BusinessMagazin

Tag: biblioteca

  • Booksharing.ro, din pasiune pentru cărţi

    Dragoş Holban are 36 de ani, a terminat Facultatea de Informatică din Iaşi şi de 8 ani lucrează ca programator web. Colega sa Cristina Vulpe, de 30 de ani, a terminat medicina veterinară şi istorie la Iaşi; de doi ani lucrează în marketing online. Ei sunt cei care se ocupă, zi de zi, de Booksharing.ro, o comunitate online destinată iubitorilor de carte.

    „De când am început să învăţ programare web, caut idei de proiecte pe care să le realizez pe cont propriu. Am început cu un joc online în urmă cu 8 ani, de care nu am avut timp să mă ocup aşa cum mi-ar fi plăcut”, povesteşte Dragoş Holban, fondatorul Booksharing.ro. „Prin acest proiect încerc să rezolv o nevoie a iubitorilor de carte, şi anume cea de a face loc în bibliotecă pentru noile achiziţii şi, de ce nu, aceea de a citi ceva nou cu o investiţie cât mai mică. Promovarea site-ului a fost făcută în principal pe Facebook, prin prieteni şi puţin Adwords. Ca investiţie, nu a depăşit încă 1.000 lei, dar e foarte aproape”, spune Dragoş Holban.

    Care este însă motivul pentru care cineva ar alege Booksharing.ro? Avantajul faţă de schimbul clasic, de 1 la 1, explică echipa Booksharing, este că nu trebuie să găseşti pe cineva care să vrea cărţile tale şi, în acelaşi timp, să aibă ceva ce îţi doreşti tu. Făcând schimb în cadrul comunităţii, ai la dispoziţie mult mai multe cărţi din care să alegi şi fiecare va găsi pe site cărţi care să-i placă.
    Cum funcţionează, aşadar, platforma Booksharing.ro? Pentru a cere cărţi de la alţii, utilizatorii trebuie să câştige puncte pe care le vor folosi pentru a primi cărţi gratis de la alţi utilizatori. Punctele în cauză se câştigă atunci când utilizatorul adaugă volume pe care vrea să le dea altora; fiecare carte adăugată îi va aduce 0,25 puncte. Un alt mod de a obţine punctele este să răspundă unei cereri de la un alt cititor: fiecare carte trimisă îi va aduce 1 punct. Există însă şi limite: utilizatorul poate cere maxim dublul cărţilor pe care le oferă. De exemplu, dacă acesta va da 2 cărţi, va putea primi 4. La început, după adăugarea primelor 4 cărţi şi, implicit, atribuirea primului punct, utilizatorul va putea cere o singură carte.

    „În urmă cu aproximativ jumătate de an mi-a venit ideea care a dus la realizarea site-ului Booksharing.ro. Am început să lucrez la el în timpul liber şi «lansarea» oficială a fost numai după o lună, în noiembrie 2015. M-am inspirat şi din alte site-uri similare existente în SUA care oferă funcţionalităţi asemănătoare.” Unul dintre site-urile de care vorbeşte Dragoş Holban e BookMooch, o platformă din Statele Unite care se bazează pe acelaşi sistem, cu scopul de a da acces la cărţi unui număr cât mai mare de iubitori ai lecturii. Cel mai bine exprimă această idee motto-ul unui alt site, BookCrossing.com: „If you love your books, let them go“. BookCrossing este mai degrabă un experiment social decât un business: cititorii sunt încurajaţi să lase cărţi în locuri publice, de unde alţii să le poată ridica. Procesul este simplu: cititorul foloseşte platforma pentru a printa o etichetă pe care o ataşează apoi cărţii.

    Odată ce cartea este înregistrată pe site, cititorul o lasă pe o bancă într-un parc sau pe un scaun din metrou; cel care o găseşte este rugat să anunţe acest lucru pe site, astfel încât primul proprietar să ştie la câte persoane a ajuns, de-a lungul timpului, cartea sa.
    „În 5 luni am ajuns să avem aproximativ 1.000 de cărţi disponibile pe site. La cum evoluează, cred că vom ajunge la peste 5.000 de cărţi şi 2000 de utilizatori activi până la sfârşitul anului”, spun cei doi. Ei nu consideră Booksharing.ro o afacere, dar nu exclud ideea unor parteneriate, atât timp cât ele vin cu bune intenţii. “Nu vedem acest site ca un start-up, ci ca o pasiune şi ne-ar plăcea să devină atât de cunoscut încât anumite branduri mari din România să dorească să-şi asocieze imaginea cu această idee, şi să devină susţinători sau promoteri ai site-ului.”

    Când vine vorba despre antreprenori pe care îi admiră, Dragoş îl menţionează pe colegul său Costi, actual CEO al IntelligentBee, care îi este alături de 8 ani, „de când am început să lucrez în acest domeniu al web-ului“.

    Hobby-urile lui Dragoş? Trenuleţele, gadgeturile şi cei doi copii, spune el zâmbind. Colega sa împărtăşeşte pasiunea prietenului său pentru cărţi sau filme poliţiste şi science-fiction. Ea lucrează şi la alte câteva proiecte destinate iubitorilor de carte: „un blog personal, un site de nişă destinat audienţei americane (www.Booksforwhat.com), precum şi un website cu publicaţii gratuite. Dar în afară de booksharing.ro, nu cred că timpul îmi va permite implicarea în alt proiect în viitorul apropiat“. Timpul este o problemă şi pentru Dragoş, care lucrează doar o oră sau două pe zi la site-ul Booksharing: „Mai mult nu am”, recunoaşte el. „Uneori, când sunt multe cărţi de aprobat sau editat, două ore se pot transforma în patru, mai ales dacă întârzii din cauza jobului şi îmi rămân multe titluri de modificat”, spune şi Cristina.

    „Nu îmi plac calculele şi estimările de afaceri, cu toate că am avut ocazia să intru în contact cu această zonă. Cred, în schimb, în pasiunea şi în a face ceva ce-ţi place, şi dacă acest lucru ajută şi pe cei din jur, se poate dovedi a fi o bună idee de afaceri”, încheie Dragoş Holban.

  • Crowdfunding pentru bibliotecă

    Soluţie pentru dezvoltatorii de jocuri, oamenii de ştiinţă care caută finanţare pentru un proiect de cercetare sau pentru întreprinzătorii care vor să lanseze un produs, crowdfundingul pare să fie util şi pentru proiecte culturale.

    Un astfel de proiect, scrie The Guardian, este cel al unui artist irakiano-american, Wafaa Bilal, încearcă să ajute la refacerea fondului de carte al bibliotecii Universităţii din Bagdad distrus în 2003,  Artistul a organizat o expoziţie în Windsor, din provincia canadiană Ontario, în care expune un raft cu 1.000 de cărţi cu filele albe.

    Cei care doresc să contribuie la proiectul său pot dona 25 de dolari prin intermediul site-ului de crowdfunding Kickstarter, în schimbul donaţiei primind una din cărţile cu filele albe, iar artistul se obligă să trimită câte o carte adevărată bibliotecii din Bagdad. 

  • De astăzi puteţi admira cărţile scrise, în ultimii ani, din spatele gratiilor – GALERIE FOTO

    Într-o atmosferă liniştită şi datorită “numeroaselor cereri venite din partea presei”, după cum a precizat Claudia Şerbănuţă, director al Bibliotecii Naţionale, instituţia în cauză a lansat expoziţia “Cărţi cu răspundere limitată”. Mai exact, este vorba de cărţile semnate (din spatele gratiilor) de cei care au apelat la această variantă pentru a reduce din pedeapsa primită de către judecători.
     
    În colecţia expusă la Biblioteca Naţională veţi regăsi autori precum Gigi Becali, George Copos sau Dan Voiculescu. Deşi instituţiile de presă au fost, în marea majoritate, prezente la eveniment, lansarea nu a trezit prea mult interes din partea cetăţenilor de rând.
     
    Un tânăr de 27 de ani, absolvent al Facultăţii de Construcţii, a întrebat de ce cărţile pot fi doar admirate, dar nu şi răsfoite. Răspunsul dnei. Şerbănuţă a fost că posibilităţile tehnice ale instituţiei nu pot garanta securitatea respectivelor volume decât dacă acestea se află în spatele geamurilor de protecţie.
     
    Tânărul, care avea asupra lui un număr important de cărţi aparţinând noului val de autori, ne-a explicat că a demarat o mişcare numită “Cărţi penale”, iar scopul este acela de a publica fragmente din volumele care sunt, altfel, destul de greu de găsit. “Vreau ca oamenii să vadă cât valorează, în România, 30 de zile de libertate.”
     
    Alţi vizitatori nu prea au fost, doar o doamnă ceva mai în vârstă care s-a plimbat câteva secunde, scrâşnind printre dinţi “Puşcăriaşi! Aş scuipa pe fiecare carte!”

  • Bookster: Ce cărţi au citit în 2015 corporatiştii

    Peste 350.000 de cărţi şi articole au fost împrumutate până acum de abonaţii Bookster, prima bibliotecă modernă pentru companii din România. Cele mai populare au fost cărţile de dezvoltare profesională, în topul preferinţelor fiind “Inteligenţa financiară” de Joe Knight şi “A vinde e omeneşte” de Daniel Pink.  

    Cea mai citită carte de dezvoltare personală a fost şi în 2015 “Cum îţi vei măsura viaţa” scrisă de profesorul de la Harvard, Clayton Christensen. În top au mai fost şi “Psihologia persuasiunii” de Robert Cialdini şi “Drumul către tine însuţi” de Scott Peck.  Autorul Eric Emmanuel Schmitt are primele două locuri în top beletristică. Cele mai citite cărţi au fost “Oscar şi Tanti Roz” şi “Cea mai frumoasă carte din lume”.

    Bookster este prima bibliotecă modernă pentru companii din România, cu acces nelimitat la cele mai bune cărţi din lume. Biblioteca include peste 40.000 de cărţi, articole, studii de caz şi materiale video din domenii diferite, de la dezvoltare personală şi profesională, la hobbyuri şi beletristică. Serviciul de recomandare personalizată şi livrare la birou este oferit exclusiv companiilor.

    La 2 ani de la lansare, Bookster are în portofoliu 140 de companii şi peste 20.000 de abonaţi, care au citit împreună peste 350.000 de cărţi, articole şi studii de caz. Abonamentul la Bookster porneşte de la 4 euro de persoană pe lună, în funcţie de numărul total de angajaţi ai companiei.
     

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Florin Talpeş, Bitdefender: O mare lecţie pe care viaţa mi-a dat-o este că învăţatul în echipă e mult mai important decât învăţatul individual

    Nu mă gândesc la „dacă aş fi făcut altfel“ decât pentru a învăţa. Parcursul din urmă nu poate fi schimbat, putem influenţa doar ce urmează. Eu am început ca întreprinzător la 34 ani, iar soţia mea la 27. În esenţă am un singur sfat pentru tinerii întreprinzători (cei care abia îşi termina studiile), iar sfatul meu e legat de „cunoştinţele profesionale“. Să mă explic.

    Când noi am început, în 1990, vreme de cinci ani, deci o bună parte din „cei şapte ani de acasă“ de formare ca întreprinzător, nu am avut echipă de vânzări proprie. Iar marketing nici atât. Aveam o singură idee de bază: să facem totul pentru ca serviciile noastre să mulţumească utilizatorii, clienţii noştri. Creşterea noastră în acei ani s-a bazat în primul rând pe referinţele clienţilor: numărul de proiecte cu un acelaşi client creştea, clienţii noştri vorbeau altor clienţi, sau la un moment cei cu care lucram la client se angajau într-o altă companie şi ne contractau din noua lor companie. Focusul nostru aproape 100% era pe ce se întâmplă după ce câştigi un client/utilizator nou, acela era ADN-ul nostru. E adevărat că, în acei ani, marketingul şi vânzările nu prea făceau parte din ADN-ul întreprinderilor româneşti, nu prea exista nici sistemul de educaţie orientat spre înţelegerea pieţei şi cum să o cucereşti. Iar accesul la surse de formare din Vest, acolo unde marketingul şi vânzările se dezvoltau ca discipline cheie pentru business, era limitat şi încă nu era clar. Am început să creăm o adevărată echipă de vânzări/marketing după 5 ani de antrepenoriat.

    Astăzi, pentru a reuşi,  trebuie să ai de la bun început atât un produs/serviciu bun (care să aducă cu adevărat valoare utilizatorului/cumpărătorului), dar mai ales un bun proces de marketing şi vânzare. Cred că, în competiţia acerbă de azi, şansele de reuşită scad simţitor daca nu le ai pe ambele în acelaşi timp.

    În România, în antreprenoriatul axat pe dezvoltarea de produse proprii (de obicei e vorba de absolvenţii de facultăţi tehnice), de obicei domină cultura „tehnică“, orientată pe produs/serviciu. Cultura de business (să înţelegi piaţa, să ştii cum să o cucereşti) e mai puţin prezentă. Când noi am început, nu am luat cărţi de referinţă în business/marketing (care existau în Vest dar nu prea erau cunoscute în România), nici nu am fost la cursuri în afara României, în consecinţă traseul nostru a fost mai lung, învăţarea s-a produs mai încet şi cred că şi dezvoltarea întreprinderilor nu a fost acolo unde ar fi putut să fie. Am avut însă şansa unei competiţii mai mici, a multor pieţe la început de drum, mediu care ne-a permis să învăţăm într-un timp mai lung. Astăzi nu mai ai acest lux. Astăzi trebuie să ai un bagaj minim de cunoştinţe pe un portofoliu întreg de teme de business, altfel la tot pasul ai şanse mari de a greşi fatal. Nu uitaţi că pe piaţă sunt aţintite multe priviri care au în spate forţă financiară, competenţe foarte competitive de marketing, sales etc. Cu ei concuraţi. Văd mulţi tineri care citesc mult literatură motivaţională (cum să fii de succes, cărţi despre mari întreprinzători etc.). E foarte bună, dar cel puţin la fel de importantă e învăţarea legată de profesie, pe materii care fac parte din business. Literatura motivaţională ajută prea puţin dacă nu ai cunoştinţe adânci profesionale.

    Cum poţi să îţi formezi azi, ca tânăr întreprinzător, un minim bagaj, dar competitiv, de cunoştinţe de business? Astăzi literatura accesibilă se găseşte din plin; uneori sunt şi cursuri bune în România; dar există o sumedenie de platforme cu cursuri pe internet gratuite şi foarte bune, gen Coursera, Edx, Udacity sau Udemy (ultimul nu e gratis, dar accesibil). Marketingul începe să devină o ştiinţă, fiind într-o evoluţie foarte rapidă, care reprezintă un atu foarte puternic în faţa competitorilor. Întrucât sunt multe teme care pot să pară că sunt 
într-un haos, greu de înţeles, şi încă nu am văzut o colecţie de cărţi scoasă de un editor care să umple aceste sertare, recomand tinerilor să folosească un framework pentru marketing, de exemplu pragmatic marketing (dar sunt şi altele), în care principalele probleme sunt puse ca într-o bibliotecă cu sertare, fiecare sertar adresând o temă-cheie, suma temelor-cheie acoperind în mare toate marile probleme legate de înţelegerea pieţei şi cum câştigi piaţa. Având imaginea de ansamblu, poţi identifica rapid o problemă din viaţa reală şi să treci repede la „cum o pot rezolva cât mai bine“.

    Recomand unui tânăr întreprinzător să citească rapid cărţi de bază de business, să aibă o mică bibliotecă (10-20 de cărţi) pe teme profesionale de business, câte o carte în fiecare mare sertar/temă de business. Cu o investiţie de 200 de dolari, poţi avea bibliotecă cu cărţile de bază de referinţă pentru business. Ca recomandări punctuale: cărţi de management ale clasicului Peter Drucker (de exemplu cartea Classic Drucker), de marketing ale clasicului Philip Kotler (de exemplu Marketing 3.0), cărţile lui David Meerman Scott (The New Rules of Marketing and PR sau The New Rules of Sales and Services); mai nou, literatura pe inbound marketing (de exemplu Inbound Marketing de Brian Hulligan), literatura de content marketing (cum să generezi leaduri de vânzări) şi mai ales pentru cei care se adresează pieţei de consumatori casnici, neuromarketing. Cartea despre cum să înţelegi piaţa de Anne Beall, Strategic Market Research. Biblia despre outbound sales a lui Ross & Tyler, Predictable Revenue. De asemenea, despre metrics şi analytics (de exemplu Paul Farriss et al, Marketing Metrics). Există deja foarte multă informaţie despre marketing şi vânzări, iar întreprinzătorii care nu au o vedere de ansamblu şi cunoştinţe de bază îşi cresc dramatic şansele de eşec.

    Tot legat de cunoştinţele de bază, o mare lecţie pe care viaţa mi-a dat-o este că, pentru un întreprinzător, învăţatul în echipă e mult mai important decât învăţatul individual. Iar în echipă înveţi mult mai repede.

    Când începi, deşi ar fi bine ca echipa de început să aibă pe cineva cu cunoştinţe avansate de marketing şi sales, de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa. Dacă sunt mai mulţi întreprinzători în echipă, e nevoie ca cineva (poate fi întreprinzătorul, dacă e singur) să îşi asume rolul de „business“ (marketing şi sales) şi să fie cineva care are aptitudini pentru aşa ceva, chiar dacă încă nu are cunoştinte temeinice. De multe ori, când piaţa oferă cu zgârcenie oameni cu cunoştinţele şi competenţele de business de care ai nevoie şi recrutarea eşuează/patinează continuu, e mai rapid să creezi o echipă care să înveţe împreună cu tine acel domeniu (de exemplu cum generezi leaduri de vânzare prin inbound marketing).

    Cum accelerezi un asemenea proces de învăţare? Dezbateri regulate cu echipa pe problemele întâlnite, făcând apel la cărţi, articole, bloguri şi chiar la cei mai învăţaţi, în mod gratuit sau nu; un lucru de admirat la medici este mecanismul prin care ei învaţă continuu: în lumea lor, în echipa dintr-o tură, se discută cazurile pe care le au zi de zi şi soluţiile pe care le-au gândit; e de fapt un proces de învăţare în care e implicată întreaga echipă, zi de zi; oare de ce în celelalte meserii nu facem acelaşi lucru? E atât de simplu şi eficient, vă sfătuiesc să faceţi la fel.

  • Închisoarea transformată în pensiune. Cât costă o noapte şi cum arată o cameră – GALERIE FOTO

    O pensiune Bed&Breakfast din Ohio le oferă posibilitatea vizitatorilor să petreacă noaptea la închisoare. Pensiunea poate caza doar patru persoane, iar o cameră, celulă în acest caz, costă 290 de dolari pe noapte.

    Clădirea a fost construită în 1910 şi folosită pe post de bibliotecă apoi transformată în închisoare.  De când a fost deschisă în 2013, Old Vermilion Jailhouse Bed and Breakfast  a găzduit sute de persoane. Pensiunea se promovează ca fiind singura închisoare din lume care poate fi închiriată, scrie Daily Mail.

    Old Vermilion  a operat ca închisoare din 1955 până în 1998. Markos Paradissis a cumpărat clădirea pe care a folosit-o iniţial ca pe o zonă de depozitare. Când afacerile au început să-i meargă prost s-a gândit să profite de acest spaţiu şi l-a transformat într-o pensiune. Acesta a transformat cea mai mare sală într-un dormitor matrimonial, prevăzut cu un pat, tv şi frigider, iar restul celulelor în camere individuale.

    “Nu mi-am dat seama cât de mult de muncă este. Cupluri vin la noi pentru o noapte romantică. Am avut pe cineva chiar din Irlanda”, a spus Markos Paradissis pentru New York Daily News.

    De asemenea, Halloween-ul este o perioadă bună pentru afaceri, dar Markos Paradissis se jură că îbnchisoarea nu este bântuită.

  • Vezi cum arată cea mai scumpă casă aflată la vânzare din Statele Unite – GALERIE FOTO

    Denumită “Briar Patch”, casa a fost construită în 1931, în East Hampton, New York, iar acum este cea mai scumpă casă pusă la vânzare, conform Zillow Group, reţea de imobiliare, scrie Business Insider.

    Proprietatea ce valorează 140 de milioane de dolari se întinde pe 4 hectare, pe care sunt construite două case. Principala reşedinţă se numeşte Shepard Krech House, are peste 900 de metri pătraţi, şase dormitoare, patru şeminee şi o bibliotecă. Casa pentru oaspeţi de pe proprietate are peste 300 de metri pătraţi, patru dormitoare, o sufragerie şi bucătarie.

    De asemenea, pe proprietatea Briar Patch se află un teren de tenis şi o piscină de aproape 20 metri lungime.

    Casa a fost cumparată de catre Chris Whittle şi soţia acestuia Priscilla Rattazzi în 1989 şi renovată în 1990.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Florin Talpeş, Bitdefender: O mare lecţie pe care viaţa mi-a dat-o este că învăţatul în echipă e mult mai important decât învăţatul individual

    Nu mă gândesc la „dacă aş fi făcut altfel“ decât pentru a învăţa. Parcursul din urmă nu poate fi schimbat, putem influenţa doar ce urmează. Eu am început ca întreprinzător la 34 ani, iar soţia mea la 27. În esenţă am un singur sfat pentru tinerii întreprinzători (cei care abia îşi termina studiile), iar sfatul meu e legat de „cunoştinţele profesionale“. Să mă explic.

    Când noi am început, în 1990, vreme de cinci ani, deci o bună parte din „cei şapte ani de acasă“ de formare ca întreprinzător, nu am avut echipă de vânzări proprie. Iar marketing nici atât. Aveam o singură idee de bază: să facem totul pentru ca serviciile noastre să mulţumească utilizatorii, clienţii noştri. Creşterea noastră în acei ani s-a bazat în primul rând pe referinţele clienţilor: numărul de proiecte cu un acelaşi client creştea, clienţii noştri vorbeau altor clienţi, sau la un moment cei cu care lucram la client se angajau într-o altă companie şi ne contractau din noua lor companie. Focusul nostru aproape 100% era pe ce se întâmplă după ce câştigi un client/utilizator nou, acela era ADN-ul nostru. E adevărat că, în acei ani, marketingul şi vânzările nu prea făceau parte din ADN-ul întreprinderilor româneşti, nu prea exista nici sistemul de educaţie orientat spre înţelegerea pieţei şi cum să o cucereşti. Iar accesul la surse de formare din Vest, acolo unde marketingul şi vânzările se dezvoltau ca discipline cheie pentru business, era limitat şi încă nu era clar. Am început să creăm o adevărată echipă de vânzări/marketing după 5 ani de antrepenoriat.

    Astăzi, pentru a reuşi,  trebuie să ai de la bun început atât un produs/serviciu bun (care să aducă cu adevărat valoare utilizatorului/cumpărătorului), dar mai ales un bun proces de marketing şi vânzare. Cred că, în competiţia acerbă de azi, şansele de reuşită scad simţitor daca nu le ai pe ambele în acelaşi timp.

    În România, în antreprenoriatul axat pe dezvoltarea de produse proprii (de obicei e vorba de absolvenţii de facultăţi tehnice), de obicei domină cultura „tehnică“, orientată pe produs/serviciu. Cultura de business (să înţelegi piaţa, să ştii cum să o cucereşti) e mai puţin prezentă. Când noi am început, nu am luat cărţi de referinţă în business/marketing (care existau în Vest dar nu prea erau cunoscute în România), nici nu am fost la cursuri în afara României, în consecinţă traseul nostru a fost mai lung, învăţarea s-a produs mai încet şi cred că şi dezvoltarea întreprinderilor nu a fost acolo unde ar fi putut să fie. Am avut însă şansa unei competiţii mai mici, a multor pieţe la început de drum, mediu care ne-a permis să învăţăm într-un timp mai lung. Astăzi nu mai ai acest lux. Astăzi trebuie să ai un bagaj minim de cunoştinţe pe un portofoliu întreg de teme de business, altfel la tot pasul ai şanse mari de a greşi fatal. Nu uitaţi că pe piaţă sunt aţintite multe priviri care au în spate forţă financiară, competenţe foarte competitive de marketing, sales etc. Cu ei concuraţi. Văd mulţi tineri care citesc mult literatură motivaţională (cum să fii de succes, cărţi despre mari întreprinzători etc.). E foarte bună, dar cel puţin la fel de importantă e învăţarea legată de profesie, pe materii care fac parte din business. Literatura motivaţională ajută prea puţin dacă nu ai cunoştinţe adânci profesionale.

    Cum poţi să îţi formezi azi, ca tânăr întreprinzător, un minim bagaj, dar competitiv, de cunoştinţe de business? Astăzi literatura accesibilă se găseşte din plin; uneori sunt şi cursuri bune în România; dar există o sumedenie de platforme cu cursuri pe internet gratuite şi foarte bune, gen Coursera, Edx, Udacity sau Udemy (ultimul nu e gratis, dar accesibil). Marketingul începe să devină o ştiinţă, fiind într-o evoluţie foarte rapidă, care reprezintă un atu foarte puternic în faţa competitorilor. Întrucât sunt multe teme care pot să pară că sunt 
într-un haos, greu de înţeles, şi încă nu am văzut o colecţie de cărţi scoasă de un editor care să umple aceste sertare, recomand tinerilor să folosească un framework pentru marketing, de exemplu pragmatic marketing (dar sunt şi altele), în care principalele probleme sunt puse ca într-o bibliotecă cu sertare, fiecare sertar adresând o temă-cheie, suma temelor-cheie acoperind în mare toate marile probleme legate de înţelegerea pieţei şi cum câştigi piaţa. Având imaginea de ansamblu, poţi identifica rapid o problemă din viaţa reală şi să treci repede la „cum o pot rezolva cât mai bine“.

    Recomand unui tânăr întreprinzător să citească rapid cărţi de bază de business, să aibă o mică bibliotecă (10-20 de cărţi) pe teme profesionale de business, câte o carte în fiecare mare sertar/temă de business. Cu o investiţie de 200 de dolari, poţi avea bibliotecă cu cărţile de bază de referinţă pentru business. Ca recomandări punctuale: cărţi de management ale clasicului Peter Drucker (de exemplu cartea Classic Drucker), de marketing ale clasicului Philip Kotler (de exemplu Marketing 3.0), cărţile lui David Meerman Scott (The New Rules of Marketing and PR sau The New Rules of Sales and Services); mai nou, literatura pe inbound marketing (de exemplu Inbound Marketing de Brian Hulligan), literatura de content marketing (cum să generezi leaduri de vânzări) şi mai ales pentru cei care se adresează pieţei de consumatori casnici, neuromarketing. Cartea despre cum să înţelegi piaţa de Anne Beall, Strategic Market Research. Biblia despre outbound sales a lui Ross & Tyler, Predictable Revenue. De asemenea, despre metrics şi analytics (de exemplu Paul Farriss et al, Marketing Metrics). Există deja foarte multă informaţie despre marketing şi vânzări, iar întreprinzătorii care nu au o vedere de ansamblu şi cunoştinţe de bază îşi cresc dramatic şansele de eşec.

    Tot legat de cunoştinţele de bază, o mare lecţie pe care viaţa mi-a dat-o este că, pentru un întreprinzător, învăţatul în echipă e mult mai important decât învăţatul individual. Iar în echipă înveţi mult mai repede.

    Când începi, deşi ar fi bine ca echipa de început să aibă pe cineva cu cunoştinţe avansate de marketing şi sales, de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa. Dacă sunt mai mulţi întreprinzători în echipă, e nevoie ca cineva (poate fi întreprinzătorul, dacă e singur) să îşi asume rolul de „business“ (marketing şi sales) şi să fie cineva care are aptitudini pentru aşa ceva, chiar dacă încă nu are cunoştinte temeinice. De multe ori, când piaţa oferă cu zgârcenie oameni cu cunoştinţele şi competenţele de business de care ai nevoie şi recrutarea eşuează/patinează continuu, e mai rapid să creezi o echipă care să înveţe împreună cu tine acel domeniu (de exemplu cum generezi leaduri de vânzare prin inbound marketing).

    Cum accelerezi un asemenea proces de învăţare? Dezbateri regulate cu echipa pe problemele întâlnite, făcând apel la cărţi, articole, bloguri şi chiar la cei mai învăţaţi, în mod gratuit sau nu; un lucru de admirat la medici este mecanismul prin care ei învaţă continuu: în lumea lor, în echipa dintr-o tură, se discută cazurile pe care le au zi de zi şi soluţiile pe care le-au gândit; e de fapt un proces de învăţare în care e implicată întreaga echipă, zi de zi; oare de ce în celelalte meserii nu facem acelaşi lucru? E atât de simplu şi eficient, vă sfătuiesc să faceţi la fel.

  • Cum s-a făcut de-a ajuns Amazon să câştige Globuri de Aur

    În ultimii doi-trei ani, Netflix a început să piardă din utilizatori în faţa altor servicii, unele dintre acestea fiind dezvoltate de companii ce îşi permit să investească sume considerabile. Este greu de compilat o listă cu toate companiile care îşi doresc să concureze cu Netflix, însă câteva dintre acestea au şi posibilitatea financiară de a o face. Una dintre acestea este Amazon, care a decis în urmă cu trei ani intrarea pe piaţă şi care a reuşit deja, cel puţin într-un domeniu, să depăşească liderul.

    Globurile de Aur au marcat o victorie pentru industria serviciilor de transmisie a conţinutului video, în condiţiile în care Amazon a câştigat două premii, iar Netflix unul. Transparent, show-ul produs de Amazon, care spune povestea unui transsexual, a fost marele câştigător al serii de 11 ianuarie 2015, câştigând atât premiul pentru cel mai bun actor de comedie (Jeffrey Tambor), cât şi cel acordat celui mai bun serial de comedie. A fost primul Glob de Aur pentru cel mai bun serial obţinut de o companie din industria de streaming. „Este ceva mare. Este mai mare chiar decât mine. Amazon este de astăzi cel mai bun prieten al meu“, a spus actorul în timpul discursului de acceptare. Kevin Spacey a primit premiul pentru cel mai bun actor într-un rol dramatic pentru House of Cards, aceasta fiind singura distincţie obţinută de cei de la Netflix.

    Woody Allen, la primul său serial

    La scurt timp după ridicarea Globului de Aur, reprezentanţii Amazon au anunţat semnarea unui contract cu legendarul regizor Woody Allen. Allen urmează să se ocupe de scenariul şi regia unei noi serii originale, numele proiectului nefiind încă dezvăluit. Colaborarea cu un regizor de calibru reprezintă un câştig nu doar pentru Amazon, ci pentru întreaga industrie de profil, având în vedere că în mod tradiţional Hollywoodul s-a îndreptat mai degrabă către studiouri de filme sau către televiziuni cu un istoric bine definit.

    „Amazon Studios anunţă că a semnat un contract cu Woody Allen pentru producerea unui serial cu episoade de 30 de minute. Spre deosebire de proiectele noastre anterioare, un întreg sezon a fost comandat din start“, a spus Roy Price, vicepreşedintele Amazon Studios. „Woody Allen este un vizionar care semnează unele dintre cele mai bune filme din istorie, şi este o onoare să putem lucra alături de el. Suntem nerăbdători să difuzăm primul său serial în exclusivitate abonaţilor noştri.“

    Woody Allen a reacţionat în stilul caracteristic: „Nu ştiu cum am ajuns în acest proiect, chiar nu ştiu la ce m-am angajat. Sincer, cred că Roy Price va ajunge să regrete decizia“, a glumit regizorul.

    De la retail la conţinut video

    Amazon a beneficiat de statutul său pe piaţa de retail şi a mers un pas mai departe, oferind mai multe beneficii celor care sunt dispuşi să plătească în plus. Amazon Prime a debutat ca un program de fidelizare ce oferea, contra unei sume anuale, livrarea gratuită pentru orice produs cumpărat de pe Amazon.com. „Milioane de abonaţi Prime se bucură deja de livrarea rapidă a produselor“, declara în 2011 Robbie Schwietzer, vicepreşedinte al Amazon Prime. „Adăugând accesul la mii de filme şi seriale TV, oferim acestora mai multă valoare pentru banii plătiţi. Pe lângă accesul garantat la serviciul de video streaming, abonaţii Prime pot alege livrarea în doar două zile la milioane de produse disponibile pe Amazon.com; ei mai pot împrumuta, lunar, o carte pentru Kindle.“

    La sfârşitul anului 2014, numărul celor care aveau conturi Prime se apropia de 25 de milioane. Amazon a lansat Instant Video ca parte a abonamentului Prime. A urmat Amazon Studios, casa de producţie care a beneficiat de un buget de peste 100 de milioane de euro pentru a produce mai multe episoade pilot, urmând ca abonaţii să voteze care dintre acestea merită să se transforme într-un serial întreg.

    În primă fază, Amazon a lansat 14 episoade pilot, dintre care cinci au primit unda verde pentru mai multe episoade. În a doua fază, de-a lungul anului 2014, compania a propus alte 14 serii, fiind alese şapte, printre care şi Transparent. O nouă serie de episoade pilot, respectiv 13, au fost lansate pe 15 ianuarie. Până în prezent, Amazon Studios a prezentat publicului 97 de episoade.

    Amazon.com a început în 2012 construirea unei baze de date cu seriale, emisiuni de televiziune şi filme, similară celei deţinute de Netflix, spre satisfacţia unor companii precum Time Warner sau CBS. Compania a dezvăluit primele proiecte spre finalul anului 2013, dar între timp a cheltuit sute de milioane de dolari pentru a obţine drepturile de difuzare, prin serviciul Amazon Prime, a unor seriale precum Downtown Abbey sau Falling Skies.

    În septembrie 2012, Amazon a semnat o înţelegere valabilă timp de trei ani cu Epix pentru a difuza filme de mare succes, precum The Hunger Games. Contractul a crescut numărul de titluri disponibile prin serviciul Prime până la 25.000.

  • Marketing cultural deştept: căsuţa cu cărţi

    Acest din urmă caz, întâlnit în SUA sau Marea Britanie, este în special o metodă de a contracara închiderea unor biblioteci publice din lipsă de fonduri.

    În Marea Britanie, scrie The Independent, iniţiativa Little Free Library Project presupune instalarea unor cutii de lemn de forma unor căsuţe pe care voluntarii le umplu cu cărţi, prevăzute cu uşiţă cu geam şi amplasate în faţa caselor sau a magazinelor celor ce se oferă să le găzduiască.

    Cine doreşte să citească o carte o poate lua fie cu împrumut, fie de tot, în acest din urmă caz având opţiunea să aducă un alt volum în loc.