BusinessMagazin

Tag: droguri

  • Uitaţi de hârtia igienică şi de alimentele esenţiale. Pentru ce au stat la coadă ieri zeci de olandezi din mai multe oraşe

    Consumatorii de canabis au făcut ieri coadă în Olanda, la magazinele care comercializează marijuana, după ce celebrele „cafenele” din ţară au primit ordin să închidă, pe fondul temerilor legate de răspândirea coronavirusului, scrie Daily Mail. Lăsând la o parte grija de a cumpăra produse precum paste şi hârtie igienică, atât de căutate în această perioadă în toate ţările, zeci de olandezi din Amsterdam, Eindhoven şi Haga au stat duminică la cozi pentru a se aproviziona cu marijuana. Personalul a stabilit linii separate pentru plata în numerar şi pentru carduri, în timp ce clienţii s-au grăbit să comande provizii pentru ceea ce poate fi o carantină de săptămâni.

    Între timp, un alt simbol popular al Olandei suferă şi el: cluburile de sex din cartierul roşu din Amsterdam au primit ordin să închidă până la ora 18:00.

    Cozile la magazinele cu canabis s-au format în doar câteva minute după ce miniştrii olandezi ai sănătăţii şi educaţiei au anunţat într-o conferinţă de presă televizată închiderea multor afaceri, împreună cu toate şcolile olandeze. „Poate că în următoarele două luni nu vom reuşi să obţinem nişte iarbă, aşa că ar trebui cel puţin să avem ceva în casă”, a spus un cumpărător de canabis din Haga.

    „Prietenul meu m-a sunat ca acum cinci minute, a văzut conferinţa de presă. E un bun prieten”, a spus un alt client, pe nume Jonathan.
    Scene similare au fost raportate în întreaga ţară, afişându-se imagini cu cozi lungi în afara cafenelelor din capitală şi din oraşul istoric universitar Utrecht. „Mă uitam la conferinţa de presă cu colegul meu de apartament şi apoi doar am coborât şi deja era o coadă de 30 de oameni. Multe alte maşini sosesc şi acum”, povesteşte un client.

    Cozi s-au format şi în Roermond, lângă graniţa cu Germania, pe fondul temerilor că guvernul german îşi va închide graniţele cu Olanda.
    Germania a introdus deja controale stricte pentru cei care sosesc din Franţa, Austria, Elveţia, Luxemburg şi Danemarca.

    Cannabisul este ilegal din punct de vedere tehnic în Olanda, dar este legală deţinerea a mai puţin de cinci grame începând cu 1976, în cadrul unei aşa-numite politici de „toleranţă”.

    Olanda a înregistrat până în prezent 20 de decese cauzate de Covid-19 şi 1.135 de cazuri de persoane infectate.

  • IGPR: Aproape trei tone de droguri, scoase de pe piaţă, în primele 11 luni ale anului 2019

    Aproape trei tone de droguri au fost scoase de pe piaţă de poliţişti şi procurori DIICOT, în primele 11 luni ale anului 2019, fiind destructurate 57 de grupuri de traficanţi de stupefiante, anunţă Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR).

    „În primele 11 luni ale anului 2019, poliţiştii specializaţi în combaterea criminalităţii organizate au desfăşurat 959 de acţiuni operative pentru destructurarea grupurilor infracţionale specializate trafic şi consum ilicit de droguri. În urma activităţilor derulate de poliţiştii antidrog împreună cu procurorii D.I.I.C.O.T., au fost emise 510 rechizitorii şi au fost încheiate 256 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei prin care au fost trimise în judecată 1.458 de persoane fizice şi juridice bănuite de săvârşirea a 2.311 infracţiuni”, potrivit sursei citate.

    Din totalul persoanelor inculpate, 601 au fost reţinute sau arestate.

    „În această perioadă, au fost destructurate 57 grupuri organizate de trafic de droguri, formate din 372 de persoane ce au trimise în judecată. De asemenea, au fost scoase de pe piaţă 2.842,06 kilograme de droguri (dintre care 1.747,73 kilograme de droguri de mare risc şi 1.094,33 kilograme de droguri de risc) şi 47.736 de comprimate”, anunţă oamenii legii.

    Timp de aproximativ cinci luni, poliţiştii antidrog din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti au investigat activitatea infracţională a unui grup organizat care s-ar fi ocupat de procurarea din Spania, transportul, introducerea în ţară şi distribuţia în Bucureşti de droguri de risc, de ordinul sutelor de kilograme.

    „În 23 noiembrie 2019, poliţiştii antidrog, împreună cu procurorii D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, au organizat o acţiune în Bucureşti, finalizată cu 3 prinderi în flagrant delict şi o percheziţie domiciliară. În urma acţiunii, au fost ridicate 54 de pungi cu cannabis (de aproximativ 30 de kilograme), sumele de 40.150 de lei şi 12.220 de euro, 6 telefoane mobile şi 6 cartele SIM. Şapte membri ai grupării au fost prezentaţi procurorului de caz D.I.I.C.O.T., pentru audieri şi luarea măsurilor preventive, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de risc şi constituire a unui grup infracţional organizat”, potrivit IGPR.

    Cinci dintre ei au fost reţinuţi pentru 24 de ieri, iar ulterior au primit mandate de arestare preventivă pentru 30 de zile.

  • Dosarul „Ayahuasca”: Ritualuri şamanice şi droguri. Numărul doi din SPP, aflat printre participanţi, a fost trecut în rezervă

    Opinia publică a fost scandalizată, la începutul acestei săptămâni, de o informaţie difuzată de procurorii DIICOT: Trei persoane organizau într-o casă din judeţul Dâmboviţa reuniuni de consum de DMT (dimetyltriptamina), drog de mare risc ce conţine Ayahuasca. Persoana-cheie care organiza aceste întâlniri este chiar Gelu Oltean, fost şef al Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) din Ministerul Afacerilor Interne. Acesta nu acţiona singur, ci alături de iubita sa, Vanessa Youness, şi de un cetăţean britanic.

    Un alt nume important este omul 2 al Serviciului de Pază şi Protecţie (SPP), Gabriel Creţu, care are calitatea de mator în dosar şi care a cerut pensionarea. Preşedintele Klaus Iohannis a semnat joi decretul.

    Cum au intrat pe fir procurorii

    Anchetatorii au ajuns să facă cercetări în acest caz, după ce un cetăţean britanic a anunţat că urmează să coordoneze în România, în perioada 13-15 decembrie 2019, împreună cu iubita lui Olteanu, o ceremonie spirituală cu un ritual specific medicinei amazoniene cu ayahuasca. Aceasta estse cunoscută ca o băutură tradiţională folosită de triburi amerindiene care are ca bază un drog halucinogen de mare risc.

    Bărbatul îşi promova evenimentele de acest fel prin intermediul unui website, folosind ca acoperire o firmă de turism, înregistrată în paradisul fiscal Isle of Man, situată în Marea Irlandei.

    Înscrierea participanţilor se făcea prin completarea mai multor date personale pe respectivul site şi ulterior prin condiţionarea participării de o recomandare transmisă prin email de un alt participant la un eveniment anterior.

    În urma cercetărilor s-a stabilit faptul că cele două companii organizează retreat-uri care au fost interzise de comunitatea internaţională deoarece pun în pericol vieţile participanţilor, iar substanţele halucinogene folosite sunt interzise.

    Vraciul Gelu Olteanu ajunge după gratii

    Imediat după ce au intrat pe fir, procurorii au constatat că aceste ritualuri erau organizate în clinica iubitei lui Gelu Oltean, fost şef al DIPI, adică serviciul secret al Ministerului de Interne.

    YOUness Clinic & Retreats se află în Răcari, judeţul Dâmboviţa, iar pe pagina de promovare a clinicii scrie că “Iti cunoastem luptele zilnice si stim cum cotidianul poate semana cu o jungla de cele mai multe ori. Oricat ai incerca sa nu te lasi afectat de ele, agitatia, deadline-urile, traficul, forfota orasului, diversele roluri pe care trebuie sa le indeplinesti in societate – toate acestea lasa urme in tine. Mintea ti se umple de tensiuni, organismul de toxine si uneori ai vrea sa ai la dispozitie un buton magic, care sa poata opri lumea toata din miscare”.

    Iar pentru a îndepărta stresul, complexul punea la dispoziţie 44 de locuri de cazare de 5*, bază proprie de tratament şi cabinete medicale, multiple săli dedicate terapiei, tehnicilor de respiraţie şi relaxare şi altor proceduri de tratament, piscină, saună, jacuzzi şi săli de masaj.

    La toate acestea se adăugat ceremoniile şamanice, în cadrul cărora Olteanu şi Vanessa Youness erau maeştri.

    În momentul în care poliţiştii şi procurorii au descins la adresa din localitatea Răcari, 42 de oameni, între care şi Olteanu şi Youness, participau la ritualul şamanic.

    I-au ridicat şi i-au dus în faţa judecătorilor cu propunere de arestare preventivă. 15 decembrie este prima zi pe care cei doi iubiţi o petrec în spatele gratiilor, măsura fiind rapid contestată de Oltean, însă fără succes, căci magistraţii nu l-au lăsat să plece acasă.

    Fostul numărul 2 în SPP, Gabriel Creţu, implicat

    Povestea dosarului „Ayahuasca” e departe de a se fi încheiat. La o săptămână distanţă, respectiv joi, preşedintele Klaus Iohannis îl trece în rezervă pe locotenent cu trei stele Gabriel Creţu. Acesta ocupa funcţia de adjunct al şefului Serviciului de Protecţie şi Pază din 2005, şi a ajuns în această poziţie odată cu numirea ca director a lui Lucian Pahonţu.

    Numele lui nu avea nicio rezonanţă în acest caz la acel moment, însă surse judiciare afirmă pentru MEDIAFAX că rezervistul este şi el implicat în acest dosar.

    Are calitatea de martor, fiind pe lista participanţilor la ritualurile şamanice din Dâmboviţa. Creţu este apropiat al lui Gelu Oltean încă din perioada în care aceştia au fost colegi la Academia de Poliţie.

    550 de euro, taxa de participare la reuniuni

    Participarea la întrunirile şamanice nu era gratuită. Cei care îşi doreau să fie prezenţi trebuiau să achite suma de 550 de euro de persoană, dacă aceptau să fie cazaţi în camere pentru două persoane, sau 1.100 de euro de persoană dacă participantul dorea să fie cazat singur. Banii trebuiau viraţi într-un cont indicat de către organizator.

    Înscrierea participanţilor se făcea prin completarea mai multor date personale pe respectivul site şi ulterior prin condiţionarea participării de o recomandare transmisă prin email de un alt participant la un eveniment anterior.

  • Aceştia sunt CEI MAI BOGAŢI criminali din istoria modernă a lumii – VIDEO

    Cu poveşti arhicunoscute şi chiar ecranizate în producţii ca Naşul sau Băieţi buni, cei mai celebri criminali şi traficanţi din istoria modernă au demonstrat totuşi că averile uriaşe nu pot suplini o viaţă trăită pe furiş, cu teama permanentă de a fi prins de autorităţi. 

    Majoritatea au sfârşit tragic sau ispăşesc sentinţe de zeci de ani în închisori federale. Cine sunt însă primii zece cei mai bogaţi, dar şi cei mai periculoşi criminali din istoria modernă? Cifrele sunt, bineînţeles, estimative, deoarece se bănuieşte că mulţi au reuşit să ascundă sume uriaşe înainte de a fi capturaţi sau ucişi.

    Pablo Escobar
    Avere: peste 30 de miliarde de dolari


     
    Acuzaţii: trafic de droguri, răpire, crimă, mită, terorism
    Născut în Rionegro, Columbia, în 1949, Pablo Escobar este considerat cel mai de succes criminal din istorie. Este supranumit Regele Cocainei pentru modalităţile ingenioase prin care a reuşit să transporte cantităţi industriale de droguri pe teritoriul SUA, dar mai ales pentru profitul uriaş pe care îl avea din traficul de droguri. Se estimează că sub conducerea sa, cartelul Medellín a fost responsabil pentru 80% din traficul de cocaină din SUA, cu câştiguri de 70 de milioane de dolari pe zi.

    Escobar a murit într-un schimb de focuri cu autorităţile, în 1993. Totuşi, rudele şi apropiaţii susţin că acesta s-a sinucis pentru a nu fi capturat. Actorul Brazilian Wagner Moura a jucat rolul lui Escobar în serialul Narcos realizat de Netflix.

    Amado Carrillo Fuentes
    Avere: 25 de miliarde de dolari


     
    Acuzaţii: trafic de droguri, acuzaţii legate de arme, crimă
    Fuentes a deţinut controlul cartelului mexican de droguri Juárez în 1993, timp în care se estimează că a generat profituri de peste 25 de milioane de dolari.  

    A murit în 1997, în timp ce era căutat de autorităţile din SUA şi Mexic. Fuentes tocmai îşi făcuse o operaţie de chirurgie plastic de opt ore pentru a-şi modifica aspectul. El a supravieţuit intervenţiei chirurgicale, dar a murit ore mai târziu din cauza complicaţiilor apărute ulterior.
     
    Semion Mogilevich
    Avere: 10 de miliarde de dolari

    Acuzaţii: trafic de droguri şi de arme, crimă, fraudă, spălare de bani, prostituţie şi şantaj
     
    Considerat cel mai important şef al mafiei ruseşti, Mogilevich a avut legături strânse cu numeroşi politicieni din Rusia, printre care şi preşedintele Vladimir Putin. Se bănuieşte că în prezent locuieşte în Moscova.
     
    Dawood Ibrahim
    Avere: 6,7 miliarde de dolari

    Acuzaţii: trafic de droguri, crimă, terrorism
     
    Fiu al unui ofiţer de poliţie, Ibrahim a fost capul organizaţiei criminale D-Company în anii ’70. Acuzat de trafic de droguri şi terorism, el a fost de asemenea implicat în bombardamentul din Bombay din 1993, când au fost ucise 257 de persoane. Cândva, Ibrahim a figurat pe lista FBI a primilor zece cei mai căutaţi fugari, însă este încă în libertate.

    Viktor Bout
    Avere: 6 miliarde de dolari

    Acuzaţii: contrabandă cu arme, terorism
     
    După căderea Uniunii Sovietice, Bout, un fost translator militar, s-a implicat în contraband cu arme în Africa şi Orientul Mijlociu. În 2008, Bout, poreclit Mercenarul morţii, a fost extrădat în SUA şi acuzat că a vândut arme revoluţionarilor din Columbia, folosite împotriva forţelor americane. În 2011 a fost condamnat la 25 de ani de închisoare federală.
     
    Khun Sa
    Avere: 5 miliarde de dolari

    Acuzaţii:  trafic de droguri
     
    Supranumit Regele Opiului, Khun Sa s-a născut în Zhang Qifu, Myanmar. În 1960 a devenit unul dintre cei mai notorii traficanţi de heroină, în Triunghiul de Aur, una din cele două regiuni principale de producţie a opiumului din Asia. În 1988, Khuns Sa s-a oferit să vândă guvernului Australian întreaga producţie de heroină pe care o deţinea – aproximativ jumătate din piaţa globală, pentru suma de 37 de miliarde de dolari. Reprezentanţii statului au refuzat însă oferta.
     
    Carlos Lehder
    Avere: 2,7 miliarde de dolari

    Acuzaţii:  trafic de droguri
     
    Co-fondator al cartelului Medellín, Lehder şi-a început cariera criminală ca hoţ de maşini, iar în prezent împarte celula cu George Jung, alt nume criminal de pe lista neagră. Ledher a pus bazele unui imperiu al cocainei pe Norman’s Cay, insula private pe care o deţine în Bahamas. Se estimează că aici ajungeau zilnic circa 300 de kilograme de cocaină.

    Lehder s-a oferit chiar să plătească datoriile externe ale Columbiei pentru ca autorităţile “să închidă ochii” în faţa ilegalităţilor sale. În 1987, a fost extrădat în Statele Unite, unde execută sentinţa de 135 de ani de închisoare pe care a primit-o.
     
    Leona Helmsley
    Avere: 2 miliarde de dolari

    Acuzaţii: evaziune fiscală
     
    Căutată pentru neplata unor datorii către creditorii săi, Leona Helmsley, o fostă femeie de afaceri, a fost prinsă cu infracţiuni mult mai grave şi a fost acuzată de evaziune fiscală. A fost condamnată la 16 ani de închisoare dar a executat doar 19 luni. Ea a murit în 2007, lăsând o avere de 12 milioane de dolari câinelui său, Trouble.
     
    Allen Stanford
    Avere: 2 miliarde de dolari

    Acuzaţii: fraudă

    Ca preşedinte al Stanford Financial Group, omul de afaceri texan a fost prins ca autor al unei scheme Ponzi în valoare de 8 miliarde de dolari, operaţiune întinsă din Texas până în Caraibe (Stanford era cetăţean al SUA şi Antigua), ba chiar şi mai departe. A fost acuzat de fraudă şi condamnat la închisoare cu o sentinţă de 110 ani.
     
    Griselda Blanco
    Avere: 2 miliarde de dolari

    Acuzaţii: trafic de droguri, crimă

    Supranumită “Naşa Cocainei”, Blanco a fost un principal jucător de pe piaţa cocainei din Miami, începând cu anii ’50, şi până la mijlocul anilor 2000. Arestată în 1985, ea a fost condamnată la peste zece ani de închisoare, dar a continuat să conducă operaţiunile din spatele gratiilor. În timp ce îşi executa pedeapsa, a mai fost acuzată de încă trei crime comise înainte de arest, în urma cărora sentinţa i-a fost prelungită.
     
    Blanco a fost eliberată în 2004 şi deportată în Columbia, unde a fost împuşcată în 2012 în faţa unei măcelării. Autorul asasinatului a rămas necunoscut. Actriţa Catherine Zeta Jones a jucat rolul Griseldei Blanco în filmul Naşa Cocainei.
     

  • Ce legătură există între teoriile economice şi canabis

    Cheltuielile pe canabisul legal la nivel global sunt estimate să ajungă la 57 de miliarde de dolari în zece ani. Există deja indici bursieri alcătuiţi din acţiuni ale producătorilor şi distribuitorilor de marijuana medicinală şi instrumente investiţionale care urmăresc aceşti indici. În SUA, veniturile din canabis legal vor urca la 23,4 miliarde de dolari în trei ani, potrivit experţilor.

    Pentru legalizarea acestei plante cu efecte psihoactive, sau, din contră, pentru interdicţia ei, se fac eforturi care lui Tim Harford, editorul coloanei „Economistul sub acoperire” din Financial Times, îi amintesc de deceniul prohibiţiei americane din anii ’20-’30. Analiza sa a fost publicată de BBC la rubrica „50 de lucruri care fac economia modernă”. Economiştii au o problemă de imagine, scrie Harford. Oamenii cred că aceştia fac cu neruşinare frecţii cu statistici, fac cu o încredere exagerată predicţii teribile şi nu ţin la băutură, adică nu ştiu să se distreze la petrecerile cu alcool. Poate că o parte din vină îi aparţine omului care, cu un secol în urmă, era probabil cel mai cunoscut economist din lume – Irving Fisher.

    Fisher spunea în octombrie 1929, şi a devenit celebru pentru aceasta, că piaţa bursieră a ajuns la „un platou permanent înalt”. Nouă zile mai târziu s-a produs colosala prăbuşire a pieţei financiare care a dus la Marea Depresiune. În ceea ce priveşte petrecerile, cel mai bun lucru care se poate spune despre Fisher este că era o gazdă generoasă. După cum Mark Thornton remarca în The Economics of Prohibition (Economia prohibiţiei), unul dintre oaspeţii unei cine la familia Fisher a scris: „În timp ce eu mâncam din preparatele delicioase care se perindau prin faţa mea, masa lui Fisher consta doar dintr-o legumă şi un ou crud”. Un fanatic al fitnessului, economistul a evitat carnea, ceaiul, cafeaua şi ciocolata.

    De asemenea, nu era băutor de alcool şi a fost un susţinător entuziast al prohibiţiei, încercarea sortită eşecului a Americii de a scoate în afara legii fabricarea şi vânzarea de alcool. Lupta cu alcoolul a început în 1920 şi s-a terminat în 1933. A fost o schimbare remarcabilă – a cincea cea mai mare industrie a ţării a devenit brusc ilegală. Fisher a prezis că prohibiţia „va intra în istorie ca începutul unei noi ere în întreaga lume, cu a cărei realizare această naţiune se va mândri pentru totdeauna”. El se mândrea că nu poate găsi un singur economist dispus să se opună acestei politici într-o dezbatere. De fapt, interdicţia s-a dovedit a fi la fel ca predicţiile sale despre platoul permanent înalt: în general, istoricii o consideră o farsă. Deşi prohibiţia a fost aplicată la scară largă, consumul de alcool a scăzut cu doar o cincime. Interdicţia s-a încheiat în 1933, când una dintre primele măsuri ale lui Franklin D. Roosevelt în calitate de preşedinte a fost relegalizarea berii, ceea ce a atras mulţimi aplaudând la porţile Casei Albe. 

    Rădăcinile prohibiţiei sunt, în general, urmăribile până pe teritoriul religiei şi sunt probabil amestecate cu snobismul de clasă. Dar economiştii aveau atunci o altă preocupare: productivitatea. Nu le-ar întrece naţiunile care nu consumă alcool pe cele cu o forţă de muncă beţivă? Fisher pare că şi-a permis libertatea de a jongla cu cifre. El a susţinut, de exemplu, că prohibiţia valorează 6 miliarde de dolari pentru economia Americii. A ajuns economistul la acest rezultat printr-un studiu atent? Nu, ar spune un critic, de altfel amuzat de metodologie. Fisher a început cu analize asupra câtorva indivizi care au găsit că o băutură tare pe stomacul gol îi face cu 2% mai puţin eficienţi. Apoi, el a presupus că muncitorii dădeau pe gât în mod normal cinci pahare cu tărie chiar înainte de muncă, astfel că a înmulţit doi cu cinci şi a concluzionat că alcoolul reduce producţia cu 10%. Un calcul dubios, cel puţin. Economiştii ar fi putut fi mai puţin surprinşi de eşecul prohibiţiei dacă ar fi reuşit să facă un salt înainte de o jumătate de secol în timp pentru a cunoaşte  ideile economistului Gary Becker, câştigător al Premiului Nobel, despre „criminalitatea raţională”.

    Becker spune că a face ceva ilegal adaugă pur şi simplu un alt cost raţional, pe care oamenii îl compară cu alte costuri şi beneficii – pedeapsa dacă eşti prins, care depinde de probabilitatea de a fi prins – şi îşi verifică în practică ideile. Prima dată când Harford l-a întâlnit, laureatul Nobel şi-a parcat maşina în aşa fel încât risca o amendă. „Nu cred că verifică cu aşa mare atenţie”, a explicat el atunci, recunoscând vesel că a comis un delict raţional. „Infractorii raţionali”, a spus Becker, „vor furniza bunuri interzise la preţul corect.” Situaţii în care consumatorii vor plăti acest preţ depinde de ceea ce economiştii numesc elasticitatea cererii. Imaginaţi-vă, de exemplu, că guvernul interzice broccoli. Cei care sfidează legea ar cultiva broccoli în grădini retrase şi ar vinde marfa pe alei întunecate la suprapreţ? Este puţin probabil, deoarece cererea de broccoli este elastică – dacă preţul creşte, majoritatea oamenilor vor cumpăra în schimb conopidă sau varză. Cu alcoolul, se pare, cererea este neelastică: creşte preţul şi mulţi îl vor plăti în continuare. Prohibiţia a fost o mană cerească pentru infractorii raţionali, precum Al Capone, care şi-a apărat comerţul ilegal în termeni antreprenoriali. „Dau publicului ceea ce vrea publicul“, a spus el. „Niciodată nu a trebuit să trimit vânzători care să facă presiuni. Niciodată nu am reuşit să satisfac toată cererea.“ Pieţele negre schimbă stimulentele în alte moduri. Concurenţa nu vă poate ataca în instanţă, aşa că de ce să nu folosiţi orice mijloc aveţi la îndemână pentru a stabili un monopol local? Credinţa larg răspândită că după prohibiţie a crescut violenţa a contribuit cu siguranţă la creşterea apelurilor pentru retragerea acesteia. Fiecare livrare de mărfuri ilegale poartă un anumit risc, deci de ce să nu economisiţi spaţiu făcând produsul dumneavoastră mai puternic?

    În timpul prohibiţiei, consumul de bere a scăzut în raport cu cel al băuturilor spirtoase; când interdicţia s-a terminat, tendinţa s-a inversat. Şi de ce să nu reducem costurile prin reducerea calităţii? Dacă faceţi „moonshine” – o băutură distilată puternică, ilegală, emblematică pentru vremurile prohibiţiei – nu trebuie să înşiraţi ingredientele pe etichetă. America nu a fost singura ţară care a încercat prohibiţia – au mai fost, printre altele, Islanda, Finlanda şi Insulele Feroe –, dar în zilele noastre naţiunile cu interdicţii stricte la alcool tind să fie islamice.

    Alţii au restricţii parţiale. În Filipine, spre exemplu, nu se poate cumpăra alcool în ziua alegerilor, iar în Thailanda în vacanţele budiste – excepţie fac duty-free-urile din aeroporturi. America are în continuare câteva comune „uscate” şi „legi albastre” locale, care interzic vânzările de băuturi alcoolice duminica. Aceste legi l-au inspirat pe economistul Bruce Yandle să inventeze un termen care a devenit obişnuit în ramura economiei numită teoria alegerii publice: „traficanţii de alcool şi baptişti”. Ideea este că reglementările sunt adesea susţinute de o alianţă surprinzătoare a moraliştilor cu minte nobilă şi a cinicilor motivaţi de profit. Canabisului i se aplică această teorie. În ceea ce priveşte consumul acestei plante, medical sau recreaţional, interdicţia sau restricţia este regula. Cine susţine restricţiile? Conform formulării lui Yandle, „baptiştii” sunt oricine crede că marijuana trebuie evitată cu orice preţ; „traficanţii” – criminalii raţionali care profită de droguri ilicite, alături de oricine are un interes economic în legile antidrog, cum ar fi birocraţii plătiţi să le aplice.

    În ultimii ani, această alianţă a slăbit: canabisul a fost legalizat sau dezincriminat din California până în Canada, din Austria până în Uruguay.
    Dezbaterile din alte ţări se inflamează: dacă veţi impune costuri producătorilor de canabis, ar trebui să faceţi asta prin legi împotriva vânzării sau făcând comerţul legal şi aplicând taxe? În Marea Britanie, think-tank-ul pentru piaţă liberă Institutul pentru Afaceri Economice, a analizat cifrele privind elasticitatea cererii de canabis. Şi a găsit că un impozit de 30% ar elimina piaţa neagră, ar strânge aproximativ 700 de milioane de lire sterline – aproape 1 miliard de dolari – pentru guvern şi ar aduce consumatorilor droguri mai sigure, la fel cum abandonarea prohibiţiei a adus băuturi alcoolice mai sigure. Astăzi, nu sunt probleme în a găsi economişti care să se opună prohibiţiei canabisului: cel puţin cinci câştigători ai Premiului Nobel au cerut încheierea „războiului împotriva drogurilor”, făcând în schimb apel la „politici bazate pe dovezi, pe analize economice riguroase”. Desigur, studiile acoperă productivitatea. Unele arată cum consumul de marijuana afectează activitatea, altele nu găsesc niciun efect. Un studiu puţin dubios susţine că fumarea unui joint dă un impuls scurt producţiei orare a muncitorilor. Este de gândit ce ar fi zis Irving Fisher despre asta.

    Economistul GARY Becker spune că a face ceva ilegal adaugă pur şi simplu un alt cost raţional, pe care oamenii îl compară cu alte costuri şi beneficii – pedeapsa dacă eşti prins, care depinde de probabilitatea
    de a fi prins.

    „Infractorii raţionali”, a spus Becker, „vor furniza bunuri interzise la preţul corect.” Dacă consumatorii vor plăti acest preţ depinde de ceea ce economiştii numesc elasticitatea cererii.

    Cu alcoolul, se pare, cererea este neelastică: creşte preţul şi mulţi îl vor plăti în continuare. Prohibiţia a fost o mană cerească pentru infractorii raţionali, precum Al Capone, care şi-a apărat comerţul ilegal în termeni antreprenoriali.

  • Un simplu fruct, prezent şi pe rafturile supermarketurilor din România, este sursa unor conflicte mai sângeroase decât cele cauzate de marijuana sau metamfetamine

    Producţia avocado-ului, care generează profituri semnificative pentru fermierii care îl cultivă, a devenit deopotrivă o binecuvântare şi un blestem pentru aceştia, reiese dintr-un documentar publicat recent de Netflix, care arată evoluţia acestei industrii şi conflictele sângeroase din spatele acesteia.

    Se pare că marfa preţioasă care este motorul economiei Michoacán-ului şi care hrăneşte o obsesie americană nu este marijuana sau metamfetaminele, ci fructul de avocado, pe care localnicii îl denumesc „aurul verde”. Mexicul produce mai mult avocado decât orice altă ţară din lume – aproximativ o treime din totalul producţiei globale  – iar cea mai mare parte a recoltei creşte în solul vulcanic bogat din Michoacán, în apropiere de plajele din Acapulco. Anual, în lume se consumă peste cinci miliarde de tone de avocado, iar fructul este un motor economic care generează o industrie mexicană performantă, care valorează 2,5 miliarde de dolari/an, potrivit Rotten, un documentar publicat de Netflix în care este analizată evoluţia acestei industrii.

    Patru carteluri de droguri îi şantajează însă pe producătorii de avocado din Michoacán, dovadă că  acest fruct a devenit o sursă majoră de profituri ilicite, scrie şi Business Insider. Cartel Jalisco Nueva Generacion (cartelul Jalisco Noua Generaţie), Nueva Familia Michoacana (Noua Familie Michoacana, Cartelul Tepalcatepec şi cartelul Zicuiran sunt implicate în această activitate criminală, potrivit procurorului general al Michoacan, citat de Business Insider.

    Michoacán produce peste 80% din avocado-ul crescut în Mexic, cu o valoare a exporturilor de de 2,4 miliarde de dolari, care a adus numele fructului de „aurul verde”. Cartelurile cer o taxă de protecţie producătorilor de avocado, calculată pe hectarul cultivat sau pe cantitatea exportată. Cei care eşuează în a face plata sunt supuşi riscului de a fi răpiţi sau ucişi. În plus, furtul de avocadă este o altă problemă a industriei. Cel puţin trei camioane cu acest fruct sunt furate în fiecare an în acest stat, potrivit The Guardian.

    Citiţi mai multe despre industria avocado-ului în următoarea ediţie a Business MAGAZIN.

     

     

  • Lumea drogurilor are un nou Rege după ce ”El Chapo” a fost închis pe viaţă. E miliardar, dar se ascunde în peşteri

    Lumea drogurilor are un nou Rege. Numele lui este El Mencho şi se ascunde în grotele din munţii mexicani pentru a se feri de sateliţii americani. El s-a retras în sălbăticie împreună cu locotenenţii săi şi coordonează aprovizionarea cu cocaină şi alte droguri de risc a SUA şi a anumitor ţări europene.

    Porecla lui este Em Mencho şi numele lui real e Nemesio Oseguera Cervantes. El are deja o avere de peste un miliard de dolari, aprovizionează cu droguri întreg continentul nord-american şi pe capul lui a fost pusă o recompensă de 10 milioane de dolari.

    Înainte de arestarea lui El Chapo, El Mencho deţinea 100 de restaurante japoneze, mai multe firme de construcţii şi cartiere rezidenţiale, câteva ziare şi magazine de haine.

    Pe lista afacerilor lui “legale” figura inclusiv un brand de tequila, extrem de apreciat în ţări din Europa, potrivit Click.ro.

    Averea lui este estimată la peste un miliard de dolari. El se ascunde în peşterile din munţii mexicani pentru a nu fi interceptat de sateliţii americani. El Mencho locuia, până în 2018, la o fermă unde creştea mai multe animale exotice. După ce a fost dat în urmărire, a fugit în munţi împreună cu locotenenţii lui.

  • Aproape o tonă de canabis, în microbuzul unui sârb, la Giurgiu. Drogurile valorează 9 milioane euro

    Aproape o tonă de canabis, care valorează aproximativ nouă milioane de euro pe piaţa neagră, a fost descoperită, duminică, de poliţiştii de frontieră de la Giurgiu în interiorul unui microbuz condus de un cetăţean sârb în vârstă de 32 de ani, care voia să intre în România, anunţă DIICOT.

    Duminică, în jurul orei 00.30, la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, s-a prezentat ca să intre în România un cetăţean sârb, în vârstă de 32 de ani, la volanul unui microbuz, înmatriculat în Serbia.

    Poliţiştii de frontieră i-au controlat microbuzul şi au descoperit, în interior, mai mulţi saci de rafie, de culoare albă, iar în interiorul fiecărui sac erau mai multe pachete ambalate în folie de staniol, ce cântăreau, în total, aproximativ 750 kilograme de canabis.

    Cercetările sunt făcute în acest dosar de procurorii D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Giurgiu, împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul S.C.C.O. Giurgiu, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, respectiv introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept.

    Dacă ar fi fost comercializate pe piaţa neagră, drogurile ar valora aproximativ 9.000.000 euro.

    Sursa: mediafax.ro

  • Semnal de alarmă în ceea ce priveşte consumul de DROGURI: Consumatori în vârstă de 10 ani/ Dealerii, la vârsta la care se face primul buletin

    Directorul executiv al Centrului Internaţional Antidrog (CIADO), Gigel Lazăr, a declarat, luni, într-o conferinţp de presă, că la nivel naţional s-a putut observa o tendinţă de scădere a vârstei tinerilor consumatori de droguri. „Deja a fost în tratament un tânăr de 10 ani”, spune Lazăr.

    „Dacă discutăm de consumatori, discutăm de consumatori la vârsta de 10 ani. Dacă discutăm de dealeri, deja discutăm de 14 ani. Lucrurile au o evoluţie fabuloasă, (copiii – n.r.) provin din familii care au consumatori şi din familii în care sunt dealeri”, a completat acesta.

    Gigel Lazăr a precizat că o tendinţă ascendentă poate fi sesizată şi în cazul numărului de liceeni consumatorilor de droguri.

    „La nivelul de prevalenţă existent astăzi în România, putem discuta de consumatori tineri, aproape în toate liceele din România pentru că s-a extins consumul de droguri. Nu consumă aceşti tineri în licee, dar scăzând prevalenţa ca şi vârstă, avem certitudinea că avem consumatori ocazionali, în scop recreaţional, cam în toate segmentele din clasele IX- XII, deşi, conform statisticilor agenţiei, există consumatori şi de 10 ani”, menţionează directorul executiv CIADO.

    Gigel mai spune că se observă şi o creştere a consumului experimental de droguri ilicite în general, iar în privinţa studenţilor, a fost atins procentul de 21%.

    „Comparând rezultatele ultimelor două cercetări, din 2013 şi 2016, se observă o creştere a consumului experimental de droguri ilicite de la 6,6% la 7,6% pe segmentul de vârstă 14-64 de ani, dar şi a consumului la populaţia de 16 ani de la 5%, la 10%, iar referitor la studenţi deja atingem 21% consum ocazional de droguri”, a completat acesta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mărirea şi decăderea celui mai mare TRAFICANT de DROGURI din Germania. Se spune despre el că ar fi stat la masă cu Pablo Escobar

    Deşi numele său nu este atât de cunoscut ca cele ale altor mafioţi, Heinz Bernhard Chapuis are o “carieră” impresionantă.
     
    Considerat cândva cel mai mare traficant de droguri din Germania, el a urmat în cele din urmă drumul pe care îl urmează majoritatea criminalilor, ajungând în închisoare.
     
    Poreclit “Chappi”, Heinz Chapuis s-a născut în Koln, Germania. În anii ’90, el ajunsese să conducă lumea interlopă din Germania, având legături cu cartelul din Medellin. Legenda spune că Heinz a fost personal în Columbia pentru a negocia “contractul”, stând la masă chiar cu “El Patron”.
     
     
    Condamnat la 15 ani de închisoare în 1996, dar eliberat doar 10 ani mai târziu, Chapuis – ajuns la 55 de ani – a intrat din nou în afacerile cu droguri. El a fost arestat din nou în 2008, fiind prins cu două kilograme de cocaină asupra sa; a fost condamnat la 5 ani de închisoare.
     
    Pe 3 martie 2010, Heinz Bernhard Chapuis a fost eliberat datorită stării precare de sănătate.