Tag: armament

  • SUA îşi mută armele nucleare din Turcia în România

    SUA a început să-şi transfere armele nucleare staţionate în Turcia către România, din cauza deteriorării relaţiilor dintre SUA şi Turcia, potrivit unei surse citate de EurActiv.com

    Potrivit surselor, nu este uşor să transferi asemenea armament. “Nu este uşor să transferăm peste 20 de focoase nucleare”, a declarat o sursă.

    În jur de 50 de focoase nucleare au fost staţionate în Turcia de la începutul Războiului Rece, potrivit unui raport al Simson Center.

    Se pare că americanii nu mai au încredere în turci pentru a le păstra armele în siguranţă aşa că au decis să le mute la baza Deveselu din România. Stationarea unor astfel de arme sigur va tensiona şi mai mult situaţia şi ar putea duce la un război, potrivit EurActiv. Publicaţia compară această nouă situaţia cu cea din timpul Războiului Rece când Rusia deţinea arme nucleare în Cuba.

    Ministerul de Externe al României neagă în schimb orice informaţie cum că Statele Unite îşi aduc armele nucleare pe teritoriul ţării noastre.

     

  • Acesta este adevărul despre România pe care niciun Guvern nu vrea să îl spună. Documentele tocmai au fost publicate

    Este una dintre cele mai „sensibile” informaţii despre România, iar Guvernele din ultimii 26 au evitat să vorbească despre acest lucru. Documentele au fost însă publicate, iar informaţiile au fost preluate de cele mai mari ziare din lume.

    O anchetă realizată de jurnaliştii de investigaţii prezintă documente care până acum nu au mai fost făcute publice, iar datele nu au fost negate de Guvernul României care a preferat să dea o replică seacă prin intermediul Ministerului de Externe.

    Află aici care este adevărul despre România pe care niciun Guvern nu vrea să îl spună. Documentele tocmai au fost publicate

  • Spre ISO de 10 milioane de euro

    Reducerea costurilor unei companii este direct proporţională cu reducerea produselor neconforme pe care le lansează pe piaţă“, descrie Alexandru Vidu, CEO-ul Bureau Veritas, una din consecinţele pe care le vede în implementarea unui sistem de management de calitate. Afirmaţia sa se leagă de modul în care acestea s-au născut, încă din perioada celui de Al Doilea Război Mondial: pe atunci, fabricile de armament s-au confruntat cu un număr mare de detonări accidentale – iar ca să rezolve problema, Ministerul Apărării a folosit un inspector care să supravegheze procesul de producţie.

    În plus, fabricanţii de armament trebuia să realizeze un manual de proceduri de fabricaţie şi să se asigure că muncitorii respectau aceste proceduri. În 1959, autorităţile americane au impus, la rândul lor, un set de standard de calitate furnizorilor de tehnică militară, idee preluată ulterior de NASA şi de NATA. Primul standard naţional de asigurare a calităţii, BS 9000, privea industria electronică şi a fost publicat în 1971. De atunci, mii de standarde au fost emise în agricultură, construcţii, echipamente, tehnice medicale sau IT.

    Alexandru Vidu conduce în prezent una din companiile din domeniul certificării cu istorie pe piaţa locală; spune că în România Bureau Veritas există de pe la 1925 şi a funcţionat şi în perioada comunismului, datorită fabricanţilor de nave care aveau nevoie de certificările oferite de acesta. În prezent, compania franceză are activităţi în managementul activelor, certificării, clasificării, testărilor şi analizelor, în inspecţii şi audituri sau instruire în varii domenii (aero-spaţial, industria de automobile, construcţii imobiliare, petrol şi gaze, produse de larg consum etc). Compania are cinci birouri operaţionale, în Bucureşti, Galaţi, Constanţa şi Ploieşti, iar anul acesta a deschis unul şi în Cluj-Napoca, ca urmare a dezvoltării economice a regiunii Centru-Vest.

    Alexandru Vidu spune că au în portofoliu circa 1.500 de clienţi, dintre care majoritatea fac parte din companiile multinaţionale din România, ce au plasat veniturile Bureau Veritas de anul trecut la 4,48 milioane de euro. „Am rămas uimit că pe piaţa din România nu se acordă încă atenţia care trebuie calităţii. Încă privim lucrurile cu uşurinţă. În loc să tăiem din alte părţi, primul rabat care se face este asupra calităţii şi a reducerii costurilor prin tot felul de mijloace, în cazul majorităţii societăţilor producătoare“, observă Vidu, aflat la conducerea Bureau Veritas de aproximativ un an. 

    De profesie inginer petrolist, şi-a început cariera în 2002 în cadrul companiei Atlas Gip Ploieşti, unde a condus o echipă în teren, iar ulterior a fost angajat în firma americană Amromco Energy, care şi-a deschis reprezentanţa în România în 2004. A lucrat în cadrul acesteia ca geolog de operaţiuni şi supervizor vreme de patru ani – „Am fost expus la tot ce înseamnă realizarea unei sonde, de la planificare până la punerea în producţie“, povesteşte el. După ce Weatherford, o altă companie americană, a cumpărat compania la care lucrase iniţial, s-a angajat la aceştia ca operations manager, de unde a evoluat în vânzări, funcţie ce l-a propulsat la conducerea dezvoltării businessului în Europa de Sud-Est (Bulgaria, România, Ucraina, Serbia) ca sales manager. „Conduceam un business de vreo 180 de milioane de euro la momentul respectv, acum nu ştiu dacă mai fac 80, după criza din petrol.“

    Decizia de a schimba domeniul a fost luată înainte de această criză, fără a bănui ce avea să se întâmple în această industrie. Îi lipseşte în continuare mersul pe teren, despre care spune că are o frumuseţe aparte, dar şi adrenalina şi ritmul din oil & gas, despre care spune că sunt greu de găsit în altă parte. „Acolo nu ai decât o şansă să faci bine lucrurile, atât din cauza costurilor mari, cât şi prin prisma pericolelor“, descrie el principala lecţie învăţată în industria petrolului.  Totodată, lucrând în petrol a învăţat că trebuie să te bazezi pe colegi, fiindcă, dacă nu ajungi la gradul de încredere la care trebuie, nu poţi să ai succes. Spune că această experienţă a încercat să o insufle şi echipei de la Bureau Veritas pe care o conduce în prezent, formată din 60 de angajaţi.

    În prezent, partea de certificarea reprezintă circa 20-25% din afacerea Bureau Veritas (au 30 de sisteme de management pe care le certifică, la care se adaugă alte scheme de evaluare şi verificare specifice domeniului de activitate al fiecărei firme. Cea mai performantă linie a afacerii a fost adusă de industrie, datorată profilului ţării, de producători de echipamente. „Din păcate, anul acesta se simte criza din petrol şi, ca atare, cifrele pe industrie au scăzut cam cu 25-30%. 

    Am reuşit să compensăm scăderea prin construcţii, acestea au început să crească anul trecut.“ Strategia actuală a companiei presupune concentrarea pe vânzări şi în acest sens, a angajat anul trecut opt persoane în cadrul acestui departament. „Mi-am propus dublarea cifrei de afaceri în cinci ani, dar sper să ating acest obiectiv mai repede, în aproximativ trei ani, totul depinde însă de piaţă şi de ceea ce se va întâmpla cu economia.“

     

  • Oficial canadian: “Testele nucleare efectuate de ruşi nu trebuie să îngrijoreze”

    “Orice ţară cu armanent trebuie să îl testeze ocazional, aşa că ceea ce vrea să facă Rusia nu este o mare surpriză”, a spus Generalul în rezervă Ken Pennie, fost comandant al forţelor aeriene din Canada, citat de rcinet.ca. “Aceste lucruri se vor mai întâmpla, nu trebuie să le dăm o atenţie specială.”

    Cu toate acestea, Pennie are dubii referitoare la raportul rusesc potrivit căruia 16 rachete vor fi trase simultan – ceva ce nu s-a mai încercat de 25 de ani. Informaţiile provin de la ziarul rusesc Izvestia, care anunţă că două submarine de tip Borey sunt implicate în exerciţiu, dar specificând faptul că rafala de 16 rachetă va fi trasă de pe un singur submarin.

    Anunţul despre exerciţiul rusesc vine la doar o săptămână după ce serviciile secrete din Norvegia au publicat un raport anual ce subliniază ideea că Vestul se va confrunta, în 2016, cu mişcari greu de anticipat ale Rusiei.

  • Oficial canadian: “Testele nucleare efectuate de ruşi nu trebuie să îngrijoreze”

    “Orice ţară cu armanent trebuie să îl testeze ocazional, aşa că ceea ce vrea să facă Rusia nu este o mare surpriză”, a spus Generalul în rezervă Ken Pennie, fost comandant al forţelor aeriene din Canada, citat de rcinet.ca. “Aceste lucruri se vor mai întâmpla, nu trebuie să le dăm o atenţie specială.”

    Cu toate acestea, Pennie are dubii referitoare la raportul rusesc potrivit căruia 16 rachete vor fi trase simultan – ceva ce nu s-a mai încercat de 25 de ani. Informaţiile provin de la ziarul rusesc Izvestia, care anunţă că două submarine de tip Borey sunt implicate în exerciţiu, dar specificând faptul că rafala de 16 rachetă va fi trasă de pe un singur submarin.

    Anunţul despre exerciţiul rusesc vine la doar o săptămână după ce serviciile secrete din Norvegia au publicat un raport anual ce subliniază ideea că Vestul se va confrunta, în 2016, cu mişcari greu de anticipat ale Rusiei.

  • Care este compania românească ce a furnizat fără să ştie materiale pentru realizarea de dispozitive explozive pentru ISIS

    Compania Alba Aluminiu din Zlatna, judeţul Alba apare pe o listă a furnizorilor de componente pentru realizarea de dispozitive explozive improvizate de către grupul ISIS, în cadrul unui studiu publicat astăzi de organizaţia Conflict Armament Research. Studiul arată ca 51 de companii din 20 de ţări – printre care SUA, Rusia, China, Brazilia, Turcia, Olanda, Elvetia, Austria, Republica Ceha si România au fost furnizori ai materialelor folosite de Statul Islamic în construirea de dispozitive explozive improvizate. Grupul a ajuns la această concluzie după examinarea materialelor folosite de ISIS pe terenurile de lupăt din Siria şi Irak. Pe parcursul a doi ani, CAR a examinat mai mult de 700 de componente Dispozitiv Exploziv Improvizat (DEI) şi a descoperit astfel originea acestora.

    In lista companiilor implicate involuntar in lantul furnizorilor de componente apare şi Alba Aluminiu  – care figureaza ca producator de materiale chimice folosite la realizarea de dispozitive explozive. Compania produce paste si pulberi de aluminiu, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul acesteia.

    ”Noi comercializăm cu succes pasta de aluminiu în intreaga lume ( SUA, Europa, Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud ) prin intermediul distribuitorilor pe care îi avem în fiecare ţară. Din acest punct de vedere, informaţia cu privire la destinaţia finală a produselor noastre nu ne este accesibilă. În acest caz particular, produsele noastre au fost vândute către distribuitorul nostru din Turcia, care la rândul său a vândut marfa altor clienţi în interiorul Turciei. Aici se opreşte informaţia pe care o avem în acest caz. Aceste informatii au fost prezentate şi celor de la CAR în ajutarea elaborării raportului,” au declarat pentru Business Magazin reprezentanţii companiei. Ei au precizat că pasta de aluminiu nu se află pe lista produselor controlate la export şi nu prezintă pericol exploziv, aceasta fiind folosită în industria lacurilor şi vopselelor.

    Alba Aluminiu este de altfel singurul producător de paste de aluminiu din România şi Europa de Est. ”Produsele noastre constituie materie primă în industria vopselurilor ( decorative, industriale, etc.), unde concurăm cu producători de prestigiu din Germania, Franţa, Austria, Japonia”, au mai declarat reprezentanţii companiei.

    În 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, compania Alba Aluminiu a înregistrat venituri de aproximataiv 22 de milioane de lei şi profit de 8,3 milioane de lei.

  • ANALIZĂ: De unde are gruparea Stat Islamic armament – FOTO

    Site-ul bussinesinsider.com relatează că, potrivit ultimelor estimări, în jur de 100.000 de oameni ar face parte din această organizaţie teroristă şi încearcă să răspundă la întrebarea cum a reuşit un grup abia cunoscut în urmă cu câţiva ani să ocupe teritorii vaste din Irak si Siria şi să organizeze mai multe atacuri teroriste în lume.

    Potrivit sursei citate, succesul organizării celei mai mari grupări teroriste din lume începe cu destrămarea fostei Uniuni Sovietice şi are la bază cultura Orientului Mijlociu şi succesul unor grupări în zonele de război.

    Este cunoscut faptul că în Orientul Mijlociu se află foarte multe arme. Unele estimări arată că doar în 2015, în statele arabe a fost comercializat armament în valoare de 18 miliarde de dolari, lucru deloc surprinzător dacă ţinem cont de faptul că în state precum Yemen sau Irak civilii au acces necondiţionat la arme de luptă, iar pistoalele sau mitralierele sunt lăsate moştenire urmaşilor sau vândute la piaţă.

    Toate aceste condiţii au fost favorizate în special de achiziţiile Irakului din timpul războiului cu Iran din anii ’80, când statul din Orientul Mijlociu a devenit cel mai mare cumpărător de armament din zonă.

    Prăbuşirea sistemului sovietic din 1991 a făcut ca pe piaţa neagră să apară o avalanşă de arme, de la AK-47 la rachete şi chiar componente nucleare.

    La scurt timp după ce Statele Unite au invadat Irakul, în martie 2003, atât guvernul cât şi armata statului din Orient s-au destrămat, lăsând în urmă uniforme şi armament, preluate rapid de civilii care au contribuit la haosul zilelor noastre.

    Pe măsură ce SUA înainta către Bagdad, insurgenţii luau cu asalt fabricile de armament, cum a fost cazul unei locaţii ce se ocupa cu producerea de arme, ce a fost prădată de 40.000 de tone de muniţie.

    Pe lângă toţi aceşti factori, ce au contribuit la aprovizionarea masivă cu armament a ceea ce avea să devină organizaţia Stat Islamic, au existat şi alte forţe ce au contribuit la stocul de muniţie al insurgenţilor, cum este cazul Iranului, care, potrivit bussinesinsider.com, ar fi oferit training combatanţilor despre cum să pună la punct bombe care să distrugă vehiculele americanilor.

    În scurt timp, ISIS a devenit recunoscută pentru bombele puternice amplasate pe autovehicule, foarte ieftine, uşor de produs şi cu un impact major.

    Gruparea Stat Islamic deţine controlul asupra aproximativ unei treimi din suprafaţa Siriei. Anul trecut, aceasta a preluat controlul asupra uneia dintre provinciile siriene – Rakka (nord-est) – la frontiera cu Irakul. Capitala provinciei, oraşul Rakka, a fost proclamată sediul “califatului” SI, care se întinde de o parte şi de alta a frontierei dintre Siria şi Irak.

    Gruparea este puternic prezentă în provincia vecină, Deir ez-Zor.

    Ambele provincii sunt bogate în petrol şi constituie bastionul SI în Siria, cu acces la frontieră.

    Gruparea, din care fac parte sute de luptători arabi şi occidentali, este prezentă de asemenea în provincia Alep (nord), unde a luptat cu grupări rebele.

    Ea şi-a stabilit şi o prezenţă strategică în provinca Homs (centru), unde a preluat controlul asupra oraşului antic Palmira în mai, iar de curând asupra oraşului-cheie Qaryatan, care-i oferă posibilitatea să înainteze către Damasc, Homs şi alte oraşe importante.

  • AIEA se declară mulţumită de un acces pe care i-l oferă Iranul la instalaţia militară de la Parchin

    Fără confirmarea Agenţiei ONU că Teheranul îşi respectă promisiunile pe care şi le-a asumat prin acordul în dosarul nuclear la care a ajuns cu şase mari puteri pe 14 iulie, Iranul nu va obţine anularea sancţiunilor de care are atât de multă nevoie.

    Potrivit unor date oferite de către AIEA unor state membre, la instalaţia de la Parchin ar fi avut loc experimente hidrodinamice în vederea evaluării modului în care reacţionează anumite materiale la presiuni mari, ca de exemplu o explozie nucleară.

    Întrebată de Reuters dacă Teheranul ar primi permisiunea să efectueze inspecţii cu scopul de a răspunde îngrijorărilor cu privire la Parchin, Agenţia ONU a răspuns că are obligaţia juridică să respecte confidenţialitatea aranjamentelor cu iranienii.

    “Aranjamentele distincte de foaia de parcurs sunt în concordanţă cu practica verificărilor AIEA şi îndeplinesc cerinţele Agenţiei”, a declarat Serge Gas, un purtător de cuvnt al Agenţiei ONU, citat într-un comunicat.

    Potrivit acordului cu privire la foaia de parcurs, pe lângă cel politic, Iranul este obligat să ofere AIEA suficiente informaţii despre fostul său program nuclear, astfel încât Agenţia ONU să poată întocmi un raport cu privire la acest subiect până la sfârşitul acestui an.

    Teheranul bloca, de mai multe luni, o anchetă asupra unor posibile aspecte militare ale activităţilor sale nucleare, cele mai multe legate de perioada de dinainte de 2003, afirmând că datele în vederea anchetei Agenţiei ONU au fost “fabricate”.

    Iranul susţine că programul său nuclear nu are nicio dimensiune militară.

    Însă AIEA a anunţat că a solicitat în mai multe rânduri acces la Parchin, fără vreun rezultat.

    Senatorul republican american Lindsey Graham, preşedintele Comisiei care supervizează contribuţia financiarră americană la AIEA, a ameninţat că va exercita presiuni în vederea opririi acestor finanţări în cazul în care Agenţia ONU nu publică aranjamentele cu Iranul.