iar Gi FlyBike este un astfel de exemplu. Bicicleta electrică Gi FlyBike are o autonomie de 60 km şi poate atinge o viteză de 25 km/h. În plus, producătorii se laudă că bicicleta are  cauciucuri ce nu pot fi perforate. De asemenea, Gi FlyBike se împachetează într-o secundă şi se blochează automat când utilizatorul se îndepărtează la o distanţă mai mare de 5 metri.

    Bicicleta produsă de  Agustin Agustinoy, Eric Sevillia, şi Lucas Toledo s-a dovedit a fi un nou succes de finanţare prin platforma kickstarter, prin intermediul căreia au reuşit să trângă deja 140.000 de dolari (cereau o finanţare de 75.000 de dolari), cu încă alte 29 de zile rămase până când se închide proiectul.

    Printre caracteristici se numără şi faptul că sistemul GPS al bicicletei este compatibil cu iOS şi cu Android, are un port pentru încărcarea telefonului mobil, iar lumina este asigurată de un sistem bazat pe LED-uri, ce se controlează direct de pe smartphone. Pentru că cea mai ieftină bicicletă, care se vinde pe kickstarter, este 1.990 de dolari, producători au creat şi un sistem de sharing, prin care mai mulţi utilizatori pot folosi bicicleta, totul prin intermediul aplicaţiei.

    Gi FlyBike pare a fi o metodă elegantă, simplă, un răspuns pentru traficul aglomerat din marile oraşe. Poate singurele neajunsuri ar fi preţul destul de ridicat şi faptul că Gi FlyBike cântăreşte în jur de 16 kg.

    Livrarea produsul se va face din decembrie 2015.

  • Electrica a programat investiţii de 715 milioane euro până în 2018

    “Pe de o parte este nevoie de investiţii importante în segmentul de distribuţie, iar pe de altă parte avem deja în derulare proiecte de modernizare pentru îmbunătăţirea eficienţei şi pentru creşterea calităţii serviciilor”, a declarat într-un comunicat directorul general al companiei, Ioan Roşca.

    Electrica a anunţat totodată finalizarea lucrărilor de modernizare a staţiei 110/20 kV Lieşti, una dintre cele 27 de staţii de 110 kV din cadrul sucursalei SDEE Galaţi, un nod important pentru Sistemul Energetic Naţional. Investiţia a totalizat peste două milioane de euro, din care aproape jumătate a provenit dintr-o finanţare europeană nerambursabilă, şi a fost lansată în august 2013.

    Până în 2018, Electrica îşi propune printre altele să reabiliteze circa 4.000 km reţea de joasă tensiune, să realizeze un sistem integrat de management al activelor şi să monteze peste 500.000 de contoare inteligente, pe care să le integreze în sistemele de telegestiune.

    Electrica are o arie de cuprindere naţională, cu organizare în trei zone, pentru distribuţia şi furnizarea energiei electrice: Transilvania Nord, Transilvania Sud, Muntenia Nord şi la nivel naţional pentru întreţinere şi servicii energetice. Compania deserveşte aproximativ 3,5 milioane de clienţi.

    Acţionarul principal al Electrica SA este statul, reprezentat prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (48,78%), urmat de BERD, cu 8,66%.

    Electrica estimează pentru acest an o cifră de afaceri de 5,66 miliarde lei şi un profit net de 460,7 milioane lei. În 2014, Electrica a înregistrat la nivel de grup o cifră de afaceri de 5,04 miliarde lei şi un profit net de 401,4 milioane lei, din care 287,84 milioane lei reprezintă profitul net atribuibil acţionarilor.

     

  • CEZ: Al doilea deceniu românesc

    „Din vânat virtual, am devenit vânători.“ „Noi nu acţionăm ca un rechin în mare, ci ca un banc de peşti.“ „Nu cred în responsabilităţi colective.“ „Vom fi aici şi în următorii zece ani. Dacă este o piaţă în regiune care va avea succes, aceasta este România.“

    Primul citat reprezintă strategia, al doilea organizarea, al treilea regula de management, al patrulea planul pe termen lung. Limpezimea militărească a regulilor de mai sus anulează sfaturile din miile de cărţi de economie şi constituie reţeta uneia dintre cele mai importante privatizări din energia românească: preluarea fostei Electrica Oltenia de către cehii de la CEZ. De atunci au trecut zece ani. Ce vor aduce următorii zece?

    În toamna lui 2005, statul transfera controlul asupra încă uneia din distribuţiile sale de energie. Electrica Oltenia era la acel moment distribuţia cu cel mai mare număr de consumatori legaţi la firele sale, circa 1,3 – 1,4 milioane de clienţi. Câştigătorul procesului a fost compania cehă CEZ, care a plătit circa 47 de milioane de euro pentru 25% din acţiunile companiei, operaţiune urmată de o majorare de capital de 104 milioane de euro, prin care a devenit acţionar majoritar.

    Dincolo de importanţa strategică a obiectivului la care statul a renunţat, această privatizare continuă să fie o lecţie pentru felul cum România a înţeles să-şi joace atuurile din energie.

    Alături de privatizarea Petrom, compania vândută în 2004 către OMV, grup petrolier în spatele căruia să află statul austriac, vânzarea Electrica Oltenia către cehii de la CEZ, o altă companie de stat, arată foarte bine cum, cu un careu de aşi, poţi să pierzi locul la masa energiei regionale.

    În loc să-şi pună piesă peste piesă, statul român a început să vândă bucăţi din zestre, iar în cazul energiei electrice a început cu cea mai profitabilă parte, distribuţia. Acesta este practic locul în care se fac banii şi se ajunge la consumatorul final. Strategia statului din acel moment era de a atrage în primă fază o serie de investitori, pe care mai apoi să îi implice şi în producţia de energie, acolo unde erau necesare fonduri masive pentru modernizări şi pentru construcţia de noi unităţi. Din strategia creionată de stat la începutul anilor 2000, statul a reuşit doar să vândă ceea ce genera cash sigur, reglementat, şi a rămas cu un parc de producţie care plânge după investiţii, dar la care nu se mai uită nimeni.

    În acest timp, în Cehia, tot o companie energetică de stat, CEZ, nu mai avea loc între graniţele proprii. Dar cehii nu avuseseră nevoie să apeleze la organismele internaţionale, care veneau cu reguli peste reguli privind funcţionarea marilor monopoluri din energie. Statul ceh a înţeles că este important ca CEZ să rămână integrată şi să aibă totul de la minele de cărbuni până la termocentrale, la firele care duc energia în case sau la forţa de vânzare. În România s-a spart totul, iar acum cărbunii concurează cu energia hidro şi Nuclearelectruca nu ştie dacă să investească în deschiderea unei noi mine de uraniu, deşi în câţiva ani ar putea foarte bine să importe materia primă pentru reactoarele de la Cernavodă.

    „La momentul când CEZ a luat decizia de a face achiziţia în România, eu eram şeful diviziei internaţionale. Construiam modelul pentru achiziţiile internaţionale şi eram responsabil de integrarea ţintelor preluate. Atunci strategia CEZ era destul de clară. Ne doream să fim lideri în regiune prin acţiuni proiectate pe termen lung“, spune acum Martin Zmelik, care de aproape un an ocupă funcţia de director general al CEZ România. Intrarea pe piaţa locală nu era primul pas pe care CEZ îl făcea în regiune: la finalul lui 2004 mai cumpărase trei companii de distribuţie a energiei în Bulgaria. În toamna lui 2005, CEZ intra oficial şi în România după preluarea controlului asupra Electrica Oltenia.

    „La acel moment, CEZ era deja un business consolidat, eram puternici la noi acasă, dar eram şi o companie listată cu investitori care ne cereau să punem pe masă o strategie de creştere. Pieţele se deschideau, iar noi credeam că putem să ne extindem regional pornind de la un mix format din experienţa proprie a grupului alături de cultura locală. Dintr-un vânat virtual, CEZ a devenit un vânător. Totul ţine de strategie şi de modul cum îşi stabileşti priorităţile. Noi aveam chiar de la acel moment un management dual, ne purtam ca o companie de piaţă.“

    De ce două state care activează în aceeaşi regiune ajung totuşi la concluzii atât de diferite în ceea ce priveşte dezvoltarea pe termen lung într-un domeniu strategic ca energia?

    „Cred că România era într-o etapă în care-şi dorea să aducă aici investitori. Asta se dorea la acel moment, iar uneori asfel de experienţe sunt necesare. Noi ne-am concentrat pe achiziţia de distribuţii pentru că este competenţa noastră de bază.“

    După achiziţie, Zmelik a rămas în biroul din Praga al CEZ, primul manager trimis de cehi la Bucureşti fiind Jan Veskrna, cel care avea să stea până anul trecut (timp de trei mandate) la vârful operaţiunilor CEZ din România. Dar contactul cu piaţa exista oricum.

    „Imediat după achiziţie, supervizam modul cum se derulau lucrurile, dar din biroul din Praga. Când am venit am găsit o companie împărţită în 7 firme cu dispunere teritorială. Electrica Oltenia era o companie descentralizată, iar activităţile de distribuţie şi de furnizare nu erau încă separate. La acel moment lucrau 3.000 de oameni. Ca tehnologie standardele erau jos, dar firma avea un mare potenţial. Tot sectorul a intrat într-o schimbare odată cu venirea investitorilor privaţi, dar şi a reglementărilor europene.“

    Cert este că în perioada 2004-2005 s-au făcut cele mai importante privatizări din România. Petrom a fost vândut cu tot cu rezervele sale de petrol şi gaze către OMV într-un proces care şi azi generează controverse. În 2005 italienii de la Enel au fost primii care au spart gheaţa în domeniul energiei electrice, luând la pachet distribuţiile din Banat şi Dobrogea. Au venit apoi nemţii de la E.ON care au luat fosta Electrica Moldova, dar care şi-au completat portofoliul şi cu fostul Distrigaz Nord. Cealaltă jumătate din distribuţia de gaze avea să intre în portofoliul francezilor de la Gaz de France. 

     

  • SAPE: Tribunalul Arbitral din Paris obligă CEZ la plata unor daune de 5,7 milioane de euro

    SAPE este succesoarea în drepturi a companiei de stat Electrica SA, inclusiv în ce priveşte litigiile arbitrale.

    CEZ a anunţat joi că, în procesul cu SAPE, Curtea Internaţională de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris a respins majoritatea pretenţiilor formulate de SAPE.

    “Contrar afirmaţiilor CEZ a.s., Tribunalul Arbitral (…) a confirmat neîndeplinirea de către CEZ a.s. a două din cele mai importante obligaţii ale sale din Contractul de privatizare, obligaţii care au stat la baza încheierii contractului de privatizare a Electrica Oltenia cu CEZ a.s.”, se arată într-un comunicat al SAPE.

    SAPE a cerut în acest proces ca grupul CEZ să plătească daune de peste 81 milioane de euro pentru nerealizarea unor obligaţiile din acordurile de privatizare din 2005 şi 2009, prin care CEZ a cumpărat compania de distribuţie Electrica Oltenia.

    În comunicat se precizează că acţiunea SAPE a fost admisă în parte, CEZ fiind obligată să plătească către SAPE aproximativ 5,7 milioane de euro cu titlu de daune, la care se adaugă o dobândă contractuală anuală, de 3,1% (calculată din data de 8 octombrie 2012 până la data plăţii efective a daunelor), precum şi la suportarea a 50% din costurile arbitrale (217.500 de dolari).

    Obligaţiile pe care Tribunalul Arbitral le-a indicat a fi neîndeplinite de către investitorul CEZ sunt obligaţii esenţiale pentru Contractul de privatizare, conform sursei citate.

    Prima dintre acestea se referă la utilizarea preţului de subscriere pentru finanţarea investitiilor. Astfel, Tribunalul a obligat CEZ să plătească daune pentru faptul că nu a făcut dovada utilizării sumei de 103,6 milioane de euro pentru a finanţa modernizarea şi dezvoltarea activităţii Electrica Oltenia, aşa cum se angajase prin contractul de privatizare.

    Cea de-a doua încălcare se referă la neîndeplinirea indicatorilor din planul de afaceri iniţial al Electrica Oltenia, document care a stat la baza selectării CEZ ca investitor strategic al Electrica Oltenia. Planul urma să fie pus în aplicare în termen de 5 ani de la privatizare, dar CEZ a invocat că respectarea acestuia nu este obligatorie.

    Electrica a iniţiat acţiuni la Curtea de Arbitraj din Paris şi împotriva Enel şi E.ON, companii care au cumpărat în 2005 filiale ale distribuitorului de energie deţinut de stat. Penalităţile cerute de Electrica de la Enel (Italia), E.ON (Germania) şi CEZ se arpropie de 2 miliarde euro.

    CEZ a plătit în 2005 suma de 62,8 milioane de euro pentru achiziţia directă a 24,62% din capitalul Electrica Oltenia, iar în urma unei majorări de capital de 103,6 milioane de euro a ajuns la o participaţie de 51%.

    SAPE a fost înfiinţată anul trecut prin divizarea parţială a Electrica SA şi cuprinde participaţiile minoritare ale Electrica SA la Electrica la Enel Energie Muntenia, Enel Distribuţie Muntenia, Enel Distribuţie Banat, Enel Distribuţie Dobrogea, Enel Energie, E.ON Moldova Distribuţie, E.ON Energie România, Electrica Soluziona, Bursa Română de Mărfuri şi Hidro Tarniţa.

  • Doi foşti directori ai Electrica Braşov, condamnaţi la câte şapte ani de închisoare cu executare

    Decizia a fost luată de instanţa supremă şi este definitivă.

    În acelaşi dosar a fost trimis în judecată şi Gherghel Gavril, şeful serviciului de aprovizionare depozite din cadrul SISE Braşov, iar pentru el instanţa a dispus achitarea.

    Tot achitarea s-a decis şi în cazul oamenilor de afaceri Vasile Braşoveanu, Gheorghe Oprea, Dumitru Osman şi Gheorghe Biţu.

    Pe de altă parte, afaceriştii Ioan Daniel Staicu şi Vasile Croitoru au primit pedepse cu închisoare de trei, respectiv cinci ani.

    În cazul oamenilor de afaceri Sorin Marius Spîrchez şi Cornel Cosmin Caraba, instanţa supremă a decis că faptele s-au prescris.

    Decizia în acest dosar vine după zece ani de procese, timp în care cazul a ajuns, în primă instanţă, pe masa judecătorilor de la Tribunalul Braşov, mai apoi a fost soluţionat de cei de la Curtea de Apel Braşov, pentru ca sentinţa definitivă să o dea magistraţii Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie.

    Potrivit anchetatorilor, la începutul anului 2004, omul de afaceri Vasile Croitoru a iniţiat constituirea unui grup infracţional care a vândut în mod fraudulos Sucursalei de Întreţinere şi Servicii Energetice din cadrul Electrica Braşov produse electrice contrafăcute, sub marca Siemens, la preţuri supraevaluate. Produsele erau chinezeşti şi fuseseră procurate din complexele comerciale bucureştene.

    “Cei doi directori braşoveni trimişi în judecată au cumprărat ilegal acestă marfă, după ce au primit mită câte patru miliarde de lei vechi şi câte o maşină de lux. Banii au fost folosiţi ulterior pentru construirea sau renovarea unor imobile proprietate personală, iar maşinile au fost trecute pe numele unor rude. Prejudiciul adus Sucursalei Braşov a societăţii Electrica însumează peste 200 de miliarde de lei vechi”, se arăta în comunicatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.

  • CONFERINŢA ZF: Electrica SA vrea să intre pe piaţa de distribuţie a energiei din Republica Moldova

    “Republica Moldova este o zonă atractivă pentru toate companiile româneşti, sigur, condiţionat şi de traseul ei politic şi economic care sperăm să fie pro-european”, a afirmat Roşca la ZF Power Summit.

    El a adăugat că Electrica SA ia în calcul participarea la privatizarea a trei companii de distribuţie a energiei din Republica Moldova.

    Piaţa de distribuţie a energiei din Republica Moldova este atractivă pentru Electrica SA pentru că oferă o rată de rentabilitate mai mare ca în România.

    Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a redus în luna noiembrie rata reglementată a rentabilităţii pentru distribuitorii de electricitate de la 8,52% la 7,45%, decizie atacată în instanţă de către Electrica SA şi filialele companiei.

    “ANRE a modificat rata de rentabilitate la patru luni de la listare (listarea Electrica SA la bursă, n.r.). Asta a creat o nemulţumire şi suspiciune extrem de mare a investitorilor, dar şi un semnal de alarmă cum că planul nostru de a investi în propriile reţele nu este acceptat de reglementator, dar eu ştiu că asta nu este adevărat. (…) Semnele nu sunt prea bune, dar sperăm că aceste derapaje se vor opri”, a continuat el.

    Potrivit Asociaţiei Companiilor de Utilităţi din Energie, care reuneşte unele dintre cele mai mari companii energetice active în România, scăderea ratei reglementate a rentabilităţii pentru distribuitorii de electricitate va afecta semnificativ strategiile de investiţii ale companiilor vizate de această măsură.

    Roşca a arătat că Electrica SA poate să se dezvole prin investirea banilor din listarea pe piaţa de capital în reţelele proprii, dar are bani şi din activitata proprie.

    “Asta ne conferă avantajul şi potenţialul de a ne uita spre posibile achiziţii în piaţa locală şi în cea regională. Am spus asta şi la privatizare, asta spunem şi acum. Eram foarte interesaţi de Enel, în acest an şi în 2016 avem oportunităţi pe plan local. Noi suntem interesaţi numai de distribuţie şi de zona de lider pe furnizare. Interesul nostru nu este pe zona de producţie”, a continuat Roşca.

    Grupul italian de utilităţi Enel, care deţine trei companii de distribuţie a energiei în România, a anunţat anul trecut că va vinde aceste operaţiuni. În ianuarie însă, Enel a revenit asupra deciziei, precizând că a suspendat temporar vânzarea activelor de pe piaţa românească.

    Electrica SA este controlată de stat, prin Ministerul Energiei.

  • Multe veşti neaşteptate în energie în 2014: Enel şi Electrica au fost capete de afiş

     Insistenţa cu care Enel a licitat şi a vrut cu tot dinadinsul să cumpere Electrica Muntenia Sud nu poate fi uitată uşor de oamenii care au asistat în 2006 la tot procesul de privatizare. Atât insistenţa, dar şi suma pe care italienii au acceptat să o plătească, de 820 de milioane de euro, au atras admiraţia şi convingerea că Enel va fi una dintre companiile care vor face istorie pe piaţa energiei din România. Cu atât mai surprinzătoare a fost ştirea din data de 11 iulie, când Enel a anunţat că vrea să-şi lichideze poziţiile din piaţa de furnizare şi distribuţie a energiei într-un efort de a-şi reduce datoriile la nivel de grup (care ajunseseră la 43 miliarde de euro după primele şase luni din an). Enel are în România un business de peste un miliard de euro, cu un profit operaţional consolidat de 289 de milioane de euro în 2013, care acoperă trei re-giuni, Banat, Dobrogea şi Muntenia Sud.

    Mai precis, Enel deţine o treime din piaţa distribuţiei de energie şi vrea să vândă 64,4% din Enel Distribuţie Muntenia şi Enel Energie Muntenia, 51% din Enel Distribuţie Banat, Enel Distribuţie Dobrogea şi Enel Energie, precum şi 100% din compania de servicii Enel România (deţinută prin Enel Investment Holding BV). Alături de activele din România, Enel a scos la vânzare şi producţia energetică din Slovacia şi aştepta ca în total să obţină 4,4 miliarde de euro din vânzări până la sfârşitul acestui an.

    Sfârşitul de an nu a adus însă finalizarea acestor tranzacţii. Electrica şi Nuclearelectrica se află printre companiile care au ofertat pentru activele din România, pe care Enel le evaluează la 1,8 miliarde de euro, potrivit unor surse din piaţă citate de ZF. Activele ar valora însă doar 850 milioane de euro, după calculele realizate de analiştii de la Société Générale şi citate de Wall Street Journal, în timp de Fondul Proprietatea estimează pachetul la 1,1 miliarde de euro. Ofertele nu au fost însă satisfăcătoare pentru grupul italian, dat fiind că Luca D’Agnese, care conduce în prezent activitatea grupului în Europa de Est, a spus într-un interviu acordat The Wall Street Journal că „ideea a fost să avem mai multe opţiuni, deoarece compania nu a fost niciodată într-o situaţie fără ieşire. Nu suntem nevoiţi să vindem chiar la orice preţ”.

    Nefinalizarea tranzacţiei ar fi una dintre cele mai mici probleme ale Enel pe piaţa locală în acest an. Com-pa-nia a fost acuzată de umflarea facturilor la energie printr-o înţelegere cu ANRE şi Elec-troalfa, un business de 38,7 milioane de euro con-tro-lat de Gheorghe Ciubotaru, un om de afaceri din Botoşani. În sep-tembrie, statul român decide să deschidă la Tribu-nalul Internaţional de Arbitraj de la Paris o acţiune împotriva italienilor, solicitând plata a 521 de milioane de euro. Peste toate acestea, în noiembrie, Matteo Cassani, directorul general al Enel Energie şi Enel Energie Muntenia şi primul oficial italian mutat în România pentru dezvoltarea businessului, a murit în condiţii suspecte după ce s-ar fi aruncat de la etajul doi, de la fereastra biroului său.

    Enel a generat aşadar cele mai importante ştiri ale anului pe zona de energie. Dar anul a început cu a doua intrare în insolvenţă a Hidro-electrica. Prima insolvenţă a companiei fusese în iunie 2012, cauzată de contractele nefericit încheiate ale companiei, atât în ceea ce priveşte vânzarea de energie, cât şi investiţiile la preţuri supra-eva-luate fără niciun impact con-cret în producţia com-paniei. Cauza insolvenţei este legată de companiile care cumpărau direct energie de la Hidroelectrica şi care au acţionat în instanţă producătorul de energie după ce contractele lor au fost reziliate, furnizorii cerând în schimb banii pe care ar fi urmat să îi obţină dacă aceste contracte erau în continuare derulate. Tribunalul Bucureşti a decis că aceste contestaţii sunt inadmisibile, Hidroelectrica ieşind din prima insolvenţă la jumătatea lui 2013. Decizia de a rejudeca aceste contestaţii a trimis însă din nou în insolvenţă Hidroelectrica.

    Piaţa energetică a adus însă şi veşti bune. Electrica, cel mai mare jucător din piaţa distribuţiei şi furnizării de energie electrică, cu un portofoliu de 3,6 milioane de clienţi, a fost lis-tată simultan pe bursa de la Bucureşti şi pe cea de la Londra, într-o operaţiune prin care în con-turile companiei au intrat circa 2 miliarde de lei pentru 51% din acţiuni. Aceasta a fost cea mai mare operaţiune pe piaţa de capital realizată de statul român.

    În discuţiile privitoare la construcţia a două reac-toare noi la Cernavodă, statul român a încercat să atragă mai mulţi investitori, dar până la urmă negocierile se poartă doar cu chinezii de la China General Nuclear Power Corporation (CGN). În ceea ce priveşte hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, com-pa-nia de proiect Hidro Tarniţa a prelungit din nou, la finalul lunii noiembrie, cu aproape două luni, până la 30 ianuarie 2015, perioada în care inves-titorii pot depune oferte de precalificare pentru construirea hidrocentralei din judeţul Cluj, proiect în valoare de peste 1 miliard de euro. Decizia a fost luată ca urmare a creşterii inte-resului investitorilor pentru proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti şi a solicitării acestora, potrivit reprezentanţilor Hidro Tarniţa SA.

    Deşi anul acesta interesul inves-ti-torilor pentru energia verde a scăzut din cauza schimbărilor legislative, au început să apară semne despre un nou boom de investiţii în regenerabile, în zona proiectelor mici. ANRE a elaborat deja o metodologie de stabilire a preţurilor reglementate de vânzare şi a regimurilor de comercializare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în centrale electrice cu puteri instalate mai mici de 500 kW pe centrală. Potrivit celor mai recente estimări lan-sate de reprezentanţii ANRE, în perioada 2015-2020 se vor dezvolta circa 500 MW de mici proiecte mai ales pe biomasă, biogaz şi microfotovoltaic pe acoperişurile caselor.

  • Cine a fost Matteo Cassani, directorul care s-a sinucis aruncându-se de pe clădirea Enel

    Matteo Cassani a fost licenţiat în inginerie la Milano şi lucrează la Enel din anul 2000. Cassani a elaborat strategia pentru oferta finală în privatizarea Electrica Muntenia Sud şi a ocupat ulterior funcţia de director de dezvoltare al Enel România.

    Matteo Cassani a fost prima persoană din echipa Enel care a venit în România pentru a negocia achiziţia companiilor de distribuţie de electricitate Electrica Banat şi Dobrogea.

    Cassani povestea în Business Magazin că procesul de privatizare a fost „scurt şi intens“ şi că a lucrat alături de o echipă de 50 de persoane, de la reprezentanţi ai companiei până la avocaţi şi consultanţi.

    După evaluări ale companiei pe propria arie de expertiză, fiecare a livrat managementului Enel date care au dus la cea mai mare evaluare pentru EMS: 789,7 mil. euro, la care s-a mai adăugat suma pe care conducerea companiei a considerat-o necesară pentru a face cea mai bună ofertă. Matteo Cassani spune că, în timpul procesului de privatizare, nu a avut date despre cât urma să ofere concurenţa.

    Directorul general al Enel Energie şi Enel Energie Muntenia, Matteo Cassani, a murit, joi, după ce s-a aruncat de pe clădirea companiei, de pe Bulevardul Ion Mihalache din Capitală.

  • Fostul senator Cătălin Voicu, trimis în judecată într-un nou dosar de corupţie

    Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie l-au trimis în judecată pe Cătălin Voicu, la data faptelor consilier în cadrul Administraţiei Prezidenţiale – Departamentul Securităţii Naţionale şi ulterior parlamentar, pentru complicitate la abuz în serviciu.

    În acelaşi dosar vor fi judecaţi Nicolae Coroiu, director general al SC Electrica SA la data faptelor, pentru abuz în serviciu, şi Petru Andronache, fost director comercial al Sucursalei de Întreţinere şi Servicii Energetice (SISE) Moldova, pentru complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată. Andronache execută o pedeapsă de şapte ani de închisoare, primită în dosarul “Transformatorul”, în care a fost judecat şi fostul ministru Relu Fenechiu.

    Procurorii i-au deferit justiţiei şi pe finul lui Cătălin Voicu, Radu Dan Floarea, acţionar majoritar la SC Tech Safety SA, şi Ion Dumitru Măruţă, acţionar şi administrator al aceleiaşi firme, ambii fiind acuzaţi de complicitate la abuz în serviciu.

    În rechizitoriul trimis instanţei se arată că Nicolae Coroiu, în calitate de director general al SC Electrica SA, în perioada 2004-2005, a dat dispoziţii funcţionarilor din subordine, iar Petru Andronache, director comercial al SISE Moldova, a acţionat în consecinţă, în vederea efectuării de achiziţii publice de echipament individual de protecţie şi echipament de lucru în valoare totală de 14.750.685 de lei, fără TVA, de la SC Tech Safety SA.

    Anchetatorii susţin că aceste echipamente, a căror achiziţie nu era necesară, au fost cumpărate la un preţ supraevaluat, cu încălcarea prevederile OUG 60/2001 şi a regulamentelor interne. Astfel, furnizorul a fost desemnat fără selecţie, nefiind organizată nicio procedură de achiziţie publică, iar preţul a fost stabilit “potrivit propriilor interese ale furnizorului, acesta fiind mult supraevaluat”.

    Produsele au fost livrate de SC Tech Safety SA în aceeaşi perioadă, fiind încheiate în acest sens 77 de contracte şi emise facturile, care au fost achitate, în mod nelegal, în regim de urgenţă.

    Voicu Cătălin este acuzat că, în perioada 2004-2005, folosindu-se de calitatea de consilier la Administraţia Prezidenţială şi ulterior deputat, ar fi intervenit pe lângă funcţionari din Electrica SA şi Electrica Serv SA, pentru ca firma Tech Safety SA să fie favorizată în relaţia cu cele două societăţi energetice, precum şi cu SISE Moldova – SC Servicii Energetice Moldova SA.

    “În intervenţiile sale directe la directorul general al Electrica SA – Coroiu Nicolae şi la directorul economic al Electrica Serv SA, inculpatul Voicu Cătălin le-a solicitat acestora să acorde contracte firmei SC Tech Safety SA pentru livrarea de produse din domeniul protecţiei muncii, în condiţiile în care societăţile beneficiare (Electrica SA, Electrica Serv SA, SISE Moldova) aveau produse pe stoc peste necesar şi la preţuri supraevaluate, de la acelaşi furnizor”, au precizat procurorii.

    Anchetatorii susţin că Voicu a intervenit atât pentru încheierea contractelor, cât şi pentru efectuarea cu prioritate a plăţilor către firma Tech Safety.

    “Prin aceste intervenţii, Voicu Cătălin a înlesnit infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de funcţionarii din cadrul Electrica SA, Electrica Serv SA, SISE Moldova, facilitând producerea prejudiciului de 5.284.892 lei, echivalent cu 1.391.339 euro”, au mai scris procurorii în rechizitoriu.

    Radu Dan Floarea şi Măruţă Ion Dumitru, reprezentanţii firmei Tech Safety, au livrat, în perioada 2004-2004, către SISE Moldova produse în cantităţi foarte mari, în valoare de 14.750.685 de lei fără TVA. La preţurile produselor, firma a aplicat adaosuri comerciale până la 2.490,93%.

    Nicolae Coroiu este acuzat că a semnat 48 de ordine de plată către furnizorul SC Tech Safety SA, cauzând un prejudiciu SC Servicii Energetice Moldova, ca succesor în drepturi şi obligaţii al Electrica SA, respectiv Electrica Serv SA, în valoare de 5.284.892 de lei.

    “Această sumă reprezintă diferenţa de preţ între valoarea de cumpărare şi valoarea de revânzare practicate de furnizorul Tech Safety SA în relaţia cu SC Servicii Energetice Moldova SA (succesor în drepturi şi obligaţii al Electrica SA, respectiv Electrica Serv SA)”, au scris procurorii în actul dce sesizare a instanţei.

    Petru Andronache a vizat pentru conformitate 158 de facturi, deşi acestea nu corespundeau în totalitate cu produsele contractate, şi a efectuat plăţi, prin semnarea a cinci ordine de plată, “înlesnind astfel realizarea scopului urmărit de superiorii săi, respectiv efectuarea de plăţi în sume importante către SC Tech Safety SA”, susţin anchetatorii.

    Procurorii au pus sechestru asigurător pe bunurile celor cinci inculpaţi, pentru recuperarea prejudiciului.

    Dosarul va fi judecat de Tribunalul Bucureşti.

    Fostul senator PSD Cătălin Voicu a fost condamnat definitiv, în 22 aprilie 2013, de instanţa supremă, la şapte ani de închisoare cu executare, în dosarul în care a fost judecat pentru corupţie. El a fost găsit vinovat pentru că a primit mită de la oamenii de afaceri Costel Căşuneanu şi Marius Locic, pentru a interveni, prin intermediul fostului judecător de la instanţa supremă Florin Costiniu, la magistraţi şi poliţişti, pentru a obţine decizii favorabile în dosarele în care cei doi erau implicaţi.

    Cătălin Voicu a fost, în perioada 2001-2004, consilier pentru Ordine Publică şi Siguranţă Naţională la Administraţia Prezidenţială, Departamentul Securităţii Naţionale, în mandatul 2004-2008 a fost deputat, iar în 2008 a fost ales senator, funcţie pe care a ocupat-o până la judecarea sa în primul dosar de corupţie.

    Petru Andronache, director comercial al SISEE Moldova în perioada 2002-2005, a fost condamnat, în 30 ianuarie, de instanţa supremă, la şapte ani de închisoare cu executare şi cinci ani interzicerea unor drepturi, pentru abuz în serviciu în formă calificată, pedeapsă dispusă în dosarul “Transformatorul”, în care a fost condamnat şi fostul ministru al Transporturilor Relu Fenechiu.

    Acuzaţiile au vizat tot fapte de abuz în serviciu, privind achiziţii de echipamente şi piese de schimb făcute de SISE Moldova de la un grup de patru firme – SC La Rocca SRL, SC Tehnorom SRL, SC Fene Grup SA şi SC Euro Plus SRL. Achiziţiile au fost făcute fără respectarea prevederilor legale cu privire la achiziţiile publice, în condiţii de favorizare a acestor firme, de la care s-au cumpărat, la preţuri de produse noi, transformatoare şi întreruptoare uzate şi vechi, fabricate în anii 1970 – 1980. Prejudiciul produs SISE Moldova a fost stabilit de instanţă la peste 5,7 milioane de lei.