BusinessMagazin

Tag: cuba

  • Cuba salută decizia lui Obama de a o scoate de pe lista SUA cu state care sponsorizează terorismul

    Însărcinata cubaneză pentru Afaceri cu Statele Unite Josefina Vidal (foto) a salutat marţi, citată într-un comunicat, “decizia corectă (a lui Obama) de a scoate Cuba de pe o listă pe care nu ar fi trebuit să fie inclusă”.

    Obama a informat Congresul despre decizia pe care a luat-o marţi, după ce Departamentul de Stat a conchis într-un raport că Havana “nu a oferit niciun sprijin terorismului internaţional” în ultimele şase luni şi a asigurat Statele Unite că nu intenţionează să facă acest lucru în viitor. Congresul are 45 de zile la dispoziţie să respingă decizia preşedintelui, printr-o rezoluţie comună, pe care Obama o va respinge sigur printr-un vot de veto, scrie VOA.

    Statele Unite au introdus Cuba pe listă în 1982, din cauza susţinerii pe care insula comunistă a oferit-o unor grupări separatiste de stânga ca FARC, în Columbia, sau gruparea bască armată ETA, în Spania. Însă Cuba susţine, în prezent, negocieri de pace între FARC şi Guvernul columbian şi s-a distanţat de ETA.

    Scoaterea Cubei de pe lista americană cu sponsori ai terorismului ar putea, de asemenea, să-i aducă noi investiţii financiare pe piaţa de capital.

    Decizia lui Obama vine la doar câteva zile după ce s-a întâlnit cu preşedintele cubanez Raul Castro la Summitul Americilor, în Panama, prima reuniune la vârf între cele două ţări din ultimii peste 50 de ani.

    Washingtonul şi Havana au purtat mai multe runde de negocieri după ce cei doi şefi de stat au anunţat, în decembrie, că lucrează la normalizarea relaţiilor şi încetarea unor ostilităţi de pe vremea Războiului Rece.

    Iranul, Sudanul şi Siria se află în continuare pe lista statelor acuzate de Washington că sponsorizează terorismul.

     

  • Fidel Castro a apărut în public pentru prima dată după mai mult de un an

    Aceasta a fost prima sa apariţie în afara locuinţei după ce Cuba a convenit în decembrie să-şi normalizeze relaţiile cu Statele Unite, vechiul adversar al lui Castro.

    Presa oficială, care nu a precizat de ce a prezentat întâlnirea abia după cinci zile, a arătat imagini cu Fidel Castro care a strâns mâna oaspeţilor venezuelani prin fereastra vehiculului său, purtând o şapcă de baseball şi o geacă.

    El s-a întâlnit timp de 90 de minute, la o şcoală, cu 33 de venezuelani care se aflau într-o misiune de solidaritate în Cuba. Castro i-a impresionat pe venezuelani cu o strângere de mână fermă şi o minte lucidă, a scris ziarul Juventud Rebelde, adăugând că “Fidel este plin de vitalitate”.

    Fidel Castro a fost văzut în public ultima oară pe 8 ianuarie 2014, la inaugurarea unui centru cultural din Havana.

    În decembrie 2014, preşedintele american, Barack Obama, şi liderul cubanez Raul Castro, fratele mai tânăr al lui Fidel, au anunţat că vor restabili legăturile diplomatice, deschizând o nouă eră în relaţiile turbulente dintre cele două ţări de la sosirea la putere a fraţilor Castro în 1959.

    Fidel Castro s-a retras temporar de la putere în 2006, din motive de sănătate, iar în 2008 a renunţat definitiv şi i-a predat conducerea fratelui său Raul, în prezent în vârstă de 83 de ani. Fidel publică ocazional articole într-un ziar, primeşte demnitari acasă şi apare rar în public.

    Rolul său actual în deciziile politice este necunoscut, dar mulţi cubanezi presupun că Raul Castro se consultă cu fratele său pe problemele importante. Tăcerea îndelungată a lui Fidel Castro după anunţul din decembrie a generat întrebări privind sănătatea sa şi acordul său referitor la relaţia cu SUA.

  • Statele Unite nu intenţionează să restituie Guantanamo Bay Cubei, anunţă Casa Albă

    “Preşedintele crede cu adevărat că centrul (militar) de detenţie de la Guantanamo trebuie să fie închis”, a declarat Josh Earnest, un purtător de cuvânt al Casei Albe. “Dar baza navală nu este un lucru pe care dorim să-l închidem”, a subliniat el.

    În enclava americană se află o importantă bază navală şi centrul militar de detenţie extrem de controversat în care au fost aduşi suspecţi de terorism la patru luni după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001.

    Preşedintele Barack Obama şi-a repetat în numeroase rânduri intenţia de a face tot posibilul pentru a închide centrul de detenţie de la Guantanamo Bay, reiterând această promisiune săptămâna trecută, în discursul anual despre Starea Naţiunii.

    Preşedintele cubanez Raul Castro a declarat miercuri că restituirea controlului acestui teritoriu de 116 kilometri pătraţi către Havana constituie o condiţie prealabilă normalizării relaţiilor cu Statele Unite. Guantanamo se află sub control american printr-un tratat semnat în 1903.

    Deschizând o nouă eră în relaţiile lor, Washingtonul şi Havana au anunţat la jumătatea lui decembrie o apropiere diplomatică. Ea va consta în atenuarea restricţiilor comerciale americane impuse insulei comuniste.

    Dar diversele măsuri anunţate de către autorităţile de la Washington nu vor pune capăt embargoului economic impus Havanei din 1961, pe care numai Congresul îl poate ridica.

  • Statele Unite şi Cuba au iniţiat negocieri istorice privind restabilirea relaţiilor diplomatice

    Delegaţia americană, condusă de subsecretarul de Stat Roberta Jacobson, şi cea cubaneză, condusă de Josefina Vidal, au obiectivul de a relua relaţiile diplomatice, întrerupte în anul 1961.

    Secretarul de Stat american, John Kerry, a declarat marţi că există posibilitatea anulării unei serii de restricţii impuse începând cu anul 1977, menţionând interdicţii de călătorie vizând oficiali şi limitarea personalului diplomatic acreditat.

    Delegaţia cubaneză a evocat dificultăţi financiare întâmpinate de secţia consulară cubaneză din Washington ca efect al embargoului american imstituit din anul 1962. În intervalul februarie – mai 2014, secţia consulară a fost nevoită să întrerupă emiterea de paşapoarte din cauza lipsei de acces la conturi bancare.

    Majoritatea cetăţenilor americani au salutat decizia din decembrie 2014 privind reluarea relaţiilor diplomatice cu regimul de la Havana, deşi numeroşi republicani au criticat această abordare.

  • SONDAJ: Majoritatea americanilor susţin ameliorarea relaţiilor dintre SUA şi Cuba

    Totuşi, potrivit sondajului, doar un american din trei (32 la sută) consideră că apropierea dintre cele două state va contribui la producerea unor schimbări politice în Cuba.

    O largă majoritate (65 la sută) a americanilor de origine hispanică afirmă că aprobă noua politică a Washingtonului, în timp ce anterior ei se arătau ostili oricărei relaxări a măsurilor impuse Havanei.

    Preşedinţii american şi cubanez, Barack Obama şi Raul Castro, au anunţat pe 17 decembrie că ţările lor vor să normalizeze relaţiile diplomatice bilaterale, după mai mult de jumătate de secol de embargo economic american impus împotriva insulei comuniste.

    Pe plan politic, 74 la sută dintre susţinătorii Partidului Democrat aprobă noua politică a preşedintelui Obama vizând Cuba, conform sondajului PEW.

    Totodată, doar 40 la sută dintre simpatizanţii republicani susţin această orientare politică.

    Sondajul PEW Research a fost realizat pe un eşantion de 1.504 persoane, având o marjă de eroare de 2,9 puncte.

  • Războiul Rece trebuie să se încheie pentru totdeauna, afirmă Hollande despre apropierea SUA-Cuba

    “Gestul lui Barack Obama este important şi permite crearea unei destinderi”, a declarat Hollande la sosirea la summitul de la Bruxelles, adăugând “Războiul Rece trebuie să se încheie o dată pentru totdeauna”.

    “Cred că e păcat că am aşteptat atât de mult timp, dar este bine”, a continuat şeful statului francez.

    Notând că “Franţa a întreţinut întotdeauna relaţii diplomatice cu Cuba” şi că fostul preşedinte “Fidel Castro a venit în Franţa în mai multe rânduri”, el a apreciat că “nu are nevoie” să se “grăbească” să viziteze Cuba.

    Ministrul francez de Externe Laurent Fabius a salutat miercuri apropierea istorică dintre Washington şi Havana, exprimându-şi speranţa că ea va conduce la o anulare a embargoului economic impus insulei comuniste. El a amintit că Parisul s-a angajat, fără să aştepte, în ultimii ani, în favoarea unei apropieri între Uniunea Eropeană (UE) şi Cuba.

    Niciun preşedinte francez nu a vizitat Cuba de la Revoluţia din 1959. Însă Fidel Castro a vizitat Franţa în timpul preşedinţiei lui François Mitterrand, care l-a vizitat pe şeful statului cubanez la Havana înainte să devină preşedinte.

    La rândul său, şeful Guvernului spaniol Mariano Rajoy a salutat joi un gest de o “importanţă istorică”, în pofida faptului că el nu schimbă cu nimic poziţia comună a europenilor pe tema relaţiilor cu insula. UE a vrut “să evidenţieze dimensiunea unei speranţe aduse de această nouă situaţie”, a declarat el la finalul summitului european.

    “Am convenit că viitorul poporului cubanez va fi construit pe baza democraţiei şi drepturilor omului”, a adăugat el.

    Relaţiile între UE şi Cuba sunt suspendate oficial din 2003, când regimul castrist a încarcerat 75 de disidenţi ca răspuns la îndemnuri din partea Europei în favoarrea unei mai mari respectări a drepturilor omului pe insulă.

    Cele 28 de state membre ale Uniunii Europene au aprobat în februarie un dialog vizând normalizarea relaţiilor cu Cuba, cu scopul de a încuraja Havana să continue reformele în domeniul drepturilor omului.

    Această propunere a fost acceptată în martie de Havana, care a cerut UE să renunţe la “poziţia comună” – în vigoare din 1996 – ce condiţionează cooperarea europeană cu regimul comunist de înregistrarea unor progrese democratice în domeniu drepturilor civice.

  • Războiul Rece trebuie să se încheie pentru totdeauna, afirmă Hollande despre apropierea SUA-Cuba

    “Gestul lui Barack Obama este important şi permite crearea unei destinderi”, a declarat Hollande la sosirea la summitul de la Bruxelles, adăugând “Războiul Rece trebuie să se încheie o dată pentru totdeauna”.

    “Cred că e păcat că am aşteptat atât de mult timp, dar este bine”, a continuat şeful statului francez.

    Notând că “Franţa a întreţinut întotdeauna relaţii diplomatice cu Cuba” şi că fostul preşedinte “Fidel Castro a venit în Franţa în mai multe rânduri”, el a apreciat că “nu are nevoie” să se “grăbească” să viziteze Cuba.

    Ministrul francez de Externe Laurent Fabius a salutat miercuri apropierea istorică dintre Washington şi Havana, exprimându-şi speranţa că ea va conduce la o anulare a embargoului economic impus insulei comuniste. El a amintit că Parisul s-a angajat, fără să aştepte, în ultimii ani, în favoarea unei apropieri între Uniunea Eropeană (UE) şi Cuba.

    Niciun preşedinte francez nu a vizitat Cuba de la Revoluţia din 1959. Însă Fidel Castro a vizitat Franţa în timpul preşedinţiei lui François Mitterrand, care l-a vizitat pe şeful statului cubanez la Havana înainte să devină preşedinte.

    La rândul său, şeful Guvernului spaniol Mariano Rajoy a salutat joi un gest de o “importanţă istorică”, în pofida faptului că el nu schimbă cu nimic poziţia comună a europenilor pe tema relaţiilor cu insula. UE a vrut “să evidenţieze dimensiunea unei speranţe aduse de această nouă situaţie”, a declarat el la finalul summitului european.

    “Am convenit că viitorul poporului cubanez va fi construit pe baza democraţiei şi drepturilor omului”, a adăugat el.

    Relaţiile între UE şi Cuba sunt suspendate oficial din 2003, când regimul castrist a încarcerat 75 de disidenţi ca răspuns la îndemnuri din partea Europei în favoarrea unei mai mari respectări a drepturilor omului pe insulă.

    Cele 28 de state membre ale Uniunii Europene au aprobat în februarie un dialog vizând normalizarea relaţiilor cu Cuba, cu scopul de a încuraja Havana să continue reformele în domeniul drepturilor omului.

    Această propunere a fost acceptată în martie de Havana, care a cerut UE să renunţe la “poziţia comună” – în vigoare din 1996 – ce condiţionează cooperarea europeană cu regimul comunist de înregistrarea unor progrese democratice în domeniu drepturilor civice.

  • Agenţii cubanezi încarceraţi în SUA, consideraţi eroi ai antiimperialismului, primiţi de Raul Castro

    Ei au fost primiţi la Havana de către preşedintele cubanez Raul Castro care, purtând uniforma de general, i-a îmbrăţişat călduros.

    “Sunt mândru de voi, de rezistenţa de care aţi dat dovadă, de curajul şi exemplul pe care-l reprezentaţi pentru toţi”, a declarat el în faţa camerelor de luat vederi.

    Cei trei fac parte dintr-un grup de cinci agenţi arestaţi în septembrie 1998, printre alţi 14 suspecţi, condamnaţi trei ani mai târziu pentru spionaj de către un tribunal de la Miami, în Florida, un bastion al anticastrismului.

    Ei au fost declaraţi vinovaţi că fac parte din “Reţeaua Viespea”, un grup de spioni considerat cel mai important trimis vreodată în Statele Unite.

    Gerardo Hernandez, în vârstă de 51 de ani, a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea pe viaţă. Potrivit justiţiei, el a jucat un rol în distrugerea a două avioane de mică dimensiune aparţinând unui grup anticastrist de către MIG-uri cubaneze, provocând moartea a patru piloţi, în 1996.

    Ramon Labañino, în vârstă de 51 de ani, a fost condamnat la 30 de ani de închisoare, iar Antonio Guerrero, în vârstă de 56 de ani, la 21 de ani şi zece luni de închisoare.

    Eliberarea lor a fost anunţată miercuri de către un oficial american, în urma anunţării de către Cuba a eliberării americanului Alan Gross, un subcontractor al Departamentului de Stat condamnat în martie 2011 la 15 ani de închisoare pentru că a distribuit material ilegal de comunicare prin satelit.

    Ceilalţi doi membri ai grupului de cinci agenţi sunt René Gonzalez, în vârstă de 58 de ani, şi Fernando Gonzalez, în vârstă de 51 de ani, care au fost condamnaţi la 17 ani de închisoare, dar ale căror pedepse au fost reduse ulterior.

    Fernando Gonzalez a fost eliberat pe 27 februarie de la Centrul de Detenţie Safford, în Arizona, iar René Gonzalez a revenit în Cuba în 2013.

    Autorităţile cubaneze au recunoscut că cei cinci erau agenţi ai serviciilor de informaţii, dar au respins acuzaţia de sppionaj şi au reclamat în mai multe rânduri eliberarea acestora.

    Potrivit Havanei, ei s-au infiltrat în mediile anticastriste din Florida cu scopul de a preîntâmpina acţiuni teroriste împotriva Cubei.

    Pe insula comunistă ei sunt consideraţi veritabili eroi ai Republicii. Numeroase afişe şi postere cu efigiile lor au fost postate pe ziduri în oraşe şi în administraţii, iar presa de stat îi sărbătoreşte ca pe nişte “combatanţi antiterorişti”.

    “Generale, suntem foarte emoţionaţi, am rămas fără cuvinte, dar cel care îmi vine este «mulţumesc»”, i-a spus Gerardo Hernandez preşedintelui cubanez.

    “Transmiteţi-i comandantului suprem (Fidel Castro) că suntem pregătiţi să continuăm să facem ceea ce este necesar”, a dat asigurări Antonio Guerrero.

  • Papa Francisc redă Vaticanului greutate pe scena internaţională prin succesul reconcilierii Cuba-SUA

    Primul papă latino-american din istorie urmărea îndeaproape dosarul cubanez de când a fost ales în funcţie, în 2013, după vizitele la Havana ale predecesorilor săi Ioan Paul al II-lea (în 1998) şi Benedict al XVI-lea (în 2012).

    Ambii au ales pragmatismul, fără să refuze vreodată dialogul cu regimul comunist. Succesul prezent al diplomaţiei Vaticanului este rezultatul unei lungi medieri a Sfântului Scaun şi Bisericii Catolice din Cuba în recentul proces de democratizare de pe insulă.

    Vaticanul a confirmat că Jorge Bergoglio a trimis două scrisori preşedinţilor american Barack Obama şi cubanez Raul Castro, şi că după aceea Secretariatul de Stat a primit delegaţii din ambele ţări, în octombrie, într-o misiune ale cărei bune oficii le-a asigurat.

    Acest succes al lui Francisc, salutat de către Barack Obama, permite diplomaţiei de la Vatican să-şi recapete vizibilitatea de care se bucura pe vremea Papei Ioan Paul al II-lea, la căderea Cortinei de Fier.

    Secretă şi tăcută, ea nu a încetat să acţioneze, reţeaua diplomatică a nunţilor papali fiind una dintre cele mai extinse din lume. Însă, odată cu Papa teolog Benedict al XVI-lea, mai retras, mai puţin înclinat spre mediatic şi cu luări de poziţie mai puţin puternice, această diplomaţie şi-a pierdut din vigoare.

    Stilul diplomaţiei lui Francisc este destul de diferit de al lui Ioan Paul al II-lea, un papă polonez foarte deschis din punct de vedere politic şi aflat în prima linie a prăbuşirii comunismului în Europa de Est.

    – Moment provocator

    Papa argentinian afirmă că nu este politician, ci pastor. El a spus frecvent că intenţionează să facă gesturi şi să lanseze apeluri la dialog, la pace şi la negociere, dar că nu vrea să se amestece în rezolvarea conflictelor, care nu este, a insistat el, de resortul său.

    El a făcut în mai un gest spectaculos, rugându-se la zidul care desparte Israelul de teritoriile palestiniene, un moment provocator vizând să împingă spiritele la o evoluţie.

    În avionul care-l aducea de la Ierusalim, el a spus că-i va primi cu siguranţă la Vatican pe preşedinţii israelian Shimon Peres şi palestinian Mahmoud Abbas, dar că nu le va face vreo sugestie cu privire la pace.

    Altă iniţiativă marcantă, prima a pontificatului său, a constat, în 2013, la îndemnarea membrilor G20 să evite orice intervenţie externă în conflictul din Siria.

    La vremea respectivă Statele Unite şi Franţa intenţionau să efectueze atacuri aeriene asupra poziţiilor regimului preşedintelui Bashar al-Assad, din cauza folosirii gazelor chimice împotriva civililor de către armata acestuia.

    Ulterior, după agravarea războiului din Siria, această iniţiativă a Sfântului Scaun – la solicitarea episcopilor din regiune – a fost criticată de către unii diplomaţi.

    Francisc a dezamăgit uneori prin prudenţa intervenţiilor sale, pe mai multe fronturi. În privinţa Siriei, el nu a condamnat niciodată abuzurile regimului al-Assad, susţinut de către majoritatea creştinilor din ţară.

    În privinţa Irakului, Papa şi-a multiplicat îndemnurile la pace, dar a păstrat o poziţie ambiguă faţă de atacurile aeriene asupra grupării Statul Islamic (SI). El consideră, cu siguranţă, legitimă “oprirea agresorului nedrept”, dar condamnă intervenţia americană în afara unui mandat ONU şi condamnă “terorismul de stat”.

    În Coreea de Sud, în august, nu a denunţat dictatura din Coreea de Nord – aşa cum ar fi făcut, fără îndoială, un Ioan Paul al II-lea – apreciind că o condamnare explicită ar putea să-i pună în pericol atât pe creştinii din Nord, cât şi o viitoare reunificare. El a părut, de asemenea, că nu a vrut să provoace nemulţumire Chinei prin primirea, săptămâna trecută, la Roma, a lui Dalai Lama.

    Când s-a prezentat, în noiembrie, în faţa Consiliului Europei, la Strasbourg, din care fac parte Ucraina şi Rusia, a rămas evaziv cu privire la conflictul armat în curs, părând că vrea să menajeze cele două tabere.

    Însă, în baza popularităţii şi prestigiului consolidat de succesul de pe continentul american, Papa argentinian ar putea să devină mai îndrăzneţ şi să permită diplomaţiei sale să iasă la lumină.

  • Fidel Castro primeşte un premiu pentru pace în China, o alternativă la Nobel

    “Atunci când se afla la putere, Castro nu a recurs la forţă sau la violenţă pentru a rezolva crizele şi conflictele în relaţiile internaţionale, în special cu Statele Unite”, a asigurat Liu Zhiqin, unul dintre organizatorii “Premiului de Pace Confucius”, citat joi de cotidianul Global Times.

    Părintele Revoluţiei Cubaneze, “se dedică fără încetare întâlnirii cu lideri şi organizaţii străine şi a servit cauza eliminării armelor nucleare”, după ce s-a retras de la putere, în 2008, a adăugat el.

    El lider maximo este totuşi cunoscut pentru că în timpul Războiul Rece a susţinut militar diverse regimuri marxiste sau mişcări revoluţionare din Africa sau America Latină, mergând până la trimiterea unor trupe combatante în ţări precum Angola, Namibia, Etiopia sau Mozambic.

    Fidel Castro a invitat URSS-ul să instaleze în Cuba rachete nucleare îndreptate către Statele Unite, aducând cele două blocuri în pragul războiului atomic în 1962.

    Preşedintele chinez Xi Jinping a avut o lungă întrevedere cu Fidel Castro în timpul vizitei sale oficiale în Cuba în iulie.

    Pentru ediţia din 2014 a Premiului Confucius, Fidel Castro s-a aflat în cursă cu preşedintele sud-coreean Park Geun-Hye, secretarul general al ONU Ban Ki-moon sau Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai (OCS), un grup regional care se vrea o alternativă la ascensiunea Statelor Unite.

    Primul “Premiu de Pace Confucius” a fost atribuit în 2010 fostului vicepreşedinte taiwanez Lien Chan de către o asociaţie chineză până atunci necunoscută, cu o zi înainte de înmânarea la Oslo a Premiului Nobel pentru Pace disidentului chinez, condamnat în 2009 la 11 ani de închisoare de către regimul comunist.

    Pentru ediţia din 2011, cercetătorii şi profesorii membri ai “juriului” Confucius l-au ales pe Vladimir Putin din cauza “acţiunilor sale remarcabile pentru păstrarea păcii în lume”.