BusinessMagazin

Tag: cheltuieli

  • Câţi români şi-au propus să economisească anul acesta

    De asemenea, conform aceleiaşi surse, în 2019, majoritatea românilor se aşteaptă să dea mai mult pe produsele alimentare (52%) şi pe utilităţi (53%), comparativ cu 2018.
     
    Cu toate că oamenii încep să conştientizeze importanţa prudenţei financiare, creşterea costului traiului zilnic este o barieră greu de trecut în comportamentul de economisire. „Zvonurile privind o posibilă altă criză economică la nivel mondial, dar şi instabilitatea cadrului legislativ şi economic de la noi din ţară îi fac pe români mai preocupaţi de posibilitatea de a avea ceva rezerve la care să apeleze în situaţiile în care se lovesc de dificultăţi financiare”, a declarat Andreea Vintilă, Senior Partner Mind the Gap.
     

  • Eurostat: Românii cheltuie cel mai mult pentru hrană, europenii pe utilităţi

    Cheltuielile pentru mâncare şi băuturi nealcoolice reprezintă 27,8% din bugetul unei familii, în timp ce media europeană este 12,2%.

    Cheltuielile cu facturile pentru utilităţi reprezintă 22,5% din bugetul familiei în România, faţă de 24,2% media europeană.

    Cheltuielile pentru transport sunt 11,2% în România şi 13% media UE.

    În Europa o pondere însemnată o au cheltuielile cu alte bunuri şi servicii, de 11,4%, în timp ce în România acestea reprezintă 3,7%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Românii cheltuie 1 miliard de lei pe produse de îngrijire a părului, iar giganţii L’Oreal, P&G şi Henkel „iau spuma“

    Românii cheltuie circa 1 miliard de lei anual pe şam­pon, balsam şi alte produse de îngrijire a părului, o piaţă do­mi­nată de giganţi străini. Piaţa a crescut cu 3-5% în anii anteriori, ritmul fiind mai redus tocmai pentru că este deja matură, arată datele anterioare ale ZF.

    „Vânzările de produse de îngrijire a părului sunt dominate de companii internaţionale precum L’Oreal România, Procter&Gamble Distribution şi Henkel România. Există un număr foarte mare de branduri internaţionale pe această piaţă, mărci care acoperă toate segmentele de preţ şi toate nevoile consumatorilor, fie că e vorba de femei sau bărbaţi“, arată o analiză a com­paniei de cercetare de piaţă Euromonitor.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

     

  • Ţara care are prea mulţi bani. Când toată lumea se pregăteşte de RECESIUNE, ei se plâng că nu cheltuie destul

    FMI estimează datoria publică şi privată globală la peste 180 de mii de miliarde de dolari, mai mult decât valoarea globală a PIB-ului. Elveţia face notă discordantă în peisajul plin de datornici al ţărilor europene cu o rată de 40% a raportului dintre datorii şi PIB. Ţara contrastează mai ales cu Italia, al cărei nivel de îndatorare este atât de ridicat, încât pune întreaga regiune la marginea prăpastiei, scrie Bloomberg.

    Atât FMI, cât şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) au indicat că postura curentă a Elveţiei creşte riscurile pe termen lung ale ţării. Cu creşteri scăzute ale productivităţii, o populaţie îmbătrânităşi o orientare globală spre automatizare ar putea creşte nivelul cererii legate de resursele publice, inclusiv educaţia, sistemul de sănătate şi de pensii. Fondurile suplimentare ar trebui să ţintească aceste probleme şi nu să fie orientate pe scăderea taxelor.

    OECD recomandă mai multe  investiţii în programe de îngrijire a copiilor mai ieftine, astfel încât mai multe femei să lucreze full time în scopul atenuării crizei pieţei forţei de muncă.

    La fel ca în Germania, cheltuielile federale din Elveţia sunt instituite printr-o frână a datoriei stabilită în mod constituţional. În perioadele de creşteri ale ciclurilor economice, cheltuielile trebuie să fie mai scăzute decât veniturile, permiţând un buffer pentru „zile negre”. Dar autorităţile elveţiene au decis să meargă dincolo de aceste cerinţe şi să reducă nivelul absolut al datoriei.

    Chiar şi cu creşterile economice ale Elveţiei, guvernul rămâne reticent în a oferi unele stimulente, în pofida  condiţiilor unor  costuri de împrumut de 10 ani sub zero. Potrivit lui Marcel Fratzscher, preşedinte al Institutului German pentru Cercetare Economică, cheltuielile pe educaţie şi alte investiţii publice justifică sunt justificate când vine vorba despre o viziune pe termen lung.

  • Cine este executivul din Silicon Valley care a cheltuit un milion de dolari pentru a trăi mai mult. “Vreau să prind 180 de ani”

    Născut în 1973, Dave Asprey a devenit cunoscut pentru rolurile executive deţinute în Silicon Valley. De-a lungul anilor a devenit însă supraponderal, cântărind chiar şi 136 de kilograme, iar asta l-a determinat să îşi schimbe modul de viaţă.
     
    Asprey e serios atunci când spune că vrea să trăiască până la 180 de ani. “Cineva trebuie să o facă, iar eu sunt dispus să mor încercând”, a declarat el celor de la BBC.
     
    Deşi mulţi l-ar cataloga drept excentric, Asprey spune că este primul biohacker profesionist. Mai exact, el foloseşte ştiinţa şi tehnologia pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea – un soi de hacker al corpului uman.
     
    Regimul lui Dave Asprey e unul complex: îşi înlătură o parte din măduva din şirea spinării pentru a putea extrage celule stem care să îi fie, ulterior, injectate în tot corpul; petrece constant timp în camere de crioterapie (spaţii în care se foloseşte nitrogenul lichid pentru scăderea temperaturii corpului); face “băi” de lumina infraroşie şi multe altele.
     
    Până în prezent, Dave Asprey a cheltuit peste un milion de dolari pentru acest regim.

  • Cum a devenit miliardar omul care a reusit să facă insule, avioane şi chiar şi Statuia Libertatii să dispară

    Celebrul iluzionist, pe numele său adevărat David Seth Kotkin, s-a născut în New Jersey, la data de 16 septembrie 1956. Mama sa a lucrat ca agent de asigurare, iar tatăl avea un magazin de îmbrăcăminte pentru bărbaţi. A început să practice magia încă de la 10 ani, motiv pentru care devenise cunoscut în rândul vecinilor de cartier sub numele „Davino, băiatul magician”.

    La 12 ani, era cea mai tânără persoană acceptată în Societatea Magicienilor Americani, organizaţia fondată de Harry Houdini în 1902. Timid şi singuratic, David a văzut magia ca pe o modalitate prin care să se integreze în societate, după cum reiese din interviurile lui din presa internaţională.

    Când era copil, a mers într-o tabără din vecinătatea cartierului său, unde a început să practice magia şi activitatea de ventriloc, o experierenţă căreia spune că îi datorează stilul creativ care i-a caracterizat cariera.

    „Am petrecut două săptămâni încercând să găsim un ghid care a fost răpit de indieni. A fost doar un joc, dar l-am trăit. Întreaga mea viaţă se datorează acelei experienţe de când aveam trei sau patru ani”, declara el.

    Când era adolescent, Copperfield era fascinat de Broadway şi avea obiceiul să se strecoare în mod frecvent la spectacole, în special la musicaluri. La 16 ani, preda deja un curs de magie la Universitatea din New York. La 18 ani, s-a înscris la universitatea Fordham din New York, însă la doar trei  săptămâni după începerea studiilor a renunţat pentru a juca un personaj în spectacolul The Magic Man, în Chicago.
    Cu această ocazie, a adoptat numele de scenă David Copperfield, prelat de la romanul omonim scris de Charles Dickens. În spectacolul respectiv, Copperfield a cântat, dansat şi s-a remarcat prin iluziile sale, cele mai originale din spectacol.

    Ulterior, The Magic Man avea să devină cel mai longeviv musical din istoria spectacolelor din Chicago.

    Un an mai târziu, Copperfield a orchestrat primul spectacol Magic of David Copperfield, la un hotel din Honololu, Hawaii. La scurt timp după, şi-a început cariera în televiziune, după ce a fost descoperit de producătorul TV şi de spectacole pe Broadway, Joseph Cates. A avut parte de prima expunere media în 1977, când a fost protagonistul seriei The Magic of ABC. A urmat apoi seria CBS, Magia lui David Copperfield – The Magic of David Copperfield, ale cărei episoade au fost difuzate între 1978 şi 2001. Până anul acesta, a găzduit 17 astfel de serii şi două documentare TV. Şi-a folosit numerele de magie şi în filme precum Terror Train (1980) sau Burt Wonderstone (2013).

    Din rândul celor mai spectaculoase scamatorii ale sale se numără: dispariţia unui avion Learjet (1978), dispariţia Statuii Libertăţii (1981); a levitat deasupra Marelui Canion (1984), a mers prin Marele Zid Chinezesc (1986), a evadat din închisoarea Alcatraz (1987), a făcut să dispară un vagon-restaurant dintr-un tren Orient Express (1991).

    La începutul carierei sale, în anii ‘80, a început să participe la turnee mondiale. Potrivit presei internaţionale, turneele la care participă David Copperfield au extrem de mult succes. În cariera lui, a vândut mai mult de 40 de milioane de bilete în toată lumea, care au condus la câştiguri brute de peste 4,5 miliarde de dolari – mai mult decât a câştigat orice alt entertainer solo din istorie, potrivit celebritynetworth.com.

    El susţine anual peste 500 de spectacole. La spectacolul din Las Vegas, unde are mai mult de trei spectacole zilnic, şapte zile pe săptămână, vânzările de bilete ajung la aproximativ 50 de milioane de dolari în fiecare an; acest lucru nu include comercializarea celorlalte produse corelate cu spectacolele sale, afacere pe care Copperfield o deţine în întregime.

    El este considerat drept cel mai bine plătită celebritate din lume în fiecare an, datorită câştigurilor sale cuprinse între 60 şi 80 de milioane de dolari anual. De-a lungul timpului, el şi-a folosit veniturile pentru a face investiţii şi în afara scenei.

    Un exemplu în acest sens sunt investiţiile sale în imobiliare: când se afla în Las Vegas, Copperfield trăia într-o vilă de 18 milioane de dolari, dotată cu un club de noapte privat. În garajul subteran al acesteia pot fi parcate cu uşurinţă circa 25 de maşini. Vila are un cinematograf, mai multe case de oaspeţi, piscine şi un simulator de golf. Este cea mai scumpă casă din Las Vegas. În afara Nevadei, David are un penthouse cu patru etaje în New York City. Primul etaj al apartamentului din New York este dedicat jocurilor de tip arcade. A cheltuit 7,4 milioane de dolari pentru apartament în 1990, iar apoi a investit cinci ani şi mai multe milioane pentru renovarea proprietăţii. În prezent, casa lui din New York valorează 60 de milioane de dolari.

    Cea mai scumpă dintre proprietăţile sale se află însă departe de Las Vegas şi New York. În 2006, a cheltuit 55 de milioane de dolari ca să cumpere 11 insule în Bahamas, denumite Musha Cay. De-a lungul timpului, a cumpărat mai multe insule şi a cheltuit, în total, 40 de milioane de dolari pentru a face din acestea propria variantă de Fantasy Island.

    În prezent, proprietatea se întinde pe mai mult de 600 de kilometri pătraţi şi este unul dintre cele mai exclusiviste complexuri turistice din lume. Acesta este prevăzut cu cinci vile aflate pe malul apei care pot acomoda maximum 24 de persoane. Cei care ajung aici plătesc între 40.000 şi 50.000 de dolari pe noapte şi trebuie să facă rezervările pentru minimum patru nopţi. Vizitatorii trebuie să închirieze întregul complex – vilele nu pot fi închiriate separat.

    Musha Cay şi insulele Copperfield Bay sunt prevăzute cu un personal de 40 de angajaţi, responsabili de activităţile de acolo.

    El este şi posesorul celei mai mari colecţii de documente şi obiecte din domeniul magiei. Aceasta conţine mai mult de 150.000 de obiecte şi cărţi valoroase, care provin de la Harry Houdini, Georges Méliès şi părintele magiei moderne, Robert Houdin.

    Colecţia se află într-un depozit care se întinde pe 40.000 de metri pătraţi. Iluzionistul a cheltuit aproximativ 200 de milioane de dolari pentru colecţia Copperfields International Museum and Library of the Conjuring Arts, iar specialiştii evaluează colecţia la aproximativ 500 de milioane de dolari.

    Copperfield plănuia să deschidă şi un lanţ de restaurante, aflate în locuri precum Walt Disney World, în Florida, dar şi în Times Square, în New York, precum şi în Paris şi Tokio. David Copperfield’s Magic Underground, restaurantul din Times Square, era pregătit de deschidere în proporţie de 85%, dar disputele dintre echipa de creaţie şi echipa financiară au fost enorme, astfel că investitorii au renunţat, iar proiectul a fost anulat. Copperfield nu a investit în proiectul de restaurante, astfel că nu a fost afectat.

    Lista reuşitelor sale este însă una lungă: a înregistrat 11 recorduri Guinness, a primit 21 de premii Emmy, statutul de „Legendă Vie” de la Congresul American şi gradul de Cavaler din partea guvernului francez. În 2013, Forbes estima averea lui netă la 800 de milioane de dolari – sumă care îl făcea cel mai de succes magician din istorie. În vara acestui an, platforma celebritynetworth.com anunţa că averea magicianului în vârstă de 62 de ani a depăşit 1 miliard de dolari.

  • FMI anunţă că Legea Pensiilor este un dezastru: Îndatorează tânăra generaţie şi foloseşte bani care se puteau duce în educaţie şi sănătate

    Legea Pensiilor care se află în prezent în Parlament va împovăra şi îndatora generaţia tânără, în timp ce va aduce cheltuieli suplimentare de circa 4% din PIB, folosind bani ce ar fi putut fi utilizaţi în proiecte ce ţin de investiţiile publice, în sănătate sau în educaţie, apreciază reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (FMI), după ce au finalizat vizita pe Articolul IV, prin are au analizat starea economiei româneşti.

    „Legea Pensiilor care se află în prezent în Parlament justifică o analiză asupra echilibrului nevoilor sociale şi a sustenabilităţii fiscal. Provizioanele din actuala fomră a legii ar genera cheltuieli suplimentare de circa 4% din PIB. Acest lucru ar da o lovitură gravă finanţelor guvernamentale, ar împovăra generaţia tânără, şi ar deprioritiza cheltuielile pentru investiţii publice, educaţie şi sănătate”, spune Jaewoo Lee, şeful misiunii FMI în România.

    Potrivit Legii Pensiilor, proiectată de guvernul Dăncilă şi Liviu Dragnea, punctul de pensie urmează să fie majorat cu 15% în septembrie 2019 şi cu 40% în septembrie 2020.

    În cel mai recent raport, şi Comisia Europeană critică Legea Pensiilor şi susţine că este susceptibilă să pună în pericol sustenabilitatea finanţelor publice.

    FMI susţine că România trebuie să aibă în vedere o consolidare fiscală durabilă, bazată pe măsuri calitative, pentru a putea întări economia.

    „Deficitele fiscale ar trebui să scadă în perioadele bune ale economiei, pentru a putea creşte în perioadele proaste – în scopul de a susţine nivelul salariilor. De obicei acest lucru nu se întâmplă în România, iar conjunctura actuală nu face excepţie. Mai multe ajustări fiscale înseamnă şi o inflaţie mai redusă, şi odată cu asta mai puţine măsuri de politică monetară, ceea ce ajută competitivitatea”, explică reprezentanţii FMI.

    Ţinta de deficit bugetar de 2,75 din PIB pentru 2019 ar fi un prim pas, potrivit FMI. După calculele lor, pentru a atinge această ţintă, este nevoie de măsuri adiţionale pentru circa 0,9% din PIB. Pentru a scădea vulnerabilităţie, Fondul Monetar Internaţional recomandă un angajament că deficitul va fi redus la 1,5% din PIB până în 2022.

    Şi pe partea de cheltuieli există loc de îmbunătăţiri încât creşterea salariilor şi a pensiilor ar putea fi moderată pentru a lăsa mai mulţi bani pentru investiţii, crede FMI.

    În timp ce creşterea economică ar putea rămâne în România la circa 4%, deficitul de cont curent va depăşi nivelul de 5% din PIB, explică Jaewoo Lee, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în România, după vizita anuală pe articolul IV.

    „În timp ce veniturile oamenilor au crescut rapid spre un nivel apropiat de cel al ţărilor avansate din Uniunea Europeană, creşterea economică bazată pe consum a creat dezechilibre macoeconomice. Presiunea iflaţionistă a revenit la suprafaţă, afectând în mod disproprţionat veniturile reale ale oamenilor săraci şi subminând competitivitatea”, explică Jaewoo Lee.

    Reprezentanţii FMI susţin că deficitul fiscal şi cel de cont curent au crescut, atât investiţiile publice cât şi private au fost pe un trend decendent în ultimii ani, ceea ce a afectat perspectivele de creştere pe termen lung. În ceea ce prieşte deficitele, ale României au crescut foarte mult, consideră Jaewoo Lee, faţă de vecinii din regiune, ceea ce nu este normal într-o perioadă de bunăstare şi creştere economică, ci mai degrabă caracteristic perioadelor în care economia este mai slăbită.

    „Este necesară o schimbare a politicilor guvernului pentru a reduce posibilitatea unui scenariu de recesiune (n.red: boom-bust scenario – moment în care ciclul economic se schimbă rapid şi trece de la creştere economică la recesiune). Un trend descendent va afecta mult mai sever oamenii cu venituri mici şi standardul de trai al lor. În timp ce creşterea economică va rămâne la circa 4% în 2019, alimentată de creşteri salariale şi consum, deficitul de cont curent va depăşi 5% din PIB”, spune Jaewoo Lee.

    Pe termen mediu, deficitul de cont curent va rămâne la un nivel ridicat, în tip ce creşterea economică va încetini, reflectând pierderea competitivităţii.

    „Este nevoie de politici mult mai echilibrate şi de reforme structurale pentru a susţine potenţialul de creştere pe termen lung şi convergenţa sustenbilă a salariilor cu cele din ţările avansate ale UE”, adaugă reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional.

    Astfel, FMI susţine că salariul minim în România a depăşit deja nivelul sustenabil din cauza ritmului rapid de creştere, şi că politicile guvernamentale trebuie să se concentreze pe investiţii, care reprezintă viitorul economic al ţării, şi nu pe salarii crescute rapid pe termen scurt, pentru că nu sunt este o strategie sustenabilă.

    Jaewoo Lee critică şi utilizarea noului indice IRCC în sistemul bancar, deoarece este un indice foarte volatil, care măsoară o condiţie a sistemului bancar în trecut nu în viitor, cum ar trebui.

    „Sunt două aspecte care ne îngrijorează. În primul rând, această măsură, acest indice, este foarte volatil. Şi sursa de volatilitate este dată de lipsă de lichiditate. Lichiditatea nu este neapărat legată de condiţia economiei. Dar când este utilizat ca indice, un cost al volatilităţii poate ajunge să fie suportat de clienţi. O altă problemă este că noi atunci când mergem la bancă, nu este normal să plătim la un indice care urmăreşte ceva ce deja s-a întâmplat în sistemul bancar, ar trebui raportat la un indice care urmăreşte starea viitoare a sistemului bancar”, spune şeful misiunii FMI în România, în timpul concluziilor după vizita anuală pe Articolul IV – în care revizuieşte starea şi perspectivele economiei.

    În contextul sistemului bancar, Jaewoo Lee a amintit că Banca Naţională a României este prima linie de apărare a economiei şi trebuie apărată independenţa şi credibilitatea acesteia, în timp ce polticile monetare sunt a doua linie de apărare.

    Nu în ultimul rând, o altă problemă a băncilor semnalată de reprezentanţii FMI în România este expunerea ridicată în faţa statului.

    Jaewoo Lee a mai spus că programul Prima Casă ar trebui eliminat treptat.

     

     

  • Cum a ajuns una dintre cele mai bogate femei ale lumii să trăiască din contribuţii sociale. Este poreclită „Femeia Pisică”

    Povestea lui Jocelyn Wildenstein oferă un exemplu al modului în care statutul unei persoane poate să fie afectat: la un moment dat deţinătoarea unei averi de miliarde de dolari, ea a ajuns să aibă în contul bancar 0 dolari. Spunea, într-un articol publicat de New York Post, că a ajuns să trăiască din contribuţii sociale de 900 de dolari.  

    Originară din Elveţia, dar locuitor al New York-ului, Wildenstein este cunoscută în tabloidele de acolo drept „Catwoman” din cauza aspectului neobişnuit, cauzat de operaţii estetice, care o face să aibă trăsături de felină.

    În 1999 a divorţat de soţul său, Alec Wildenstein (care a decedat ulterior) şi a primit în urma divorţului o avere de 2,5 miliarde de dolari. În timp ce erau împreună, mai multe publicaţii au scris despre faptul că aveau cheltuieli de în jur de 1 milion de dolari pe lună. Cumpărăturile ei extravagante includeau o rochie de 350.000 de dolari de la Chanel şi bijuterii în valoare de 10.000 de dolari. Nici factura ei telefonică nu era mai prejos: cheltuia 5.000 de dolari pe lună, în vremea în care mijloacele de comunicare nu erau atât de facile ca în prezent.  

    La aproximativ două decenii de la divorţ, averea sa s-a risipit. Ea spune că s-a întâmplat acest lucru nu din cauză că a cheltuit prea mult, ci din cauza firmei care îi administra averea.

    „Am fost la fel de surprinsă ca toată lumea fiindcă sunt multe lucruri implicate”, a declarat Wildenstein ziarului despre cererea de faliment, adăugând că plănuieşte să îşi dea în judecată administratorul de fond pentru a-şi primi compensaţia necesară.

    Citiţi mai multe într-un articol anterior al Business MAGAZIN.

  • KPMG: 3 milioane de lei – suma plătită de o familie cu un copil la stat de-a lungul vieţii, pe taxe şi impozite. Cum cheltuiesc autorităţile banii?

    În acest scop, vă prezentăm în continuare doi oameni obişnuiţi, Andrei şi Andreea. Ei pot fi vecinii tăi, colegii tăi de muncă, cei care stau în autobuz lângă tine dimineaţa. Sunt o familie de tip mediu, doi adulţi şi un copil, din România, care locuieşte într-un oraş nici mic, nici mare (de exemplu, Buzău).

    La 20 de ani, fiecare dintre ei se angajează, câştigând primii bani. Ambii urmează să câştige un salariu mediu brut lunar de 4,488 RON fiecare, ceea ce conduce la un venit net lunar per familie de 5,250 RON. La terminarea facultăţii, Andreea se va angaja ca funcţionar la administraţia fiscală locală. Andrei se va angaja ca inginer în mediul privat, la o fabrică locală. Cei doi vor lucra aici tot restul carierei.

    În ceea ce priveşte consumul, ne vom raporta la coşul de cumpărături mediu de-a lungul întregii vieţi a indivizilor. Acesta va acoperi nevoile de bază ale familiei (mâncare, îmbrăcăminte, transport public, cheltuieli legate de sănătate, întreţinere locuinţă, electricitate, apă curentă, gaz etc.). Pentru a putea reflecta realist nivelul cheltuielilor acestei familii, am adăugat o sumă suplimentară pentru consumul de combustibil, de tutun şi de alcool. Astfel, nivelul cheltuielilor lunare pentru o familie de două persoane ar fi 3,804 RON, în timp ce cheltuielile lunare ale unei familii de trei persoane ar fi 5,079 RON. La aceste sume, se vor adăuga alte cheltuieli cu caracter ocazional sau temporar, cum ar fi chiria, ratele de leasing, ratele de credit, costuri de asigurare, impozite şi taxe locale, precum şi alte ajustări în primii ani de activitate în ceea ce priveşte cheltuielile cu combustibilul.

    Când Andrei şi Andreea împlinesc 23 de ani, se mută împreună, într-o garsonieră, cu o chirie lunară de 800 RON, urmând să petreacă aici următorii cinci ani. Andrei şi Andreea fiind dedicaţi carierei, vor fi promovaţi şi vor beneficia de creşteri salariale pe măsura trecerii timpului . Fiecare  va fi promovat de 3 ori, la intervale succesive de 10 ani, prima creştere salarială fiind de 20%, iar următoarele două creşteri salariale  fiind de 10% fiecare. Din când în când, pe parcursul vieţii, cei doi vor apela la un card de cumpărături.

    În acest context, cei doi hotărăsc să-şi întemeieze o familie şi astfel se vor declanşa o serie de evenimente importante pentru povestea lor. Când împlinesc 27 de ani, cei doi se vor căsători. După o petrecere frumoasă alături de rude şi mulţi prieteni, cuplul va păstra un cadou bănesc de 10,000 RON, suma pe care o economisesc.

    Un an mai târziu, cei doi vor lua o nouă decizie: vor cumpăra un apartament cu 2 camere. Găsesc un apartament potrivit pentru ei, localizat într-o zonă bună, mediană, într-un imobil nou, la un preţ avantajos de 39,000 Euro. Pentru a reuşi să îl cumpere, cei doi vor primi un ajutor material din partea părinţilor pentru a putea vira avansul obligatoriu de 5%. Astfel, vor opta pentru un credit ipotecar Prima Casă pe care îl vor plăti în următorii 30 de ani. 

    Urmează mobilarea apartamentului, care pe cei doi îi va costa în total 10,000 RON. Vor folosi cu această ocazie banii economisiţi după nuntă.

    Când cei doi împlinesc 29 de ani, familia noastră se va extinde. Cei doi se vor bucura de naşterea primului si singurului lor copil, Cristian. În anul următor, îşi vor cumpăra o maşină second – hand de la o persoană fizică. Vor apela la un credit de nevoie personale în valoare de 25.000 RON, pe o perioadă de 5 ani. Cei doi vor păstra această maşină timp de 10 ani, după care o vor casa prin programul Rabla, obţinând un tichet valoric de 6.500 Ron. Vor folosi acest tichet pentru a achiziţiona o maşină nouă, de data aceasta, în leasing, pe o perioadă de 5 ani. Pentru a achita avansul de 20%, îşi vor folosi economiile. Cu această ocazie, vor încheia şi o asigurare CASCO, pe care însă o vor păstra numai până la finalizarea ratelor de leasing.

    Urmează ca familia să se bucure de o viaţă obişnuită şi liniştită.

    Vor merge anual în două concedii în afara oraşului, de obicei unul la mare şi unul la munte după 14 ani, familia îşi va suplimenta bugetul de călătorii cu 50%;
    Îşi vor rezerva o parte din venit şi din timp pentru divertisment: o ieşire lunară la restaurantul lor preferat şi o piesă de teatru sau un film;
    Cheltuielile lunare ale familiei sunt cele obişnuite: Andrei fumează moderat (nu depăşeşte 10 ţigări pe zi) şi împreună cei doi au un consum mediu de alcool, familia cumpără mâncare şi îşi achită utilităţile.
    Cristian va rămâne în povestea noastră până la vârsta de 19 ani, când părăseşte casa părinţilor, plecând la facultate. După plecarea lui Cristian, cei doi hotărăsc să călătorească mai mult, dublând bugetul alocat până atunci călătoriilor.

    La vârsta de 50 ani, cei doi îşi vor renova apartamentul, investind în renovare 10,000 Euro. Folosesc cu această ocazie economiile din ultimii ani.

    Aşa cum se petrece în orice familie, şi în familia noastră va avea loc un eveniment tragic, cu puternic impact emoţional, dar şi patrimonial. Când Andrei împlineşte 52 ani, ca urmare a decesului părinţilor lui, va primi moştenire un apartament cu două camere în acelaşi oraş. După o dezbatere serioasă, cei doi vor lua hotărârea să-l vândă. Vor găsi destul de repede un cumpărător care să le ofere o sumă de 39,000 Euro. Jumătate din această sumă, cei doi i-o dăruiesc lui Cristian. Restul de bani le rămân lor şi îi păstrează pentru anii de pensie. 

    După ce se pensionează, atât Andrei cât şi Andreea vor câştiga pensia medie lunară de 1,172 RON.

    Vor mai ieşi în oraş la restaurant, şi vor continua să meargă la teatru sau film, însă vor renunţa la concedii, bugetul lor fiind mai restrâns. Hotărăsc să renunţe şi la maşină, pe care i-o dăruiesc lui Cristian. Ca urmare a unor probleme de sănătate, Andrei renunţă la fumat. Andrei şi Andreea primesc periodic un ajutor material de la Cristian, de aproximativ 4,600 Ron/an. Cei doi se vor bucura în continuare de o viaţă liniştită, împreună, îşi vor vizita prietenii şi vor fi vizitaţi la rândul lor de nepoţi.

    Povestea noastră va lua sfârşit când cei doi împlinesc 80 ani.

    Concluzii

    Familia noastră are, de-a lungul vieţii, numeroase activităţi ce determină plata către stat a unor sume de bani. În exemplul analizat de noi, totalul taxelor şi impozitelor plătite către stat este de aproximativ 3 mil. RON.

    Cea mai mare parte din această sumă o reprezintă taxele reţinute din salariul brut, respectiv 2.5 mil RON. Din acest total, aproximativ 600,000 RON reprezintă CASS, numai această sumă fiind suficientă pentru a finanţa 4 nopţi de spitalizare pentru 307 de persoane într-un spital privat sau achiziţia a 3 ambulanţe. TVA plătită pe parcursul întregii vieţi este de aproximativ 400.000 RON, sumă suficientă pentru achiziţia unei autospeciale de pompieri sau dotarea a 6 şcoli cu calculatoare şi licenţe software. Deloc de neglijat este suma aferentă accizelor pentru consumul de alcool, tutun şi combustibil, respectiv aproximativ 67.000 RON.

    Folosirea maşinii are un cost fiscal total de aproximativ 64,000 RON, sumă calculată luând în calcul un consum mediu anual de 480 litri benzină şi 8,000 Km parcurşi. Din această sumă accizele pentru combustibil reprezintă aproximativ 27,000 RON. TVA aferentă achiziţiei maşinii în leasing şi pentru consumul de combustibil reprezintă aproximativ 28,000 RON, la care se adaugă rovinieta şi impozitul pe mijloacele de transport.

    Este puţin? Este mult?

    René Schöb, Partner, Head of Tax & Legal, KPMG în România, explică: “Având în vedere presiunea în creştere asupra bugetului de stat şi deficitului comercial, eficienţa cheltuielilor publice ar trebui să fie o prioritate. O evoluţie pozitivă în această privinţă nu ar oferi doar un echilibru fiscal, ci ar promova stabilitatea structurală şi ar îmbunătăţi perspectivele pe termen lung ale proiectelor în domenii esenţiale, precum educaţia, sănătatea sau infrastructura. Deşi consensul în politica fiscală a fost o provocare în ultimii ani, sperăm că o schimbare a abordării ar prioritiza alocările bugetare, optimizând cheltuielile pentru a oferi cetăţenilor acces la servicii extinse şi de calitate. Rapoartele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică relevă o conexiune directă între administrarea optimă a taxelor colectate şi fericirea şi bunăstarea cetăţenilor, aşadar factorul transformaţional nu este cât se colectează, ci mai degrabă cum foloseşti bugetul în interesul celor pe care îi reprezinţi.”

    Propunem în continuarea analizei câteva elemente comparative care să ajute cititorii noştri să îşi formeze o părere. Întrucât ne-am dorit ca rezultatul acestei analize să reflecte realitatea din România, am apelat la informaţii privind achiziţiile publice recente, respectiv preţul de acordare final al licitaţiilor cu instituţii ale statului. Din taxele plătite de-a lungul vieţii de către Andrei şi Andreea, statul ar fi putut investi suma totală  în una din următoarele categorii:

    Reabilitarea a trei secţii de pediatrie în spitale de stat;
    4 nopţi de spitalizare într-un spital privat pentru 1,525 oameni;
    Construirea unui compartiment de urgenţe într-un spital de stat;
    Modernizarea a 4 km de drum judeţean;
    Furnizarea a 13 ambulanţe pentru autostradă;
    Cumpărarea a 5 autobuze urbane noi;
    Achiziţia de 6 autospeciale pompieri;
    Modernizarea a 5 şcoli din comune;
    Dotarea a 46 de şcoli cu calculatoare (inclusiv licenţe software)
    Reabilitarea a 2 baze sportive (săli de sport şi terenuri de sport);
    Proiectarea şi execuţia a două săli de sport într-o şcoală de stat;
    Salariul a 4 profesori din învăţământul pre-universitar pentru 10 ani.
    Având disponibile aceste informaţii, apar o serie de noi întrebări: Dacă fiecare dintre noi ar putea alege cum este direcţionată suma taxelor şi impozitelor plătite către stat, ce proiecte publice ar beneficia de o alocare mai mare? Cum ar fi influenţate comunităţile noastre? Ar fi mai eficientă o asemenea direcţionare? Cum ar putea funcţiona un astfel de sistem de direcţionare a taxelor şi impozitelor plătite de fiecare dintre noi?

    Disclaimer

    Povestea este construită în baza informaţiilor statistice disponibile pe INS, Eurostat, World Health Organization sau alte surse statistice cu o reputaţie bună (de ex. privind salariul mediu pe ţară, vârstă medie la angajare, coşul de cumpărături mediu pentru gospodării cu 2, respectiv 3 membri, vârsta medie de căsătorie, diferenţa de vârstă între soţi, vârstă naştere copil, speranţa de viaţă etc.), precum şi alte surse publice (de ex. consum mediu zilnic de ţigări, consum mediu alcool, consum mediu combustibil, etc.). Am eliminat influenţa inflaţiei şi schimbările legislative istorice. Am utilizat nivelul impozitelor şi taxelor aplicabil la 31.12.2018 pentru întreaga perioadă analizată. Calculul ratelor bancare a fost efectuat utilizând calculatorul disponibil pe site-ul a două dintre cele mai mari instituţii bancare din România. Calculul taxelor este realizat pe baza condiţiilor legislative în vigoare la data de 31.12.2018. Nivelul istoric al impozitelor şi taxelor (cum ar fi cel pe TVA) nu a fost luat în considerare. Astfel, presupunem că nivelul impozitelor şi taxelor la data de 31.12.2018 rămâne constant de-a lungul întregii perioade. Valoarea investiţiilor de la bugetul statului au fost calculate în baza informaţiilor disponibile pe Sistemul Electronic de Achiziţii Publice. Cursul de schimb utilizat pentru a converti sume exprimate în monedă străină a fost cel de la 31.12.2018, respectiv 4,66 RON/EUR.

    Această analiză nu se vrea a fi una exhaustivă şi nici nu şi-a propus sa constituie baza adoptării unor decizii de afaceri sau de alt gen.

  • Cat costa viaţa de student în străinătate – VIDEO

    MAREA BRITANIE

    Costuri
    Taxă studiu: 9.250 GBP/an
    Cazare: 400-550 GBP/lună
    Cheltuieli: 200-350 GBP/lună

    Venituri
    Împrumut: 9.250 GBP/an taxă
    Job part-time: 450 GBP/lună
    Alte surse de finanţare: 500-2.000 GBP/an bursă

    DANEMARCA

    Costuri
    Taxă studiu:     0 euro/an
    Cazare: 500-700 euro/lună
    Cheltuieli: 300 euro/lună

    Venituri
    Împrumut:     0 euro/an
    Job part-time: 13-15 euro/oră
    Alte surse de finanţare: 800 euro/lună ajutor studenţesc SU pentru studenţii care lucrează

    OLANDA

    Costuri
    Taxă studiu:     2.000 euro/an
    Cazare: 400-550 euro/lună
    Cheltuieli: 200-350 euro/lună

    Venituri
    Împrumut:     2.600 euro/an
    Job part-time: 7-10 euro/oră
    Alte surse de finanţare: 860 euro/lună împrumut suplimentar pentru studenţii care lucrează

    SUEDIA

    Costuri
    Taxă studiu: 0 euro/an
    Cazare: 500-700 euro/lună
    Cheltuieli: 300 euro/lună

    Venituri
    Împrumut: 0 euro/an
    Job part-time: 13-15 euro/oră
    Alte surse de finanţare: 260 euro/lună prin ajutorul studenţesc CSN pentru studenţii care lucrează