Mai bine de 100 de foşti angajaţi ai staţiilor Rompetrol, al doilea cel mai mare jucător din piaţa petrolieră locală, dar şi persoane fizice care şi-au dorit să treacă la statutul de antreprenor, fără a prelua însă toate riscurile care vin din această „meserie“, conduc în acest moment o staţie apaţinând companiei petroliere. În total, Rompetrol are 138 de staţii proprii pe care vrea să le dea în administrare unor dealeri independenţi. Investiţia într-o staţie depăşeşte 1 mil. euro.
Tag: depozit
-
Cum ajungi să ai propria benzinărie: „Trebuie experienţă în vânzări şi o garanţie sau un depozit cash“
Mai bine de 100 de foşti angajaţi ai staţiilor Rompetrol, al doilea cel mai mare jucător din piaţa petrolieră locală, dar şi persoane fizice care şi-au dorit să treacă la statutul de antreprenor, fără a prelua însă toate riscurile care vin din această „meserie“, conduc în acest moment o staţie apaţinând companiei petroliere. În total, Rompetrol are 138 de staţii proprii pe care vrea să le dea în administrare unor dealeri independenţi. Investiţia într-o staţie depăşeşte 1 mil. euro.
„Sunt două condiţii care trebuie îndeplinite de un viitor manager extern: parcurgerea unui program de instruire într-o staţie Rompetrol pentru a înţelege mai bine modul de lucru. A doua condiţie este asigurarea unei garanţii minime la preluarea staţiei. Nivelul garanţiei depinde de specificul staţiei preluate. Garanţia poate fi: o scrisoare de garanţie bancară, un depozit cash sau o ipotecă asupra unui imobil“, explică reprezentanţii Rompetrol, fără a preciza însă care este valoarea minimă a acestei garanţii.
-
Toaleta publică de 370.000 de euro din România, devenită obiectiv turistic. “Am vrut să punem în valoare zidul medieval”
În Bucureşti, în acest moment există o toaletă publică la fiecare 3.000 de locuitori, iar, în ultimii patru ani, o treime dintre WC-uri au fost incendiate, vandalizate, sau pur şi simplu furate cu totul.
În anul 2012, Primăria Generală a Bucureştiului a semnat un contract de instalare şi întreţinere toalete ecologice cu un furnizor de astfel de echipamente şi servicii, pe o durată de patru ani. Valoarea contractului se ridică, în medie, la 12 milioane de lei anual, din care nouă milioane de lei reprezintă doar serviciile de întreţinere (vidanjare, igienizare, reparare, înlocuire), precizează administraţia locală într-un răspuns remis MEDIAFAX.
În total, în Capitală sunt 613 toalete publice. Din acestea 76 sunt toalete automate – racordate la reţeaua publică de apă şi canalizare, 491 sunt toalete ecologice mobile – de plastic, iar 46 sunt toalete ecologice mobile pentru persoane cu dizabilităţi.
Utilizând un calcul simplu, la o populaţie aproximată a Capitalei de două milioane de locuitori şi puţin peste 600 de toalete publice existente, rezultă o toaletă publică la nu mai puţin de 3.000 de oameni. Puţin, spun bucureştenii.
Aceste WC-uri sunt amplasate în general în parcuri, grădini publice, cimitire, iar unele în apropierea staţiilor RATB sau de metrou. La cerere, astfel de toalete publice mai pot fi instalate la diverse evenimente culturale şi sportive organizate în Bucureşti.
În centrul Bucureştiului, de exemplu, sunt amplasate trei toalete de plastic în Parcul Unirii, una în Piaţa Romană, una în Piaţa Victoriei, iar în pasajul pietonal de la Piaţa Universităţii, la ieşirea spre Muzeul de Istorie, este amenajată o toaletă publică de mari dimensiuni, care se închide de două ori pe zi, între orele 13:00-13:30 şi 20:00-20:30 pentru igienizare. Prin urmare, centrul istoric la Capitalei, vizitat frecvent de sute de turişti, are până-n 10 toalete publice.
,,În parcuri şi la cimitir găsim toalete din astea de plastic, sau de metal. Sunt curate în general, dar ne ferim să le folosim. În centru, însă, nu am întâlnit WC-uri publice, poate or fi, dar eu nu le-am văzut”, a precizat, pentru MEDIAFAX, Elena Iorgulescu, locuitor al Sectorului 3 din Bucureşti.
Un alt locuitor al Capitalei, Constantin Stroe, lucrează ca taximetrist, şi spune că de cele mai multe ori este nevoit să meargă la toaletele restaurantelor fast-food, deoarece sunt doar câteva zone în Bucureşti unde poate parca maşina şi folosi un WC public.
,,Găsesc una în Drumul Taberei, la Favorit. În Sectorul 5 nu găsesc niciuna, mai găsesc una la Spitalul Municipal, una la Cişmigiu, una la Casa de Pensii a Bucureştiului şi pe lângă gurile de metrou mai sunt. Oricum, cel mult şapte-opt sunt aşa, la stradă, în tot Bucureştiul. Iar dacă nu găsesc şi restaurantele sunt închise, caut un loc mai retras, mă dau după un pom şi asta e…”, spune bărbatul.
Potrivit datelor primite de la Primăria Generală a Bucureştiului, în ultimii patru ani, mai mult de o treime dintre toaletele publice din Bucureşti au fost vandalizate. Astfel, în perioada 2012-2016 au fost incendiate total sau parţial 22 de toalete ecologice mobile de plastic, au fost vandalizate 123 de vase de toaletă cu capac, au fost rupte sute de mânere, arcuri de uşă, grile de aerisire şi alte componente ale cabinelor. În cazul toaletelor automate, racordate la sistemele de apă şi canalizare, au fost sparte 22 de vase WC ceramice, au fost sparte sau furate leduri de iluminat şi elemente de design şi au fost forţate mai multe uşi automate. Tot în ultimii patru ani, au disparut nu mai puţin de 68 de toalete ecologice de plastic, care au fost, cel mai probabil, furate.
Toate serviciile de igienizare a toaletelor, precum şi repararea sau înlocuirea cabinelor de WC, cad în sarcina furnizorului de servicii contractat de Primăria Generală a Bucureştiului, care acoperă pe propria cheltuială costurile generale de furturi, distrugeri şi vandalizări.
Şi tot în ceea ce priveşte toaletele publice, probabil cea mai scumpă din ţară se găseşte în municipiul Alba Iulia. Deschisă din 2015, a avut costuri de amenajare de nu mai puţin de 370.000 de euro şi este considerată obiectiv turistic, având în interior, într-un spaţiu delimitat cu sticlă, vestigii medievale, respectiv un traseu de zid în formă de ”L” al unui fost depozit de făină din secolul al XVII-lea.
Vedeţi imagini cu toaleta de 370.000 de euro
Purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia, Mihai Coşer, declara, în 2015, că principalul motiv pentru construirea toaletei publice a fost punerea în valoare a zidului medieval, al unui fost depozit de făină din secolul XVII, care a fost probabil o anexă a Palatului Princiar.
Întreg obiectivul a fost finanţat din fonduri europene, iar preţul s-a ridicat la 1.668.319 de lei, dintre care 300.000 de lei au fost alocaţi pentru dotarea grupului sanitar. Restul banilor au fost folosiţi pentru descărcări arheologice şi lucrări specifice de punere în valoare a vestigiilor.
Grupul sanitar are şi un hol imens, cu bănci, amplasate faţă în faţă cu vestigiile, iar în spatele acestora se află trei planuri, din secolul XVIII, ale Cetăţii Alba Carolina. De altfel, potrivit istoricului Gabriel Rustoiu, director al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, depozitul de făină apare pe harta primului arhitect al Cetăţii Alba Carolina, Giovanni Morando Visconti, în anul 1711, însă nu mai apare pe o hartă a Cetăţii Alba Carolina din anul 1936, ceea ce înseamnă că zona a fost reamenajată în această perioadă.
Întrebat dacă spaţiul este utilizat doar pentru nevoi specifice sau a devenit o atracţie turistică, Gabriel Rustoiu a precizat că atunci când face tururi ghidate el aduce turiştii şi aici pentru că ”este o atmosferă liniştită, cu muzică frumoasă”, iar cele trei planuri arată ”evoluţia oraşului”.
Preţul de intrare este de un leu.
-
DPD România a investit 1,5 milioane de euro într-un centru logistic în Bucureşti
Compania locală de curierat DPD România îşi extinde capacitatea logistică, inaugurând un nou centru logistic în România. Depozitul are o suprafaţă de 4.800 mp şi este amplasat în Mogoşoaia, în cadrul proiectului logistic LOG.IQ Bucureşti.
Investiţia pentru dezvoltarea şi dotarea noului depozit din Bucureşti se ridică la 1,5 milioane de euro şi a fost destinată exclusiv amenajării şi dotării cu tehnologie şi echipamente de ultimă generaţie, specifice industriei de curierat. Capacitatea noului depozit permite manipularea si sortarea a 70.000 colete pe zi, respectiv 2.000 de paleţi pe zi, şi acomodarea a 160 de curieri.
”Această investiţie are un rol cheie în dezvoltarea business-ului DPD România şi face parte din strategia de extindere a capacităţii logistice la nivel naţional, pe care am demarat-o încă de anul trecut. Locaţia a fost aleasă strategic, în special datorită poziţionării proiectului, aproape de Capitală şi de principalele căi de transport rutier. Depozitul din Mogoşoaia are cele mai moderne soluţii logistice la nivel naţional, fiind dotat cu o nouă linie de sortare şi manipulare. Acest sistem facilitează sortarea rapidă a unor volume mari de colete şi creşte fereastra operaţională de livrare şi colectare în România”, declară Lucian Aldescu, CEO DPD România.
Potrivit CEO-ului DPD România, dezvoltarea capacităţii logistice la nivel local este o măsură esenţială, odată cu mărirea portofoliului şi creşterea volumelor de transport ale clienţilor existenţi. Astfel, compania îşi va extinde capacitatea logistică şi în Sibiu, unde este localizat şi hub-ul central DPD România.
Centrul logistic din Sibiu va fi utilizat la capacitate maximă de către DPD începând din toamna acestui an şi va permite manipularea a 50.000 colete pe zi, respectiv 4.000 de paleţi pe zi.
-
De la vals la arhivare
„Responsabilitatea nu ţine de natura activităţilor pe care le desfăşoară o persoană, ci doar de caracterul acesteia“, spune Ştefan Ecxarcu, care la 33 de ani este CEO-ul Global Archive Management. El consideră că lipsa implicării şi asumării unei activităţi săvârşite reprezintă una dintre cele mai mari greşeli pe care le fac oamenii.
Prin urmare, de la ora 8 dimineaţa, când se trezeşte, până la 4 noaptea, când îşi încheie ziua, el îşi respectă programul, deopotrivă în ce priveşte sarcinile oficiale dar şi activităţile personale. Ştefan Ecxarcu conduce, de puţin timp, în calitate de director general al Global Archive Management (GAM), una dintre cele mai mari companii de arhivare din ţară, cu o cifră de afaceri de peste un milion de euro.
Pentru că specificul acesteia este puţin cunoscut de publicul larg, prezintă, meticulos, activităţile firmei de care este responsabil: „Arhivarea documentelor este alcătuită din trei servicii principale: pregătirea documentelor, arhivarea (păstrarea şi conservarea) şi arhivarea în format electronic“; un metru liniar de arhivă costă 0,5 euro pe lună. În prezent, GAM depozitează aproximativ un milion de cutii standard sau 300 km liniari de arhivă, în cele trei depozite pe care firma le are în proprietate, arhive pentru 100 de companii active şi alte 50 închise. Formatul electronic are un statut aparte, serviciile de prelucrare şi arhivare în acest format fiind vândute pe proiect, în funcţie de numărul de dosare, de pagini ori documente.
Firma este prezentă pe piaţă încă din 2001, cei mai longevivi clienţi depozitându-şi arhivele la Global Archive Management încă de atunci, spune Ştefan Ecxarcu, însă a avut numeroşi clienţi cu care au colaborat pe o perioadă de 5-7 ani – de pildă multinaţionale care după o perioadă au decis să se retragă din România, explică directorul. Altminteri, companiile care le folosesc serviciile, adaugă Ecxarcu, nu aleg un alt furnizor în acest domeniu; cei mai mari clienţi sunt companiile de asigurări şi băncile.
Reprezentantul firmei de arhivare povesteşte că în ultimii ani cifra de afaceri a crescut cu 15-30% de la un an la altul, în condiţiile în care se arhivează lunar peste 6.000 de metri liniari de documente, atât de la clienţii existenţi, care generează constant documente noi, cât şi de la cei noi. Cu lux de amănunte, directorul explică paşii prin care se realizează un proces de arhivare: primul pas este vizita la locaţia în care clientul îşi păstrează arhiva pentru evaluare. „În felul acesta facem o ofertă exact pentru ce are nevoie clientul; eliminăm riscul apariţiei costurilor suplimentare neprevăzute la finalul proiectului şi nici nu îl facturăm prea mult de la început“, spune el. Apoi urmează arhivarea propriu-zisă; echipa este formată din circa 60 de oameni a căror principală abilitate trebuie să fie, indiferent de specificul activităţii lor, „atenţia la detalii“. „Pe lângă personalul administrativ şi de vânzări, asigurăm atât manipularea şi transportul arhivei, cât şi indexarea şi arhivarea acesteia. Din acest motiv, avem mulţi colegi care au început să lucreze în depozit, la manipularea cutiilor, dar s-au specializat şi ocupă posturi de arhivari acreditaţi“, spune Excarcu.
Cele mai simple solicitări vin de la clienţii foarte organizaţi, care cunosc importanta arhivei pentru companiile lor şi care se asigură că toate documentele sunt pregătite în vederea arhivării la puţin timp după ce acestea au fost create, explică reprezentantul Global Archive Management. „Când ajungem la ei, le găsim în condiţii ideale: organizate, sortate, inventariate, cu informaţii clare despre conţinutul fiecărui biblioraft/cutie de arhivare.“ Dar există şi o categorie de clienţi care nu ştiu ce arhivă are, cât se întinde aceasta, pe unde se găseşte „şi, de multe ori, ajunge la noi ambalată în saci plini până la refuz cu documente efectiv aruncate în ei“.
Multe firme nu sunt preocupate de păstrarea arhivelor în condiţii corespunzătoare, deşi există o legislaţie stufoasă cu tot soiul de prevederi. „Arhivele Naţionale, organismul de control acreditat, nu are suficienţi angajaţi pentru a face verificări. Există însă riscul ca, în momentul în care Arhivele Naţionale va suplimenta numărul de oameni, controalele să vizeze documentele încă din momentul în care a apărut această lege“, consideră Excarcu, care povesteşte că este pasionat de dansurile de societate, pe care a început să le practice din clasa a cincea. Şi chiar dacă programul său este aglomerat, deopotrivă în plan personal şi profesional, dedică timp şi acestui hobby.
„Nu există momente dificile, există doar provocări mai solicitante“, spune Ştefan Excarcu, iar pentru compania sa unul dintre acestea a fost asigurarea fondurilor necesare pentru a face faţă creşterii; pentru fiecare depozit este necesară o investiţie care se amortizează în cel puţin 10 ani. „Provocarea a fost să obţin susţinerea investitorilor să cheltuiască în continuare în spaţiu de depozitare. Am reuşit să fac acest lucru printr-un business plan bine pus la punct.“ Pe de altă parte, concurenţa nu este foarte pronunţată faţă de alte domenii de activitate, admite Ştefan Ecxarcu, care, înainte de a ajunge la conducerea firmei de arhivare, a lucrat în vânzări.
S-a angajat încă din primul an de facultate, când era student la ASE (acum urmează şi cursuri de drept), în companii ca InterPoint, Lasting Systems, Star Storage, Orange şi Oracle. „Vânzările mi s-au părut fascinante şi din acest motiv am rămas întotdeauna implicat în vânzări“, spune el. Ulterior a trecut în antreprenoriat, unde a înfiinţat împreună cu un asociat o firmă cu activităţi în domeniul IT, iar mai apoi a fost numit la conducerea firmei de arhivare.
La capitolul investiţiilor, şeful Global Archive Management menţionează 400.000 de euro pentru un sistem de stingere a incendiului pe bază de gaz inert. În ultimul an, compania a construit, cu 1,4 milioane de euro, un depozit, iar ţinta pentru 2016 este să aloce 1,2 milioane de euro pentru un alt spaţiu de depozitare. „Vom construi un depozit nou la fiecare 1,5 ani pentru a asigura capacitatea de stocare necesară“, spune directorul general al companiei, care estimează pentru 2016 o cifră de afaceri de 1,4 milioane de euro.
-
Depozitele care depăşesc 100.000 euro au tratament preferenţial în caz de insolvenţă a băncii
Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare garantează integral depozitele de până în 100.000 euro, clienţii urmând să îşi primească banii înapoi în cazul în care o bancă este declarată insolventă, iar sumele care depăşesc acest nivel beneficiază de tratament preferenţial, a explicat miercuri FGD
Astfel, pentru sumele din depozit care depăşesc 100.000 euro, deponenţii beneficiază de un tratament preferenţial, creanţele acestora având un rang superior. Astfel, în cazul unui depozit de 150.000 de euro, diferenţa de 50.000 euro peste plafonul de acoperire poate intra sub incidenţa recapitalizării interne numai în condiţiile în care toate celelalte creanţe nu au fost suficiente pentru a absorbi pierderile şi a asigura capitalizarea adecvată a instituţiei de credit. Dacă în ultimă instanţă se ajunge, totuşi, la conversia sumei neacoperite de 50.000 euro, titularul depozitului respectiv primeşte în schimb titluri de capital (de exemplu, acţiuni) la banca în cauză.c
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Operaţiunea ”Neptun”: 200 de tone de aur românesc, ascuns într-o peşteră – FOTO
Muzeul Tezaurului de la Tismana este o investiţie unică în Europa, la care lucrările au început în anul 2013, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Spaţiul oferă publicului detalii despre momentele din perioada anilor 1944-1947, când peştera Mănăstirii Tismana a adăpostit, în secret, peste 200 de tone de aur din depozitul BNR şi trei tone de aur din tezaurul băncii Poloniei.
Investiţia, care a costat aproximativ două milioane de lei, a fost inaugurată, marţi, în prezenţa guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, a Mitropolitul Olteniei, Irineu, şi a autorităţilor. Conducerea BNR a decis, în 2007, să transforme peştera Mănăstirii Tismana într-un spaţiu muzeal. Iniţiativa de construire a muzeului a fost susţinută de către Mitropolitul Olteniei şi de stareţa Mănăstirii Tismana, Antonia Popescu. Doi ani mai târziu, aceste instituţii au parafat o convenţie civilă prin care mănăstirea pune la dispoziţia BNR, gratuit, terenul pe care s-a construit o parte a muzeului. În 2012, prin licitaţie publică, firma Impex Lumy Nico SRL a câştigat lucrările în valoare de aprope două milioane de lei, iar în vara anului 2013, Primăria Tismana a eliberat autorizaţia de construire a muzeului. După trei ani, lucrările au fost finalizate.
Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, a vorbit, la inaugurare, despre momentele de cumpănă din 1944, când s-a decis ca aurul României, din depozitul BNR, să fie păstrat, în secret, la Mănăstirea Tismana, în peştera transformată acum în muzeu.
-
Operaţiunea ”Neptun”: 200 de tone de aur românesc, ascuns într-o peşteră – FOTO
Muzeul Tezaurului de la Tismana este o investiţie unică în Europa, la care lucrările au început în anul 2013, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Spaţiul oferă publicului detalii despre momentele din perioada anilor 1944-1947, când peştera Mănăstirii Tismana a adăpostit, în secret, peste 200 de tone de aur din depozitul BNR şi trei tone de aur din tezaurul băncii Poloniei.
Investiţia, care a costat aproximativ două milioane de lei, a fost inaugurată, marţi, în prezenţa guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, a Mitropolitul Olteniei, Irineu, şi a autorităţilor. Conducerea BNR a decis, în 2007, să transforme peştera Mănăstirii Tismana într-un spaţiu muzeal. Iniţiativa de construire a muzeului a fost susţinută de către Mitropolitul Olteniei şi de stareţa Mănăstirii Tismana, Antonia Popescu. Doi ani mai târziu, aceste instituţii au parafat o convenţie civilă prin care mănăstirea pune la dispoziţia BNR, gratuit, terenul pe care s-a construit o parte a muzeului. În 2012, prin licitaţie publică, firma Impex Lumy Nico SRL a câştigat lucrările în valoare de aprope două milioane de lei, iar în vara anului 2013, Primăria Tismana a eliberat autorizaţia de construire a muzeului. După trei ani, lucrările au fost finalizate.
Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, a vorbit, la inaugurare, despre momentele de cumpănă din 1944, când s-a decis ca aurul României, din depozitul BNR, să fie păstrat, în secret, la Mănăstirea Tismana, în peştera transformată acum în muzeu.
-
Rolul reglajelor de fineţe în logistică
SITUAŢIA EXISTENTĂ: Dimensiunile exacte ale pieţei de logistică nu pot fi estimate, pentru că multe companii cu alte obiecte de activitate au activităţi de logistică. Totuşi, cele mai mari 100 de companii de profil înregistrează o cifră de afaceri cumulată de peste 1 miliard de euro. În ultimii ani piaţa de logistică s-a consolidat, operatorii mari sporindu-şi afacerile; zeci de firme cu activităţi în domeniu au dispărut de pe piaţă după 2009. Operatorul logistic Wim Bosman, înfiinţat în urmă cu 24 de ani de Emil Ion în parteneriat cu firma olandeză care dă şi numele filialei din România, a crescut treptat, odată cu dezvoltarea cererii şi a partenerilor.
DECIZIA: Wim Bosman are o flotă de 43 de camioane, depozite de 10.000 mp în parcul industrial din Ploieşti şi a ajuns la afaceri de zeci de milioane de lei. 2015 a fost un an în care a vizat creşterea profitabilităţii, iar în colaborare cu partenerii săi a aplicat măsuri pentru eficientizarea proceselor şi operaţiunilor interne. De pildă, au efectuat operaţiuni pentru clienţi şi în perioada weekendului, pentru a utiliza la maximul utilajele din depozite.
EFECTE: În 2015, Wim Bosman România, parte a grupului neozeelandez Mainfreight, a raportat o cifră de afaceri de 62,5 milioane de lei, în creştere cu 6,25% faţă de 2014. În acelaşi interval, profitul a ajuns la 1,4 milioane de lei, în creştere cu 8,51% faţă de anul precedent. „Sperăm să menţinem trendul, dacă nu chiar să-l creştem, în continuare, cu o singură remarcă. Urmează să facem o investiţie, care se va reflecta imediat în cifre, chiar dacă noi ne aşteptăm să avem un grad ridicat de ocupare din prima zi în care vom da în folosinţă noua celulă. Se va vedea în rezultatele noastre de anul acesta“, declară Emil Ion, director general al Wim Bosman România.“Profitul în creştere este un rezultat al creşterii eficienţei activităţii noastre. Cel mai important mi se pare că acest lucru se datorează oamenilor de la Wim Bosman“, declară Emil Ion, director general al filialei din România. El povesteşte că în cadrul firmei există o practică: „Avem în derulare continuu programe de creştere a eficienţei. Foarte pe scurt, încep de la cel mai de jos nivel, de la manipulanţi, stivuitorişti, şefi de schimb“. Fiecare are dreptul să exprime opinia în legătură cu felul în care ar putea să îmbunătăţească ceea ce face el zi de zi; ideile sunt scrise pe o tablă, preluate şi discutate în şedinţe organizate o dată la două săptămâni. „Din zece una e interesantă, restul sunt din cele mai năstruşnice, cum ar fi că vor mai multă cafea la automate. Ideea este că oamenii pot să-şi exprime ceea ce vor, iar lucrurile acestea aduc uneori idei interesante, care în cazul în care implică clientul sunt discutate şi cu el, stabilite, acceptate şi puse în aplicare“, spune Emil Ion.
De exemplu, o astfel de idee a fost folosirea echipamentelor de reparaţii pentru paleţi; au prezentat clientului propunerea, care a acceptat-o. „Am introdus un schimb adiţional în weekend, păstrând relativ constante costurile fixe; cu costuri marginale am reuşit să sporim volumul de activitate. Am utilizat mai eficient bancurile de reparaţii pentru paleţii CHEP (companie care se ocupă cu închirierea de paleţi) şi echipamentele“.
Un alt exemplu de decizie care se înscrie în rândul „reglajelor de fineţe“ se numără şi orarul de livrări, arată şeful Wim Bosman România. „Am discutat şi am încercat să identificăm în cazul distribuţiei generice dacă există o anumită prioritate în livrarea comenzilor sau mai putem aştepta o zi în plus pentru a le putea combina într-un mod mai eficace, ceea ce duce la reducerea costurilor. Una este să faci un transport cu un mijloc de o anumită capacitate“. Cu un vehicul de capacitate mai mică costul pe unitate este mai mare decât în cazul unui camion, de exemplu, motiv pentru care Wim Bosman încearcă să combine cât mai multe mărfuri pentru a le transporta în mijloace de capacitate mare, de pildăTIR de 20 de tone. Pe de altă parte, în cazul mijloacelor de transport de capacitate mare contează timpul de tranzit şi există zone centrale din oraşe care nu pot fi accesate.
Pentru acest an compania şi-a propus o creştere de doi digiţi, „în jur de 15%, pe care eu o consider realizabilă“, spune reprezentantul companiei. Wim Bosman România, parte a grupului neozeelandez Mainfreight, a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 62,5 milioane de lei, în creştere cu 6,25% faţă de 2014. Anul trecut, spune Ion, „ne-am concentrat şi pe dezvoltarea operaţiunilor din hubul din vestul ţării, de la Cluj-Napoca, iar rezultatele s-au concretizat în creşterea cifrei de afaceri cu peste 50% faţă de anul precedent şi adăugarea de noi clienţi în portofoliu“.
Plusul de anul trecut a venit în principal din cererile sporite ale clienţilor industriali, aşa cum îi numeşte firma de logistică. Doi clienţi – Samsung România şi CHEP România – reprezintă în jur de 40% din cifra de afaceri a Wim Bosman. „Împreună cu ei am învăţat cum să fim mai eficienţi. Nu doar transport de la A la Z un palet care a intrat azi în depozit şi iese peste trei zile. Au cereri din ce în ce mai diverse şi complexe, discutând cu ei poţi identifica modalităţi de creştere a eficienţei.“
-
Locul din Europa unde este ilegal să nu ai casă şi serviciu. În România nu ar putea exista niciodată
Deşi are aproape 3.000 de locuitori şi o suprafaţă de două ori cât a statului New Jersey, oraşul Longyearbyen din Norvegia este cunoscut pentru rata criminalităţii de sub 1%. Localitatea are doar şase ofiţeri de poliţie şi o singură celulă pentru deţinuţi – aceasta fiind ultima dată ocupată cu mai mult de un an în urmă.
Una din explicaţiile pentru comunitatea extrem de paşnică din Longyearbyen este aceea că şomajul a fost declarat ilegal. Cei care nu au un loc de muncă constant nu pot locui în oraş. O altă condiţie pentru a fi locuitor este de a deţine o locuinţă. Prin aceste măsuri, guvernatorul Odd Olsen s-a asigurat că fiecare persoană va avea un venit stabil şi familiile vor putea să se întreţină, fără a exista riscul ca cineva să rămână în stradă. Deşi intră în contradicţie cu legislaţia din Norvegia, cunoscut pentu protecţia socială oferită tuturor, indiferent dacă au sau nu serviciu şi casă, oficialii din Longyearbyen spun că acesta este singurul mod în care societatea poate funcţiona.
Fiind parte din arhipelagul Svalbard, localitatea Longyearbyen a fost selectată de-a lungul timpului pentru diverse proiecte ştiinţifice. Unul dintre acestea a avut loc în anul 2008, când în Longyearbyen s-a construit un depozit de seminţe care va păstra, când va fi la capacitate maximă, aproximativ 100 de milioane de specii de plante de pe glob. În prezent depozitul găzduieşte aproximativ jumătate de milion de specii. Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut şi ca “seiful pentru sfârşitul lumii”, este conceput pentru a păstra câte un eşantion din toate varietăţile de plante cunoscute de om.
Longyearbyen a fost ales pentru a găzdui acest depozit în primul rând datorită pentru stabilităţii sale seismice. Fiind săpat în solul îngheţat în permanenţă al teritoriului arctic (permafrost), temperatura simplifică procesul de conservare. Seminţele sunt împachetate în folie de aluminiu şi înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă.