Tag: Atlantic

  • De ce costă apa îmbuteliată de 200 de ori mai mult decât apa de la robinet

    Dacă o familie obişnuită din Statele Unite ar folosi apă îmbuteliată pentru treburile zilnice, ar primi o factură lunară de aproape 10.000 de dolari, notează cei de la The Atlantic.

    Prima diferenţă este ambalajul: atunci când cumpăraţi un litru de apă îmbuteliată, plătiţi şi pentru producţie, transport şi marketing. Astfel, pentru fiecare dolar pe care clienţii îl plătesc pentru o sticlă de apă îmbuteliată, circa o treime din bani sunt plătiţi pentru transport. Pentru îmbutelierea fiecărui litru de apă, procesul de producţie necesită alţi doi litri de apă, aşadar clientul plăteşte trei litri de apă, deşi cumpără doar unul singur. 

    În al doilea rând ,când vine vorba despre apa în sine, companiile producătoare au două variante: fie plătesc pentru a folosi o sursă de apă, fie cumpără şi exploatează o anumită sursă de apă.

    În al treilea rând, elementul care reprezintă cel mai mare diferenţiator de preţ este brandul. Atunci când cumpăraţi o sticlă de apă îmbuteliată, la fel ca în cazul altor produse, plătiţi în plus pentru numele companiei producătoare. În funcţie de valoarea brandului, preţul o să varieze.

    În Bucureşti, preţul unui litru de apă pentru consumatorii casnici este de circa un ban. Prin comparaţie, un litru de apă îmbuteliată costă, în medie, 2 lei (în funcţie de locul achiziţiei).

  • Cutremur cu magnitudinea de 7,3 grade, într-o zonă izolată aflată în Atlanticul de Sud

    Un puternic cutremur cu magnitudinea de 7,3 grade a avut loc în zona insulei Georgia de Sud, în sudul Atlanticului, potrivit Centrului german de Geosţiinte de la Potsdam, scrie cotidianul The New York Times pe pagina electronică.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ca să-şi facă insula cunoscută, au montat camere de filmat pe oi. Planul măreţ al celor de pe Insulele Feroe

    Pentru că Google Maps nu popularizează insulele Faroe prin aplicaţia Street View, locuitorii au decis să-şi promoze insula într-un mod inedit: au inventat proiectul “Sheep View 360”. Oamenii au montat pe spatele mai multor ovine camere cu filmare la 360 de grade.

    18 insule din nordul oceanului Atlantic compun Insulele Feroe. Specialiştii de la Google Street View nu a ajuns până în Atlantic să artografieze drumurile şi podurile de pe arhipelag. Aşa că băştinaşii au decis să-şi cartografieze singuri insula. Proiectul locuitorilor din insulă se numeşte Sheep View 360, relatează Washington Post.

    Echipa de autohtoni care cartografiază insulele Feroe a primit ajutor de la un cioban. Pentru ca proiectul să poată fi demarat indigenii dornici să-şi promoveze arhipelgaul au construit un ham special pe care a fost montată camera 360.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A fost concediată de 11 ori, dar s-a întors de fiecare dată să lucreze

    Una dintre cele mai periculoase meserii din Statele Unite este, în mod surprinzător, vânzarea directă a revistelor şi abonamentelor. Deşi pare ceva extrem de banal, oamenii care trăiesc din comisioanele obţinute sunt supuşi de multe ori unor tratamente extrem de dure de către companiile care îi contractează, notează The Atlantic.

    Aceste companii, care se află în vizorul autorităţilor americane de peste 30 de ani, organizează vânzătorii în echipe şi îi trimit să parcurgă trasee de mii de kilometri pentru a convinge oamenii să semneze contracte la suprapreţ.

    “Am lucrat în cadrul echipelor timp de trei ani şi am fost concediată de 11 ori”, povesteşte Stephanie Dobbs, mamă a trei copii care a fost angajată a companiei Young People Working, LLC. “M-am întors de fiecare dată, pentru că trebuie să fac ceva pentru a-mi susţine familia. Dacă eşti un bun vânzător, poţi face bani repede din asta.”

    Dobbs a avut o relaţie cu Aaron Harvey, un alt angajat al companiei, în perioada în care acesta a avansat de la poziţia de junior manager la cea de manager. Femeia nu crede însă că va avea răbdare să urmeze acelaşi traseu profesional. “Genul ăsta de muncă presupune să fii plecat săptămâni întregi, să nu-ţi vezi familia, chiar dacă auzeam copiii în fiecare seară la telefon. Este greu şi nu ştiu cât de mult voi mai rezista.”

    Anul trecut, Stephanie Dobbs a fost implicată într-un accident care a obligat-o să stea la pat câteva săptămâni. Echipa a lăsat-o în spital, la mii de kilometri de casă, şi a continuat traseul. Acest eveniment nu este ieşit din comun, fiind depuse zeci de plângeri referitoare la comportamentul şefilor de echipă faţă de angajaţii care întâmpină anumite probleme.

    60% dintre oamenii de vânzări din România rezistă mai puţin de un an. O cercertare statistică a Salestrust.eu arată că majoritatea românilor cred că oamenii de vânzări buni sunt nativi şi nu construiţi pe parcursul vieţii – “cei mai descurcăreţi, sociabili şi muncitori”.

    Fluctuaţia mare de personal se explică prin faptul că marea majoritatea a angajaţilor renunţă nu numai la jobul respectiv, ci şi la cariera în vânzări, pentru că ajung să înţeleagă că nu sunt făcuţi pentru asta.

    “Un om ajunge întâmplător în vânzări; se angajează, învaţă trei luni produsul, după care trebuie să îşi îndeplinească ţintele. Nefiind bine pregătit şi fără să înţeleagă că încrederea în client se câştigă în timp, renunţă”, susţin specialiştii.

  • Veste tristă pentru cei care merg la Marea Mediterană. A început să fie distrusă. ”Este alarmant”

    După ce şi-a dezlănţuit furia în ecosistemele din Oceanul Atlantic şi în emisfera de vest a Caraibelor, o specie frumoasă, dar veninoasă, a început să distrugă Marea Mediterană.

    Ţărmul unei insule din Mediterana a fost colonizat de o specie de peşte, numită peştele-leu, în mai puţin de un an, conform descoperirilor cercetătorilor de la Marine Biodiversity Records.

    Invaziile sunt îngrijorătoare deoarece aceştia nu pot fi opriţi.

    Vezi aici cine distruge ţărmul Mediteranei şi cât de gravă este situaţia!

     

  • Reportaj din ţara dopurilor de plută – GALERIE FOTO

    Primul contact pe care l-am avut cu Portugalia a fost în urmă cu şase ani şi nu credeam că ţara are mai multe de oferit decât oraşul de pe malurile râului Douro, Porto, sau decât Lisabona, despre care am auzit că este „the state of the art“ al celei mai vestice ţări din Europa. Însă sudul ţării nu este deloc mai prejos. Pentru că în această perioadă nu există nicio cursă directă din Otopeni către aeroportul din Faro, capitala regiunii Algarve, am zburat către aeroportul din Malaga, oraşul spaniol din apropierea graniţei cu Portugalia.

    Am ajuns la Malaga atunci când soarele începea să se ascundă după dealurile cu măslini şi portocali ce înconjoară Costa del Sol. Practic Algarve este o continuare a regiunii Costa del Sol pe teritoriul Portugaliei. După câteva ore cu maşina, am ajuns în Albufeira – una dintre cele mai importante staţiuni din regiunea Algarve. O altă alternativă pentru a ajunge în sudul Portugaliei este aceea cu zboruri spre Lisabona şi de acolo cu un alt mijloc de transport. Cu siguranţă Portugalia este o ţară pe care vrei s-o descoperi de la nord la sud.

    Însă pe piaţa locală sunt câteva agenţii care vor avea în această vară chartere spre Faro. Dis-de-dimineaţă am pornit în descoperirea celor mai importante atracţii din Albufeira, o staţiune care se întinde pe o porţiune de 30 km pe coasta Oceanului Atlantic şi găzduieşte peste 20 de plaje. Inevitabil, toate drumurile duc la plajă, iar staţiunea are câteva astfel de petice de nisip, care intră în topul celor mai bune din Portugalia. Un exemplu este Falesia, a treia cea mai bună plajă din Algarve, după Dona Ana din Lagos sau Praia da Marinha din Lagoa. Falesia are o lungime de circa 6 kilometri.

    De altfel, regiunea Algarve are mai mult de 100 de plaje, dintre care peste jumătate au blue flag, clasificare pentru care o primesc plajele în funcţie de calitatea nisipului sau a apei. Algarve este una dintre cele mai bune zone pentru a face plajă chiar începând din aprilie şi până toamna târziu. În plus, aici soarele este prezent 300 de zile pe an. Iarna temperaturile variază între 10 şi 18 grade, în timp ce vara pot trece de 32 de grade Celsius. Algarve este aleasă de multe ori de străini cum sunt germanii sau englezii, care petrec chiar şi câteva luni, pe perioada iernii, aici.

    Însă plajele din Algarve nu înseamnă doar nisip fin sau apa albastră a Oceanului Atlantic, ci şi stânci, peşteri sau spărturi în stânci. La reflux în multe dintre aceste spărturi se poate intra. În rest, se poate vedea de sus cum apa spală stâncile.
    De la Praia dos Pescadores (Plaja Pescarilor), de lângă centrul vechi al Albufeira, şi până dincolo de Praia Falesia, oceanul a creat şi plaje în miniatură, înconjurate de stânci abrupte, unde poţi intra doar atunci când apa se retrage pentru câteva ore. 

    Deşi este cunoscut în principal pentru nisipul fin şi plajele spectaculoase, Albufeira şi întreaga regiune Algarve oferă mai multe opţiuni de agrement, de la sporturi nautice la safari, drumeţii şi evident viaţă de noapte. Dar golful este, de departe, sportul pentru care cei mai mulţi oameni preferă Algarve, aici existând mai bine de 30 de terenuri cu diferite grade de dificultate. Turişti din toate colţurile Europei vin aici pentru a practica golful aproape tot anul, pentru că vremea este bună.
    De altfel, Algarve atrage anual câteva milioane de turişti. Turismul este o sursă de venit importantă pentru localnici, mulţi dintre ei investind în hoteluri, vile sau în plantaţii de portocali sau mandarini, fructele fiind vândute turiştilor, localnicilor sau, în cazul plantaţiilor mari, comercializate în supermarketuri.

     

  • Azi se împlinesc 104 ani de la scufundarea Titanicului. Fotografii impresionante – GALERIE FOTO

    Titanic, unul dintre cele mai mari vase de croazieră construite vreodată, avea să rămână în istorie. Pe data de 14 aprilie Titanic a lovit un gheţar şi s-a scufundat În accident 1514 de oameni şi-au pierdut viaţa.

    Astăzi se împlinesc 103 ani de la una dintre cele mai cunoscute tragedii petrecute pe mare. Vaporul pleca din Southampton (Anglia), cu destinaţia New York. În data de 14 aprilie 1912, la ora 23:40, Titanic s-a ciocnit cu un aisberg şi la ora 02:30 a dimineţii zilei de 15 aprilie, nava s-a scufundat în Oceanul Atlantic.

     

  • Renii radioactivi ai Norvegiei – GALERIE FOTO

    Acum 30 de ani a avut loc explozia de la Centrala Atomoelectrică de Cernobîl, însă efectele dezastrului sunt vizibile şi astăzi. Niveluri de radioactivitate mult mai mari decât cel normal au fost depistate în rândul renilor din Norvegia, informează The Atlantic.

    Carnea de ren este o componentă importantă a dietei scandinave şi se vinde cu aproape 400 de dolari, asta dacă nu este radioactivă. Limita de radioactivitate în Norvegia este mai ridicată faţă de cea impusă de UE (3000 becquereli pe kilogram, faţă de 600 de becquereli în Uniunea Europeană). 

    Reni se hrănesc cu licheni, muşchi şi ciuperci, plante ce absorb rapid contaminanţi radioactivi

    Explozia, pe 26 aprilie 1986, a Reactorului numărul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobîl, la aproximativ 100 de kilometri nord de Kiev, a contaminat Ucraina, Rusia şi Belarusul, pe atunci republici în cadrul fostei Uniuni Sovietice, dar şi o bună parte a Europei.

  • Această carte povesteşte soarta tragică a Titanicului cu 14 ani înainte ca tragedia să aibă loc

    Cu toţii ştim povestea tragică a scufundării Titanicului, însă suntem siguri că nu ştiaţi faptul că Morgan Robertson a scris cartea „Futility, or the Wreck of the Titan” în 1898, care spune povestea unui vas numit Titan care s-a scufundat şi despre care se spunea că nu poate fi scufundat. Mai mult de atât, la jumătatea cursei, undeva în oceanul Atlantic, vasul loveşte un iceberg şi nici în cazul lui Titan vasul nu a avut destule bărci de salvare.

    În carte vasul loveşte icebergul într-o noapte de aprilie la 400 de mile distanţă de Newfoundland. Iar Titanicul a lovit icebergul pe 15 aprilie 1912 la o distanţă de 370 de mile faţă de Newfoundland.

    Morgen Robertson a susţinut că ştia foarte multe lucruri despre construirea de vase maritime şi practicile maritime, iar similarităţile dintre tragedie şi povestea acestuia sunt doar o coincidenţă.

  • O nuntă printre ruine – GALERIE FOTO

    Un fotograf sirian a realizat un album de nuntă în oraşul Homs, devastat după ani de război civil. El a folosit acest cadru, scriu cei de la The Atlantic, pentru a demonstra că “viaţa este mai puternică decât moartea”.

    Nada Merhi, de 18 ani şi soţul său Hassan Youssef, de 27 de ani, pozează pentru fotograful Joseph Eid.

    Foto: Joseph Eid / AFP / Getty