BusinessMagazin

Tag: drama

  • Channing Tatum va produce un serial poliţist a cărei acţiune va avea loc în anii 80 din România

    Actorul Channing Tatum (Step Up, Magic Mike, 21 Jump Street) a avut o evoluţie interesantă şi a început să-şi diversifice apariţiile. Actorul a avut roluri de acţiune, comedie, dar şi dramă. Acum se pare că-şi îndreptă atenţia spre România.

    Împreună cu studioul A24 (a produs Spring Breakers, The Lobster) va produce un show poliţist în stilul Miami Vice a cărei acţiune va avea loc în anii 80 din România. Nu se ştie încă dacă în serial vor apărea actori români şi dublaţi cu voci americane pentru publicul de peste ocean sau rolurile vor fi interpretate de actori de limbă engleză.

    Serialul pare a fi unul de comedie unde eroii “vor încerca să protejeze «tovarăşii» şi comunismul de capitalismul cel rău”.

    Mai jos puteţi vedea o cam cum ar putea arăta posterul pentru un astfel de serial.

  • Cine au fost câştigătorii premiilor Pulitzer 2016

    Ieri seară au fost acordate premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincţii din domeniul jurnalismului american. Se acordă premii pentru jurnalism şi fotografie, dar şi pentru ficţiune, dramă,istorie sau muzică, în total 21 în fiecare an, potrivit Reuters.

    Premiul Pulitzer pentru serviciul public a fost primit de Associated Press, pentru relatările despre abuzurile la locurile de muncă din industria peştelui din Asia de sud-est şi care au dus la eliberare a peste 2000 de captivi şi la reforme în Statele Unite, dar şi în alte ţări, scrie New York Times.

    La doar un an de când revistele devin eligibile pentru unele categorii de Pulitzer; reporterii şi scritorii de la The New Yorker au câştigăt premiile la categoriile feature writing (Kathryn Schulz), critică (Emily Nussbaum) şi memorialistică (William Finnegan – Barbarian Days: A Surfing Life).

    La categoria fotografie breaking news au fost acordate în două premii: unul unei echipe de patru fotoreporteri de la New York Times pentru reflectarea dramei refugiaţilor şi a pericolelor cu care se confruntă aceştia, iar celălalt, agenţiei Thompson Reuters, a căror fotografui au urmărit migranţi în drumul lor de sute de kilometri.

    Şeful biroului New York Times de la Paris, Alissa J Rubin a primit premiul la categoria reportaj internaţional pentru relatările despre felul inuman în care sunt tratate femeile în Afganistan.

    Cotidianul Los Angeles Times a fost recunoscut pentru acoperirea masacrului de la San Bernardino şi a primit premiul pentru cel mai bun reportaj breaking news, iar premiul  pentru reportaj de investigaţie a fost împărţit de Tampa Bay Times şi Sarasota Herald Tribune pentru relatările despre spitalele de boli mentale din Florida.

     Black ‘Flags: The Rise of ISIS’ de Joby Warrick, a fost recunoscută ca fiind cea mai bună carte de non-ficţiune, iar ‘The Sympathizer’ al lui Thanh Nguyen, a obţinut premiul Pulitzer pentru ficţiune.

    Premiul pentru istorie a fost decernat cărţii ‘Custer’s Trials: A Life on the Frontier of a New America’ a lui T.J. Stiles şi piesa ‘Hamilton’,  al lui Lin-Manuel Miranda, a primit premiul pentru dramă.

    Foto: Tyler Hicks/The New York Times

     

     

     

  • Drama din spatele tinerei generaţii: Balanţa work-life este înclinată în favoarea timpului liber

                    Generaţia Z, care abia a început să apară în forţa muncii, este probabil cel mai vitreg segment de profesionişti (viitori), prin prisma faptului că piaţa este în acest moment nepregătită să îi primească, în sensul că nu este gata să se reinventeze pentru ei. Sunt tineri debusolaţi, cărora sistemul educaţional actual nu le oferă nicio directivă, ca atare îşi vor alege meseria ignorându-şi potenţialul profesional sau competenţele. În faţa actualilor angajatori, apar nepregătiţi, dar cu aşteptări mari, ca atare nu prezintă niciun fel de potenţial pentru organizaţii.

    De aici şi nivelul de şomaj în rândul lor( vorbim despre absolvenţii de liceu din ultimii doi ani) şi perspectiva generală de viitor care, la prima vedere, pare sumbră. Părinţii lor (cei din generaţia X, obişnuiţi  cu un sistem cum spuneam mult mai riguros atât de educaţie cât şi economic) învinovăţesc şcoala pentru situaţia tinerilor Z.

    Ei acuză angajatorul , de cele mai multe ori, ridică momentan din umeri, fiind orientat, dat fiind contextual economic actual, către profesionişti care să poată aduce valoare imediată în organizaţie, pregătiţi, cel puţin la nivel theoretic. Este posibil însă ca din rândul acestor tineri ( parte din ei copii încă) să se ridice în viitor nişte minţi geniale, din perspectiva faptului că au o abordare complet diferită, realmente “out of the box”, nealterată de paradigme şi modele tradiţionale, care ar putea revoluţiona în măsura în care vor fi incluşi în contexte potrivite pentru ei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cronică: Concussion

    În urma autopsiei din 2002 a lui Mike Webster, un jucător de fotbal american, Omalu a descoperit că acesta suferea de afecţiunea numită encefalopatie traumatică cronică. Moartea lui Webster a venit ca urmare a unei lungi perioade în care jucătorul s-a luptat cu impedimente intelectuale şi de ordin cognitiv, depresie, consum de droguri şi tentative de suicid. Creierul lui Webster arăta normal în timpul autopsiei, dar Omalu a efectuat o serie de teste suplimentare şi de analize ale ţesutului, suspectând că fostul jucător al celor de la Pittsburgh Steelers ar fi suferit de aşa-numita demenţă pugilistică, afecţiune indusă de lovituri repetate la nivelul capului. Rezultatele au arătat un număr în exces de proteine tau în creierul lui Webster, acestea provocând schimbări bruşte de comportament şi alte simptome asemănătoare bolii Alzheimer.

    Alături de colegii săi din cadrul Departamentului de Patologie de la Universitatea din Pittsburgh, Omalu a publicat rezultatele cercetării sale în 2005 în revista Neurosurgery, într-un articol numit „Encefalopatia traumatică cronică la un jucător din NFL“. În anii ce au urmat, mai multe comisii aparţinând NFL au încercat să combată studiul, iar Omalu a continuat să publice diverse materiale pe aceeaşi temă. De-abia în anul 2009, la 7 ani de la descoperirea lui Omalu, Liga Profesionistă de Fotbal American a acceptat existenţa unei legături între traumele craniene suferite în timpul meciurilor şi encefalopatia traumatică cronică.

    Will Smith, la un moment dat cel mai profitabil actor de la Hollywood, revine pe marile ecrane cu genul de rol care îi pune în valoare calităţile actoriceşti, după cum a fost cazul în Seven Pounds sau Pursuit of Happyness. Chiar dacă nu aceste roluri, ci acelea din blockbustere i-au adus zecile de milioane de dolari din conturi, este o plăcere să îl vezi în filme care au ceva de spus.
    Smith a sperat chiar la un premiu Oscar pentru acest rol, dar Academia a găsit de cuviinţă că cele două nominalizări din trecut sunt suficiente.

    Concussion este regizat de Peter Landsman, acesta fiind doar al doilea lungmetraj al său după Parkland, iar scenariul este bazat pe articolul Game Brain, apărut în revista americană GQ. În rolurile principale îi regăsim pe Will Smith (Independence Day, Pursuit of Happyness, Men in Black), Alex Baldwin (The Departed, Beetlejuice, 30 Rock), Albert Brooks (Taxi Driver, Defending Your Life, Finding Nemo) şi Gugu Mbatha-Raw (Beyond the Lights, Jupiter Ascending, Belle).

    Landesman nu se aventurează în afara limitelor convenţionale ale dramei, dar acest lucru, susţinut de un scenariu bun şi de o distribuţie solidă, ajută la transmiterea corectă a mesajului. Ceea ce lipseşte însă filmului, într-o bună măsură, este un personaj negativ clar; pentru cei care nu cunosc povestea lui Omalu înainte de a intra în sala de cinematograf, determinarea acestuia poate părea pe alocuri inexplicabilă.

    Concussion este un film ce atinge un subiect delicat în Statele Unite, iar acest lucru nu pare să fi ajutat prea mult. Până acum, performanţele de box-office sunt sub aşteptări, chiar dacă acestea erau încă din start unele modeste. Rămâne însă interpretarea lui Smith, care îşi mai adaugă în palmares o victorie.
     

  • Oamenii au ajuns iar să plătească pentru colapsul financiar din 2008. De data aceasta, pentru a vedea filme şi piese de teatru

    Cea mai mare criză financiară de după cel de-al doilea război mondial i-a costat pe americani 12.800 miliarde de dolari după unele estimări, considerate conservatoare. În sumă nu intră costul suferinţei umane. Pentru bailout-urile unor coloşi precum băncile ipotecare Fannie Mac şi Freddie Mac sau producătorii auto General Motors şi Chrysler, contribuabilii americani au plătit peste 360 de miliarde de dolari. Contabil, Trezoreria SUA a făcut profit cu aceste „investiţii“, dar nici economia şi nici societatea nu şi-au revenit complet de pe urma crizei. În această situaţie se regăsec multe alte ţări, din Europa sau din Asia.

    Interesant este că oamenii au ajuns să plătească din nou pentru colapsul financiar din 2008, dar de data aceasta nesiliţi de nimeni, scrie The New York Times.
    Executivii şi editurile din industria americană a divertismentului spun că încep să prindă din ce în ce mai mult la public filmele, piesele de teatru, spectacolele de televiziune şi cărţile care tratează ticăloşiile şi erorile sistematice care au adus economia lumii în pragul colapsului în urmă cu opt ani.

    The Big Short (Brokerii Apocalipsei), producţie cinematografică americană bazată pe un bestseller nonficţiune al lui Michael Lewis, are până acum încasări de peste 100 de milioane de dolari din întreaga lume. Smoke and Mirrors (Fum şi oglinzi), All We Had (Tot ce am avut) şi Straight to Hell (Direct în Iad) sunt filme în producţie ale căror titluri sunt grăitoare pentru tema lor.

    „Aceste proiecte nu se dezvoltă în vid“, spune Len Amato, preşedintele HBO Films. HBO va scoate în 2017 un film despre Bernard L. Madoff, fost director al pieţei Nasdaq, găsit vinovat de delapidarea a 65 de milioane de dolari. Aceasta îl face pe Madoff cel mai mare escroc de bursă din istoria SUA. Personajul a fost condamnat la 150 de ani de închisoare când avea vârsta de 71 de ani. Serialul „Madoff“ al ABC poate fi văzut deja la televizor.

    „Poţi vedea ce se întâmplă în procesul politic – ambele partide se confruntă cu mişcări apărute spontan şi acum în dezvoltare care se împotrivesc tendinţei de micşorare a clasei de mijloc şi creşterii inegalităţii în distribuirea avuţiei“, explică Amato. „Publicul nu doar că vrea să vadă acest lucru la televizor sau la cinema, dar vrea foarte mult să înţeleagă cum am ajuns în acest punct.“
    În Money Monster, un thriller care va rula din mai, George Clooney joacă rolul unei personalităţi TV bombastice. Ameninţat cu arma de un telespectator care şi-a pierdut toate economiile când pieţele s-au prăbuşit, personajul lui Clooney este forţat să investigheze o conspiraţie financiară.

    „Îţi spun că totul este manipulat“, spune în film persoana înarmată. „Ne fură totul şi scapă nepedepsiţi.“ Tema anti-Wall Street a filmului rezonează cu trendurile de acum din cultura populară. De altfel, vorbele persoanei înarmate sunt cât se poate de adevărate, având în vedere scandalurile din lumea bancară în care marile bănci sunt investigate că au manipulat orice, de la dobânzile LIBOR la piaţa valutară şi cea a aurului.

    Prăbuşirea pieţelor ameninţă să distrugă editura condusă de eroul celei mai noi cărţi a lui Jay McInerney, Bright, Precious Things (Lucruri lucioase, preţioase), care va fi publicată anul acesta. În martie, teatrul public din New York va găzdui debutul piesei Dry Powder, o abordare satirică a personajelor de pe „scena“ de private equity. Personajelor le vor da viaţă actorii John Krasinski şi Claire Danes.
    În urmă cu câţiva ani nu exista un astfel de apetit, pentru creaţii care scot la lumină procesele din interiorul industriei financiare. Scenariştii, scriitori şi regizorii livrau lucrări nonfictive despre dezastru şi documentare precum Inside Job, însă directorii din industria divertismentului nu cutezau să parieze că publicul va cheltui bani pentru a retrăI şocurile din cauza cărora a pierdut atât de mult.
    Margin Call (Apel în marjă, cunoscut în România ca Panică pe Wall Street) din 2010 este un film care abordează tema dezintegrării unei bănci de investiţii la începutul crizei.

    A fost un succes din punctul de vedere al criticilor, dar nu un succes popular. Filmul a înregistrat încasări mai mici de 20 de milioane de dolari la nivel mondial, iar peste 70% din audienţă a fost din afara SUA, potrivit Box Office Mojo. Spre comparaţie, The Twilight Saga: Breaking Dawn, partea I (Saga Amurg: Zori de zi) a încasat în acel an 712 milioane de dolari.
    „Eram ca o familie de catolici care evitau să vorbească la cină despre acel subiect“, spune Adam McKay, coscenarist şi regizorul The Big Short, film nominalizat la premiul Oscar pentru cea mai bună imagine. „Însă oamenii realizează că toate aceste probleme care au cauzat crahul sunt încă aici.“

     

  • Drama crizei continuă. Cele mai mari insolvenţe în 2015: primele 20 de companii au avut afaceri de 5 miliarde de lei

    Anul trecut au intrat în insolvenţă 10.000 de companii, la jumătate faţă de anul anterior, acestea având în total 82.000 de angajaţi.

    Cele mai mari 20 de com­pa­nii intrate în in­sol­venţă anul trecut au afa­ceri de aproape 5 mi­liar­de de lei, primii cinci ju­cători aflaţi în procedură de reor­ganizare judiciară realizând aproape 60% din business, conform unei analize a ZF pe baza datelor ONRC.

    Anul trecut numărul firmelor in­trate în insolvenţă s-a redus la jumătate, însă ponderea companiilor mari intrate în reorganizare s-a accentuat.

    „Efectul de contagiune şi pro­pa­gare a unor şocuri negative este mult mai rapid în prezent, iar incidenţa insol­ven­ţelor în rândul companiilor mari, cu cifră de afaceri de peste un milion de euro, rămâne ridicată“, spune Iancu Guda, services director „n cadrul Coface România, companie care oferă şi servicii de management al creanţelor comerciale.

    El explică faptul că, pe fondul restricţiilor de finanţare din ultimii ani, companiile mari au jucat un rol din ce în ce mai mare de „bănci comerciale“ pentru IMM-uri. Acest lucru s-a trans­for­mat într-un dezavantaj pentru jucă­torii de talie mare.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • The Revenant, marele câştigător la gala de decernare a Globurilor de Aur 2016. Lista completă a premiilor

    Lungmetrajul “The Revenant: Legenda lui Hugh Glass/ The Revenant” este marele învingător al celei de-a 73-a gale de decernare a Globurilor de Aur, unde pelicula regizată de Alejandro González Iñárritu s-a impus, dumincă, la trei categorii principale, informează Reuters.Astfel, duminică seară, la Los Angeles, în cadrul unei gale ce a fost marcată de numeroase surprize, hohote de râs şi glume ireverenţioase rostite de prezentatorul evenimentului – actorul britanic Ricky Gervais -, lungmetrajul “The Revenant” a triumfat la categoriile “cel mai bun film-dramă”, “cel mai bun regizor” (Alejandro González Iñárritu) şi “cel mai bun rol principal masculin într-un film-dramă” (Leonardo DiCaprio).

    Regizorul Alejandro González Iñárritu, în discursul său de acceptare a premiului pentru regie, a mulţumit organizatorilor şi a rememorat momentele dificile din timpul filmărilor de la această peliculă, când temperaturile coborau adeseori sub zero grade Celsius. “Durerea este temporară, dar filmul va dura pentru totdeauna”, a spus cineastul.

    Lungmetrajul “Marţianul/ The Martian”, o veritabilă aventură spaţială, este un alt învingător al galei de duminică, unde pelicula regizată de Ridley Scott s-a impus la categoriile “cel mai bun film-comedie/ musical” şi “cel mai bun rol principal masculin într-un film – comedie/ musical” (Matt Damon).

    Jennifer Lawrence a fost desemnată cea mai bună actriţă de comedie pentru portretizarea inventatoarei lui Miracle Mop în filmul “Joy”, iar Brie Larson, în vârstă de 26 de ani, a învins-o pe “veterana” Cate Blanchett şi a câştigat primul trofeu major din carieră, impunându-se cu rolul pe care l-a interpretat în drama “Room”.

    Drama despre o poveste lesbiană “Carol” şi comedia despre Wall Street “The Big Short”, care conduceau în topul filmelor cu cele mai multe nominalizări înainte de ceremonia de duminică, au plecat acasă cu mâna goală, la fel ca mult lăudatul film “Spotlight”, ce prezintă o anchetă a unui prestigios cotidian american despre abuzurile sexuale comise de preoţii catolici.

    Printre ceilalţi câştigători ai galei de duminică seară s-a aflat şi Sylvester Stallone, care a fost ovaţionat în picioare de participanţi, în momentul în care a fost desemnat cel mai bun actor în rol secundar. Stallone a reluat rolul legendarului pugilist Rocky Balboa în filmul “Creed” şi, graţie acestei interpretări, l-a învins pe marele favorit al categoriei respective – Mark Rylance, nominalizat pentru rolul din “Bridge of Spies”.

    “Steve Jobs”, o controversată prezentare a vieţii cofondatorului companiei Apple, care a dezamăgit în box office în ciuda unor cronici elogioase, a câştigat două Globuri de Aur, prin actriţa Kate Winslet şi scenaristul Aaron Sorkin.

    În domeniul producţiilor de televiziune, serialele “Mozart in the Jungle”, produs de platforma Amazon, şi “Mr. Robot” sunt considerate marile surprize ale galei de duminică. Aceste producţii au ieşit învingătoare dintr-o competiţie acerbă şi au fost desemnate “cel mai bun serial de televiziune musical/ comedie”, respectiv “cel mai bun serial de televiziune – dramă”.

    Nu au lipsit nici glumele, prezentatorul Ricky Gervais remarcându-se încă o dată pentru umorul său ireverenţios. Confirmându-şi reputaţia, actorul britanic a ironizat încă o dată organizatorii galei şi actorii de la Hollywood, prin afirmaţii generalizate, dar a dovedit că este capabil şi de ironii fine, bine ţintite, vizându-i în special pe Mel Gibson, Sean Penn şi Caitlyn Jenner.

    Prezentăm mai jos lista completă a câştigătorilor premiilor Globul de Aur din 2016:

    CINEMA:

    Cel mai bun film – dramă: “The Revenant: Legenda lui Hugh Glass/ The Revenant”

    Cel mai bun film – comedie/ musical: “Marţianul/ The Martian”

    Cea mai bună regie: Alejandro G. Iñárritu (“The Revenant”)

    Cel mai bun rol principal masculin într-un film – dramă: Leonardo DiCaprio (“The Revenant”)

    Cel mai bun rol principal masculin într-un film – comedie/ musical: Matt Damon (“The Martian”)

    Cel mai bun rol principal feminin într-un film – dramă: Brie Larson (“Room”)

    Cel mai bun rol principal feminin într-un film comedie/ musical: Jennifer Lawrence (“Joy”)

    Cel mai bun actor într-un rol secundar într-un lungmetraj: Sylvester Stallone (“Creed”)

    Cea mai bună actriţă în rol secundar într-un lungmetraj: Kate Winslet (“Steve Jobs”)

    Cel mai bun scenariu: Aaron Sorkin (“Steve Jobs”)

    Cel mai bun film de animaţie: “Inside Out”

    Cel mai bun film străin: “Son of Saul”

    Cea mai bună coloană sonoră: Ennio Morricone (“The Hateful Eight”)

    Cel mai bun cântec: “Writing’s on the Wall” din filmul “Spectre”

    TELEVIZIUNE:

    Cel mai bun serial de televiziune musical/ comedie: “Mozart in the Jungle”

    Cel mai bun serial de televiziune – dramă: “Mr. Robot”

    Cel mai bun film de televiziune/ miniserie: “Wolf Hall”

    Cea mai bună actriţă în rol principal într-un serial de comedie/ musical: Rachel Bloom (“Crazy Ex Girlfriend”)

    Cea mai bună actriţă într-un rol principal într-un serial de televiziune – dramă: Taraji P. Henson (“Empire”)

    Cea mai bună actriţă în rol principal într-o miniserie/ film de televiziune: Lady Gaga (“American Horror Story: Hotel”)

    Cel mai bun actor în rol principal într-un serial comedie/ musical: Gael Garcia Bernal (“Mozart in the Jungle”)

    Cel mai bun actor în rol principal într-un serial – dramă: Jon Hamm (“Mad Men”)

    Cel mai bun actor în rol principal într-o miniserie/ film de televiziune: Oscar Isaac (“Show Me a Hero”)

    Cea mai bună actriţă în rol secundar într-un serial, miniserie sau film TV: Maura Tierney (“The Affair”)

    Cel mai bun actor într-un rol secundar într-un serial, miniserie sau film TV: Christian Slater (“Mr. Robot”)

    Cecil B. DeMille Award (un trofeu pentru întreaga activitate): Denzel Washington

  • Drama din economie! Guvernul deschide o nouă sticlă de şampanie la frapieră, jumătate din economie deschide un nou bidon de Noroc, Albacher sau Neumarkt

    Economia românească continuă să crească trimestru de trimestru şi după cum spune Ioana Petrescu, fostul ministru de finanţe al premierului Victor Ponta, cifrele „arată clar că nu restul Europei trage România în sus, ci ne-am ridicat pe noi înşine din recesiunea 2009-2012. Eforturile celor din ţară dublate de politicile publice, ţintite atent către componentele PIB-ului, au dus la aceste performanţe“.

    Ce nu se spune este că avântul economiei a încetinit în trimestrul al doilea, de la 4,3% în T1 la 3,2%, scădere care a venit pe neaşteptate şi este destul de drastică. Analiştii, care estimaseră pentru T2 o dinamică anuală a PIB de peste 4,7%, încearcă să-şi dea seama de unde a venit această scădere destul de drastică, în condiţiile în care consumul a continuat să crească, T2 prinzând şi o lună din reducerea TVA la alimente de la 24% la 9%, iar construcţiile au marcat un ritm de creştere de peste 10%. Ritmul de creştere în industrie s-a redus, dar nu a intrat pe minus.

     

  • Cronică de film: “Promisiunea”, o poveste despre familie, tragedie şi speranţă din Primul Război Mondial

    Russell Crowe îşi face debutul ca regizor cu „Promisiunea“, o dramă despre un bărbat din Australia care pleacă să îşi caute cei trei fii daţi dispăruţi în timpul bătăliei de la Gallipoli.

    Lansarea filmului coincide cu împlinirea a 100 de ani de la bătălia Gallipoli, unde aproape 9.000 de australieni şi-au pierdut viaţa, iar ”Promisiunea„ vine ca un remember al faptului că lupta a fost o dramă pentru ambele tabere şi pune partea turcă într-o lumină oarecum favorabilă. ”Promisiunea„ nu seamănă cu genul de filme lansate în ziua de azi la Hollywood: este lent şi se concentrează pe călătoria personajului principal, fără a face prea mare uz de efecte speciale. Publicul ştie în fiecare moment încotro se îndreaptă acţiunea, dar acest lucru este uşor de acceptat fiind vorba de un film cu tentă istorică.

    Stilul lui Crowe este unul interesant, dar oarecum neşlefuit. Scenele normale se suprapun cu amintiri din timpul războiului, efect care devine, pe alocuri, obositor. Personajele nu sunt suficient de bine definite, iar prima parte a filmului, care ar trebui să creeze o legătură emoţională între personajul lui Crowe şi spectator, este uşor grăbită.
    Russell Crowe se alătură unui şir lung de actori deveniţi regizori, precum Ben Affleck, care a fost recom-pensat cu premiul Oscar pentru ”Argo„. Un alt nume important care a reuşit să se impună atât în faţa cât şi în spatele camerei de filmat este Clint Eastwood, recompensat cu cea mai importantă distincţie din industrie pentru ”Unforgiven„ şi ”Million Dollar Baby„. Există, desigur, şi actori care au eşuat în încercarea de a regiza; exemple recente sunt Angelina Jolie sau Drew Barrymore.

    ”Promisiunea„ este un film independent, iar acest lucru se reflectă în numeroase aspecte. Bugetul redus al filmului a afectat în bună măsură scenele de luptă din timpul bătăliei. În al doilea rând, deşi au reuşit interpre-tări surprinzător de bune, actorii din plan secund sunt cvasinecunoscuţi, acesta fiind probabil unul din mo-tivele pentru care filmul nu a avut un impact semnificativ la box-office. Până la jumătatea lunii aprilie, filmul a avut încasări globale de doar 11 milioane de dolari.

    Titlul original al filmului, ”The Water Diviner„, face trimitere la dispozitivul folosit de Crowe pentru a localiza zonele cu apă din uriaşul deşert australian. Este o metaforă, dacă vreţi, a modului cum personajul principal foloseşte metode neortodoxe pentru a-şi găsi copiii.

    Olga Kurylenko se potriveşte personajului Ayshe, o mamă singură care judecă un om în funcţie de senti-mentele acestuia faţă de familie. Relaţia de pe ecran dintre Crowe şi Kurylenko este una credibilă, cu excep-ţia câtorva clişee hollywoodiene. Steve Bastoni, în rolul cumnatului oportunist, este o altă surpriză plăcută.

    Câteva momente ies în evidenţă de-a lungul filmului, cum ar fi scena în care Connor îi învaţă pe soldaţii turci să joace cricket în tren. De asemenea, ideea că în Turcia totul se decide la cafea apare de mai multe ori. Interpretarea lui Crowe este una de calitate, poate cea mai bună din ultimii ani. Deşi s-a remarcat în roluri de forţă, precum ”Gladiatorul„ sau ”Noe„, Crowe exprimă cele mai bune calităţi ale sale atunci când este distribuit în filme în stilul ”A Beautiful Mind„.

    Chiar dacă nu reprezintă o reuşită cinematografică de excepţie, ”Promisiunea„ este un film binevenit în peisajul producţiilor care ajung pe marile ecrane. Foloseşte un scenariu bun şi nu are nevoie de efecte spe-ciale sau actori cunoscuţi pentru a transmite o idee.

    Fiind dedicat zecilor de mii de soldaţi căzuţi în timpul bătăliei de la Gallipoli (sau Canakkale, aşa cum este geografic corect), ”Promisiunea„ reuşeşte în bună măsură să reînvie un moment extrem de delicat din timpul primului război mondial, concentrându-se asupra unui singur personaj. 


    Notă: 7/10

  • Dacă este vineri, este film: Into Dusk, o dramă pe fundal SF

    Urmăriţi aici Into Dusk: