BusinessMagazin

Tag: aluminiu

  • Grupul Reynaers achiziţionează Forster Profilsysteme

    Această achiziţie este rezultatul unei decizii strategice de consolidare a poziţiei de lider pe piaţă, atât pentru Grupul Reynaers, cât şi pentru Forster ca furnizori de soluţii din aluminiu respectiv oţel pentru domeniul construcţiilor. Forster Profilsysteme şi Reynaers Aluminium vor continua să funcţioneze independent – livrând produse şi servicii pe pieţele proprii – ca două companii separate sub umbrela Grupului Reynaers.

    Înfiinţată în 1874, Forster Profilsysteme este specializată în dezvoltarea, producţia şi comercializarea de sisteme din oţel şi oţel inoxidabil de înaltă calitate pentru uşi, ferestre şi faţade. Profilele sunt furnizate clienţilor din întreaga lume din centrul de producţie de 14.000 m² situat în Arbon, Elveţia. Grupul Forster are un număr total de 210 angajaţi în sediul central din Elveţia şi reprezentanţele regionale din 11 ţări.


    „Poziţia de lider a Forster în dezvoltarea şi producţia de sisteme din oţel şi oţel inoxidabil de înaltă calitate este completată perfect de rolul de lider al Grupului Reynaers ca furnizor de soluţii din aluminiu.”, a declarat Martine Reynaers, CEO al Grupului Reynaers.

    „Odată cu adăugarea Forster în portofoliul nostru, vom putea satisface toate cerinţele actuale şi viitoare pentru soluţii de oţel şi aluminiu de înaltă calitate, realizate cu atenţie la siguranţă şi design. Sunt încrezătoare că unindu-ne forţele ne vom întări scopul comun de a avea o creştere durabilă pentru angajaţiii, clienţii şi partenerii noştri.”, a continuat Martine Reynaers, CEO al Grupului Reynaers.
     

  • Reynaers România încheie anul 2017 cu o cifră de afaceri de 7 milioane euro şi anunţă lansarea unui nou showroom în centrul Capitalei

    Dezvoltarea afacerii Reynaers România a continuat şi în 2017 fiind susţinută de implicarea în unele dintre cele mai mari proiecte locale, dar şi de creşterea proiectelor pentru export. În prima jumătate a anului 2017 a înregistrat afaceri de aproximativ 3,5 milioane euro. La finalul trimestrului 3 cifra de afaceri este cu 21% mai mare decât în 2016. Pentru 2018 compania îşi propune o majorare de aproximativ 10%.

    „În ceea ce priveşte piaţa locală, 60% din vânzări sunt reprezentate de profilele destinate pereţilor cortină. Distribuţia de astfel de sisteme este cea mai dinamică arie a business-ului nostru. În cadrul acesteia realizăm proiecte care ne solicită soluţii non-standard, creative. Sunt concepte arhitecturale sau execuţionale complexe care ne inspiră echipa şi în care punem multă pasiune pentru a sfida limitele inginereşti percepute la prima impresie. Pe plan secund, cu 30% din vânzări, se poziţionează reperele pentru uşi şi ferestre, restul fiind atribuit reperelor pentru uşi glisante, pliantelor, verandelor şi celorlalte soluţii.”, a declarat Daniel Popa, country manager Reynaers Aluminium România.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, 2017 a marcat şi  relocarea activităţii companiei într-un singur centru logistic de aproximativ 2000 metri pătraţi care găzduieşte showroom-ul de prezentare a celor mai noi soluţii de aluminiu şi accesorii, birourile administrative, centrul de training şi testare Reynaers dar şi zona de depozit.

    Anul acesta Reynaers România a furnizat soluţii pentru proiecte rezidenţiale din România precum One Herăstrău Plaza, One Charles de Gaulle, Amber Gardens, Rahmaninov Residence, Barrio Residence, dar şi pentru instituţii precum American International School of Bucharest. La nivel internaţional, compania a furnizat soluţii pentru proiectele Metropol Park (Berlin) şi Hotel Wyndham (Frankfurt) din Germania.

    Pentru 2018, compania vizează dezvoltarea canalului de distribuţie prin deschiderea unui nou showroom în centrul Bucureştiului, dar şi extinderea la nivel naţional, care în acest moment acoperă zone în continuă dezvoltare, precum Cluj, Timişoara, Bacău şi Iaşi. Noul showroom va beneficia de un design inovator, interactiv, conceput pentru a introduce clienţii în cele mai noi tendinţe din domeniul construcţiilor.

     

     

  • Reynaers România aşteaptă afaceri cu 15% mai mari anul acesta

     

    Reynaers Aluminium este o companie cu origini belgiene specializată în dezvoltarea soluţiilor de aluminiu pentru uşi, ferestre, pereţi cortină, sisteme glisante, parasolare şi sere. Compania a intrat pe piaţa locală în 2006, la iniţiativa lui Daniel Popa, potrivit unui interviu anterior acordat de el.

    „Tranziţia la Reynaers a reprezentat o oportunitate pentru a introduce oficial pe piaţă o companie pe care o cunoşteam şi admiram şi, în acelaşi timp, şansa de a continua să educ şi să dezvolt piaţa din România la un alt nivel, oferind cele mai avansate produse şi servicii inovatoare care depăşesc întotdeauna aşteptările partenerilor”, descrie Popa decizia de a începe să lucreze pentru compania belgiană într-un interviu anterior. La nivel local, activitatea companiei a început printr-un birou de reprezentanţă lansat în 2006;  rezultatele pe care le-a avut sub conducerea lui Popa au determinat conducerea centrală din Belgia să deschidă un centru logistic în 2013. „Introducerea Reynaers Aluminium pe piaţa din România, în 2006, a fost o adevărată provocare în care am folosit toată experienţa profesională acumulată, am lucrat alături de oameni extraordinar de devotaţi şi am construit o strategie de afaceri care ne ajută şi acum, mulţi ani mai târziu.”

    Suprafaţa totală a centrului logistic Reynaers România este de aproximativ 2000 de metri pătraţi şi, începând cu luna august 2017, găzduieşte şi un  showroom de prezentare a celor mai noi soluţii de aluminiu şi accesorii în secţiuni 3D, birourile administrative ale companiei, centrul de training şi testare Reynaers dar şi zona de deposit, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii comapniei.

    Centrul logistic Reynaers România este situat în zona de sud a Bucureştiului şi a fost lansat la finalul anului 2015 după o investiţie de aproximativ 1 milion de euro.

    Pentru 2018, compania vizează dezvoltarea canalului de distribuţie prin deschiderea unui nou showroom în centrul Bucureştiului, dar şi extinderea la nivel naţional, care în acest moment acoperă zone în continuă dezvoltare, precum Cluj, Timişoara, Sibiu şi Iaşi.

    Reynaers România are în prezent peste 1.000 de clienţi din categorii variate precum: investitori direcţi sau beneficiari finali, antreprenori generali, dezvoltatori, arhitecţi şi firme de tâmplărie. Compania a realizat peste 500 de proiecte, fiind cea mai mare reprezentanţă a belgienilor în Europa de Est, potrivit reprezentanţilor companiei; printre lucrările de referinţă ale companiei se numără AFI Business Park, Oregon Park, Braşov Business Park, Amber Gardens, Promenada Mall sau aeroportul Henri Coandă. La nivel global, compania Reynaers are peste 1.500 de angajaţi în 37 de ţări din întreaga lume şi exportă în peste 60 de ţări de pe 5 continente.

     

  • La ce preţ şi când vor fi disponibile iPhone 8 şi iPhone 8 Plus la Vodafone

    iPhone 8 şi iPhone 8 Plus sunt noua generaţie de iPhone şi dispun de un design nou, cu sticlă şi aluminiu, disponibil în trei versiuni – space grey, silver şi new gold – realizat cu cea mai rezistentă sticlă integrată vreodată într-un smartphone, ecrane Retina HD, chipset A11 Bionic, fiind proiectate pentru experienţe augmentate. Cea mai populară cameră din lume devine şi mai performantă, iar încărcarea wireless reprezintă o nouă capabilitate puternică pentru iPhone. iPhone 8 Plus dispune de camere duale de 12MP şi beneficiază de modul portret cu funcţia de Portrait Lighting, care oferă terminalului efecte de iluminare de studio, iar utilizatorilor, posibilitatea de a surprinde portrete uimitoare cu un efect de profunzime redus în cinci stiluri diferite de iluminare.

    iPhone 8 este disponibil utilizatorilor Vodafone România la un preţ începând de la 299 Euro pentru versiunea de 64 de GB, iar iPhone 8 Plus la un preţ începând de la 399 Euro pentru versiunea de 64 de GB împreună cu un pachet Super Red în valoare de 45 Euro pe lună. 

  • Reynaers Aluminium şi-a mutat birourile şi vrea să deschidă un nou showroom

    Reynaers Aluminium este o companie cu origini belgiene specializată în dezvoltarea soluţiilor de aluminiu pentru uşi, ferestre, pereţi cortină, sisteme glisante, parasolare şi sere. Compania a intrat pe piaţa locală în 2006, la iniţiativa lui Daniel Popa, country manager al Reynaers Aluminium, potrivit unui interviu anterior acordat de Popa. Anul trecut, Reynaers Aluminium a avut o cifră de afaceri de şase milioane de euro.

    Suprafaţa totală a centrului logistic Reynaers România este de aproximativ 2000 de metri pătraţi şi, începând cu luna august 2017, găzduieşte showroom-ul de prezentare a celor mai noi soluţii de aluminiu şi accesorii în secţiuni 3D, birourile administrative ale companiei, centrul de training şi testare Reynaers dar şi zona de depozit.

    Centrul logistic Reynaers România este situat în zona de sud a Bucureştiului şi a fost lansat la finalul anului 2015 după o investiţie de aproximativ 1 milion de euro. Aici, clienţi existenţi şi potenţiali ai companiei – investitori direcţi sau beneficiari finali, antreprenori generali, dezvoltatori, arhitecţi şi firme de tâmplărie pot avea în permanenţă acces la cele mai inovatoare sisteme de pe piaţa tâmplăriei termoizolante.

    Pentru 2018, compania vizează dezvoltarea canalului de distribuţie prin deschiderea unui nou showroom în centrul Bucureştiului, dar şi extinderea la nivel naţional, care în acest moment acoperă zone în continuă dezvoltare, precum Cluj, Timişoara, Sibiu şi Iaşi. Noul showroom va beneficia de un design inovator, interactiv, conceput pentru a introduce clienţii în cele mai noi tendinţe din domeniul construcţiilor.

     

     

     

     

     

     

  • Neozeelandezul care vrea să ducă omenirea în spaţiu

    În adolescenţă, Peter Beck era un tânăr mult mai productiv decât majoritatea adolescenţilor, petrecându-şi o mare parte din tinereţe în garajul familiei, în Noua Zeelandă, în mijlocul echipamentelor de sudură. La 15 ani şi-a construit o bicicletă din aluminiu de la zero. Un an mai târziu şi-a cumpărat cu 300 de dolari un Austin Mini ruginit şi l-a refăcut de la cap la coadă, reconstruindu-i motorul şi suspensia şi fixând toate panourile caroseriei. Părinţii lui Beck, un director de muzeu şi o profesoară, şi-au încurajat fiul dintotdeauna. ”Mama îmi aducea cina jos, în garaj, şi o punea pe bancă pentru mine, dar de multe ori se răcea“, spune Beck.

    În 1999, la vârsta de 18 ani, Beck a făcut ceva despre care majoritatea oamenilor ar spune că e o prostie. După ce şi-a studiat toate cărţile din bibliotecă pentru a învăţa cum să-şi facă propriul combustibil, a înfiinţat un laborator într-o magazie din curtea din spatele casei şi s-a decis să construiască un motor cu rachetă. Pentru că nu avea un costum special de protecţie, s-a înfăşurat în saci de plastic şi îşi punea o cască de sudură în timp ce distila peroxid sau alte substanţe chimice.

    După ce a testat unul dintre motoarele pe care le-a construit şi a observat că funcţionează, a decis că e timpul pentru o aventură adecvată. Aşa că a legat motorul în spatele unei biciclete personalizate, s-a îmbrăcat într-o salopetă roşie, şi-a pus o cască albă şi a avut parte de prima sa ”lansare“, pe o şosea. Înclinându-se în faţă, a reuşit să ajungă la aproximativ 135 de km (90 de mile) pe oră.

    Pentru a încetini, tânărul s-a ridicat mai întâi în poziţie verticală, permiţând rezistenţei vântului să facă o parte din muncă, mai ales pentru a nu topi plăcuţele de frână sau roţile. Pentru mulţi oameni, acest tip de experiment ar echivala cu deţinerea unei diplome în inginerie. În schimb, Beck avea pe CV doar câteva locuri de muncă şi internshipuri.  Mai întâi a lucrat pentru un furnizor de aluminiu, a curăţat toaletele şi a construit iahturi, devenind expert în analizarea acusticii lor pentru a atenua zgomotul motorului şi al elicei. Ulterior a lucrat pentru un producator local de aparatură casnică, iar în cele din urmă s-a alăturat unui laborator de cercetare şi dezvoltare susţinut de guvern.

    În 2006, soţia lui Beck a fost nevoită să se mute în interes de serviciu, motiv pentru care cei doi au stat timp de o lună în SUA. El a profitat de această oportunitate pentru a vizita institutele şi companiile de cercetare aerospaţială ale ţării. Spera să-şi găsească un loc de muncă, dar de fiecare dată ieşea deprimat. ”Mă aşteptam ca toţi aceşti oameni să debordeze de energie, dar nimic din toate aceste lucruri nu s-a întâmplat.“ Companiile şi laboratoarele construiau rachete şi vorbeau despre misiuni pe Marte, dar abordările lor păreau învechite. Pe de altă parte, teoria lui Beck este că spaţiul se va deschide pentru omenire numai dacă ar putea fi găsit un mod mult mai ieftin de a ajunge acolo. Rachetele disponibile la vremea respectivă erau masive, concepute să transporte sateliţi de mărimea autobuzului.

    Dar Beck a înţeles că electronica ieftină şi software-ul inteligent ar face posibilă construirea de flote de sateliţi mai mici şi mai ieftini. La vremea respectivă, Space Exploration Technologies Corp., sau SpaceX, nu-şi începuse încă treaba. Lansările erau încă efectuate de guverne şi costau între 100 şi 300 de milioane de dolari. Agenţiile oficiale spaţiale zburau cel mult o dată pe lună, iar în vârful listei lor de priorităţi se plasau companiile de telecomunicaţii şi armata. Beck credea că oamenii nu ar putea să experimenteze cu adevărat spaţiul cosmic decât dacă rachetele ieftine ar fi mai uzuale. ”Este atât de greu să ajungi în spaţiu. Ştiam că trebuie să găsesc o modalitate mai uşoară de a face asta, că trebuie să construiesc o rachetă“, spunea el. Şi aşa s-a născut Rocket Lab.

    În 2007, guvernul Noii Zeelande l-a lăsat pe Beck să preia un etaj, fără chirie, la laboratorul unde lucra. Avea astfel acces la echipamente de ultimă generaţie, dar avea nevoie şi de bani pentru a cumpăra alte unelte. Aşa că l-a sunat pe Mark Rocket, un antreprenor bogat pe care Beck l-a auzit la radio vorbind despre interesul său în ce priveşte călătoriile în spaţiu. În cadrul întâlnirii, Beck l-a ademenit cu propunerea de a lansa rachete ieftine în fiecare săptămână, lucru de care Rocket a fost destul de intrigat. ”Când am dezbătut ideea cu avocatul şi contabilii mei, au fost nişte sprâncene ridicate. Părea ca o modalitate uşoară de a scăpa de o grămadă de bani. Dar eu împărtăşeam această viziune“, povesteşte antreprenorul. În cele din urmă, Beck a reuşit să strângă 300.000 de dolari de la Rocket, de la familie şi de la prieteni, apoi a petrecut doi ani construind un prototip. În noiembrie 2009, el şi doi angajaţi au prezentat Ātea-1, o rachetă de 6 metri care cântărea numai 130 de kilograme. ”Noua Zeelandă, mergem în spaţiu“, a spus el în timp ce a apăsat butonul roşu de aprindere.

    De la primul test triumfal, Rocket Lab a devenit din ce în ce mai puternic. Facilităţile de producţie ale companiei, câteva depozite dintr-o zonă industrială din Auckland, dispun de o zonă de asamblare gigantică pentru rachetele şi camerele sale electronice, unde inginerii software îşi ajustează motoarele Rutherford, numite după fizicianul născut în Noua Zeelandă Ernest Rutherford. Laboratorul Rocket Lab efectuează teste ale motorului la câţiva kilometri distanţă, pe un teren de păşuni lângă aeroportul din Auckland. În mare, compania a progresat mult mai repede decât start-up-urile aerospaţiale tipice, ajungând la operaţiuni de 148 milioane de dolari şi fiind evaluată la peste 1 miliard de dolari.

  • Neozeelandezul care vrea să ducă omenirea în spaţiu

    În adolescenţă, Peter Beck era un tânăr mult mai productiv decât majoritatea adolescenţilor, petrecându-şi o mare parte din tinereţe în garajul familiei, în Noua Zeelandă, în mijlocul echipamentelor de sudură. La 15 ani şi-a construit o bicicletă din aluminiu de la zero. Un an mai târziu şi-a cumpărat cu 300 de dolari un Austin Mini ruginit şi l-a refăcut de la cap la coadă, reconstruindu-i motorul şi suspensia şi fixând toate panourile caroseriei. Părinţii lui Beck, un director de muzeu şi o profesoară, şi-au încurajat fiul dintotdeauna. ”Mama îmi aducea cina jos, în garaj, şi o punea pe bancă pentru mine, dar de multe ori se răcea“, spune Beck.

    În 1999, la vârsta de 18 ani, Beck a făcut ceva despre care majoritatea oamenilor ar spune că e o prostie. După ce şi-a studiat toate cărţile din bibliotecă pentru a învăţa cum să-şi facă propriul combustibil, a înfiinţat un laborator într-o magazie din curtea din spatele casei şi s-a decis să construiască un motor cu rachetă. Pentru că nu avea un costum special de protecţie, s-a înfăşurat în saci de plastic şi îşi punea o cască de sudură în timp ce distila peroxid sau alte substanţe chimice.

    După ce a testat unul dintre motoarele pe care le-a construit şi a observat că funcţionează, a decis că e timpul pentru o aventură adecvată. Aşa că a legat motorul în spatele unei biciclete personalizate, s-a îmbrăcat într-o salopetă roşie, şi-a pus o cască albă şi a avut parte de prima sa ”lansare“, pe o şosea. Înclinându-se în faţă, a reuşit să ajungă la aproximativ 135 de km (90 de mile) pe oră.

    Pentru a încetini, tânărul s-a ridicat mai întâi în poziţie verticală, permiţând rezistenţei vântului să facă o parte din muncă, mai ales pentru a nu topi plăcuţele de frână sau roţile. Pentru mulţi oameni, acest tip de experiment ar echivala cu deţinerea unei diplome în inginerie. În schimb, Beck avea pe CV doar câteva locuri de muncă şi internshipuri.  Mai întâi a lucrat pentru un furnizor de aluminiu, a curăţat toaletele şi a construit iahturi, devenind expert în analizarea acusticii lor pentru a atenua zgomotul motorului şi al elicei. Ulterior a lucrat pentru un producator local de aparatură casnică, iar în cele din urmă s-a alăturat unui laborator de cercetare şi dezvoltare susţinut de guvern.

    În 2006, soţia lui Beck a fost nevoită să se mute în interes de serviciu, motiv pentru care cei doi au stat timp de o lună în SUA. El a profitat de această oportunitate pentru a vizita institutele şi companiile de cercetare aerospaţială ale ţării. Spera să-şi găsească un loc de muncă, dar de fiecare dată ieşea deprimat. ”Mă aşteptam ca toţi aceşti oameni să debordeze de energie, dar nimic din toate aceste lucruri nu s-a întâmplat.“ Companiile şi laboratoarele construiau rachete şi vorbeau despre misiuni pe Marte, dar abordările lor păreau învechite. Pe de altă parte, teoria lui Beck este că spaţiul se va deschide pentru omenire numai dacă ar putea fi găsit un mod mult mai ieftin de a ajunge acolo. Rachetele disponibile la vremea respectivă erau masive, concepute să transporte sateliţi de mărimea autobuzului.

    Dar Beck a înţeles că electronica ieftină şi software-ul inteligent ar face posibilă construirea de flote de sateliţi mai mici şi mai ieftini. La vremea respectivă, Space Exploration Technologies Corp., sau SpaceX, nu-şi începuse încă treaba. Lansările erau încă efectuate de guverne şi costau între 100 şi 300 de milioane de dolari. Agenţiile oficiale spaţiale zburau cel mult o dată pe lună, iar în vârful listei lor de priorităţi se plasau companiile de telecomunicaţii şi armata. Beck credea că oamenii nu ar putea să experimenteze cu adevărat spaţiul cosmic decât dacă rachetele ieftine ar fi mai uzuale. ”Este atât de greu să ajungi în spaţiu. Ştiam că trebuie să găsesc o modalitate mai uşoară de a face asta, că trebuie să construiesc o rachetă“, spunea el. Şi aşa s-a născut Rocket Lab.

    În 2007, guvernul Noii Zeelande l-a lăsat pe Beck să preia un etaj, fără chirie, la laboratorul unde lucra. Avea astfel acces la echipamente de ultimă generaţie, dar avea nevoie şi de bani pentru a cumpăra alte unelte. Aşa că l-a sunat pe Mark Rocket, un antreprenor bogat pe care Beck l-a auzit la radio vorbind despre interesul său în ce priveşte călătoriile în spaţiu. În cadrul întâlnirii, Beck l-a ademenit cu propunerea de a lansa rachete ieftine în fiecare săptămână, lucru de care Rocket a fost destul de intrigat. ”Când am dezbătut ideea cu avocatul şi contabilii mei, au fost nişte sprâncene ridicate. Părea ca o modalitate uşoară de a scăpa de o grămadă de bani. Dar eu împărtăşeam această viziune“, povesteşte antreprenorul. În cele din urmă, Beck a reuşit să strângă 300.000 de dolari de la Rocket, de la familie şi de la prieteni, apoi a petrecut doi ani construind un prototip. În noiembrie 2009, el şi doi angajaţi au prezentat Ātea-1, o rachetă de 6 metri care cântărea numai 130 de kilograme. ”Noua Zeelandă, mergem în spaţiu“, a spus el în timp ce a apăsat butonul roşu de aprindere.

    De la primul test triumfal, Rocket Lab a devenit din ce în ce mai puternic. Facilităţile de producţie ale companiei, câteva depozite dintr-o zonă industrială din Auckland, dispun de o zonă de asamblare gigantică pentru rachetele şi camerele sale electronice, unde inginerii software îşi ajustează motoarele Rutherford, numite după fizicianul născut în Noua Zeelandă Ernest Rutherford. Laboratorul Rocket Lab efectuează teste ale motorului la câţiva kilometri distanţă, pe un teren de păşuni lângă aeroportul din Auckland. În mare, compania a progresat mult mai repede decât start-up-urile aerospaţiale tipice, ajungând la operaţiuni de 148 milioane de dolari şi fiind evaluată la peste 1 miliard de dolari.

  • Reynaers Aluminium atinge o cifră de afaceri de 3,5 milioane euro la jumătatea lui 2017

    Compania anunţă furnizarea soluţiilor pentru proiectul rezidenţial One Charles de Gaulle, un complex rezidenţial exclusivist cu apartamente de lux situat în cartierul Primăverii din Bucureşti.

    Primele 6 luni ale anului 2017 au adus reprezentanţei Reynaers din România o cifră de afaceri de aproximativ 3,5 milioane euro în urma unor noi proiecte intrate în portofoliu. Unul dintre ele este One Charles de Gaulle, pentru care Reynaers a creat o soluţie personalizată de tâmplărie, adaptată la exigenţele actuale de eficienţă energetică.

    Eficienţa energetică este una dintre cele mai importante teme ale proiectelor Reynaers Aluminium în ultimii ani. Cele mai noi profile dezvoltate anticipează directivele europene şi prevăd soluţii inovatoare pentru etanşeitatea la aer şi consumul durabil de energie în proiecte care demonstrează că astăzi nu mai există nicio diferenţă între standarde de proiectare şi construcţii în Bucureşti, Londra, Paris sau New York.

    Suntem mândri să putem afirma că nu există diferenţe la standardele de proiectare şi construcţie pentru proiectele dezvoltate de către Reynaers în Bucureşti şi în marile oraşe ale lumii, Londra, Paris sau New York. Unul dintre obiectivele Reynaers este de a contribui semnificativ în atingerea celor mai ambiţioase obiective ale directivei de Eficienţă energetică a Uniunii Europene pentru 2020: consum energetic egal cu zero şi în acelaşi timp, de a oferi arhitecţilor libertatea de a-şi transforma creaţiile în realitate”, spune Daniel Popa, Country Manager, Reynaers Aluminium România.

  • Tendinţe piaţa rezidenţială din România: 1 din 5 locuinţe nou construite foloseşte tâmplărie premium din aluminiu

    Una din cinci  locuinţe nou construite în România este dotată cu tâmplărie premium din aluminiu, arată datele Reynaers Aluminium România, parte a liderului european pe segmentul soluţiilor de aluminiu pentru sectorul de construcţii. Proiectele rezidenţiale contribuie, astfel, la creşterea segmentului premium de aluminium pe piaţa de tâmplărie termoizolantă.
     
    Cererea de produse pentru proiectele office rămâne principalul motor al pieţei tâmplăriei de aluminiu datorită fondurilor tot mai mari alocate. În acelaşi timp, segmentul rezidenţial a cunoscut o creştere semnificativă în 2016. Sistemele din aluminiu pentru ferestre şi uşi conduc în topul solicitărilor beneficiarilor, care le aleg pentru calitatea superioară şi durata îndelungată de utilizare. 
     
    „Proiectele derulate de Reynaers în 2016 ne confirmă o maturizare în comportamentul clienţilor, care sunt mult mai atenţi la detalii şi preocupaţi de calitatea soluţiilor pe care le aleg pentru locuinţele lor. Pentru fiecare proiect, echipa de specialişti a companiei lucrează îndeaproape cu arhitecţi, executanţi sau dezvoltatori, oferind soluţii personalizate pentru realizarea de proiecte de mare complexitate, adaptate dinamic la exigenţele actuale de eficienţă energetică, confort, durabilitate şi design.”, a declarat Daniel Popa, Country Manager Reynaers România.
     
    Peste 40% din pierderile de căldură din interiorul unei clădiri sunt cauzate de izolaţia ferestrei sau izolaţia perimetrală deficitară a acesteia. Pentru a împiedica acest lucru, Reynaers, spre exemplu, pune la dispoziţie un pachet de soluţii constând în membrane de etanşare, spumă termoizolantă şi elemente de fixare ascunse pentru reducerea pierderilor de căldură cauzate de izolarea termică perimetrală precară. Un exemplu este Amber Gardens, primul ansamblu rezidenţial din România cu locuinţe verzi de lux, care are la bază principiile designului bioclimatic şi aplică standardele energetice ale unei case pasive, cel mai performant standard energetic din lume. Pentru Amber Gardens, Reynaers a introdus  sistemul din aluminiu pentru uşi şi ferestre cu izolaţie termică superioară.  
    Astfel, soluţiile de tâmplărie Reynaers au contribuit semnificativ în atingerea celor mai ambiţioase obiective ale directivei de Eficienţă energetică a Uniunii Europene pentru 2020: consum energetic egal cu zero.  
     
     

  • Şi-a transformat bicicleta într-un automobil. Vezi cum arată – GALERIE FOTO

    Designerul suedez Mikael Kjellman voia să meargă pe bicicletă chiar şi când era foarte frig afară. Aşa a luat naştere inveţia lui Kjellman, PodRide, o bicicletă electrică cu patru roţi şi cu un corp cu un schelet din aluminiu acoperit de o pânză impermeabilă.

    A strâns peste 70.000 de euro pe platforma de crowdfunding Indiegogo, iar clipul creaţiei bicicletei a fost vizualizat de peste 50 de milioane de ori. Vrea să lanseze un kit pentru persoanele care vor să-şi transforme şi ei bicicletele în mini-maşini.

    Are 180 cm lungime şi 145 cm înălţime, 70kg şi este echipat cu un motor electric de 250W şi are o autonomie de 60km. Poate atinge 25km/h. Suedezul estimează că bicicleta-automobil s-ar putea vinde cu 2500 de euro.