BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Povestea unor tineri care au vrut să ajute la învierea tradiţiei şi să ajute meştesugarii români să readucă în atenţie arta lor. Din această aventură a ieşit o afacere

    Proiectul Învie Tradiţia s-a desprins în urmă cu şase ani dintr-o agenţie de comunicare şi marketing, Promocrat pe numele ei. A început de fapt ca un proiect de CSR pentru sprijinirea zonei de meşteşug şi artă populară, dar a devenit, uşor-uşor, o afacere în sine, de care este astăzi responsabilă o echipă de antreprenori cu entuziasmul în sânge.

    Ce-am dorit să dăm ceva înapoi lumii, cu expertiza pe care o aveam, respectiv de antreprenoriat, marketing şi comunicare. Proiectul a început organic, am luat ţara la pas, am întâlnit meşterii populari de renume, artizanii locali, le-am aflat problemele, am discutat despre ce ar putea fi făcut şi am creionat o idee de proiect”, povesteşte Cosmin Cucoş. Au descoperit astfel că multe meşteşuguri au ajuns la ultima generaţie de artişti populari, riscând să fie date uitării. Inspiraţi de aici, au creat aşadar proiectul Învie Tradiţia, care aduce într-un loc, pe o singură platformă online, obiecte fabricate de artizani de peste tot din România. „Am început cu un magazin online, care la lansare aduna cam 1.000 de produse realizate de meşteri populari din tot arealul geografic al României.”

    Afacerea este deţinută de agenţia de comunicare Promocrat, prin firma Promocrat Media SRL, avându-i ca acţionari pe Alexandru Gavril, Alexandru Alucăi, Cosmin Cucoş, Elena Bicher şi Cosmin Muscălescu, plus Andrei Cucoş şi Andreia Niculiţă, determinanţi în implementarea şi operaţionalizarea proiectului. Backgroundul acţionarilor este variat si complementar, punând în comun o expertiză bogată în antreprenoriat, finanţe, growth & digital marketing, performance marketing şi ospitalitate. „Investiţia iniţială a fost în jurul a 25.000 de euro şi a constat în branding, logistică, realizarea magazinului online şi stocurile iniţiale de produse.”

    Magazinul online Învie Tradiţia reuneşte obiecte fabricate în România, excepţie făcând doar două-trei produse realizate de meşteri din afara ţării. În total, circa 30 de producători locali sunt listaţi pe platformă, prin intermediul a peste 2.000 de produse. „Cred că avem cea mai mare colecţie de obiecte tradiţionale româneşti de pe internet, de la lut şi ceramică la sculptură în lemn, ţesătură, port tradiţional, obiecte de decor, pielărie. Am reuşit să combinăm obiecte din toate arealurile geografice cu produse alimentare naturale, de la producători români şi afaceri mici, şi să oferim celor ce ne trec pragul magazinului obiecte unice.”

    Principalii clienţi sunt, evident, iubitorii de artă populară, cei mai mulţi alegând să cumpere de pe platformă produse pe care le fac apoi cadou. Există însă şi cei care caută produse pentru utilizarea lor în scop personal. O altă categorie importantă de clienţi o reprezintă companiile care desfăşoară relaţii comerciale cu firme din afara României sau care au filiale în alte ţări şi caută produse pentru a le oferi cadou sau pentru protocol. O a treia categorie sunt companiile care organizează evenimente şi care oferă produsele realizate de artizanii locali ca giveaway-uri, iar a patra sunt băcăniile.  Fiind vorba despre produse lucrate manual, de toate tipurile, dar şi opere de artă de complexităţi şi utilizări diferite, preţurile pot ajunge şi la 1.000 de lei, aşa cum se întâmplă în cazul iilor tradiţionale de exemplu. Există însă şi opţiuni de produse care costă chiar şi 10 lei.

    „Cei mai mulţi bani din proiect merg direct la meşterii populari”, spun fondatorii Învie Tradiţia. Anul trecut, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 150.000 de euro, cu un profit de 27.000 de euro şi un angajat. Până la pandemie, firma a funcţionat cu trei salariaţi, însă ulterior şi-a restructurat activitatea pentru a putea rămâne in piaţă. „Cel mai important proiect al anului trecut a fost Cooperativa Învie Tradiţia, proiect prin care am adus în prim-plan, pe lângă meşterii populari, şi producători locali de calitate, pe zona de mâncare. 2022 a fost anul în care am operaţionalizat proiectul acesta, ne-am dat seama că se completa foarte bine cu misiunea noastră şi am făcut-o tocmai pentru a susţine financiar proiectul, generând o nouă linie de venit. În prezent, pe partea de cooperativă, cooperăm cu principalele băcănii din Bucureşti şi, bineînţeles, produsele pot fi găsite in magazinul nostru online.” Dezvoltarea zonei de cooperativă este, de altfel, şi planul principal pentru următoarea perioadă.

    O altă zonă importantă sunt cadourile corporate, unde acţionarii vor să se dezvolte mai mult, mai ales că o mare parte din produsele pe care le comercializează sunt opere de artă. „Totodată, cumpărând de la noi, companiile fac şi misiune socială, pentru că susţin comunităţile de meşteri populari şi producători locali, povestea lor o pot transmite şi angajaţilor. Deci este un câştig mare de ambele părţi.” Câştigarea încrederii meşterilor a fost, pentru echipa Învie Tradiţie, una dintre cele mai mari provocări de până acum. Apoi organizarea logistică a fost o altă bornă importantă. „Trebuie să facem educare în această zonă, deoarece produsele noastre, care de multe ori sunt mult mai calitative, sunt acoperite de obiecte de serie realizate în ţări îndepărtate, pe care oamenii fie din neştiinţă, fie din alte motive le preferă. Dar cea mai mare provocare au fost anii de pandemie, când interesul cumpărătorilor a scăzut drastic şi am fost nevoiţi să rezistăm doi ani, să pivotăm pentru a putea rămâne în piaţă.” În aceşti ani a venit ideea de Cooperativa Învie Tradiţia pe care au operaţionalizat-o anul trecut. Tot în aceşti doi ani, comenzile corporate au fost salvatoare. La fel cum şi Învie Tradiţia a devenit o afacere salvatoare pentru meşteşugurile pe cale de
    dispariţie.  

    Fiind vorba despre produse lucrate manual, de toate tipurile, dar şi opere de artă de complexităţi şi utilizări diferite, preţurile pot ajunge şi la 1.000 de lei, aşa cum se întâmplă în cazul iilor tradiţionale de exemplu. Există însă şi opţiuni de produse care costă chiar şi 10 lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Eclarts – cofetărie (Bucureşti)

    Fondator: Alexandru Papugiu

    Investiţii: 400.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: 500.000 de euro

    Prezenţă: pe Calea Victoriei din Bucureşti

    Mezzy – atelier de haine (Timişoara)

    Fondatoare: Andreea Mezei

    Cifră de afaceri în 2022: 20.000 de euro

    Prezenţă: online

    Albastru de Marea Neagră – cărţi poştale (Constanţa)

    Fondatoare: Norina Grigoraş

    Investiţie iniţială: 2.000 de lei (400 de euro)

    Prezenţă: în librăriile Cărtureşti şi la Prăvălia cu Cărţi din Constanţa, în librăriile Cărtureşti din Bucureşti, Sibiu şi Cluj-Napoca

    OfOfOf Boba – local cu bubble tea (Bucureşti)

    Fondatori: Eduard Morărescu şi Dragoş Safta

    Investiţii: peste 60.000 de euro

    Prezenţă: în Centrul Vechi din Bucureşti

    HomeFriends.app – marketplace pentru meşteri (Bucureşti)

    Fondator: Ştefan Căpătaru

    Investiţie iniţială: 30.000 de euro

    Prezenţă: online, pentru Bucureşti şi judeţul Ilfov

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cine este austriacul pentru care România a devenit cea mai bună afacere

    Încă de la prima vizită pe meleaguri româneşti, în anii ’90, austriacul Clemens Petschnikar a sesizat potenţialul pieţei locale de a se transforma într-un hub de business care să atragă jucători din toate colţurile Europei şi nu numai, aşa că a decis să se stabilească aici, pentru a fi el însuşi parte DIN această metamorfoză. După o experienţă variată în top managementul corporatist, România a devenit nu numai ţara sa de adopţie, ci şi pariul lui ca antreprenor, odată cu fondarea grupului Square 7 Properties, unul dintre cei mai importanţi dezvoltatori de parcuri de retail de pe plan local. Cum s-au desfăşurat primii 20 de ani de activitate ai jucătorului şi ce obiective are pentru viitor?

    „Am venit în România la finalul anilor ’90, când am fost recrutat pentru rolul de CEO al Billa. Au fost nişte ani cu multe provocări, dar am realizat şi potenţialul fantastic al acestei pieţe aflate atunci la început de drum. Mi-a plăcut ţara foarte mult şi am decis să rămân aici, dând curs şi altor propuneri, precum cea de a conduce Unirea Shopping Center sau de a prelua rolul de CEO al Artima. Am intuit creşeterea cererii de spaţii moderne comerciale precum şi nevoia unui jucător profesionist care să ofere servicii integrate: dezvoltare, administrare şi mentenanţă imobiliară. Aşa a apărut grupul Square 7”, povesteşte Clemens Petschnikar, fondator şi CEO al Square 7 Properties, care a închis anul 2022, la nivel de grup, cu o cifră de afaceri de 5,1 milioane de euro.

    Cu un istoric de 20 de ani pe piaţa românească, grupul are 35 de angajaţi şi este alcătuit din trei companii: Square 7 Properties, Squarebox şi Switchboard.

    Square 7 Properties este compania specializată în dezvoltare imobiliară. Gestionează întregul proces de dezvoltare a proiectului, începând cu studiul şi analiza pieţei şi continuând cu procesul de selecţie şi achiziţia de terenuri, proiectarea şi autorizarea centrului, managementul construcţiei, definirea mixului de chiriaşi şi coordonarea procesului de închiriere, până la livrarea proprietăţii finalizate către investitor şi chiriaşii acestuia. Jucătorul este, totodată, partenerul de ţară pentru România al fondului de investiţii de origine belgiană Mitiska REIM. Parteneriatul dintre cele două entităţi a pus bazele unuia dintre cei mai dinamici jucatori pe piaţa de retail din Romania, cu un portofoliu  de 25 de parcuri de retail, în suprafaţă totală de 142.000 de metri pătraţi. „Modelul de business al parcurilor de retail are ca atuuri ancorele de food, locurile de parcare în aer liber şi accesul direct în magazine. Modelul este mult mai eficient decât cel al mallurilor, implicând costuri semnificativ mai mici de dezvoltare. Acest model şi-a dovedit rezilienţa pe durata pandemiei, fiind mai puţin afectat de restricţii”, susţin rerprezentanţii Square 7. Square 7 Properties oferă şi servicii de project management (autorizare şi managementul construcţiei) pentru parteneri cu renume, cu care derulează colaborări pe termen lung. Printre aceştia se numără Immofinanz/CPI (cu proiectele Vivo Baia Mare, Victoria Park, IRIDE) şi Supernova (pentru tot portofoliul din România, respectiv Jupiter Piteşti şi galeriile Cora). De asemenea, compania oferă servicii de dezvoltare pentru partenerii tradiţionali din domeniul FMCG: Kaufland şi Lidl, alături de care au dezvoltat zone comerciale foarte atractive în fiecare dintre oraşele unde este prezent (Kaufland – 22 magazine şi Lidl – 9 magazine).

    Squarebox este compania care se ocupă de administrarea activelor imobiliare (property management), oferind servicii precum: contabilitate şi administrare SPV (special purpose vechicle), reprezentarea proprietarului în faţa autorităţilor, planificare, raportare şi control, trezorerie şi operaţiuni bancare, structurarea finanţării proiectului imobiliar, managementul relaţiilor cu chiriaşii.

    Switchboard este compania specializată în servicii de mentenanţă a activelor imobiliare (facility management): întreţinere, reparaţii şi curăţenie.

    Compania este prezentă cu parcuri de retail, ce sunt ancorate de Lidl sau Kaufland, în 24 de localităţi: Arad, Bacău, Baia Mare, Bistriţa, Brăila, Bucureşti (cu două parcuri – Mihai Bravu & Pipera Plaza), Buzău, Câmpina, Caransebeş, Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Iaşi, Medgidia, Mediaş, Mioveni, Odorheiu Secuiesc, Paşcani, Ploieşti, Reşiţa, Sighetu Marmaţiei, Slatina, Slobozia, Târgu Mureş şi Tulcea.

    Despre clienţii din portofoliu, antreprenorul spune că aceştia sunt investitori cu experienţă îndelungată pe piaţa imobiliară şi cu cerinţe extrem de clare în privinţa aşteptărilor legate de randamente, calitatea produselor care le sunt livrate şi coordonarea eficientă a bugetelor de investiţii şi administrarea produselor imobiliare gestionate de grup.

    Lista de chiriaşi include brandurile Fressnapf, DM, Sinsay, Kik, Sportisimo, Jysk, Pepco, Xpress, C&A, Numero Uno, TEDI, Hervis, New Yorker, Dr Max, Takko, CCC, Noriel, KFC, C&A, Deichmann, Flanco, House, Altex, LEMS, Techno, MaxiPet, Medimfarm, Merkur, Optica Otipfarm, Superbet, Attitude, Starbucks, Casa Berarilor, BT, Barber Shop, 5 a sec, PetMag, Porto Gallo, Real Food, HOT Woks, Catena, Lensa, Dinner Food, Pizza Bonita, Maria Pharmamed, El Pescador, Alioli El Pescador, Alioli, Sensiblu, Beijing Garden, Pasta Bar, Tabac Xpress, Tip Top, World Class, Auchan, Casa cu flori, Dovani, Atlantis Gold, H&M, Lc Waikiki, Klarmann, Plafar, Mon Jardin Patisserie, Exchange Office, Moonlight Club, Orange, Pepco, Animax, Metropolis, SMYK, Humana şi Jazz Serv.

    În ceea ce îi priveşte pe cei care trec pragul parcurilor de retail gestionate de companie, numărul acestora depăşeşte 150.000 de persoane, incluzând de la liceeni la familii cu venituri mici şi medii (25-45 de ani), pensionari şi persoane şi familii cu venituri peste medie şi chiar mari
    (35-55 de ani).

     

    Pipera Plaza. Ca timp, durata dezvoltării unui parc de retail poate varia de la doi la patru ani, luând în considerare ca primă etapă selecţia şi identificarea terenului pretabil pentru o astfel de dezvoltare.

    Baia Mare Shopping Park. Munca pentru dezvoltarea unui nou parc de retail începe de la procesul de selecţie a oraşelor şi identificarea terenurilor pretabile unei astfel de dezvoltări.

    Capitalismul sălbatic, educat pe parcurs

    Vorbind despre evoluţia pieţei de la venirea sa aici şi până în prezent, antreprenorul observă că, „având în vedere că lucrez pe piaţa locală încă de la finalul anilor ’90, schimbarea este una majoră în bine”. Astfel, dacă e să ne uităm la inflaţie, adaugă el, anul 1997 a avut un record negativ de 154,8%, în timp ce nivelul inflaţiei pentru 2022 a fost la 13,8%. „Chiar dacă anii postpandemici au fost extrem de dificili din această perspectivă, lucrurile nu se pot compara cu anii ’90, sau cum au fost denumiţi «anii capitalismului sălbatic?». Integrarea în Uniunea Europeană, precum şi în NATO a adus noi oportunităţi de dezvoltare economică, România şi-a construit o infrastructură nouă, salariile au crescut exponenţial, oraşele s-au dezvoltat. Pe lângă Bucureşti şi marile centre regionale – Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa şi Craiova – mai multe oraşe au cunoscut şi ele o dezvoltare substanţială, oamenii au devenit activi din punct de vedere comercial, iar nevoia de spaţii comerciale moderne a apărut firesc.”

    Potrivit lui Petshnikar, ceea ce s-a întâmplat în alte ţări din zona CEE, mai bine dezvoltate decât România, ne arată că este nevoie de parcuri de retail în suprafaţă de aproximativ 5.000-10.000 de metri pătraţi pentru oraşe sau comunităţi de 15.000-20.000 de locuitori. „Din acest punct de vedere, mai este încă loc de expansiune şi creştere pe piaţa locală.”

    Cât despre principala provocare întâmpinată în dezvoltarea businessului, antreprenorul spune că aceasta, şi cea care, „din păcate, rămâne în vigoare şi acum în România”, este lipsa unui cadru legislativ şi fiscal predictibil. „Schimbarea regulilor în timpul jocului, fără o perioadă tampon de pregătire, nu aduce avantaje României din perspectiva atragerii a noi jucători cu capital extern. Noi suntem investitori pe termen lung şi gândim planurile de afaceri pentru 5-10 ani. Operăm 25 de parcuri de retail şi lucrăm la autorizarea a alte cinci astfel de centre. Modificările recent discutate în coaliţie ne afectează serios business planurile anterior stabilite.” La aceasta aminteşte că se adaugă şi provocările ultimilor ani, cu care piaţa nu se confruntase anterior: pandemia de COVID, restricţiile îndelungate care au afectat direct industria de retail, războiul şi explozia costurilor. „Cred că adaptabilitatea a reprezentat cheia în depăşirea acestor situaţii, dublată de răbdare şi empatie pentru nevoile chiriaşilor noştri.”

    La capitolul „competiţie”, pe lângă investitorii specializaţi în parcuri de retail cum ar fi Prime Kapital sau Scallier, executivul aminteşte şi de jucătorii cu portofolii de malluri, precum AFI Europe sau Iulius, care au început să fie atraşi de parcurile de retail şi dezvoltă astfel de produse. Vede însă concurenţa drept un aspect benefic, ce duce la ridicarea per total a nivelului de calitate pentru produsele finale livrate către consumatori. „Noi avem un portofoliu unic de parcuri de retail prin dimensiune şi diversitate. Investim constant în clădiri noi, sustenabile, în concepte moderne de retail, adaptate la cerinţele din ce în ce mai exigente ale consumatorilor şi investitorilor.”

     

    De la concept la inaugurare

    În ceea ce priveşte tedinţele remarcate în piaţă, executivul notează că, în contextul postpandemic şi al inflaţiei galopante, oamenii şi-au modificat obiceiurile de consum, devenind mai prudenţi. „Cu toate acestea, este notabilă performanţa retailerilor de tip discount şi de tip pet shop în toată această perioadă, la care se adaugă magazinele de tip home & deco, pe fondul menţinerii sistemului de muncă hibrid. Pe fondul menţinerii tendinţei inflaţioniste, anul 2023 a accentuat preferinţa românilor către parcurile de retail, unde se regăsesc cu precădere chiriaşi tip discounter. Totodată, se remarcă faptul că în 2023 retailerii au continuat să susţină puternic investiţiile în modernizarea conceptelor de retail, ceea ce demonstrează încrederea în acest format de business.”

    Din rândul proiectelor şi obiectivelor viitoare, reprezentanţii companiei lucrează, printre altele, la definirea conceptelor şi autorizarea a încă cinci parcuri de retail atât în oraşe unde grupul este prezent, cât şi în oraşe noi, termenele de finalizare avute în vedere fiind 2024 – 2026. „Vom demara în scurt timp un nou proiect în Piteşti şi avem securizate mai multe locaţii în oraşe precum Arad, Galaţi, Constanţa sau Ploieşti.”

    Munca pentru dezvoltarea unui nou parc de retail începe de la procesul de selecţie a oraşelor şi identificarea terenurilor pretabile unei astfel de dezvoltări. „Continuă cu negocierea şi semnarea contractului de achiziţie a terenului, iar apoi toate etapele de dezvoltare: definirea conceptului şi a mixului de chiriaşi, proiectare, autorizare, negocierea şi semnarea contractului cu antreprenorul general, supervizarea procesului de construcţie şi respectarea termenilor agreaţi în contract, identificarea şi semnarea contractelor cu retailerii, finalizarea, predarea şi inaugurarea centrului.”

    Fiecare din această etapă este la fel de importantă, spune Clemens Petschnikar. „Dacă pot face o comparaţie mai plastică se aseamănă construcţiei unui set Lego. Dacă ai greşit o piesă trebuie sa te reîntorci să corectezi pentru a avea produsul final dorit.”

    Ca timp, durata dezvoltării unui parc de retail poate varia de la doi la patru ani, luând în considerare ca primă etapă selecţia şi identificarea terenului pretabil pentru o astfel de dezvoltare. „Etapele de negociere şi autorizare sunt cele mai îndelungate, construcţia durează în medie 9 luni. De cele mai multe ori când demarăm şantierul parcul are deja un grad mare de închiriere.”

    Executivul mai spune că şi „sustenabilitatea face parte din ADN-ul  a grupului de companii, pentru că gândim pe termen lung”. În acest sens compania investeşte în construcţii sustenabile, prietenoase cu mediul, ce aduc o valoare adăugată pe termen mediu şi lung. În prezent, 100% din totalul portofoliului este certificat BREEAM (scor Very Good) – un sistem „cu o reputaţie excelentă”, care certifică clădirile sustenabile. „Un pas în plus pentru componenta de mediu din strategia noastră ESG, am semnat de curând un parteneriat cu Eldrive Romania prin care vom monta staţii de încărcare electrice în tot portofoliul până la finalul anului viitor. Primele staţii sunt deja funcţionale în Giurgiu Shopping Park: patru staţii, marca ABB, de 50 kW Ă 22 kW, unde pot fi încărcate opt maşini electrice simultan.”

     

    Brick & mortar vs. online

    Despre viitorul industiei de retail tradiţional versus digital, antreprenorul este de părere că experinţa online este complementară celei de tip brick & mortar, iar cele două mai degrabă se completează, nu se concurează. „Avem deja mai multe exemple pe piaţa locală de retaileri e-commerce care au făcut pasul către magazine fizice, tocmai pentru că acest tip de comerţ oferă o interacţiune cu clientul pe care nu o poţi regăsi în cumpărăturile online.” În ceea ce priveşte parcurile de retail, spune că acestea încep să vină cu o ofertă din ce în ce mai diversificată atât de produse, cât şi de servicii, captând o gamă largă de cosumatori începând cu tineri liceeni sau studenţi până la pensionari. „Nu vedem în acest moment pentru piaţa românească o categorie care să fie 100% dedicată unui anume tip de comerţ. Aşa cum menţionam anterior, cele două tipuri de retail, offline şi online, sunt complementare. Pentru români mersul la shopping este o metodă de relaxare. Pe lângă cumpărăturile propriu-zise, se pot relaxa la o cafenea sau pot lua masa în familie sau alături de prieteni.”

    În viziunea sa, parcul de retail al viitorului va evolua spre conceptul de „convenience center”, care oferă clientului toate serviciile necesare zi de zi, într-un mediu modern, plăcut, confortabil şi care se diferenţiază de parcurile de retail obişnuite, prin ofertele suplimentare de servicii, gastronomie şi entertainment.   

     

    Carte de vizită

    Clemens Petschnikar, fondator şi CEO, Square 7 Properties

    • Născut în Austria, el deţine un master de la Universitatea de Economie din Viena;

    • Înainte de a-şi începe propria afacere a lucrat ca director executiv pentru Aldi şi REWE; în activitatea sa, a gestionat dezvoltarea şi inaugurarea a peste 500.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale;

    • În 2003 s-a lansat în antreprenoriat cu un prim business, Square 7 Properties.

  • Cei mai discreţi oameni de afaceri din România

    Au construit unele dintre celE mai mari companii româneşti. Au dezvoltat adevărate „imperii”, al căror business ajunge până la miliarde de euro anual. Au vândut afaceri pentru care au încasat zeci sau chiar sute de milioane de euro. Investesc în continuare în real-estate, agricultură, producţie sau retail. Fac banii să se mişte şi astfel ţin economia în priză. Şi totuşi, mulţi dintre ei sunt necunoscuţi publicului larg. Sunt printre cei mai discreţi oameni de afaceri locali.

    Unii au lăsat dintotdeauna ca munca lor să vorbească pentru ei. Alţii au ales să se retragă treptat din prim-plan, deşi continuă să facă jocurile în culise. Există însă şi cei care au dus discreţia la rang de artă. Astfel, nu doar numele lor, ci şi businessurile pe care le-au construit cărămidă cu cărămidă în capitalism sunt ţinute departe de ochii curioşilor. Nu de puţine ori, nu există nici măcar o imagine cu aceşti antreprenori care se pot plimba agale, nestingheriţi, pe Calea Victoriei, spre exemplu, îmbrăcaţi în haine ale unor branduri de lux „tăcut” (quiet luxury – trad.), care costă mii de euro, dar care nu „strigă” numele niciunui brand. Şi nimeni nu ar şti cine sunt ei.

    Şi totuşi, cine sunt cei mai discreţi oameni de afaceri locali?

    1. Zoltan Teszari,  Telecom – Digi/ RCS&RDS

    Istoric:
    A intrat în afaceri cu o tonetă de îngheţată în Oradea, oraşul în care s-a născut, după care, la începutul anilor ’90, a intuit potenţialul uriaş al serviciilor de televiziune. A urmat construcţia treptată, prin achiziţii şi dezvoltare organică, a unui imperiu în telecom, care este prezent acum şi în alte ţări din Europa. Deşi despre afacerea pe care a creat-o – Digi – există informaţii şi date financiare, dar nu numai, despre fondatorul ei, antreprenorul Zoltan Teszari, detaliile sunt (prea) puţine.

    2. Alin Niculae, Energie – Oscar Downstream, Real estate

    Istoric:
    Alin Niculae a dezvoltat de la zero cea mai mare companie petrolieră din România care nu face parte dintr-un grup internaţional. Afacerea Oscar Downstream a apărut pe piaţă la începutul anilor 2000, fiind înfiinţată de antreprenorul care văzuse potenţial în vânzările en-gros de carburanţi pentru companii. Apoi, odată ce afacerea a crescut, el a început să parieze şi pe imobiliare, fiind astăzi unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate din Bucureşti. 

    3. Sacha Dragic, Pariuri – Superbet, Fonduri de investiţii, Logistică

    Istoric:
    Sacha Dragic este fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de 15 ani. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 4-5 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi vizează o extindere globală, în contextul în care antreprenorul a atras în acţionariat fondul de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari din lume. Sacha Dragic este implicat şi în alte businessuri, precum fondul de investiţii Mozaik Investments, societatea de brokeraj Investimental, dar şi în real-estate şi altele.

     

     

     

    4. Horia Ciorcilă, Banca Transilvania, Real estate, Industria hotelieră

    Istoric: Bancherul-antreprenor Horia Ciorcilă, unul dintre fondatorii şi apoi preşedintele Băncii Transilvania, a început să construiască în urmă cu 25 de ani, în două camere înghesuite de pe malul Someşului din Cluj, alături de alţi oameni de afaceri, povestea unei bănci private. Practic, istoria Băncii Transilvania a început în 1994, în Cluj-Napoca, la iniţiativa a 13 oameni de afaceri, ideea fiind aceea de a crea o bancă locală, un brand „de Cluj“. Astăzi, Ciorcilă s-a retras din prim-plan când vine vorba de Banca Transilvania, care a ajuns între timp cea mai mare bancă din România după active. El e implicat şi în alte afaceri, din domenii precum hotelărie, sport şi real-estate.

     

     

     

    5. Roxana Maftei, Retail farmaceutic – Farmacia Tei

    Istoric:
    Era anul 1992 când antreprenoarea Roxana Maftei fonda Farmacia Tei, o unitate de retail farma amplasată, după cum îi spune şi numele, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în 2022 în acţionariat pentru a da un boost expansiunii.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum cinci ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acel brand atât în Capitală, cât şi dincolo de ea. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei.​

     

    6. Dan Stoicescu, Sindan Bucureşti (vândută către Actavis)

    Istoric:
    Dan Stoicescu (astăzi în vârstă de 71 de ani) este cel care în 2007 a încasat, conform datelor de la acea vreme, aproape 150 mil. euro de la grupul Actavis pentru compania farma Sindan, pe care o fondase cu 15 ani în urmă. El s-a retras atunci şi din business, şi din lumina reflectoarelor, mutându-se în Elveţia. Ce a făcut apoi? Antreprenorul declara în 2008 că el crede că viaţa poate fi prelungită prin nanotehnologie şi inteligenţă artificială, dar şi prin dietă şi printr-un stil de viaţă controlat. În 2008, Stoicescu declara pentru New York Times că „prefer să cheltui bani pe genomul meu decât pe un Bentley sau pe un avion“. Nu există informaţii despre ce face astăzi.

    7. George Brăiloiu, Crypto, Real-estate

    Istoric:
    Omul de afaceri George Brăiloiu, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, care a activat iniţial în energie, are astăzi investiţii masive în crypto şi real-estate. Conform datelor Business Magazin, el este unul dintre cei mai mari câştigători români din activitatea de cryptomonede.

    8. Octavian Creţu, Ape minerale – Romaqua

    Istoric:
    Acţionarul majoritar al Romaqua, producătorul Borsec, spunea anterior că intrarea pe piaţa apelor minerale a fost al doilea plan al său de business, după ce încercarea de a prelua de la stat producătorii de medicamente Sicomed şi Biofarm a eşuat.

    Grupul din industria băuturilor Romaqua, cu peste 2.000 de angajaţi în prezent şi afaceri de circa 1 mld. lei, se numără printre marile businessuri pornite de antreprenori români în primii ani după căderea regimului comunist, punctul de plecare fiind privatizarea companiei de stat Comchim prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts, preluarea companiei de către management şi salariaţi).

    9. Anca Vlad, Retail farmaceutic şi distribuţie – Grupul Catena – Fildas Trading

    Istoric: A vrut să fie chimistă, însă a intrat la Academia de Studii Economice (ASE) datorită unei profesoare care i-a spus că are înclinaţii înspre partea economică, spre nemulţumirea părinţilor care erau amândoi ingineri. Munca a început-o încă din timpul liceului, când lucra într-un laborator de chimie, înlocuind laboraţii care plecau în concediu. Iar apoi, „ca orice ASE-ist care vrea un bănuţ”, conform chiar declaraţiilor sale anterioare, a lucrat ca ghid la mare.

    Astăzi, Anca Vlad este cea mai puternică antreprenoare din România prin prisma businessului pe care l-a creat, e vorba de grupul Catena-Fildas, care a raportat pentru 2022 afaceri cumulate de 2,5 miliarde de euro din farmacii şi distribuţie de medicamente. Ea s-a retras însă treptat din lumea reflectoarelor, lăsând businessul să vorbească.

     

    10. Roger Akoury, Real estate, MARe (Muzeul de Artă Recentă)

    Istoric:
    Numele omului de afaceri Roger Akoury, originar din Liban, a fost multă vreme legat de cel al grupului farma A&D Pharma, ce cuprindea, printre altele, lanţul de farmacii Sensiblu. El, alături de ceilalţi antreprenori fondatori, a vândut businessul în urmă cu câţiva ani către fondul de investiţii Penta Investments, într-una dintre cele mai mari tranzacţii locale, evaluată la 350-400 de milioane de euro. Antreprenorul a vândut şi un alt business pe care l-a cofondat, retailerul de optică medicală OPTIblu, pentru a-şi concentra atenţia în ultima perioadă pe zona de artă de care e pasionat. El e, de altfel, şi colecţionar de artă. Una dintre cele mai recente investiţii cunoscute ale sale este MARe – Muzeul de Artă Recentă, care şi-a deschis porţile la început de octombrie 2019, în cartierul Primăverii din Bucureşti.

    11. Radu Dimofte, Real estate, Băneasa Shopping City, Practic SA, Retail restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Unii dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali prin prisma businessurilor create şi a poveştilor ţesute în jurul lor sunt partenerii Gabriel (Puiu) Popoviciu şi Radu Dimofte.

    Unii dintre primii oameni de afaceri locali din capitalism, cei doi au construit – împreună sau separat – businessuri în domenii diverse, de la imobiliare şi malluri, la restaurante şi retail. Cei doi au pornit la drum cu importul de calculatoare, dar au continuat apoi pariind pe afaceri de mari dimensiuni, aducând local francizele Pizza Hut (1994), KFC (1997) şi Taco Bell (2017). Tot ei sunt unii dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti.

    12. Sorin Creţeanu, Real estate – Comnord

    Istoric:
    Omul de afaceri Sorin Creţeanu e un important actor în real-estate prin firma Comnord, dar el controlează şi producătorul de materiale de construcţii Procema, un business ajuns la peste 700 mil. lei anul trecut.

    13. Robert Ludovic, Este cofondator al Amethyst. A fost acţionar-fondator la A&D Pharma şi Anima, dar a făcut exit.

    Istoric:
    Unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din industria farma şi din sectorul medical, Robert Ludovic, este fondatorul mai multor businessuri precum A&D Pharma (retail şi distribuţie farma), Amethyst (radioterapie) sau Anima (policlinici). Din cele două din urmă, el a făcut exit. Acum, pe profilul său de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn, el apare CEO al Quartz Healthcare din Luxemburg şi fondator Amthyst.

     

    14. Emanuel Muntmark, Energie – Monsson

    Istoric:
    Emanuel Muntmark, un om de afaceri suedez extrem de discret, este supranumit regele eolienelor, după ce a fondat, dezvoltat şi vândut mai multe proiecte în domeniul energiei verzi. Acum, el controlează Monsson, cel mai mare dezvoltator local de proiecte eoliene şi solare. Recent, Monsson a cumpărat „Casa cu Lei“, una dintre clădirile istorice de referinţă din Constanţa.

    15. Ioannis Papalekas, Real estate – Globalworth (pe care a vândut-o către miliardarul ceh Radovan Vitek)

    Istoric:
    Ioannis Papalekas a fost multă vreme unul dintre cei mai puternici, dar şi discreţi investitori din imobiliarele româneşti. De orgine grec, el a activat pe plan local în România de la începutul anilor 2000, dezvoltând Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România, care s-a extins şi în Polonia. Papalekas a vândut pachetul de acţiuni pe care îl deţinea la Globalworth în 2020, iar o parte din bani urma să îi investească în industria ospitalieră din Grecia şi Cipru, conform celor mai recente date.

     

    16. Gabriel Comănescu, Energie – GSP

    Istoric:
    Gabriel Comănescu este cel mai puternic antreprenor din Constanţa, controlând Grup Servicii Petroliere (GSP), singurul jucător românesc din forajul marin. El mai deţine şi alte businessuri, printre care şi hotelul Vega din Mamaia, cotat la cinci stele.

    17. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Retail DYI – Dedeman

    Istoric:
    Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială românească după cifra de afaceri, care au investiţii şi în alte domenii precum real-estate sau piaţa de capital, s-au retras în ultimul deceniu din prim-plan.

    18. Dragoş Dobrescu, Real estate – Monolit

    Istoric:
    Omul de afaceri Dragoş Dobrescu, unul dintre cei mai discreţi investitori imobiliari din piaţa locală, controlează grupul de firme Monolit. Informaţiile publice despre el sunt extrem de puţine, fiind cunoscut iniţial despre antreprenor faptul că dezvoltă clădiri de birouri de dimensiuni mici şi medii.

     

    19. Augustin Oancea, Energie – Tinmar Energy

    Istoric:
    Augustin Oancea este cel mai puternic antreprenor din energie, controlând Tinmar Energy, o companie de furnizare de energie fondată în 2001 şi care a ajuns la afaceri de 9,2 mld. lei anul trecut.

    20. Cezar Rapotan, Distribuţie materiale de construcţii – Arabesque

    Istoric:
    Înainte de ‘89, Cezar Rapotan a fost student la Facultatea de Mecanică din Galaţi şi declara anterior că se consideră norocos că a făcut parte în 1992 din prima generaţie de ingineri fără repartiţie de la stat. Omul de afaceri a deschis primul magazin de 200 de metri pătraţi specializat în distribuţia de materiale de construcţii în zona Ultimul Leu din Galaţi, iar ulterior s-a extins puternic, odată cu creşterea apetitului pentru construcţii pe piaţa locală. Anul trecut, businessul Arabesque al lui Cezar Rapotan a ajuns la 2,76 mld. lei.

     

     

    21. Alin Adrian Dociu, Distribuţie FMCG – Aquila

    Istoric: Aquila, companie listată la Bursa de la Bucureşti, este cel mai mare jucător de pe piaţa locală de distribuţie de bunuri de larg consum, cu afaceri de peste 1 mld. lei în primele şase luni din 2023. Despre cei doi fondatori ai grupului, printre care se numără şi antreprenorul Alin Adrian Dociu, nu se ştie însă aproape nimic. Pe site-ul companiei apare informaţia conform căreia Dociu a absolvit Universitatea Ploieşti – Facultatea de Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor, unde a obţinut diploma de inginer în profilul Petrol, specializarea Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Petrol şi Gaze.

     

    22. Mihai Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, Mobilă – Aramis Invest

    Istoric:
    Producătorul de mobilă Aramis Invest din Baia Mare, deţinut de antreprenorii Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, a trecut pragul de 2 mld. lei cifră de afaceri în 2022, după o creştere de 28%. Dacă datele despre business sunt publice, despre fondatorii lui nu există informaţii, la fel cum nu există nici imagini cu aceştia. Fiecare dintre cei doi e implicat în mai multe afaceri.

     

    23. Dorinel Umbrărescu, Construcţie drumuri – Spedition UMB, Tehnostrade, Sa&Pe Construct

    Istoric:
    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor.

     

    24. Eugen Banciu, Retail farmaceutic – grupul Dona

    Istoric:
    Istoria Dona a început în 1992, când medicul Eugen Banciu renunţa la o profesie în medicină pentru a înfiinţa prima farmacie. Patru ani mai târziu, în 1996, punea bazele Farmexpert, distribuitor de medicamente, pe care urma să-l vândă în 2013 către Alliance Boots. În 2014, a revenit în distribuţia de medicamente, în urma unei legi care obliga companiile să separe cele două activităţi. Modelul de business în care distribuţia şi retailul farma sunt legate este unul des întâlnit la vârful pieţei farmaceutice româneşti. Şi jucătorii mai mici, regionali, au început să dezvolte zona de distribuţie. Grupul Dona, cu farmacii şi distribuţie, a ajuns la 2,8 mld. lei afaceri în 2022.

     

    25. Marian Andreev, Industria alimentară – Prutul

    Istoric:
    Marian Andreev este unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, el controlând producătorul de ulei Prutul Galaţi.

     

    26. Dan Minulescu, Distribuţie FMCG – Macromex

    Istoric:
    A intrat în afaceri în anul 1992, iar primul său business l-a reprezentat agenţia de turism Dani Tour. Dan Minulescu a renunţat însă la această afacere după doar un an, pentru a intra în distribuţie, unde astăzi deţine Macromex, unul dintre cei mai mari distribuitori de produse alimentare din România.

    27. Constantin Duluţe, Agribusiness – Domeniile Avereşti

    Istoric:
    Constantin Duluţe, astăzi proprietarul producătorului de vin Domeniile Avereşti, este antreprenorul care a vândut holdingul agricol Agricost (cea mai mare fermă de cereale din România), din Insula Mare a Brăilei, către gigantul arab Al Dahra, într-o tranzacţie de 200 mil. euro.

     

    28. Ioan Tecar, Industria hârtiei – Samus Tec

    Istoric:
    Numele antrepre-norului Ioan Tecar este legat mai ales de cel al producătorului de hârtie Pehart Tec, pe care l-a vândut în mai multe tranşe către fondul de investiţii Abris Capital. Acum, el controlează mai multe firme din domenii di-
    verse, printre care con-
    structorul Samus Tec.

    29. Daniel Guzu, Agribusiness – Ana Are şi Domeniile Panciu, Imobiliare

    Istoric: Omul de afaceri Daniel Guzu, care s-a retras încet dar sigur din prim-planul mediului local de business, a construit de-a lungul anilor mai multe afaceri în domeniul materialelor de construcţii (Duraziv, Fabryo), pe care le-a vândut însă treptat unor grupuri gigant. Acum, el mai are, printre altele, producătorul de vin Domeniile Panciu şi producătorul de sucuri Ana Are.

    30. Raul Doicescu, Bog’Art

    Istoric: A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti. Apoi, a fondat Bog’Art la începutul anilor ‘90, companie ajunsă unul dintre cei mai mari jucători din industria construcţiilor. Sub umbrela Bog’Art, familia Doicescu a dezvoltat mai multe afaceri, precum Cons Construct (consultanţă în construcţii), Bog’Art Building Management (servicii de întreţinere şi administrare clădiri), Alusystem (construcţii de faţade la cheie), Bog’Art Steel (producţie de oţel-beton) şi Toni Trading (achiziţii de materiale de construcţii), potrivit site-ului grupului.

    31. Andrei Siminel, Fonduri de investiţii – Broadhurst Investment, Bănci – Libra Bank

    Istoric:
    Siminel Andrei, unul dintre cei mai puternici şi discreţi oameni de afaceri din România, este implicat în mai multe domenii şi activităţi, de la real-estate la brokeraj şi panificaţie. Cel mai recent, grupul Broadhurst Investment, condus de Siminel, a vândut afacerea Vel Pitar, cel mai mare producător de morărit şi panificaţie din România.

    32. Vladimir Cohn, Industria hârtiei, Real estate, Piaţă de capital

    Istoric:
    Vladimir Cohn este unul dintre cei mai puternici şi totodată discreţi antreprenori români. El a vândut, în 2018, firmele EcoPack Ghimbav şi EcoPaper Zărneşti grupului britanic DS Smith, într-o tranzacţie care s-a ridicat la o valoare de aproximativ 208 milioane de euro. La momentul vânzării, cele două companii ajunseseră la afaceri consolidate de 50 de milioane de euro, fiind lideri pe segmentele lor de business.

    Anul trecut, antreprenorul anunţa că vrea să construiască la Giurgiu o nouă fabrică de celuloză şi hârtie, o investiţie de 1,4 mld. lei (aproape 300 mil. euro).

    33. Enrico Perini, Reţeaua de magazine Romstal, Dealer auto

    Istoric: Enrico Perini, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri de pe piaţa locală, şi-a început businessul în România după ce şi-a dat demisia de la o firmă din Italia cu 12 angajaţi. A început prin vânzarea de calorifere şi pantofi, care erau comercializaţi cu o dubă, alături de un prieten. Povestea businessului său principal actual, Romstal, un retailer şi distribuitori de instalaţii şi materiale de construcţii, a început în 1994.

     

    34. Fraţii Ioan şi Viorel Micula, FMCG – European Drinks & Food, Real estate

    Istoric:
    Cei doi fraţi, Ioan şi Viorel Micula, au construit „imperiul” European Drinks & Food, ai cărui ani de glorie au fost cei de până la aderarea la UE şi imediat de după. Treptat, cei doi s-au retras din lumina reflectoarelor şi nici despre afacerile lor nu au mai fost comunicate multe informaţii.

    35. Vicenţiu Zorzolan, afaceri în real-estate sub mai multe companii

    Istoric:
    Vicenţiu Zorzolan este cel care în anii de boom a adus în România branduri de modă precum Esprit sau Women’s Secret în sistem de franciză. Antreprenorii români au ieşit treptat din afacerile de modă, lăsând giganţii internaţionali Inditex (proprietarul Zara) şi H&M să se bată pentru primele poziţii în top. Ei au ieşit totodată din atenţia publică, deşi cei mai mulţi dintre ei rămân implicaţi în businessuri secundare. Zorzolan e implicat, conform datelor BM, în real-estate.

    36. Puiu Popoviciu, Real estate – Băneasa Shopping City, Imobiliare

    Istoric:
    Numele lui Puiu Popoviciu este legat de multe afaceri, chiar şi de începuturile Ikea în România, retailerul suedez fiind prezent local iniţial în sistem de franciză, pentru ca apoi să intre direct. Şi totuşi, cel mai cunoscut proiect al celor doi antreprenori – Popoviciu şi Dimofte – este complexul comercial Băneasa, ancorat de Băneasa Shopping City. Lista businessurilor nu se termină însă aici.

     

     

    37. Gruia Stoica, Transportator feroviar – Grampet

    Istoric:
    Omul de afaceri Gruia Stoica controlează grupul Grampet, prezent în zece ţări europene. Cea mai mare companie din grup este GFR – transportator privat de mărfuri pe calea ferată.

     

    38. Vasile Mureşan, Distribuitor ţigări – Punctual Comimpex

    Istoric:
    Punctual Comimpex din Cluj-Napoca, o afacere activă în domeniul distribuţiei de ţigări, deţinută de antreprenorul Vasile Mureşan, a finalizat anul 2022 cu o cifră de afaceri de peste 900 mil. lei, în creştere cu aproximativ 7% faţă de anul anterior. Distribuitorul clujean se numără printre cele mai mari 100 de companii controlate de antreprenori români, însă despre fondatorul său există foarte puţine informaţii.

     

    39. Sorin Paul Stănescu, Singureni Manor Equestrian Retreat

    Istoric:
    Sorin Paul Stănescu, naşul fiului lui Dragnea, a vândut în 2019 Farmavet şi alte două companii active în zona de furaje şi zootehnie către un fond de investiţii controlat de Banca de Export-Import a Chinei. Apoi, el a transformat o pădure de 700 de hectare din satul Singureni, judeţul Giurgiu, într-un complex turistic de lux.

    40. Becze Tibor, Distribuitor FMCG – Amigo Intercost

    Istoric:
    Amigo & Intercost SRL este cea mai mare companie a Amigo Group, având ca obiect principal de activitate distribuţia de băuturi. Firma Amigo a fost înfiinţată în anul 1992 de către antreprenorul Tibor Becze, fost patinator.

    În 2000, compania a fuzionat cu o firmă competitoare, Intercost (Jozsef Biro fiind unul dintre fondatori), creând astfel grupul Amigo & Intercost.
    Grupul Amigo include companiile Amigo SRL, Amigo & Intercost SRL şi Harghita Retail SRL, potrivit unor informaţii furnizate anterior
    de oficialii Amigo Group.

     

    41. Cristian Ludovic Pop, Animax (pe care a vândut-o), acum real-estate

    Istoric:
    Antreprenorul Cristian Ludovic Pop, care nu a oferit niciodată vreun interviu şi cu care nu există imagini, este cunoscut drept fondatorul lanţului de pet-shop-uri Animax, pe care l-a vândut anterior către un fond de investiţii. Apoi, el s-a orientat în principal către real-estate, conform datelor BM, însă e activ în mult mai multe businessuri, ce operează inclusiv în Pet Factory, activ tot în zona de hrană pentru animale. El e acţionar şi în fondul Sparking Capital.

    42. Frank Timiş, Agricultură, Minereuri, Real estate

    Istoric: Omul de afaceri Frank Timiş este cel care a iniţiat proiectul minier Roşia Montană şi care are dublă cetăţenie, atât română cât şi australiană, în urmă cu zece ani fiind chiar cel mai bogat român. Acum, el e activ în Africa, atât în domeniul minereurilor, cât şi în agricultură, printre altele.

    43. Ferenc Korponay, Hrană pentru animale de companie

    Istoric: Ferenc Korponay, cunoscut pentru că a fondat, dezvoltat şi apoi vândut businessul Maravet, activ în domeniul produselor pentru animale, a revenit recent în forţă în prim-plan în acelaşi sector printr-o achiziţie. Mai exact, firma Biovet Distribution SRL din Bucureşti, controlată de Ferenc Korponay (73%), Mihai Cristian Huziconschi (19%) şi Iudita Andreea Korponay (8%), a preluat compania Montero Vet SRL din judeţul Ilfov.

     

    44. Liviu Tudor, Real estate, Birouri – Genesis Property

    Istoric:
    Antreprenorul Liviu Tudor este unul dintre principalii investitori din zona de office din piaţa de real-estate.

     

    45. Robert Coman, francizele Dolce&Gabbana, Valentino

    Istoric:
    Robert Coman, unul dintre fondatorii distribuitorului şi retailerului IT Best Computers, care a fost implicat şi în afaceri cu energie, a adus în România – alături de soţia sa Rada Coman – francizele brandurilor de lux Dolce&Gabbana şi Valentino în România.

     

     

    46. Marius Bucur, Agricultură – Brise Grains

    Istoric:
    Marius Bucur, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, a fondat imperiul agricol Brise, ce cuprinde, printre altele, un puternic trader agricol.

     

    47. Lucian Vlad, Reţea de restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Lucian Vlad, Radu Dimofte şi Nicolae Badea au fost singurii acţionari ai Sphera Franchise Group înainte de listarea la bursă a companiei.

     

    48. Simion Ioan Apreutese, Transportator auto – International Alexader

    Istoric:
    Simion Ioan Apreutese a fondat în 2003 compania de transport marfă International Alexander din Arad. Dezvoltarea grupului la afaceri de 280 mil. euro anul trecut s-a făcut atât direct, cât şi prin achiziţii.

     

    49. Veronica Guşă de Drăgan, Distribuţia de gaze – Butan Gas

    Istoric:
    A absolvit cursurile Facultăţii de Drept şi a început să lucreze la 22 de ani. Ea s-a căsătorit în 1995 cu Iosif Constantin Drăgan, care avea la acea vreme 78 ani, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din România, cel care a înfiinţat grupul Butan Gas. În 2001, omul de afaceri decide să cedeze conducerea operaţiunilor grupului către soţia sa, Veronica Guşă, care a ocupat de atunci funcţia de preşedinte executiv al ButanGas. După decesul soţului ei, în 2008, ea a devenit unicul acţionar al grupului de firme.

     

    50. Ionuţ Dumitrescu, Imobiliare, Logistică

    Istoric:
    Ionuţ Dumitrescu, fondatorul Element Industrial, este unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate.

     

     

    51. Alexandru Mircea Mihăescu, Transportator naval – TTS

    Istoric:
    Antreprenorul Alexandru Mircea Mihăescu este acţionar în cadrul transportatorului fluvial de mărfuri Transport Trade Services (TTS), listat la BVB. El este activ şi în real-estate şi în agricultură.

     

    52. Dan Drăgoi, Operator portuar – Comvex, Real estate

    Istoric:
    La un an după Revoluţie, la marginea portului Constanţa, departe de lumea fermecătoare a containerelor şi a comerţului internaţional, câţiva tineri puneau bazele unui proiect pentru care aveau ambiţii mari. Dan Drăgoi era unul dintre ei. La trei decenii distanţă, compania reprezintă cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, care se întinde pe o suprafaţă de peste 700.000 mp în sudul portului şi care generează afaceri anuale de 100 de milioane de lei.

     

    53. Mihai Felescu, agricultură

    Istoric: Mihai Felescu, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri locali, e un nume cu greutate în agricultura locală. În 2014, el şi Cătălin Trandafir au vândut United Shipping Agency din Constanţa, care deţine un terminal gigantic de export în Port, către traderul Nidera, într-o tranzacţie de 50 mil. euro. Ei au rămas însă implicaţi în agribusinessul local.

     

    54. Liviu Ghebaur, operator portuar

    Istoric: Oamenii de afaceri români Liviu Ghebaur şi Ion Vasile au parafat acum circa un deceniu o tranzacţie record în portul Constanţa, prin predarea controlului asupra operatorilor portuari North Star Shipping şi Minmetal către traderul american ADM. Tranzacţia este estimată la 90 mil. euro. Ghebaur apare în continuare acţionar direct în câteva companii, dar de dimensiuni mici şi medii.

     

    55. Damian Mereu, Producătorul de biscuiţi – Croco, Imobiliare

    Istoric:
    Damian Mereu este antreprenorul care deţine compania Croco din Oneşti, judeţul Bacău, unul dintre cei mai mari producători de biscuiţi de pe piaţa românească. El este totodată un important investitor imobiliar.

     

    56. Dorin Mateiu, Imobiliare

    Istoric:
    I s-a spus „regele mezelurilor din Transilvania” după ce a reuşit să pună Elit Cugir pe harta celor mai mari jucători din domeniu. A trecut cu fabrica printr-o insolvenţă şi a ajuns să vândă businessul din sectorul mezelurilor către gigantul chinez Smithfield. Dorin Mateiu nu a repornit motoarele în sectorul alimentar cum ar fi făcut mulţi antreprenori, ci s-a implicat în imobiliare şi, în trei ani, a câştigat câteva milioane de euro, doar dintr-o vânzare. Este un om de afaceri discret, care de-a lungul timpului a avut puţine declaraţii în presă sau ieşiri la conferinţe de presă. Businessul care l-a consacrat la nivel naţional este producătorul de mezeluri Elit Cugir, pe care antreprenorul l-a pus pe picioare în 2002.

     

    57. Cătălin Trandafir, Agricultură

    Istoric:
    Cătălin Trandafir este un antreprenor cu vechime în agricultura locală, cea mai importantă mutare a sa fiind cea din 2014, când a vândut, alături de Cătălin Trandafir, United Shipping Agency din Constanţa, care deţine un terminal gigantic de export în Port, către traderul Nidera într-o tranzacţie de 50 mil. euro. Ei au deţinut împreună şi Agrirom, care activează şi în sectorul producerii şi comercializării de cereale, pe care de asemenea au vândut-o.

     

    58. Aurel Kober, Vopseaua Köber, Real estate

    Istoric:
    Cu o experienţă de peste 30 de ani, Köber este lider necontestat al pieţei româneşti de lacuri şi vopsele pentru uz casnic şi industrial. Companie privată, cu capital 100% românesc, Köber a fost fondată de antreprenorul Aurel Kober, care a lucrat ca inginer la şantierul naval Severnav din Drobeta Turnu-Severin. El a început afacerea cu lacuri şi vopsele Kober în 1991, împreună cu soţia sa Mariana.

     

    59. Jabbar Kanani, Agribusiness – Agricover

    Jabbar Kanani (60 ani), născut în oraşul Mianeh, care aparţine de Azerbaidjanul de Est, a venit în România în 1985 să studieze la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“. S-a format ca medic, însă nu şi-a urmat profesia, ci a devenit antreprenor din vocaţie, iar în cei peste 30 de ani de experienţă a dezvoltat afaceri în domenii precum bunurile de larg consum, producţia alimentară şi agribusiness.

    Agricover Holding, grup ale cărui baze le-a pus în 2000, este una dintre cele mai cunoscute afaceri din agrobusiness.

  • Unde-s doi, puterea creşte: după modelele – destul de rare – ale unor mari corporaţii, mai multe afaceri româneşti au ales în ultima perioadă să se asocieze. Care sunt cele mai noi afaceri „surori”?

    „Ca de la mic la mic” este expresia care defineşte cel mai bine discuţiile dintre micii antreprenorii locali care ajung să încheie parteneriate. După modelele – destul de rare – ale unor mari corporaţii, mai multe afaceri româneşti au ales în ultima perioadă să se asocieze, dând naştere unor colecţii speciale de produse şi ajungând la un public mai amplu, în spiritul filosofiei că două minţi sunt mai puternice şi mai creative decât una singură. În culisele unor astfel de colaborări a intrat Business Magazin, pentru a afla cum sunt evitate conflictele, care sunt avantajele şi, mai ales, dacă există şi dezavantaje.

     

    Boiler x Guido

    Poate cel mai mare avânt de popularitate – sau cel puţin primul – pentru cafeneaua Boiler X Guido a venit odată cu aranjamentul floral creat în perioada Crăciunului din 2022 pe faţada cafenelei de pe Calea Victoriei. Localul a prins contur în urmă cu aproape un an. Guido exista deja ca prăjitorie de cafea de specialitate, fiind un business fondat în anul 2014. Boiler, la rândul său, a început să existe în anul 2016, însă a trecut la o dezvoltare mai intensă începând cu anul 2020, cel mai reprezentativ spaţiu cu acest nume fiind cafeneaua de la Piaţa Muncii din Capitală. „La începutul anului 2021, am început să prăjim white label pentru Boiler, adică să prăjim loturi de cafea exclusive sub brandul lor. În primăvara anului 2021, am început discuţiile referitoare la spaţiul de pe Calea Victoriei, spaţiu care funcţiona sub brandul Fellow One din 2016 şi care urma să fie dezvoltat. Am ajuns la un acord de operare de către Boiler a spaţiului sub acest parteneriat, cu numele Boiler X Guido, în vara anului 2021, pentru ca de la 1 octombrie 2021 să înceapă transformarea”, povesteşte Adrian Simion, fondatorul Guido. Un an mai târziu, s-a deschis Boiler X Guido, iar logica parteneriatului a fost ca cele două businessuri să îmbine expertiza lor în lumea cafelei cu dorinţa şi capacitatea de a o implementa în localuri cu identitate proprie, fără a se reduce doar la cafea, ci extinzându-se către tot ceea ce presupune experienţa gustului. „Două branduri în expansiune comunică mai bine şi sunt mai atrăgătoare pentru public. Apoi echipele vin cu expertiza şi capacităţile proprii de dezvoltare şi le pun la comun. Aşa apar şi challenge-uri, dar cu rezultate pozitive atât pentru spaţiul operat în comun, cât şi pentru fiecare identitate în parte.” Ca în orice „mariaj”, spune Adrian Simion, apar tot timpul mici conflicte, însă în timp se aplanează, pentru că scopul comun le face să pălească. Este acest gen de colaborări o adevărată tendinţă în lumea micilor antreprenori? „Să pui la un loc viziuni cel puţin parţial diferite, dar şi interese proprii, nu este tocmai uşor şi nu cred că va deveni un trend, ci mai degrabă vor apărea parteneriate conjuncturale sau care au la bază o relaţie personală anterioară”, este el de părere.

     

    Huna şi Empath

    Pe Ana Tărnăuceanu de la Huna şi Cristina Craiciu de la Empath le-a adus împreună un târg pentru antreprenori, Bounty Fair din Bucureşti. Huna este un atelier de accesorii din piele reciclată şi vegană, iar Empath – un business cu tricouri şi accesorii care promovează ideea de sustenabilitate. Când s-au întâlnit, cele două antreprenoare au dat naştere unor noi idei. „Ne-am dat seama că avem multe în comun, iar eu ştiu că îi urmăream (pe cei de la Empath – n. red.) de ceva timp pe social media. Ne-am propus ca, dacă tot avem atât de multe valori comune, să colaborăm. Au urmat câteva telefoane, câteva idei aşternute pe foaie şi produse-prototip şi aşa s-a născut unul dintre cele mai iubite portofele pe care le-am făcut vreodată – portofelul Feel the Nature, inspirat din formele şi culorile naturii, pe lângă multe alte produse”, povesteşte Ana Tărnăuceanu de la Huna.

    La rândul ei, şi Cristina Craiciu de la Empath urmărea activitatea Huna, aşa că întâlnirea fizică nu a fost decât prilejul de care era nevoie pentru un parteneriat. „Nouă ne place mult să facem colaborări, dar selectăm cu atenţie partenerii cu care lucrăm. Cred cu tărie că atunci când eşti atent la cel sau cei cu care colaborezi, un astfel de parteneriat are numai avantaje. Acesta poate genera idei inspirate în urma sesiunilor de brainstorming, poate contribui la diversificarea gamei de produse şi ne poate ajuta să ne conectăm cu noi comunităţi. Mai mult, un astfel de parteneriat poate facilita şi un transfer de încredere între părţi, consolidând relaţia cu clienţii ambelor afaceri”, spune Cristina de la Empath. Şi Ana Tărnăuceanu spune că acest gen de parteneriate o ajută să-şi stimuleze creativitatea, să-şi alimenteze dorinţa de a experimenta lucruri noi. A avut până acum mai multe colaborări cu diferiţi antreprenori creativi şi spune că nu a identificat vreun dezavantaj în a face asta. „Dacă este o comunicare deschisă şi totul se dezvoltă cu sinceritate şi mai ales cu plăcere, nu văd unde ar putea să existe neînţelegeri.”

     

    La Huna şi Empath. Unul dintre rezultatele colaborării dintre Huna şi Empath este portofelul Feel the Nature, inspirat din formele şi culorile naturii.

    Numărul parteneriatelor între antreprenori care gestionează startupuri este în creştere, constată Cristina Craiciu, iar rezultatele acestor parteneriate sunt, de regulă, produse cu succes la public. „Există antreprenori care simt nevoia de a controla afacerea până în cele mai mici detalii şi sunt mai înclinaţi spre o abordare individualistă, preferând să ia decizii independent şi să evite implicarea altor părţi. Pe de altă parte, sunt şi antreprenori care adoptă o abordare mai flexibilă, concentrându-se pe imaginea de ansamblu şi dezvoltarea afacerii. Aceşti antreprenori sunt deseori deschişi către colaborări şi văd parteneriatele ca pe o oportunitate de a îmbogăţi perspectiva afacerii şi de a accesa resurse noi. Nu-mi dau seama dacă există neapărat o tendinţă spre una dintre variante, dar ce pot să spun este că, în ultimul timp, am văzut foarte multe parteneriate faine între mici afaceri şi foarte multe produse reuşite din astfel de colaborări.”

    Şi Ana spune că vede aceeaşi tendinţă, admiţând totuşi că, mai ales la început, când un antreprenor este obişnuit să facă totul singur, este destul de dificil să împartă „bucătăria” afacerii cu altcineva, acest lucru presupunând renunţarea parţială la control. „Acum sunt doi artişti care lucrează, nu doar unul. Cred că trebuie să găseşti şi persoanele potrivite cu care poţi colabora, astfel încât să aducă amândurora un beneficiu – din punctul de vedere al produselor, al imaginii, al creativităţii şi multe altele”, adaugă Ana Tărnăuceanu.

     

    MiT Burgărie şi Zmeur

    Între burgeri şi prăjituri, Mari Matei şi Cristina Mehedinţeanu au creat o punte de legătură savuroasă atunci când s-au gândit să le aducă sub acelaşi acoperiş, adică în localul MiT Burgărie, pe care Mari, alături de soţul şi de prietena ei, l-au deschis în 2020, în Popeşti-Leordeni. „Pe la începutul anului 2023, ne-am dat seama că aveam nevoie de un desert în meniul nostru. Noi nu suntem şi cofetari, aşa că ne-am gândit că este bine să întrebăm afaceri mici, de profil, să vedem dacă ne înţelegem. Am luat legătura cu cei de la cofetăria Zmeur, ne-am văzut în locaţia noastră, am discutat puţin, ca de la mic la mic, şi am zis să facem un test. Testul s-a transformat în colaborare bună”, povesteşte Mari Matei. Cristina Mehedinţeanu şi Nicolae Grigore au pus bazele laboratorului de cofetărie Zmeur în anul 2022, după mai mulţi ani în care au studiat şi au profesat în domeniu. Ea a lucrat ca pastry chef în Londra la mai multe restaurante şi cofetării cu nume mari, precum Harrods, Ottolenghi şi Cakes and Bubbles by Albert Adria, în timp ce el a profesat ca chef şi pastry chef în Norvegia. „MiT are acelaşi concept ca noi, care producem prăjituri din ingrediente naturale şi proaspete. Ei fac produse artizanale, burgeri realizaţi curat şi fără aditivi, cu sosuri făcute în casă şi serviţi cu bere artizanală. Nouă ni s-a părut foarte frumos să găseşti un loc unde toate produsele să fie de calitate şi realizate cu simţ de răspundere”, povesteşte Cristina Mehedinţeanu.

    MiT Burgărie şi Zmeur

    De la începutul acestui an, la MiT Burgărie se găsesc prăjituri şi torturi artizanale, nu foarte dulci, dar foarte gustoase de fiecare dată.

    Aşa că de la începutul acestui an, la MiT Burgărie se găsesc prăjituri şi torturi artizanale, nu foarte dulci, dar foarte gustoase de fiecare dată. „În cofetărie, trebuie să stăpâneşti foarte bine tehnica. De la Zmeur avem mereu aceeaşi calitate, nu e o dată tortul crescut, o dată necrescut, o dată însiropat, o dată uscat. Este perfect de fiecare dată. O afacere mică cum este a noastră a decis de la început că nu le putem face pe toate. Nu avem un meniu à la carte, burgerul este ce ştim să facem şi pe lângă el mai avem câteva produse. Nu avem spaţiul şi echipamentele necesare producerii de deserturi, iar cheltuielile ar fi mult prea mari pentru necunoscători”, spune Mari Matei de la MiT Burgărie. Mai mult, completează ea, a vrut să susţină tot un business local, mic, în care se munceşte mult, iar antreprenorii se implică personal. Nu de puţine ori, după ce clienţii gustă din produsele Zmeur, ajung să comande din acelaşi loc torturi şi prăjituri pentru aniversări sau alte evenimente. „Ne ajutăm între noi, micii antreprenori locali, artizani, ne promovăm şi ne sprijinim reciproc. Este mare lucru. Pentru noi, o colaborare constantă înseamnă un flow constant de venit, care, desigur, ajută un business să meargă mai departe. Este win-win”, spune Cristina Mehedinţeanu. Filosofia în cazul celor două afaceri este să colaboreze astfel încât să afle cât mai multă lume de ambele branduri. Nu totdeauna însă două părţi ajung să aibă aceeaşi viziune, aşa că, atunci când se întâmplă, este un succes. Cel mai important este ca ambii parteneri să aibă de câştigat dintr-o asemenea colaborare. Nu este imposibil, dar cu siguranţă este destul de greu, spun cele două antreprenoare.

     

    Ohvăz şi Vacaju

    Pentru cei atenţi la alimentele pe care le consumă şi, poate, adepţi ai dietelor vegane, Ohvăz şi Vacaju sunt două branduri locale care le sunt familiare. Pentru că publicul lor este în mare parte comun, cele două mici afaceri au hotărât să lucreze împreună, dând astfel naştere unui parteneriat. Practic, pentru o perioadă de timp, toţi clienţii care cumpără produsele Ohvăz primesc, împreună cu comanda lor, şi o mostră de Vacaju Cioco, adică o băutură vegană pe bază de caju, îmbogăţită cu gustul de ciocolată. „Discut în mod regulat cu diverşi antreprenori care au afaceri deosebite, bazate pe nişte principii sănătoase, cu care rezonez. Cristina de la Vacaju este deschisă şi povestim din când în când la telefon, astfel încât să ne ajutăm reciproc. Colaborarea a venit natural, nu a fost nimic forţat sau negociat, iar asta fiindcă e uşor să te înţelegi cu persoane care se luptă cu aceleaşi probleme cu care te confrunţi şi tu. Între Ohvăz şi Vacaju sunt mai multe asemănări decât diferenţe”, spune Cristian Barin, fondatorul Ohvăz.

    Ohvăz şi Vacaju

    Pentru o perioadă de timp, toţi clienţii care cumpără produsele Ohvăz primesc, împreună cu comanda lor, şi o mostră de Vacaju Cioco, adică o băutură vegană pe bază de caju, îmbogăţită cu gustul de ciocolată.

     

    Pentru Cristina Nesterov, antreprenoarea de la Vacaju, ideea de parteneriate între brandul ei şi alte mărci locale a venit cu mai mult timp în urmă. Confirmarea că publicul este dornic de astfel de asocieri a venit după o colaborare cu un alt brand românesc, Enroush, care comercializează produse pentru igiena intimă a femeilor. Timp de o lună, clientele Enroush s-au bucurat la achiziţie de o gustare sănătoasă de la Vacaju. Campania a fost atât de apreciată încât va fi reluată în această toamnă. „Cu Ohvăz, produsele noastre sunt complementare şi ne bucurăm să ajungem la oameni care înţeleg cât de important este să mănânce sănătos, fără zahăr rafinat şi cât mai puţin procesat”, spune Cristina Nesterov.

    Cristian Barin spune că, într-un asemenea parteneriat reuşit, nu există dezavantaje, principalul beneficiu fiind că două branduri mici, româneşti, se pot susţine unul pe altul. „Antreprenorii care au o oarecare experienţă şi au trecut prin «tranşee» sunt deschişi. Vorbim aceeaşi limbă. Avem aceleaşi probleme, aceleaşi dificultăţi. Astfel, rezonăm din primele minute. Personal, nu văd niciun alt antreprenor ca pe un inamic sau concurent pe care trebuie să-l înving. Chiar dacă avem produse similare, precum biscuiţi sau cereale de tip granola. Le doresc sincer succes”, spune Cristian de la Ohvăz. Avantajul în cazul unui astfel de parteneriat, crede Cristina de la Vacaju, ţine de brand awareness, două minţi putând să ţintească mai bine publicul potrivit decât una singură. „Investiţia în marketing este costisitoare, dar asocierea cu branduri care au valori la fel de puternice ca ale noastre ne ajută să construim comunitatea strânsă pe care ne-o dorim. Din fericire, deschiderea este foarte mare din partea micilor antreprenori din România”, completează Cristina Nesterov. Chiar şi cu branduri care ar putea fi competitori, ea spune că a avut relaţii de prietenie, împărtăşind experienţe, sfaturi şi greşeli, cu dorinţa de a se susţine reciproc.

     

    PlantUp x Odyssée Candles

    Pentru Raluca Ţenea şi Denisa Ghizolu, stabilirea unui loc comun în care să-şi reunească pasiunile – plantele şi lumânările parfumate – a venit ca o decizie firească. Au creat astfel un concept de-a dreptul inovator în Bucureşti. „Acest parteneriat a fost iniţiat cu un an în urmă, când am început să organizăm evenimente de tip pop-up shop în diverse locaţii din oraş şi, de asemenea, prin participarea la târgurile care promovează businessurile locale. Astfel, publicul ne-a perceput în această formulă de colaborare şi, cum de mult timp visam la un spaţiu fizic în care să ne putem exprima creativitatea, următorul pas a fost începerea demersurilor pentru găsirea unei astfel de locaţii cu un şarm aparte”, povesteşte Denisa Ghizolu.

    Odată cu găsirea spaţiului fizic, chiar în centrul Bucureştiului, pe strada Silvestru, într-o casă interbelică, a început conturarea unui concept unic. S-au implicat în renovarea casei şi în crearea unui spaţiu călduros prin obiectele şi plantele alese, dar şi extrem de parfumat datorită aromelor de cameră Odyssée. „Un parteneriat între mici businessuri, cum este al nostru, aduce multiple avantaje. În primul rând, ne permite să combinăm cunoştinţele noastre specifice şi să ne completăm reciproc. Astfel, putem inova şi dezvolta lucruri unice pe care nu le-am fi putut realiza cu uşurinţă individual. De asemenea, partajarea resurselor financiare şi logistice ne-a ajutat să reducem costurile şi să creştem eficienţa.” Comunicând deschis şi clar, Denisa şi Raluca se asigură că viziunile lor sunt comune şi astfel evită eventuale tensiuni în timpul colaborării.

    PlantUp x Odyssée Candles

    Magazinul PlantUp x Odyssée – The Fragrant Garden este unui spaţiu călduros prin obiectele şi plantele alese, dar şi extrem de parfumat, datorită aromelor de cameră Odyssée.

     

    Din experienţa lor, au observat o tendinţă ascendentă de interes către astfel de parteneriate, din partea micilor antreprenori. „Într-o piaţă competitivă, colaborarea între businessuri cu domenii de activitate complementare poate aduce avantaje semnificative, precum creşterea vizibilităţii şi accesul la noi pieţe. Astfel de parteneriate permit antreprenorilor să-şi extindă portofoliul de produse sau servicii, să inoveze şi să ofere soluţii mai complexe şi mai atractive pentru clienţi.” Tocmai de aceea, după ce magazinul PlantUp x Odyssée – The Fragrant Garden s-a stabilizat, cele două antreprenoare au adus alături de ele şi produse alte altor diverşi creatori locali, ducând astfel mai departe un obicei la conturarea căruia pun şi ele umărul.

     

    Andreea Illustration şi Sunday Bites

    Spiritul jucăuş al ilustraţiilor făcute de Andreea Mironiuc a fost ceea ce i-a atras pe fondatorii brandului de unt de arahide Sunday Bites să încheie o colaborare cu Andreea Illustration, dând naştere unor colecţii noi de produse. „Cunoşteam brandul Sunday Bites din online şi îi admiram pe Anca şi pe Alex (fondatorii Sunday Bites – n. red.) pentru că au avut curajul să-şi deschidă propria afacere, urmând nişte principii importante: produse fără zaharuri şi aditivi, cât mai naturale. În momentul în care Anca mi-a scris cu o propunere de colaborare m-am bucurat mult. Atunci când lucrezi cu branduri în care crezi, întregul proces de lucru devine mai uşor”, povesteşte Andreea Mironiuc.

    Primul proiect la care au lucrat împreună a fost o cutie cadou de Crăciun, disponibilă pe site-ul Sunday Bites. Pe lângă o selecţie de produse Sunday Bites, Anca Fîrtat şi Alex Stoianovici îşi doreau să adauge şi un semn de carte ilustrat. Şi aici a venit rolul Andreei. „Pentru design, m-am gândit să creez nişte personaje simpatice, inspirate din cele mai populare produse ale lor. Am păstrat culoarea etichetei şi formele borcanelor, iar mai apoi m-am jucat cu designul şi am adăugat şi feţe zâmbitoare, semnătura mea. Pe lângă aceste personaje, am mai ilustrat şi câteva preparate pe care le poţi pregăti: pâine cu unt de arahide şi marmeladă, un bol cu ovăz, fructe şi unt de caju, pâine prăjită cu unt de arahide şi banane.”

    După designul personajelor, Andreea a finalizat grafica pentru semnele de carte, iar Anca şi Alex s-au ocupat de print şi de adăugarea unei felii de lămâie uscate ca decoraţiune pentru semnul de carte. Aceste personaje simpatice şi-au făcut apariţia după ceva timp şi pe câteva sacoşe din bumbac, împreună cu mesajul „Spread kindness”. În următoarea perioadă, ilustraţiile vor popula şi site-ul sundaybites.ro. „Un avantaj foarte important pentru mine este că lucrez cu branduri în care cred. După ce am descoperit produsele lor, am constant în meniu untul de arahide crunchy şi crema de alune de pădure. Un alt avantaj este că, lucrând cu oameni faini pe o perioadă mai lungă de timp, le afli povestea şi ajungi să te împrieteneşti cu ei, lucru care mă bucură tare mult.”

    Andreea Mironiuc spune că, de-a lungul timpului, a avut multe colaborări cu branduri mici, iar acum simte o deschidere şi mai mare în această direcţie.  „Cred că e mai uşor să abordezi pe cineva cam la acelaşi nivel ca tine, însă într-o altă zonă de business, decât să dai un search pe google după «servicii de ilustraţie», de exemplu.” De asemenea, social media este un spaţiu în care multe branduri se cunosc şi se susţin, iar această conexiune se transformă în parteneriate de multe ori. „Eu personal am avut doar experienţe pozitive şi voi continua să colaborez cu alte afaceri independente. Pentru orice propunere de colaborare, sunt la un mesaj distanţă. :)”   

    Andreea Illustration şi Sunday Bites

    Personaje create de Andreea Illustration şi-au făcut apariţia pe câteva sacoşe din bumbac, împreună cu mesajul „Spread kindness”, aluzie la untul de arahide Sunday Bites.

  • Povestea complicată a uneia dintre cele mai importante companii din România. Cum a ajuns acum, după ce a fost la un pas de faliment

    Ca o poveste de film este parcursul companiei Ambient din Sibiu, afacerea antreprenorului Ioan Ciolan, fondată imediat după terminarea facultăţii. S-a extins, a fost în topul retailerilor de bricolaj, a trecut pe pierderi în criză, dar a rezistat. A fost aproape de o tranzacţie, apoi datoriile au condus-o la insolvenţă, iar pandemia – la faliment. Magazinele şi-au continuat existenţa, chiar dacă în număr mai restrâns, prin intermediul francizaţilor, pentru ca, în această vară, o singură companie să-şi asume din nou renaşterea şi dezvoltarea. Astfel începe un nou capitol din Ambient.

    Casa Ambient. Cu acest brand s-a lansat în piaţă businessul fondat de antreprenorul Ioan Ciolan din Sibiu. După mai multe proiecte mici de afaceri, dezvoltate în timpul studenţiei sale în Cluj-Napoca, unde a absolvit Facultatea de Automatizări – Calculatoare din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan Ciolan, astăzi în vârstă de 54 de ani, s-a întors în 1993 în Sibiu pentru a pune pe picioare două businessuri: un lanţ de cofetării sub numele Boema şi o reţea de distribuţie de instalaţii şi finisaje pentru locuinţe.

    În 2002, a fost deschis primul magazin Casa Ambient în Sibiu. La cinci ani de la lansare, în 2007, Ambient devenise o reţea ce număra nu mai puţin de 34 de magazine, având un ritm alert de expansiune, cu mai multe deschideri în fiecare an. Era cel mai mare distribuitor de materiale de construcţii din Transilvania, cu afaceri de 170 de milioane de lei şi 2.600 de angajaţi. Tot în 2007, Business Magazin îl premia pe Ioan Ciolan în cadrul ediţiei a doua a galei Tineri Manageri de Top, la categoria „Antreprenoriat”. La începutul lui 2008, antreprenorul anunţa un plan amplu de investiţii, cu 12 magazine, pentru care punea la bătaie 136 de milioane de lei, scopul fiind ieşirea din „graniţele” Transilvaniei la nivel naţional.

    Era anul de debut al crizei financiare, dar nimeni nu o ştia pe atunci. „Înainte, ne propuneam să inaugurăm şase centre comerciale pe an – două în oraşe mari şi patru în oraşe medii. Transilvania a fost zona de şcoală. Acum suntem suficient de maturi încât să putem dezvolta reţeaua Ambient în toată ţara”, spunea Ioan Ciolan în 2008. El păstrase controlul companiei, dar în acţionariat intraseră şi Gheorghe Călburean (cel care a controlat firma de foraj petrolier Dafora) şi alţi trei asociaţi – Dan Olteanu, Lucian Bezeriţa şi Zsolt Berecki. Ascensiunea pe care o cunoştea, în paralel, reţeaua băcăuană Dedeman, fondată de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, punea şi ea umărul la consolidarea pieţei de bricolaj din România, iar Ambient voia să ţină pasul. Totodată, dinamica sectorului construcţiilor dusese compania sibiană pe locul al doilea în topul distribuitorilor români de profil.

    Competitori străini erau companii precum BauMax, Praktiker, Bricostore. Portofoliul Ambient cuprindea materiale de construcţii şi structuri (zidărie, pal), finisaje (vopsele, adezivi, parchet, uşi, ceramică, obiecte sanitare), instalaţii (electrice, apă, gaz), precum şi mobilă, decoraţiuni, flori, ustensile pentru grădinărit şi chiar electrocasnice. Cele două depozite ale companiei se aflau la Sibiu şi la Bucureşti. Din biroul lui din Sibiu, unde Ioan Ciolan spunea că-şi petrecea zece-douăsprezece ore pe zi, se vedea tot sediul logistic al companiei, desfăşurat pe un teren de circa douăsprezece hectare, cu acces la două linii de cale ferată.

     

    Aproape de o tranzacţie. În 2008, Ambient era curtată de mai mulţi investitori – atât fonduri de investiţii, cât şi companii străine cu profil similar de activitate, însă Ioan Ciolan spunea că nu lua în calcul vânzarea, urmărind atragerea unor credite bancare pentru dezvoltare. Totuşi, în aceeaşi vară, ajunsese în negocieri avansate cu fondul de private equity EQT, fondat de familia Wallenber, una dintre cele mai bogate din Suedia, pentru vânzarea unui pachet de acţiuni. Suma vehiculată era de circa 150 de milioane de euro pentru cel puţin jumătate din companie, iar banii ar fi finanţat extinderea reţelei pe parcursul a doi ani.

    „Ne-am dat seama că un parteneriat cu ei ne-ar fi putut ajuta să ajungem într-un timp scurt acolo unde am fi putut ajunge singuri în zece ani. În plus, era momentul să accelerăm, pentru că boomul din construcţii nu putea ţine la nesfârşit. Cu retailerii străini care ne-au bătut la uşă nu am intrat în discuţii, pentru că ei voiau achiziţii, iar noi suntem prea tineri pentru a ne dori un exit din afacere”, spunea Ioan Ciolan într-un interviu pentru Ziarul Financiar. Primele semnale ale crizei financiare au dat însă peste cap planurile fondurilor de investiţii, care şi-au îngheţat astfel proiectele de achiziţii în Europa Centrală şi de Est din cauza instabilităţii.

    Astfel în septembrie 2008, când negocierile erau aproape de final, EQT a decis să oprească toate proiectele de dezvoltare din regiune, inclusiv planurile de a intra în parteneriat cu acţionarii Ambient. Tranzacţia nu a mai avut loc. Finalul anului 2008 a adus atât o scădere a vânzărilor Ambient, cât şi restructurarea a 250 de locuri de muncă, justificată de strategia de reducere a costurilor, precum şi închiderea unor magazine. În fiecare oraş în care s-a extins, Ciolan înfiinţase o firmă prin asociere cu investitori din zonele respective, iar la sfârşitul lui 2008, toate cele 15 companii din grupul Ambient au fuzionat, dând naştere unui business cumulat de 230 de milioane de euro.

    „Anul 2008 a fost un an dificil pentru Ambient din punct de vedere financiar. Am avut noroc că am finalizat reorganizarea în societate pe acţiuni, cu toate că fuziunea şi consolidarea ne-au costat peste 12 milioane de euro”, spunea antreprenorul la acel moment. După un 2008 dificil, urma să vină un 2009 şi mai rău, cifra de afaceri scăzând în acel an la 105 milioane de euro, faţă de 230 de milioane de euro în anul precedent. Pierderile erau de 20 de milioane de euro, de două ori mai mari într-un an.

    După noi runde de disponibilizări, compania ajunsese la 1.600 de salariaţi în distribuţie şi retail. Începea o lungă perioadă de restructurări. În 2010, în echipa Ambient au fost cooptaţi directori din companii mai mari decât Ambient, pentru a gestiona traversarea crizei – directorul financiar fusese recrutat de la A&D Pharma, directorul de retail venea de la Altex, iar directorul naţional de vânzări – de la JTI. Cu această echipă, într-o perioadă în care băncile erau extrem de reticente în acordarea de credite, Ambient a reuşit să obţină o finanţare de 5 milioane de euro de la un consorţiu format din nouă bănci, pentru a refinanţa o datorie şi a plăti furnizorii.

    Despre o potenţială atragere a unui alt acţionar în firmă, Ioan Ciolan spunea că este „o discuţie pe care o minte înţeleaptă o poate aborda în orice moment. O uşă este deschisă oricând”. Restructurările au continuat, iar personalul a ajuns să numere 1.100 de oameni. „«Perfuziile» noastre pentru «resuscitare» au fost restructurarea la sânge, cu supravegherea consultanţilor de la Roland Berger, şi recrutarea unei noi echipe de management.”

    Cititi aici materilul integral

     

  • Povestea familiei care a renunţat la munca pentru marile corporaţii din România şi a decis să îşi deschidă o afacere. Acum ei fac o altfel de agricultură

    „Suntem o familie de foşti corporatişti din Cluj, care acum nouă ani a început un proiect de suflet, localizat în Târnăveni, oraşul nostru natal, un mic business de familie, numit Lavanda Di Maria, după numele fiicei noastre, Diana Maria.” Aşa îşi încep povestea Ioana şi Adrian Porime, fondatorii unei afaceri de la zero cu parfum de Provence.

    Au pornit de la ideea de a valorifica o ultimă parcelă de pământ rămasă moştenire de la bunici, dar nu au vrut să facă agricultură tradiţională, aşa cum era obiceiul în zonă. S-au documentat până când au ajuns la concluzia că lavanda ar fi cea mai bună idee, făcându-i şi pe ei să se întoarcă la miresmele duminicilor din copilărie, petrecute în familie.

    „Din momentul în care am decis ce vom face, am citit şi am experimentat, dar – cel mai important, am învăţat şi învăţăm din propriile experienţe.” Ioana şi Adrian şi-au format experienţa în domeniul vânzărilor vreme de două decenii înainte de a pune bazele Lavanda Di Maria. Au părăsit lumea corporaţiei în anul 2020, iar de când au decis să meargă pe acest drum al antreprenoriatului, dedicându-se sută la sută afacerii proprii, au descoperit, spun ei, tot ce se putea despre culturile de lavandă şi parcă şi-au consolidat astfel şi familia. Ei doi se îngrijesc de cultură, prelucrează lavanda şi o procesează în atelierul lor din judeţul Mureş, pe uşa căruia ies uleiuri esenţiale, creme, balsamuri şi săpunuri. Toate având, evident, acelaşi ingredient-vedetă. „Acum patru ani, ne-am aventurat într-o nouă provocare, Lavender Truck, maşina care livrează frumuseţe, cu care participăm la diferite evenimente din ţară. E un concept nou, similar food truck-urilor, dar adaptat pentru produsele noastre.”

    Dincolo de evenimentele şi târgurile la care Lavanda Di Maria a ajuns în acest mod, pe patru roţi, vânzările se fac şi prin intermediul platformelor online. Ocazional, familia Porime trimite produse şi la export. „Produsele de îngrijire personală Lavanda Di Maria folosesc ulei esenţial pur de lavandă şi apă florală de lavandă pentru o acţiune benefică, terapeutică, atât asupra pielii, cât şi asupra minţii şi a sufletului. Formula produselor este îmbunătăţită şi prin folosirea mai multor ingrediente cu acţiune dovedită, cum ar fi propolisul, cunoscut ca un antiseptic natural şi antioxidant, extractul de viţă roşie, care protejează pielea de îmbătrânirea prematură. Acestora li se adaugă şi cafeina pură, vitamina C şi acidul hialuronic, ingrediente apreciate în cosmetică pentru proprietăţile lor.”

    Preţurile pornesc de la 15 lei şi ajung chiar şi la 120 de lei, în funcţie de produs şi de lista de ingrediente. Cu Lavanda Di Maria, familia Porime a ajuns în 2022 la o cifră de afaceri de aproape 200.000 de lei, în scădere faţă de 2021, anul trecut fiind unul cu mai multe provocări, atât din punctul de vedere al contractelor în derulare, cât şi în ceea ce priveşte scumpirile materialelor şi ale ambalajelor folosite. „În 2023, lucrurile s-au reaşezat, iar trendul este satisfăcător, asemănător celui din 2021.” Dorinţa Ioanei şi a lui Adrian Porime este să ajungă la un public cât mai vast, care să le înţeleagă şi să le aprecieze produsele. Pentru asta, spun ei, trebuie să se promoveze mai mult şi în această direcţie vor să-şi direcţioneze eforturile. În final, vor ca anul 2023 să-i readucă la rezultatele din 2021, când s-au apropiat de venituri de 300.000 de lei. „Provocări întâlnim zilnic şi sunt de la lipsa forţei de muncă în momentele importante de campanie agricolă, care implică activităţi precum prăşit şi recoltat, până la scumpirile de materie primă şi ambalaje, poate chiar şi birocraţia excesivă din anumite momente.” Dar feedbackurile bune ale clienţilor le compensează pe toate, aşa că Lavanda Di Maria continuă să ducă mai departe povestea celor doi corporatişti întorşi la viaţa agricolă. 

    Preţurile pornesc de la 15 lei şi ajung chiar şi la 120 de lei, în funcţie de produs şi de lista de ingrediente.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    The Interior Instinct Studio – birou de design (Bucureşti)

    Fondatoare: Andra Raicu

    Cifră de afaceri în 2022: 100.000 de lei (20.000 de euro)

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Pawxie – cosmetice pentru animalele de companie (Bucureşti)

    Fondatori: Diana Străuneanu, Denise Păsărică şi Sergiu Ştefan

    Prezenţă: pe site-ul propriu, pe eMAG şi în câteva saloane pentru îngrijirea animalelor de companie

    QwertyKey – accesorii pentru pasionaţii de gaming (Baia Mare)

    Fondator: Lorin Druţă

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Prezenţă: online şi în două magazine fizice, la Baia Mare şi la Cluj-Napoca

    Ardeiuti.ro – sosuri picante (jud. Timiş)

    Fondatori: Alex Pufan şi prietena lui

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Family House – unitate de cazare (jud. Prahova)

    Fondatori: familia Szasz

    Cifră de afaceri în 2022: 20.000 de euro

    Prezenţă: Buşteni, judeţul Prahova

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

  • Cine este suceveanul care a creat un lanţ românesc de restaurante ce se luptă cu giganţii KFC şi McDonald’s. El a ajuns la 8 unităţi şi venituri de 5 milioane euro în acest an

    ​​Fryday, lanţul românesc de fast-food fondat de suceveanul Lucian Florea, va ajunge până la finalul lunii noiembrie la opt restaurante la doar patru ani de la deschiderea businessului. Antreprenorul aşteaptă afaceri de 5 milioane euro, dublu faţă de anul trecut.

    „Avem o desfăşurare de forţe. În următoarele 90 de zile vom deschide trei restaurante, iar investiţia se ridică la peste 1,2 milioane euro. Vrem să fim primul business românesc care se luptă cu mai marii industriei”, spune pentru ZF Lucian Florea.

    Cele trei restaurante vor fi deschise în perioada 23 august – 23 noiembrie în Alba Iulia, Craiova şi Oradea.

    Lanţul de restaurante are cinci localuri până acum situate în mall-urile din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş şi Arad. Antreprenorul urmează să mai deschidă şi restaurante stradale, cu drive thru, în Vaslui şi Ploieşti în următoarea perioadă.

    Pentru anul viitor, antreprenorul îşi doreşte deschiderea a încă şase restaurante şi o creştere de 50% a cifrei de afaceri. Planurile start-up-ului însă nu se opresc aici, iar antreprenorul îşi doreşte să ducă Fryday şi în afara graniţelor.

    „Estimez eu că peste 3-4 ani, când o să atingem o scalare destul de accelerată şi o să fim prezenţi cam în toate punctele importante ale ţării, vom ieşi şi în afara graniţelor. Am avut discuţii pentru Cehia, Polonia şi Geramnia, avem câteva oraşe care ne interesează, anume Varşovia, Praga, Berlin şi Munchen”, mai spune el.

    Investiţia într-un astfel de restaurant este între 340.000 euro şi 400.000 euro. Antreprenorul spune că pentru a putea concura cu jucătorii internaţionali de pe această piaţă e nevoie de investiţii în echipamente de ultimă generaţie, dar şi de o standardizare.

    Lucian Florea mai deţine şi afacerea Autoalbina, prezentă în zona de nord a ţării, care se ocupă cu comercializarea pieselor auto. Din acest busines, deschis în 2012, a finanţat afacerea cu restaurante Fryday, apelând şi la credite bancare. Pe viitor, pentru o extindere în afara ţării, antreprenorul ia în calcul şi finanţări prin fonduri de investiţii.

     

  • Andra Asaftei, CFO, STADA România: „Liderii trebuie să îmbrăţişeze natural agilitatea şi antreprenoriatul în business”

    Absolventă a Facultăţii de Management Financiar din cadrul ASE Bucureşti, Andra AsaFtei deţine un EMBA obţinut la ASEBUSS – Kennesaw State University. Are o experienţă de 12 ani în management financiar şi management de proiect şi 14 ani în domeniul farmaceutic. În cadrul STADA România ocupă din anul 2021 poziţia de Head of Finance & Operations, coordonând atât departamentul financiar cât şi operaţiunile de supply chain şi o echipă de 25 de oameni.

     

    1. Ce calităţi/abilităţi de leadership credeţi că trebuie să aveţi în organigrama în care inteligenţa artificială lucrează cot la cot cu angajaţii umani?
    Pe măsură ce tot mai multe activităţi la locul de muncă devin automatizate, abilităţile precum inteligenţa emoţională, în principal empatia, modestia şi integritatea vor deveni mai importante pentru angajaţii umani. Şi dacă ne aşteptăm că locurile de muncă din viitor să acorde prioritate acestor abilităţi umane, este de înţeles că liderii trebuie să modeleze ei înşişi aceste comportamente. De asemenea, liderii trebuie să îmbrăţişeze natural agilitatea şi antreprenoriatul în business, o alta calitate care nu poate fi înlocuită de IA, dar şi viziunea şi autenticitatea, pentru a crea încredere partenerilor lor: clienţi, angajaţi şi alti stakeholderi.

    2. Cum vă imaginaţi că va arăta săptămâna de lucru în 2030 şi agenda unui lider din viitor?
    Acum 100 de ani, odată cu revoluţia industrială, am redus săptămână de lucru de la 6 zile la 5 zile. Acum, când a început revoluţia inteligentei artificiale, dar şi după criza sanitară, cred că se va reduce săptămâna de lucru la 4 zile lucrătoare, chiar dacă un compromis asociat ar putea fi prelungirea programului de lucru al zilei sau reducerea unor beneficii; cred că aceasta ar ajuta la sănătatea mintală şi la creşterea productivităţii. Sunt companii care au demarat proiecte pilot în acest sens. Liderul din viitor va fi flexibil, cu focus pe calitatea produsului şi client, pe satisfacţia şi productivitatea angajaţilor, dar şi pe echilibrul muncă-viaţă personală.

    3. Cum credeţi că se va desfăşura un interviu de angajare în 2030 şi ce calităţi veţi aprecia cel mai mult la un viitor coleg?
    Inteligenţa artificială va fi prezentă şi în procesul de recrutare. Vom avea aplicaţii de achiziţie de talente care să îi ajute pe recrutori să identifice talentul în funcţie de nevoile lor, să atragă acest talent printr-o experienţă personalizată a candidaţilor, să evalueze candidaţii într-un mod relevant şi să îi plaseze în roluri adecvate. În esenţă, aceste instrumente vor fi mâna dreaptă a unui recrutor, permiţându-le să angajeze rapid, talent de top. Potenţialii angajaţi vor pune preţ pe reputaţia angajatorului, iar procesul în sine se va iniţia în mediile online şi reţelele sociale; principalele beneficii ce vor fi tranzacţionate vor fi flexibilitatea şi echilibrul viaţă personală-muncă, agilitatea şi integritatea şi valoarea adăugată de proiect pentru ambele părţi – angajat şi angajator.    ■

     

    Andra Asaftei

    CFO, STADA România

    ► Vârstă: 37 de ani

    ► Cifră de afaceri (2022): 206,8 mil. lei

    ► Număr de angajaţi: 203

    BUSINESS Magazin a lansaT anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, EDIŢIA 2023, unde vorbim cu cea mai nouă generaţie de tineri manageri şi antreprenori cu vârsta de până în 40 de ani despre schimbările cu care se confruntă sub influenţa tot mai mare a AI. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a catalogului să analizăm modul în care cei mai tineri manageri şi antreprenori vor reuşi să conducă organizaţiie din România către un viitor în care inovaţia, eficienţa, sustenabilitatea, dar şi emoţiile umane vor defini noua lume a afacerilor. Andra Asaftei, CFO, STADA România, este unul dintre managerii al căror profil a apărut în cadrul acestui proiect.

  • Retailerul Annabella, controlat de familia de antreprenori Mutu, investeşte 5 mil. euro în al doilea parc de retail din Vâlcea. Primul a fost inaugurat recent la Horezu

    Familia de antreprenori locali Mutu, ce deţine retailerul alimentar Annabella şi producătorul de conserve Râureni, va investi 5 mil. euro în cel de-al doilea parc de retail al grupului, acesta urmând a fi amplasat în Râmnicu Vâlcea. Primul proiect de acest gen a fost inaugurat recent în localitatea Horezu din acelaşi judeţ Vâlcea.   

    Centrul comercial, ce va purta numele de Annabella Retail Park şi care va fi situat pe Bulevardul Dem Rădulescu, se va întinde pe o suprafaţă de peste 7.000 mp (spaţiu inchiriabil), urmând a găzdui 12 magazine, dar şi restaurante, şi zone de agrement, inclusiv un loc de joacă. Ancoră de food va fi un magazin Annabella.

    Deschiderea este estimată a avea loc în trimestrul al treilea din 2024, însă o parte dintre spaţiile comerciale au fost deja închiriate încă din faza de proiectare.

    Reţeaua de magazine Annabella, controlată de familia Mutu, este astăzi cel mai puternic jucător român din comerţul alimentar, cu 115 de magazine sub diverse formate şi cu afaceri de aproape 500 de milioane de lei. Planurile companiei nu se opresc aici, expansiunea realizându-se atât de la zero, cât şi prin achiziţii.

    Povestea brandului Annabella a început la patru ani după Revoluţie, cu un magazin în care se vindeau fructe şi legume. Născută în Râmnicu Vâlcea, Dorina Mutu – antreprenoarea care se află în spatele businessului – nu şi-a dorit niciodată să plece din oraşul natal, aşa că după terminarea liceului s-a alăturat echipei de la Fabrica de Conserve Râureni, lucrând atât în producţie, cât şi în vânzări. Acolo îşi întâlneşte partenerul de viaţă şi de business, adică pe Dan Mutu. Apoi, cei doi antreprenori pleacă şi dezvoltă propriul business – Annabella -, iar ulterior (în 2008) cumpără şi fabrica de Conserve Râureni, pe care o dezvoltă.

    „Aşadar, în 1994 începe povestea Annabella. Am ales să renunţăm la confortul pe care îl oferea un loc de muncă într-o companie locală, pentru o industrie care se afla la început de drum, dar care a trezit spiritul antreprenorial în mulţi români. După Revoluţie toată lumea făcea comerţ. Era ca un orizont larg deschis, în care toată lumea a văzut o oportunitate de a construi ceva. Noi nu am făcut excepţie. Aşa că la vârsta de 23 de ani am plecat şi eu şi soţul meu de la Râureni ca să ne deschidem propria afacere”, declara anterior Dorina Mutu.


     

     

  • Retailerul Annabella, controlat de familia de antreprenori Mutu, investeşte 5 mil. euro în al doilea parc de retail din Vâlcea. Primul a fost inaugurat recent la Horezu

    Familia de antreprenori locali Mutu, ce deţine retailerul alimentar Annabella şi producătorul de conserve Râureni, va investi 5 mil. euro în cel de-al doilea parc de retail al grupului, acesta urmând a fi amplasat în Râmnicu Vâlcea. Primul proiect de acest gen a fost inaugurat recent în localitatea Horezu din acelaşi judeţ Vâlcea.   

    Centrul comercial, ce va purta numele de Annabella Retail Park şi care va fi situat pe Bulevardul Dem Rădulescu, se va întinde pe o suprafaţă de peste 7.000 mp (spaţiu inchiriabil), urmând a găzdui 12 magazine, dar şi restaurante, şi zone de agrement, inclusiv un loc de joacă. Ancoră de food va fi un magazin Annabella.

    Deschiderea este estimată a avea loc în trimestrul al treilea din 2024, însă o parte dintre spaţiile comerciale au fost deja închiriate încă din faza de proiectare.

    Reţeaua de magazine Annabella, controlată de familia Mutu, este astăzi cel mai puternic jucător român din comerţul alimentar, cu 115 de magazine sub diverse formate şi cu afaceri de aproape 500 de milioane de lei. Planurile companiei nu se opresc aici, expansiunea realizându-se atât de la zero, cât şi prin achiziţii.

    Povestea brandului Annabella a început la patru ani după Revoluţie, cu un magazin în care se vindeau fructe şi legume. Născută în Râmnicu Vâlcea, Dorina Mutu – antreprenoarea care se află în spatele businessului – nu şi-a dorit niciodată să plece din oraşul natal, aşa că după terminarea liceului s-a alăturat echipei de la Fabrica de Conserve Râureni, lucrând atât în producţie, cât şi în vânzări. Acolo îşi întâlneşte partenerul de viaţă şi de business, adică pe Dan Mutu. Apoi, cei doi antreprenori pleacă şi dezvoltă propriul business – Annabella -, iar ulterior (în 2008) cumpără şi fabrica de Conserve Râureni, pe care o dezvoltă.

    „Aşadar, în 1994 începe povestea Annabella. Am ales să renunţăm la confortul pe care îl oferea un loc de muncă într-o companie locală, pentru o industrie care se afla la început de drum, dar care a trezit spiritul antreprenorial în mulţi români. După Revoluţie toată lumea făcea comerţ. Era ca un orizont larg deschis, în care toată lumea a văzut o oportunitate de a construi ceva. Noi nu am făcut excepţie. Aşa că la vârsta de 23 de ani am plecat şi eu şi soţul meu de la Râureni ca să ne deschidem propria afacere”, declara anterior Dorina Mutu.