BusinessMagazin

Tag: economist

  • Important e ce laşi în urmă

    Aş vrea să încep prin a spune că numele meu complet este Simion Ioan şi nu Simion Ionuţ; am ales această variantă – Ionuţ – pentru că aşa m-a strigat mama mea, deşi eu sunt foarte mândru de Ioan”, spune şeful PwC, prezent în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO. „Dar chiar dacă preţuiesc foarte mult numele de Ioan, îl folosesc foarte rar şi asta din cauza faptului că de-a lungul carierei mele profesionale, cu mici excepţii, am lucrat numai în companii americane şi am ţinut foarte mult la numele meu român. Or Ioan are imediat conotaţie de John şi detest să fiu numit John. Am încercat să le spun Ionuţ – Johnny era şi mai rău – şi de atunci, în toate companiile în care am lucrat – indiferent că s-au numit Colgate, Amway sau PwC – am avut privilegiul de a fi întotdeauna strigat «sir» de către colegii mei sau partenerii mei de afaceri.”

    Ionuţ Simion s-a născut în satul Goruna (Prahova) şi face parte dintr-o familie cu trei fraţi – de aici a şi plecat nevoia de autodepăşire, spune el, pentru că trăia într-o familie în care numai tatăl său avea un venit, fiind cofetar. „Dacă cineva se duce în satul meu şi întreabă: «Îl ştiţi pe Ionuţ Simion?»,  după nume n-ar şti niciunul, poate doar după poză. Dar dacă ai întreba: «Îl ştiţi pe Ionuţ, băiatul lui cofetaru’?», nu cred că există cineva în toate comunele alea din jur să nu ştie unde stau sau ce fac şi cum sunt. De ce? Pentru că tata era un foarte bun profesionist şi el întotdeauna ne-a transmis acest exemplu al lucrului bine făcut.”

    Simion a intrat la Academia de Studii Economice în 1987, deşi spune că visul lui era să urmeze şcoala militară. „Toată viaţa mea mi-am dorit să fac şcoala militară, dar nu am putut din cauza accidentului la ochi pe care l-am avut la 8 ani. Dacă stau să mă gândesc, treaba asta mi-a schimbat viaţa în bine şi nu în rău, pentru că probabil aş fi ajuns cine ştie ce ofiţer.”

    Când pregătirea şi oportunitatea se întâlnesc

    10.000 de candidaţi, aşa că s-a dus la Facultatea de Finanţe pentru că erau cele mai multe locuri, alegând într-un mod „cât se poate de pragmatic” să îşi maximizeze şansele. „A fost, să zic, prima mea judecată de valoare: nu-mi propun să fiu mai bun decât alţi 500, eu îmi propun să fiu în ăia 200.” 

    „Am ajuns la concluzia că îţi trebuie şi puţin noroc în viaţă, deşi norocul este acel loc în care pregătirea şi oportunitatea se întâlnesc”, spune Ionuţ Simion. Crede astfel că a avut noroc pentru că a intrat la facultate cu o medie foarte mare, în condiţiile în care s-au întâmplat pentru prima dată în istoria ASE-ului două lucruri: la economie politică nu s-au mai dat subiecte de economie socialistă, ci unele legate de teoria capitalismului, iar la geografie s-a dat un subiect legat de lacurile din România. „Învăţasem eu câteva lucruri, dar lecţia aceea cu teoria capitalistă chiar o ştiam, pentru că visam cum o să combat socialismul ştiinţific cu noi teorii care să facă lumea mai bună; iar la geografie, care era punctul meu slab, chiar ştiam lacurile din România – nu pentru că le învăţasem, dar pentru că atunci când m-am dus să-mi depun dosarul să mă înscriu, doi colegi de-ai mei discutau ce-ar fi dacă ne pică peştii. Când am auzit că e posibil să pice peştii la un examen, am lăsat-o pe mama în Bucureşti, m-am întors la mine la ţară şi am început să citesc tot ce am putut despre peşti din manualul de geografie. Şi nu era nimic, erau numai lacuri… lacuri şi râuri. Şi atât am apucat şi eu să învăţ.”

    „La facultate vorbeau despre debit, despre credit, iar eu făcusem tractoare şi ce mai învăţasem la şcoală, care nu avea nicio legătură cu informaţiile lor foarte elaborate sau foarte educate… Iar asta nu a făcut decât să îmi stârnească ambiţia că trebuie să învăţ şi eu, să îi prind din urmă”, povesteşte Simion. Un 4 la matematică, în primul an, este motivul pentru care nu a devenit membru de partid. În anii 1988-1989, membri deveneau cei care nu aveau restanţe. „Şi cum chestia asta te putea ajuta în carieră, toţi acceptau. Imediat după revoluţie toată lumea a alergat după ei pe şinele de tramvai strigându-le: «Băi comunistule», «Băi nu ştiu ce»; eu n-am devenit membru de partid deşi aveam o medie de 9,30-9,50. A fost o întâmplare şi în niciun caz o alegere personală.”

    A terminat facultatea în 1993, fiind prima generaţie care a urmat cinci ani de cursuri, iar prima slujbă a obţinut-o în acelaşi an, la Ana Electronic, firma pe care o descrie ca „emblematică” pentru acele vremuri. „Era o companie care aduna foarte mulţi oameni de valoare, iar eu am ajuns să lucrez acolo doar printr-o decizie foarte rapidă luată de domnul Copos”, povesteşte el. „Am participat în ziua aceea la patru interviuri, le-am luat pe toate, dar întorcându-mă înapoi spre ASE, pe strada Roma, am dat peste Ana Electronic; o aveam pe o listă care mi se dăduse de la şcoală, aşa că am intrat şi domnul Copos m-a vazut şi m-a intervievat. Cred că întrebarea a fost: «Cu ce notă ai terminat la şcoală?». Şi i-am răspuns: «Am terminat cu 10», iar el mi-a zis că încep de a doua zi.”

  • Reţeta succesului: Cum reuşeşte un tânăr din România să vândă MERDENELE de 700.000 euro

    După patru ani în care Cristian Chiţu a controlat prin franciză două patiserii ale unuia dintre cele mai populare branduri locale, a mizat pe cartea antreprenoriatului, idee care a prins contur în 2012. A constatat că majoritatea clienţilor îşi doreau produse necongelate, fără aditivi, aşa că a decis să pună bazele unei patiserii proprii, unde să şi producă. Aşadar, a combinat o parte din reţetele bunicii cu cele pe care bucureştenii le iubeau cel mai mult şi astfel a luat fiinţă prima unitate Patiseria Tineretului.

    ”Am redescoperit gustul prăjiturilor copilăriei şi mi-am amintit de bunica, ale cărei preparate răspândeau un miros delicios în toată casa, mai ales în perioada sărbătorilor, când prepara o mulţime de bunătăţi“, povesteşte antreprenorul. Produsele sale au aproximativ aceleaşi preţuri ca ale concurenţei, însă, spune el, se diferenţiază prin alegerea unor ingrediente naturale, de la producătorii români şi, mai ales, prin lipsa celor congelate.

    În prezent, sub sigla Patiseria Tineretului funcţionează patru locaţii în Capitală, în zone cu trafic intens, principalele categorii de produse comercializate fiind cele de patiserie şi covrigărie. Cei mai vânduţi sunt covrigii braşoveni cu mac, susan şi seminţe de floarea-soarelui, cu preţ mediu de 1 leu; dintre produsele de patiserie, merdenelele, pateurile cu brânză şi ştrudelele sunt cele mai populare, având preţul mediu de 2 lei. În general, bonul mediu se situează în jurul valorii de 5 lei.

    Investiţia iniţială a fost de aproximativ 15.000 euro, bani obţinuţi prin intermediul unui credit bancar, dar, spune Chiţu, activitatea în acest domeniu nu este dificilă, dacă unităţile sunt plasate în zone cu vad. ”Dacă patiseria este deschisă într-o zonă intens circulată, în care există staţii de metrou, RATB, instituţii publice, clădiri de birouri, şcoli etc., supravieţuirea nu este grea; din contră, oferă posibilităţi de creştere. Cu toate acestea, se impun trei condiţii: personal serviabil, curăţenie, produse proaspete şi de bună calitate“, precizează antreprenorul.

    Clienţii fideli al patiseriilor sale sunt tinerii care se duc sau se întorc de la şcoală, liceu sau facultate, angajaţii care lucrează în proximitatea spaţiilor şi pensionarii care locuiesc în zone adiacente. în cadrul afacerii Patiseria Tineretului lucrează în total 33 de oameni, însă antreprenorul precizează că ar mai fi nevoie de cel puţin şapte pentru a funcţiona în condiţii optime. Anul trecut afacerea a înregistrat rulaje de circa 700.000 de euro şi un profit de 24.000 de euro, iar pentru 2017 antreprenorul ţinteşte o cifră de afaceri de aproximativ 800.000 de euro şi un profit cel puţin egal cu cel de anul trecut, deoarece investiţiile de anul acesta depăşesc 150.000 de euro.

    Anul acesta investiţiile au vizat fabrica unde sunt produse aluaturile (închiriere, amenajare şi utilare), rebranduirea tuturor patiseriilor şi amenajarea acestora, achiziţionarea de noi echipamente pentru toate patiseriile şi deschiderea unui nou spaţiu în zona Unirii din Bucureşti. Aceasta este a patra patiserie, după ce în primăvara acestui an compania a vândut una din unităţi. Noul punct de lucru în care muncesc şapte persoane, este situat în centrul istoric al Capitalei, într-o clădire construită în 1890 şi are o suprafaţă de 35 mp. Investiţia pentru amenajarea şi dotarea acestei patiserii s-a ridicat la 60.000 de euro.

    Tot anul acesta a lansat şi sistemul de franciză, prin accesarea unui grant de la BERD. Astfel, în următorii doi ani antreprenorul îşi doreşte să ajungă la zece patiserii în Capitală. Despre perspectivele acestei afaceri, Chiţu consideră că reţeaua de patiserii va avea în cinci ani acoperire naţională, cu puncte de lucru în sistem de franciză în oraşe ca Iaşi, Constanţa, Braşov, Cluj, Timişoara.

    Antreprenorul povesteşte că parcursul afacerii până în prezent nu a fost tocmai lin, iar unele eşecuri s-au transformat în lecţii. Spre exemplu, cel mai dificil moment a fost când a intrat în incapacitate de plată din cauza vânzărilor foarte slabe la una din patiserii. Povestea acestei ”păţanii“, după cum o numeşte chiar el, începe în luna noiembrie 2012, când a decis să mute patiseria deschisă pe Calea Moşilor la o distanţă de două staţii.

    În ianuarie 2013, din cauza vânzărilor foarte slabe, s-a confruntat cu incapacitatea de plată a chiriei, utilităţilor, bugetului de stat şi, mai ales, a salariilor. ”Mi-am asumat în totalitate alegerea greşită a spaţiului şi am decis să fac încă un credit pentru a achita toate dările din acea lună. Cel mai mult mă măcina gândul că pot lăsa oameni pe drumuri, neavând bani de salarii. Ei nu aveau nicio vină“, povesteşte Chiţu. După o lună a închis patiseria respectivă şi a mutat angajaţii în celelalte locaţii, până când a găsit un alt spaţiu; iar după un an a reuşit să acopere şi datoria creată.

    Cele mai mari oportunităţi ale segmentului de piaţă în care activează sunt reprezentate de creşterea calităţii produselor şi relaţia dintre clienţi şi personalul de vânzare, spune antreprenorul. Pe de altă parte, cele mai mari impedimente ţin de lipsa forţei de muncă calificată şi de concurenţa neloială, adaugă acesta.

    Nici antreprenoriatul nu e simplu, iar din punctul său de vedere calităţile nelipsite ale unui om de afaceri ar trebui să fie curajul, perseverenţa, rezistenţa la stres şi capacitatea de muncă ”24 din 24“ la nevoie. ”Să îşi evalueze ideea de afacere prin testarea produsului sau serviciului pe clienţi, să îşi construiască un plan de afaceri şi o viziune pe termen mediu şi lung şi, evident, să aibă alături o echipă pe care să se poată baza în toate momentele, dar în special în cele dificile“, enumeră el sfaturile pentru un antreprenor aflat la început de drum.

    Cristian Chiţu este de formaţie economist, a lucrat în sectorul bancar, iar apoi a avut o firmă de consultanţă financiară şi intermedieri de credite, o firmă de asigurări şi o alta de închirieri ATV-uri pe Valea Prahovei.

    Liderul pieţei locale de patiserii şi covrigării este Fornetti, cu afaceri de 36 de milioane de euro anul trecut şi o cotă de piaţă de 6%, potrivit companiei de cercetare de piaţă Euromonitor, citată de ZF. Pe piaţa covrigăriilor, care a crescut puternic în special în perioada de criză, lanţuri precum Luca, Petru sau Georgi se luptă şi cu covirgăriile de cartier. Covrigii au revenit la modă în special după anul 2009, odată ce românii au fost tot mai atenţi pe ce cheltuie banii.

     

  • Care este cea mai preţioasă resursă de pe pământ şi de ce poate fi una dintere cele mai bune investiţii pentru viitor

    Eoin Fahy, economistul şef al Kleinwort Benson Investors, firmă de investiţii din Dublin, şi-a făcut o carieră de succes investind în apă. “Este evident. Apa este cea mai preţioasă resursă de pe pământ”, a spus Fahy pentru BBC.

    Spre deosebire de petrol, pentru apă nu există variante alternative.

    Problema nu este faptul că nu există suficientă apă pe glob, ci faptul că nu este destulă apă potabilă pentru toată lumea. Doar 1% din apa de pe glob este consumată de oameni, potrivit agenţiei pentru protecţia mediului din Statele Unite. Construirea fabricilor de desalinizare, cele care transformă apa sărată în apă potabilă, este încă  foarte scumpă.

    Poluarea reprezintă altă cauză a scăderii stocului de apă potabilă. China este un punct fierbinte din punctul de vedere al disponibilităţii apei potabile. Jumătate din râurile şi lacurile ţări sunt poluate, iar majoritatea apei potabile vine din sudul ţări, dar în nord densitatea populaţiei este cea mai mare. Naţiunile Unite estimează că între 2014 şi 2050 nu mai puţin de 292 milioane de oameni o să se mute în zonele urbane ale ţări. Pentru a rezolva infrastructura de apă a ţării, China ar trebui să cheltuiască trilioane de dolari, potrivit unui raport al companiei McKinsey.

    Această problemă reprezintă si o oportunitate de investiţie. “Modul cel mai simplu în care să faci bani ar fi să investeşti în companiile care sunt implicate în îmbunătăţirea calităţii apei”, a spus Fahy. “Dar şi investiţiile în companii care construiesc fabrici de desalinizare sau în companii care construiesc baraje sau centre de tratare a apei”, a adăugat el.

    Altă metodă de a investi în apă este prin cumpărare. În Australia, investitorii pot cumpără suprafeţe de apă, pe care le pot închiria altor companii care vor să folosească apa (de exemplu, companii din domeniul agriculturii).

    “Lipsa apei potabile este una dintre cele mai mari probleme cu care ne vom confrunta în următorii 10-20 de ani”, a concluzionat  Eoin Fahy

  • Şaptezeci şi cinci de publicaţii iau atitudine împotriva fenomenului ”ştirilor false”

    Proiectul Trust a fost implementat în 75 de publicaţii care au fost de acord să aplice opt indicatori de bază care să arate etica organizaţiei în urma unui interviu acordat de o persoană publică despre îngrijorările provocate de fenomenul “ştiri false”. Principiile includ menţionarea sursei de finanţare a publicaţiei, modalitatea aplicată pentru a corecta o ştire şi încadrarea unui articol în categoria ştiri, opinii sau conţinut sponsorizat, potrivit Mediafax.
     
    Google, Facebook, Bing şi Twitter vor folosi de acum indicatori de încredere pentru a indica jurnalismul de calitate. Câteva organizaţii vor alege să pună un astfel de indicator pe site-ul oficial pentru a demonstra că fac parte din proiect.
     
    Sally Lehrman, un jurnalist care conduce proiectul din Centrul Markkula pentru Etică Aplicată, din cadrul Universităţii Santa Clara, a declarat că acesta a început înainte ca ştirile false să o problemă prezentă în alegerile prezidenţiale din SUA, 2016. Proiectul a fost lansat în 2014 şi îşi propunea să utilizeze algoritmi care să ajute promovarea jurnalismului de calitate.
     
    “Este pentru prima oară când vedem că agenţiile de ştiri lucrează împreună pentru a rezolva criza încrederii în media. Pentru mine, ca jurnalist, acest lucru este vital datorită rolului pe care îl joacă jurnaliştii în viaţa noastră, de la deciziile de pe care le luăm, până la înţelegerea funcţionării unui guvern”, a declarat Sally Lehrman.

  • Primele semne de oboseală şi de îngrijorare: consumul s-a redus în septembrie faţă de august cu 5%. Economistul Dragoş Cabat: „Oamenii săraci susţin încă consumul“.

    Evoluţia din septembrie faţă de august este un semn că consumul – care duce în spate creşterea economică record de 6% în acest an şi de aproape 5% anul trecut – începe să obosească.

    Consumul a crescut însă în primele nouă luni din an cu 9,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu 11% în septembrie faţă de septembrie trecut. Creşterea este mai puternică pe segmentul nealimentar, potrivit datelor publicate ieri de Institutul Naţional de Statistică (INS).

    „Există o ierarhie a consumului. Când oamenii au mai mulţi bani – vorbim despre situaţia oamenilor cu venituri modeste, ca majoritatea dintre noi – întâi creşte consumul alimentar. Dar, cum nu poţi mânca de două ori mai mult – eventual mănânci ceva mai bun –, dacă-ţi mai rămân bani îi muţi în consumul nealimentar, bunuri de folosinţă îndelungată. Urmează în ierarhie achiziţia de maşini, apoi de case şi abia la final economisirea. Aceasta este ierarhia“, comentează economistul Dragoş Cabat.

    Ceea ce s-a întâmplat în septem­brie comparativ cu august poate fi un semn, dar nu a modificat datele pe în­treg anul. Zilele viitoare INS va publica e­voluţia veniturilor salariale la sep­tembrie. Dar, pentru august cel puţin, datela arată că veniturile salariale au crescut cu 14% faţă de august trecut. Iar creşterile salariale se reflectă în evoluţia consumului pe ansamblu.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Dezvăluirile lui Dan Bucşa, eocnomist Unicredit Londra: ce se va întâmpla cu inflaţia, cursul şi dobânda-cheie în 2018

    Leul este cea mai slabă monedă din regiune – euro poate urca în 2018 spre 4,7 lei sau peste – Stabilitatea dobânzilor devine mai importantă decât cea a cursului de schimb – Inflaţia poate ajunge la 3% la începutul lui 2018 şi la 4% până în vară.

    În scenariul în care banca centrală nu va reacţiona astfel la creşterea inflaţiei pot să apară presiuni pe curs şi atunci BNR fie lasă cursul mai sus, fie intervine ca să tempereze deprecierea leului, ceea ce poate duce la scăderea lichidităţii şi creşterea dobânzilor pe piaţa inter­bancară

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Premiul Nobel pentru Economia a fost acordat lui Richard H. Thaler, pentru “contribuţia sa la înţelegerea dimensiunii psihologice a economiei”

    Premiului Nobel pentru Medicină 2017 (anunţat pe 2 octombrie) a fost atribuit cercetătorilor americani Jeffrey C. Hall, Michael Roshbash şi Michael W. Young, pentru contribuţia acestora la studiul mecanismului “ceasului biologic”.

    Câştigătorii premiului Nobel pentru Fizică (anunţat pe 3 octombrie) sunt cercetătorii americani Rainer Weiss, Barry C. Barish şi Kip. S. Thorne, pentru contribuţiile aduse la studiul undelor gravitaţionale.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România are cea mai mare inegalitate de venituri între cei ce muncesc din UE

    „Inegalitatea de venituri între cei care muncesc – nu între cei care muncesc şi cei care stau cu mâna întinsă după ajutoare sociale – este, în România, cea mai mare din Uniunea Europeană. Primele 20 de procente din populaţie câştigă de 8,2 ori mai mult decât ultimele 20 de procente. Ţările care ne urmează în acest top, de exemplu Bulgaria, poate nu întâmplător sunt şi cele care au cotă unică de impozitare”, a declarat Valentin Lazea, la o conferinţă pe tema reformelor economice organizată de Curs de Guvernare.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Atenţie, cresc dobânzile! Cât veţi plăti în plus la rată până la finalul anului

    „Deocamdată vedem creşteri relativ minore la dobânzi, dar trebuie să fim conştienţi că atâta vreme cât proiecţiile din piaţă indică o inflaţie de 3%-3,5% la finele anului viitor, nu putem să vorbim despre o rată medie a dobânzii (Robor) de sub 1%“, a declarat Dumitru la ZF Live.
     
    Potrivit lui Ionuţ Dumitru, estimările băncii pentru finele anului în ceea ce priveşte Robor la o lună se situează între 1,1% şi 1,2% faţă de 0,70% în momentul de faţă şi între 1,20% şi 1,30% pentru Robor la trei luni faţă de 0,94%-0,97% cât este acum.
     
    „În mod normal, dacă luăm ca reper inflaţia, dobânzile ar trebui să fie real pozitive. Cum proiecţiile indică o inflaţie de peste 3% la finele lui 2018, dobânzile ar trebui să se situeze peste acest nivel, însă cu siguranţă că acest lucru nu se va întâmpla. România nu este o excepţie în piaţă. Dobânzile real negative se întâlnesc în multe state la nivel european şi acestă situaţie va mai persista o perioadă. Vom mai sta într-o zonă de dobânzi sub ceea ce ar trebui să fie, dar ar trebui totuşi să vedem o convergenţă a dobânzilor către rata de inflaţie cel puţin pe finalul anului viitor“, explică economistul-şef al Raiffeisen Bank.
     
    El estimează un Robor la trei luni de 2%-2,5% la finele lui 2018, la un nivel al inflaţiei de peste 3%.
     
    Indicele Robor la 3 luni, folosit şi la creditele Prima casă pentru calcularea dobânzii, este la maximul ultimelor 5 luni. Robor la trei luni a crescut de la 0,87% pe 4 august la 0,94% pe 5 septembrie. Creşterea Robor a fost mai accelerată în ultima lună după mai multe luni de stabilitate.
     

  • Atenţie, cresc dobânzile! Cât veţi plăti în plus la rată până la finalul anului

    „Deocamdată vedem creşteri relativ minore la dobânzi, dar trebuie să fim conştienţi că atâta vreme cât proiecţiile din piaţă indică o inflaţie de 3%-3,5% la finele anului viitor, nu putem să vorbim despre o rată medie a dobânzii (Robor) de sub 1%“, a declarat Dumitru la ZF Live.
     
    Potrivit lui Ionuţ Dumitru, estimările băncii pentru finele anului în ceea ce priveşte Robor la o lună se situează între 1,1% şi 1,2% faţă de 0,70% în momentul de faţă şi între 1,20% şi 1,30% pentru Robor la trei luni faţă de 0,94%-0,97% cât este acum.
     
    „În mod normal, dacă luăm ca reper inflaţia, dobânzile ar trebui să fie real pozitive. Cum proiecţiile indică o inflaţie de peste 3% la finele lui 2018, dobânzile ar trebui să se situeze peste acest nivel, însă cu siguranţă că acest lucru nu se va întâmpla. România nu este o excepţie în piaţă. Dobânzile real negative se întâlnesc în multe state la nivel european şi acestă situaţie va mai persista o perioadă. Vom mai sta într-o zonă de dobânzi sub ceea ce ar trebui să fie, dar ar trebui totuşi să vedem o convergenţă a dobânzilor către rata de inflaţie cel puţin pe finalul anului viitor“, explică economistul-şef al Raiffeisen Bank.
     
    El estimează un Robor la trei luni de 2%-2,5% la finele lui 2018, la un nivel al inflaţiei de peste 3%.
     
    Indicele Robor la 3 luni, folosit şi la creditele Prima casă pentru calcularea dobânzii, este la maximul ultimelor 5 luni. Robor la trei luni a crescut de la 0,87% pe 4 august la 0,94% pe 5 septembrie. Creşterea Robor a fost mai accelerată în ultima lună după mai multe luni de stabilitate.