Contul de Facebook al bunicii nu e un semn ca internetul a
imbatranit. In schimb, marea retea isi arata varsta dupa altceva:
in curand nu vor mai fi adrese IPv4 disponibile. Ce inseamna
asta?
Din acelasi motiv pentru care un telefon mobil conectat la retea
are un numar, fiecare computer conectat la internet are un IP
(internet protocol). In mod traditional, accesul la internet se
face pe baza de adrese IPv4 (internet protocol versiunea 4), lungi
de 32 de biti si exprimate prin patru grupe de numere de la 0 si
255, separate prin puncte (spre exemplu: 205.203.140.65). Numarul
maxim de adrese IPv4 generabile este de aproximativ 4,3
miliarde.
“In trecut, numarul acestora parea neinchipuit de mare, insa
acum se apropie de sfarsit. Lumea va ramane fara adrese de internet
disponibile – cel mai probabil incepand din toamna acestui an – si
atunci ne vom confrunta cu o adevarata problema”, sustine Axel
Pawlik, director al RIPE NCC, unul dintre cele cinci Registre
Regionale ale Internetului (RIR) din lume. Compania asigura
resursele de internet si serviciile conexe pentru furnizorii de
servicii de internet, organizatiile de telecomunicatii si
corporatiile mari din Europa, Orientul Mijlociu si anumite parti
din Asia Centrala. Adresele IPv4 sunt atribuite de catre
autoritatea globala Internet Assigned Authority (IANA), catre cele
cinci RIR care au nevoie de ele. “Mai avem disponibile doar 3% din
totalul de adrese IPv4”, a spus Pawlik.
Cei care au adrese IPv4 alocate nu vor avea probleme, insa nu se
vor mai putea obtine IP-uri noi, ceea ce inseamna stagnarea
cresterii internetului. Exista insa tehnici pe care furnizorii de
servicii de internet le pot pune in aplicare. Translatarea
adreselor de internet permite ca utilizatorii unei retele private
de calculatoare sa acceseze internetul printr-o singura adresa de
IP – cum se intampla in cazul retelelor dintr-o companie sau o
locuinta. Despre acest sistem s-a tot spus ca ar putea fi utilizat
la o scara mai mare, pentru economia de adrese individuale, insa el
ridica o serie de probleme tehnice, incalca principiul de baza al
functionarii “democratice” a internetului pe baza de acces
individual si, potrivit avertismentelor lui Pawlik, “cu cat este
mai complex, cu atat mai probabil este sa esueze”.
Solutia reala ar fi versiunea 6 de IP-uri (IPv6), cu adrese pe
128 de biti, exprimate in siruri de pana la 32 de cifre si care vor
permite generarea a pana la 340 de trilioane de adrese unice.
Adresele IPv6 sunt insa in faza incipienta, calculatoarele cu
astfel de adrese nu pot intra pe site-uri care folosesc IPv4,
astfel incat vor fi necesare costuri si timp pana la o adevarata
tranzitie de la IPv4 la IPv6 sau macar pentru trecerea pe scara
larga la un sistem dual. Pentru toate exista insa un inceput: la 8
iunie, pentru o singura zi, Google, Facebook, Yahoo!, Cisco si alti
cativa giganti din sfera tehnologica vor testa IPv6 in relatia cu
utilizatorii si cu furnizorii de servicii de internet, ca sa vada
ce probleme apar si sa motiveze cat mai multe companii din domeniu
sa se pregateasca de tranzitie. Detalii pe
http://isoc.org/wp/worldipv6day/how-to-join/.