Sud coreenii vor avea anul acesta mai puţine nunţi şi mai puţini copii decât anul trecut, parte a unei evoluţii demografice care riscă să zguduie economia naţiunii, potrivit unei analize realizate de BBC. Numărul de căsătorii şi naşteri din primele luni ale lui 2016 au ajuns la cele mai scăzute niveluri din orice an (din perioada în care statisticile oficiale ale ţării au început să compileze aceste date, în 2000).
În ultimul deceniu, guvernul coreean a investit 80 de trilioane de woni (circa 72 de miliarde de dolari) în direcţia inversării curbei natalităţii. Luna aceasta, primul ministru Hwang Kyo Ahn a spus că ţara se confruntă cu o criză care ameninţă să limiteze creşterea economică a ţării pe termen lung.
Mulţi sud coreeni spun să nu îşi permit să se căsătorească sau să aibă copii. Costurile de locuit sunt printre cele mai mari obstacole. Dobânzile reduse la creditele pentru locuinţe, menite să crească creşterea economică, au alimentat un boom al proprietăţilor care a crescut preţul imobilelor de pe piaţă. Între timp, rata şomajului între tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani a ajuns la 9,5% – mai mult decât dublu faţă de media naţională. ”Şomajul în rândul tinerilor creşte vârsta la care oamenii se căsătoresc şi au primii copii, lucru care poate să afecteze numărul total de copii pe care plănuiesc să îl aibă”, spune Yoo Jin Sung, un cercetător din Seul.
Femeile spune de asemenea că în Coreea de Sud este dificil pentru mame să fie angajate în companii din cauza volumului mare de muncă. Inversarea declinului demografic devine urgentă, în condiţiile în care ţara va trece prin două momente importante anul viitor: numărul angajaţilor va fi mai mic, iar oamenii cu cârste de 65 de ani sau mai mult îi vor depăşi pe cei cu vârste de 14 ani sau mai puţin. Fără unei acţiuni din partea guvernului care să aibă succes, rata de creştere a ţării va scădea la 2% între 2026 şi 2030, de la 2,7 în prezent, potrivit Institutului de cercetare Hyundai. Totodată, se aşteaptă ca numărul femeilor cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani să scadă la aproximativ 5,5 milioane până în 2030, de la 7,3 milioane în 2010.
Iulie 2016 a fost cea mai călduroasă lună din istorie potrivit NASA. Mai exact, a fost cu 0,8 grade Celsius mai caldă decât media lunară din 1950 -1980 şi chiar mai caldă decât lunile iulie 2011 şi iulie 2015, care până acum erau considerat ca fiind cele mai călduroase, relatează ABC News.
“Chestia înfricoşătoare va fi că ne îndreptăm spre o perioadă în care va fi o surpriză când un an sau o lună nu va fi cea mai călduroasă din istorie”, a spus Chris Field, cercetător în domeniu metereologiei la Carnegie Institution şi Universitatea Stanford.
Cele mai călduroase cinci luni din istorie, potrivit NASA, arată în felul următor:
1. iulie 2016
2. iulie 2011
3. iulie 2015
4. iulie 2009
5. august 2014
Iulie 2016 a fost cea mai călduroasă lună din istorie potrivit NASA. Mai exact, a fost cu 0,8 grade Celsius mai caldă decât media lunară din 1950 -1980 şi chiar mai caldă decât lunile iulie 2011 şi iulie 2015, care până acum erau considerat ca fiind cele mai călduroase, relatează ABC News.
“Chestia înfricoşătoare va fi că ne îndreptăm spre o perioadă în care va fi o surpriză când un an sau o lună nu va fi cea mai călduroasă din istorie”, a spus Chris Field, cercetător în domeniu metereologiei la Carnegie Institution şi Universitatea Stanford.
Cele mai călduroase cinci luni din istorie, potrivit NASA, arată în felul următor:
1. iulie 2016
2. iulie 2011
3. iulie 2015
4. iulie 2009
5. august 2014
În pământul îngheţat din nordul tundrei siberiene s-au descoperit în ultima perioadă fenomene naturale inexplicabile pe insula Belyy.
În cadrul unui videoclip, cercetătorul păşeşte pe ceea ce pare a fi iarbă normală, însă terenul începe să se mişte precum gelatina.
Cercetătorii de mediu Alexander Sokolov şi Dorothee Ehrich au descoperit zonele anul trecut. Aceştia lucrau pe insulă din Marea Kara pentru mulţi ani, deoarece este un loc bun pentru observarea schimbărilor climatice, mulţumită populaţiei numeroase de urşi polari.
Vezi aici imagini video cu fenomenul extrem apărut în Siberia şi de ce savanţii sunt alarmaţi!
Un grup de oameni de ştiinţă din Brazilia au descoperit o bacterie rezistentă la orice antibiotic în apele din Rio de Janeiro, cu doar o lună înainte de începerea Jocurilor Olimpice de vară, notează CNN.
Potrivit cercetătorului Renata Picao, ‘superbacteria’ a pătruns pe căile navigabile ale oraşului atunci când apele reziduale care provin din spitalele locale au fost direcţionate spre golf. “Am căutat aceste bacterii în apele litorale, pe durata unui an, în zona a cinci plaje. Am descoperit că bacteriile se găsesc într-o varietate de concentraţii şi sunt asociate cu poluarea”, a declarat Picao, citat de CNN.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Un grup de oameni de ştiinţă din Brazilia au descoperit o bacterie rezistentă la orice antibiotic în apele din Rio de Janeiro, cu doar o lună înainte de începerea Jocurilor Olimpice de vară, notează CNN.
Potrivit cercetătorului Renata Picao, ‘superbacteria’ a pătruns pe căile navigabile ale oraşului atunci când apele reziduale care provin din spitalele locale au fost direcţionate spre golf. “Am căutat aceste bacterii în apele litorale, pe durata unui an, în zona a cinci plaje. Am descoperit că bacteriile se găsesc într-o varietate de concentraţii şi sunt asociate cu poluarea”, a declarat Picao, citat de CNN.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Un cercetător studiază mutaţiile genetice pentru a găsi leac la orice, de la astm la artrită – o afacere care a reuşit să treacă peste eşecuri dramatice şi să-i facă miliardari pe cei care au crezut în ea. „Avem mult mai mult de oferit. abia am început.“
Pentru cei mai mulţi oameni aflaţi în poziţia lui George Yancopoulos, oferta de muncă ar fi fost uşor de refuzat. Tânăr asistent la prestigioasa universitate Columbia, Yancopoulos, pe atunci în vârstă de 26 de ani, tocmai câştigase o bursă de cercetare de mai multe milioane de dolari pe opt ani în propriul laborator de genetică.
Apoi a apărut Leonard Schleifer, un neurochirurg fără nicio experienţă de business, cu oferta sa: un post la noua sa companie de medicamente cu sediul într-un apartament cu un dormitor din Colegiul Medical Cornell. Povestea a început în 1988. Schleifer intenţiona să pună în practică cele mai noi descoperiri din domeniul ştiinţelor genetice pentru tratarea afecţiunilor creierului, dar nu stăpânea bine materia – revoluţia ADN-ului era încă tânără. Yancopoulos urma să fie expertul său în genetică.
A avut loc ceva luptă de convingere, dar în cele din urmă Yancopoulos a părăsit confortul mediului universitar pentru a se alătura companiei lui Schleifer, cunoscută ulterior ca Regeneron Pharmaceuticals. Presiunile neurologului au venit la momentul potrivit. Cu câteva zile înainte, Yancopoulos le povestise păriţilor săi, imigranţi greci, despre bursa de cercetare primită la universitate. Pentru un tânăr asistent prestigiul este cât se poate de important, dau nu şi pentru părinţii lui Yancopoulos. Pe ei îi interesa mai mult salariul: 30.000 de dolari pe an, o sumă cât se poate de modestă pentru standardele de pe piaţa americană.
Vorbindu-i pătimaş în greacă, îşi aminteşte acum Yancopoulos, tatăl său s-a plâns că după ce a luptat cu naziştii şi cu comuniştii şi a muncit din greu pentru a câştiga bani ca să-i poată asigura fiului său o educaţie bună, rezultatul final pare să fie „o viaţă în laborator pentru ştiinţe ezoterice despre care doar câţiva oameni vor citi în jurnale“, spunea pe-atunci tatăl. Dacă tânărul chiar avea de gând să vindece boli şi să schimbe lumea, cu siguranţă că putea scoate din aceasta suficienţi bani pentru o viaţă decentă.
Yancopoulos nu mai este un novice, şi nici salariul său nu este modest. Ca director de cercetare la Regeneron (numele trimite la regenerarea celulelor din creier), el a devenit cel mai bine plătit cercetător din istorie. Este o somitate în domeniu acum, un deschizător de drumuri şi primul director de cercetare şi dezvoltare din industria farma devenit miliardar. Anul trecut a fost remunerat pentru munca sa cu 40,3 milioane de dolari.
Tatăl său n-a trăit destul să-l vadă unde este acum, dar la înmormântare, în 2010, oamenii alături de care bătrânul Yancopoulos a luptat pe front i-au povestit fiului cât de mândru a fost tatăl său de de el întotdeauna.
„Însă nu mi-a spus-o niciodată direct“, spunea, lăcrimând, cercetătorul. „Credea că aşa este cel mai bine să-ţi creşti copilul“.
Regeneron a avut nevoie de două decenii pentru a câştiga prima aprobare de produs din partea administraţiei americane pentru alimente şi medicamente. Au fost momente când a contemplat sfârşitul aventurii. Marea desprindere s-a produs în 2011, când autorităţile au aprobat Eylea, un medicament folosit pentru tratarea degenerării moleculare – principala cauză a pierderii vederii la oamenii cu vârste de peste 50 de ani. De atunci, Regeneron este cel mai bun performer al indicelui bursier S&P 500, acţiunile sale urcând cu peste 2.000%, la 400 de dolari pe unitate. Anul trecut, vânzările de Eylea în SUA au crescut cu 54%, la 2,7 miliarde de dolari, iar veniturile totale ale companiei au avansat cu 46%, la 4,1 miliarde de dolari. Regeneron are alte 13 produse în stadiul de dezvoltare clinică, inclusiv unele în teste finale pentru tratamente contra astmului şi artritei.
Lui Schleifer îi place să-şi explice succesul spunând că el şi Yancopoulos au construit un producător de medicamente rare în care controlul îl deţin oamenii de ştiinţă. „George este cea mai inovatoare şi inventivă persoană pe care am cunoscut-o“, spune neurochirurgul. „Principala mea misiune este de a crea un mediu care-i permite să-şi dezlănţuie magia şi să nu-i stau prea mult în cale.“
În anii de nebunie ai companiei, echipa lui Yancopoulos a construit încet o infrastructură de cercetare pentru medicamente înţesată cu instrumente de proprietate care au făcut ca noii anticorpi şi noile formule să fie mai uşor de dezvoltat. Poate cel mai mare avantaj a fost tehnologia numită VelocImmune, care permite transferarea ADN-ului uman la şoareci de laborator astfel încât anticorpii şoarecilor să răspundă terapiilor aşa cum ar face-o sistemul de imunitate al oamenilor.
Aceste năluci (pentru alţii) au dat companiei mai multă încredere că efectele pe care medicamentele sale le au asupra animalelor testate vor fi aceleaşi şi la oameni. În ultimii doi ani, Regeneron şi-a dezvoltat un centru de genetică unde roboţi de secvenţionare a ADN-ului îşi fac treaba 24 de ore pe zi timp de şapte zile pe săptămână pentru înregistrarea codurilor genetice ale, până acum, 100.000 de voluntari.
După standardele Big Pharma, ce face Regeneron este ca mersul off-road. Directorii companiei spun că descoperirile lor sunt rodul curiozităţii ştiinţifice a lui Yancopoulos, un efort de a aduce părţi din laboratorul său din Columbia în sectorul privat. „Uneori glumim spunând că agendele de întâlniri sunt ca un fel de sugestii, aşa cum oamenii privesc limitele de viteză“, spune Drew Murphy, vicepreşedinte la departamentul de cercetare a al Regeneron. „Multe dintre acestea au ca motor capacitatea lui George de a stimula gândirea“.
Într-o sală de conferinţe din sediul Regeneron din Tarrytown, New York, Yancopoulos încă mai are energia unui lector universitar care abia a descoperit cafeaua.
Gesticulează energic în timp ce vorbeşte şi are obiceiul de a sări din fotoliu în mijlocul propoziţiei pentru a desena grafice pe o tablă albă aflată la celălalt capăt al camerei. Poartă o cămaşă uşor mototolită, pantofi uşori, confortabili, închişi la culoare şi o cravată cu logo-ul Columbia (în afară de aceasta mai are încă una). Tonul de apel al telefonului este Enterprise. Maşina miliardarului, o Honda Pilot veche de zece ani, este la service cu transmisia dată peste cap.
„Nu este ca şi cum aş încerca să trăiesc modest“, explică Yancopoulos – el le găteşte copiilor şi le spală rufele în casa pe care şi-a cumpărat-o în anii de tinereţe şi entuziasm (pentru diversitate, a construit un fel de teren de baschet la subsol). „Însă am rămas un tip destul de simplu. Nimic nu se compară cu ştiinţa, nimic nu este mai bun decât ce facem noi.“
Un cercetător studiază mutaţiile genetice pentru a găsi leac la orice, de la astm la artrită – o afacere care a reuşit să treacă peste eşecuri dramatice şi să-i facă miliardari pe cei care au crezut în ea. „Avem mult mai mult de oferit. abia am început.“
Pentru cei mai mulţi oameni aflaţi în poziţia lui George Yancopoulos, oferta de muncă ar fi fost uşor de refuzat. Tânăr asistent la prestigioasa universitate Columbia, Yancopoulos, pe atunci în vârstă de 26 de ani, tocmai câştigase o bursă de cercetare de mai multe milioane de dolari pe opt ani în propriul laborator de genetică.
Apoi a apărut Leonard Schleifer, un neurochirurg fără nicio experienţă de business, cu oferta sa: un post la noua sa companie de medicamente cu sediul într-un apartament cu un dormitor din Colegiul Medical Cornell. Povestea a început în 1988. Schleifer intenţiona să pună în practică cele mai noi descoperiri din domeniul ştiinţelor genetice pentru tratarea afecţiunilor creierului, dar nu stăpânea bine materia – revoluţia ADN-ului era încă tânără. Yancopoulos urma să fie expertul său în genetică.
A avut loc ceva luptă de convingere, dar în cele din urmă Yancopoulos a părăsit confortul mediului universitar pentru a se alătura companiei lui Schleifer, cunoscută ulterior ca Regeneron Pharmaceuticals. Presiunile neurologului au venit la momentul potrivit. Cu câteva zile înainte, Yancopoulos le povestise păriţilor săi, imigranţi greci, despre bursa de cercetare primită la universitate. Pentru un tânăr asistent prestigiul este cât se poate de important, dau nu şi pentru părinţii lui Yancopoulos. Pe ei îi interesa mai mult salariul: 30.000 de dolari pe an, o sumă cât se poate de modestă pentru standardele de pe piaţa americană.
Vorbindu-i pătimaş în greacă, îşi aminteşte acum Yancopoulos, tatăl său s-a plâns că după ce a luptat cu naziştii şi cu comuniştii şi a muncit din greu pentru a câştiga bani ca să-i poată asigura fiului său o educaţie bună, rezultatul final pare să fie „o viaţă în laborator pentru ştiinţe ezoterice despre care doar câţiva oameni vor citi în jurnale“, spunea pe-atunci tatăl. Dacă tânărul chiar avea de gând să vindece boli şi să schimbe lumea, cu siguranţă că putea scoate din aceasta suficienţi bani pentru o viaţă decentă.
Yancopoulos nu mai este un novice, şi nici salariul său nu este modest. Ca director de cercetare la Regeneron (numele trimite la regenerarea celulelor din creier), el a devenit cel mai bine plătit cercetător din istorie. Este o somitate în domeniu acum, un deschizător de drumuri şi primul director de cercetare şi dezvoltare din industria farma devenit miliardar. Anul trecut a fost remunerat pentru munca sa cu 40,3 milioane de dolari.
Tatăl său n-a trăit destul să-l vadă unde este acum, dar la înmormântare, în 2010, oamenii alături de care bătrânul Yancopoulos a luptat pe front i-au povestit fiului cât de mândru a fost tatăl său de de el întotdeauna.
„Însă nu mi-a spus-o niciodată direct“, spunea, lăcrimând, cercetătorul. „Credea că aşa este cel mai bine să-ţi creşti copilul“.
Regeneron a avut nevoie de două decenii pentru a câştiga prima aprobare de produs din partea administraţiei americane pentru alimente şi medicamente. Au fost momente când a contemplat sfârşitul aventurii. Marea desprindere s-a produs în 2011, când autorităţile au aprobat Eylea, un medicament folosit pentru tratarea degenerării moleculare – principala cauză a pierderii vederii la oamenii cu vârste de peste 50 de ani. De atunci, Regeneron este cel mai bun performer al indicelui bursier S&P 500, acţiunile sale urcând cu peste 2.000%, la 400 de dolari pe unitate. Anul trecut, vânzările de Eylea în SUA au crescut cu 54%, la 2,7 miliarde de dolari, iar veniturile totale ale companiei au avansat cu 46%, la 4,1 miliarde de dolari. Regeneron are alte 13 produse în stadiul de dezvoltare clinică, inclusiv unele în teste finale pentru tratamente contra astmului şi artritei.
Lui Schleifer îi place să-şi explice succesul spunând că el şi Yancopoulos au construit un producător de medicamente rare în care controlul îl deţin oamenii de ştiinţă. „George este cea mai inovatoare şi inventivă persoană pe care am cunoscut-o“, spune neurochirurgul. „Principala mea misiune este de a crea un mediu care-i permite să-şi dezlănţuie magia şi să nu-i stau prea mult în cale.“
În anii de nebunie ai companiei, echipa lui Yancopoulos a construit încet o infrastructură de cercetare pentru medicamente înţesată cu instrumente de proprietate care au făcut ca noii anticorpi şi noile formule să fie mai uşor de dezvoltat. Poate cel mai mare avantaj a fost tehnologia numită VelocImmune, care permite transferarea ADN-ului uman la şoareci de laborator astfel încât anticorpii şoarecilor să răspundă terapiilor aşa cum ar face-o sistemul de imunitate al oamenilor.
Aceste năluci (pentru alţii) au dat companiei mai multă încredere că efectele pe care medicamentele sale le au asupra animalelor testate vor fi aceleaşi şi la oameni. În ultimii doi ani, Regeneron şi-a dezvoltat un centru de genetică unde roboţi de secvenţionare a ADN-ului îşi fac treaba 24 de ore pe zi timp de şapte zile pe săptămână pentru înregistrarea codurilor genetice ale, până acum, 100.000 de voluntari.
După standardele Big Pharma, ce face Regeneron este ca mersul off-road. Directorii companiei spun că descoperirile lor sunt rodul curiozităţii ştiinţifice a lui Yancopoulos, un efort de a aduce părţi din laboratorul său din Columbia în sectorul privat. „Uneori glumim spunând că agendele de întâlniri sunt ca un fel de sugestii, aşa cum oamenii privesc limitele de viteză“, spune Drew Murphy, vicepreşedinte la departamentul de cercetare a al Regeneron. „Multe dintre acestea au ca motor capacitatea lui George de a stimula gândirea“.
Într-o sală de conferinţe din sediul Regeneron din Tarrytown, New York, Yancopoulos încă mai are energia unui lector universitar care abia a descoperit cafeaua.
Gesticulează energic în timp ce vorbeşte şi are obiceiul de a sări din fotoliu în mijlocul propoziţiei pentru a desena grafice pe o tablă albă aflată la celălalt capăt al camerei. Poartă o cămaşă uşor mototolită, pantofi uşori, confortabili, închişi la culoare şi o cravată cu logo-ul Columbia (în afară de aceasta mai are încă una). Tonul de apel al telefonului este Enterprise. Maşina miliardarului, o Honda Pilot veche de zece ani, este la service cu transmisia dată peste cap.
„Nu este ca şi cum aş încerca să trăiesc modest“, explică Yancopoulos – el le găteşte copiilor şi le spală rufele în casa pe care şi-a cumpărat-o în anii de tinereţe şi entuziasm (pentru diversitate, a construit un fel de teren de baschet la subsol). „Însă am rămas un tip destul de simplu. Nimic nu se compară cu ştiinţa, nimic nu este mai bun decât ce facem noi.“
Un cercetător din Berlin spunea, în anul 1982, că artefactul este ,,singurul exemplu de text în care Iisus face referire directă la faptul că a avut o soţie”.
Profesorul Karen King (Universitatea Harvard) susţinea că, în anul 2011, a cumpărat de la un specialist în domeniul egiptologiei un fragment din aşa-numita ,,Evanghelie a Soţiei lui Iisus”, un text în care se sugerează că Mântuitorul a fost, la un moment dat, căsătorit.
Vezi aici marele fals din spatele lui Iisus descoperit de un cercetător neamţ