Am ridicat un pic din sprancene la un anunt de saptamana trecuta
al Consiliului Concurentei, care “analizeaza concentrarea economica
ce se va realiza prin fuziunea SC CE Rovinari SA, SC CE Turceni SA,
SC CE Craiova SA, SNLO SA, SN Nuclearelectrica SA, SC Hidroserv Rm.
Valcea SA si sucursalele SC Hidroelectrica SA: SH Rm. Valcea, SH
Sibiu si SH Targu Jiu.
Societatea nou infiintata – Compania Nationala Electra SA – va avea
ca obiect principal de activitate producerea si furnizarea energiei
electrice, producerea, transportul, distributia si furnizarea
energiei termice, exploatarea minelor si carierelor de lignit si
producerea de combustibil nuclear”. Sprancenele s-au mai ridicat
odata cand acelasi Consiliu al Concurentei a anuntat ca a declansat
din proprie initiativa o investigatie utila pentru cunoasterea
pietei energiei electrice.
Consiliul poate pune capat, la capatul investigatiilor pe care le
efectueaza, unei marote care, pret de mai multe guverne, tot
incearca sa bage sub pres nu gunoi, ci mai degraba o mare cantitate
de probleme care stau sa erupa. Este vorba, in esenta, de bani,
banii necesari retehnologizarii si modernizarii productiei
romanesti de energie, de functionalitatea si de viitorul sistemului
energetic national.
Proiectul guvernamental presupune crearea a doua entitati – Electra
si Energetica, fiecare cumuland un numar de producatori de energie
si hidrocentrale, alaturi de exploatari miniere si reactoarele de
la Cernavoda. Teoretic, crearea a doua astfel de entitati poate fi
benefica pentru Romania, chiar intr-o Europa care sustine/impune
liberalizarea pietei energetice, dar unde exista jucatori ca masiva
Électricité de France sau mai sprinteni, asa cum sunt cehii de la
CEZ. O companie importanta, beneficind de garatii morale daca nu
financiare din partea statului, cu cifra de afaceri si
reprezentativitate, se poate constitui intr-un partener credibil
pentru institutiile financiare sau pentru alti colaboratori. Nu
lipsit de semnificatie este faptul ca marile companii petroliere
din anii ’70, cunoscute drept cele sapte surori – Esso, Shell,
British Petroleum, Mobil, Chevron, Gulf Oil si Texaco, giganti cu
actionariat privat, au fost inlocuite acum de mari companii de stat
– Saudi Aramco, Gazprom, CNPC din China, NIOC din Iran, PDVSA din
Venezuela, Petrobras (Brazilia) si Petronas din Malaezia.
Iar sistemul energetic romanesc are nevoie de bani, pentru ca 80%
din grupurile termoenergetice si-au depasit perioada de viata,
pentru ca multe nu respecta normele europene de mediu, pentru ca
grupul 1 de la Cernavoda s-a apropiat de jumatatea duratei de viata
normate, de 30 de ani, pentru ca doua treimi din retelele de
electricitate sunt uzate fizic sau moral. Lista de probleme poate
continua si numai reducerea, dupa revolutie, a consumului de
energie electrica a tinut in frau o potentiala pana de curent
generalizata.
Pe de alta parte, prudenta ma face sa fiu circumspect fata de
infiintarea a doua mari “vaci de muls”; odata pentru ca am
experienta defunctului RENEL, creator si pastrator de blocaj
financiar, sursa de venituri directe si indirecte pentru tot soiul
de capuse.
Sa admitem ca vremurile s-au schimbat si ca noile companii vor
lucra acum pe principii comerciale. Cand va opriti din ras
ganditi-va cum ar fi numita conducerea respectivelor companii; pe
criterii de competenta, desigur. Daca izbutiti sa va calmati
hohotele, sa ne gandim cum ar reactiona alienata societate
romaneasca la un salariu directorial de cinci spre lejer sase
zerouri, garnisit cu bonusuri de mai multe ori cate sase zerouri,
asa cum este in cazul unor companii nu prea indepartate si care
chiar functioneaza pe criterii de profit. Societate care nu putea
dormi de grija salariilor din nu stiu ce banca si care fredona
cantecele stupide despre sporuri si bonusuri.
Din competente si pe criterii de profit croite pe unicitatea
capitalismului romanesc nu cred ca pot aparea modele de eficienta
si campioni ai profitului. Iar baietii destepti nu sunt numai de o
parte a baricadei; destul de recent ministrul Videanu cauta
amplasamente pentru o a doua centrala nucleara in Romania; intentie
laudabila in principiu. Dar daca identificarea noului amplasament
inseamna dezgroparea de prin arhive a studiilor facute pe vremea
lui Ceausescu, culegerea textelor pe calculator, rebotezarea drept
studii de prefezabilitate si de fezabilitate si daca platim asa
ceva cu niste milioane bune, atunci n-am rezolvat mare lucru.
Mai mult, cine va decide, in galceava care va aparea dupa
infiintare in Electra, ca tot am pomenit-o, unde sunt prioritatile:
in ecologizarea instalatiilor pe carbune, in continuarea lucrarilor
la unitatile trei si patru de la Cernavoda, in noi hidrocentrale
sau in constructia unui modern sediu si in informatizarea acestuia?
Nimeni nu spune o vorba depre ferme de mori de vant, despre energie
solara, despre finantarea si incurajarea instalarii de panouri
fotovoltaice sau despre cladiri independente energetic.
Un personaj vestit, pana prin anul 2000, a fost femeia de serviciu
de la RENEL, cu salariu – se spunea atunci – mai mare decat al unui
demnitar. Mi-e teama de va aparea, mai nou, Electra, femeia de
serviciu a economiei romanesti.
