BusinessMagazin

Tag: Agricultura

  • Războiul pământului. Marii proprietari de terenuri şi marii arendaşi îşi fac propriile legi. Micii proprietari de terenuri se tem că arendaşii devin stăpâni pe pământul lor

    ♦ Contractul de arendă a terenului agricol ar putea să fie încheiat pentru o perioadă de minimum 10 ani, conform deciziei din 4 octombrie 2022 a Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor ♦ Preşedintele Comisiei pentru Agricultură din Senat susţine că un contract de arendă pentru o perioadă de minimum 10 ani este la limita constituţionalităţii şi ar putea avea efect de bumerang.

    Obligativitatea încheierii unui contract de arendă pentru o perioadă de minimum 10 ani, decizie luată recent de Comisia pentru agricultură din Camera Deputaţilor, a iscat mari dezbateri.

    Pe de-o parte, marii fermieri sunt de acord cu această decizie pentru că le asigură predictibilitate pentru a face investiţii şi este stabilit de la început preţul pentru arendă, iar pe de altă parte micii fermieri şi pro­prietari de terenuri susţin că ar putea fi păcăliţi, adică să primească un preţ mai mic pentru arendă şi arendaşii să devină stăpâni pe pământul lor.

    „Oamenii vor să ne dea pământul să-l lucrăm, dar să facem contract pe un an, pe doi sau pe trei ani. Le e frică să nu le luăm pământul sau să nu câştigăm prea mult pe pământul lor. Încă mai sunt proprietari din perioada comunistă, pensionari de la fabrici care se uită la profitul tău, dacă investeşti şi scoţi producţii bune pe pământul lor. Apoi, sunt acei spărgători de grevă, care dau mai mult într-un an să ia terenul“, spune Marcel Cristurean, care cultivă 22 de hectare cu legume, din care doar 3 în proprietate, în Sighişoara (judeţul Mureş).

    Marcel Cristu­rean, un preot pasionat de legumicultură care a pus bazele brandului Legume de Hetiur împreună cu soţia sa Iuliana Cristurean, consideră că era mai simplu ca contractul de arendă să se negocieze liber între arendaş şi arendator.  „Este la limita constituţionalităţii (contractul de arendă pe o perioadă de minimum 10 ani – n. red.). În plus, va avea un efect de bumerang. Proprietarii de teren vor refuza să mai facă contracte de arendă, pentru că vor exista probleme atunci când vor dori să vândă terenul şi se tem că vor fi puţini arendaşi interesaţi să plătească un preţ corect, ştiind că au contract pe următorii 10 ani. (…) Preţul arendei este pe 10 ani, iar acum arenda este în creştere de la an la an şi astfel proprietarii se feresc de contracte“, spune George Scarlat, preşedintele Comisiei pentru agricultură, industrie alimentară şi dezvoltare rurală din Senat.

    În România, peste 90% din exploataţiile agricole, adică circa 3 milioane, lucrează până în 5 hectare, iar pentru acestea extinderea este mai greoaie, astfel că o piaţă liberă i-ar fi ajutat să crească mai rapid. Mai mult, marii fermieri pot plăti un preţ mai avantajos pentru arendă şi un fermier cu până în 5 hectare nu au niciun cuvânt de spus, pentru că se intervine printr-o modificare a Codului Civil într-un contract între părţi. Spre exemplu, dacă această modificare ar apărea şi la contractul de închiriere a unui imobil, fiind impusă, ipotetic, o perioadă de minimum 5 ani între părţi, ar destabiliza piaţa.

    „Noi ne putem agăţa de faptul că e reglementat contractul de arendă, dar înţelegerea pentru a lucra pământul depinde de noi. Dacă eu mă înţeleg cu fermierul să mi-l dea pe un an şi am interes să îl lucrez, îl iau aşa şi reînnoim contractul anul viitor”, susţine Marcel Cristurean.

    El spune că în prezent are un contract de arendă pentru un teren pe o perioadă de 10 ani, pentru că aşa s-a înţeles cu proprietarul acestuia, menţionând că pentru producţia de legume este greu să scoată banii investiţi doar într-un an. Astfel, susţine că un contractul de arendă pentru o perioadă 10 ani l-ar ajuta pentru a face investiţii, dar l-ar şi încurcă, pentru că proprietarii de terenuri nu-şi doresc să arendeze pe o perioadă atât de lungă.

    Totodată, agricultura românească este foarte polarizată, pentru că pe de o parte deţine cele mai multe ferme mici şi pe de altă parte cele mai extinse exploataţii din UE. Fermele mici de?in 37,9% din terenul agricol al ??rii, cele mijlocii 32,2%, iar fermele mari 29,8%, conform datelor de la INS. Astfel, reglementarea contractului de arendă între două parţi private ar putea fi în favoarea uneia dintre ele, în acest caz în favoarea marilor fermieri.

    „Este corect să ai un contract de arendă pe minimum 10 ani, pentru că, în cazul meu, dacă vreau să fac o investiţie într-un sistem de irigaţii şi după ce o termin îmi cere proprietarul terenul, pentru că este al lui, nu am curajul să mai investesc. Dacă contractul de arendă este pe 10 ani, deja ai o garanţie că îţi amortizezi investiţia”, spune Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici din judeţul Arad, care lucrează peste 7.500 de hectare şi creşte anual 50.000 de capete de porci şi 3.000 de vaci de carne şi de lapte.

    Cu toate acestea, el crede că este nevoie de o portiţă în contract ca arendaşul să poată returna terenul proprietarului în condiţii deosebite. „Eu sunt maleabil. Dacă cineva mi-a dat terenul în arendă şi între timp i-a fost aprobată o investiţie cu co-finanţare din fonduri europene şi vine să-mi spună că vrea terenul înapoi, i-l dau. Sau poate are un necaz omul şi vrea să-l vândă ori n-a putut să-l lucreze o vreme şi acum poate, iar noi ne-am folosit de el şi am câştigat şi e normal să-l returnăm”, consideră Muscă.

    Nicu Temciuc, preşedintele Cooperativei Agricole Baza Siloz Cereal Grup din judeţul Botoşani, formată din 49 de fermieri ce cultivă în total o suprafaţă de 5.500 de hectare cu cereale, afirmă că un contract de arendă pe o perioadă de 7-10 ani este util atât pentru fermieri căci le oferă suport pentru investiţii, dat fiind că în primii 3 ani se fac investiţii pentru a aduce terenul la o formă optimă, scăpând de boli şi buruieni.

    „Multe fonduri de investiţii sau multinaţionale care nu lucrează terenul ni-l lăsau doar pentru 1 an în arendă şi speculează preţul arendei. Acum, arenda este de 1.200 – 1.500 de kilograme la grâu. Dacă facem un contract pe o anumită arendă pe 10 ani, eu zic că ne putem înţelege la preţ şi să îi dăm omului terenul înapoi sau să facem schimb dacă are nevoie de pământ, iar contractul se poate desfinţa oricând cu acordul ambelor părţi. (…) Anul acesta, de exemplu, am mărit arenda cu 30%, ne-am adaptat în funcţie de inflaţie”, a precizat Nicu Temciuc.

    Modificarea art. 1838 din Noul Codul Civil privind contractul de arendă a trecut în data de 4 octombrie 2022 de Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaţiilor, fiind stabilit ca contractul de arendă a terenului agricol să fie încheiat pentru o perioadă de minimum 10 ani. Acum, este în dezbatere la Comisia pentru Agricultură din Senat şi nu există un termen privind o decizie finală cu privire la această modificare, potrivit lui George Scarlat.

    Preşedintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţiilor este Florin-Ionuţ Barbu (PSD), unul dintre oamenii de încredere ai lui Darius Vâlcov, fostul ministru de Finanţe în guvernul lui Victor Ponta, care cu puţin timp înainte de arestarea preventivă a lui Vâlcov a devenit director la Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF). Adrian-Ionuţ Chesnoiu, fost ministru al Agriculturii – acuzat de abuz în serviciu – şi fost preşedinte al Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţiilor, care în prezent este deputatul PSD Olt Adrian Chensoiu, susţinea, la rândul său, stabilirea unei perioade determinate pentru contractul de arendă – discuţiile iniţiale fiind pentru o perioadă de minimum 7 ani – pentru a elimina din factorii de risc la care este supus fermierul român.

    Printre marii fermieri din România, care exploatează cea mai mare parte din teren prin arendare, se numără şi Nutrelo Group, companie deţinută de Valentin Dragnea (80%) şi Gabriel Putinean (20%), unde Liviu Dragnea, fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor din România şi fost preşedinte al PSD, este director. Compania exploatează peste 10.000 de hectare, din datele ZF, fiind în primele 15 cele mai mari companii din România după suprafaţa cultivată şi unul dintre marii beneficiari de subvenţii, arată datele furnizate pentru ZF de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

  • Cifrele săptămânii 17 – 23 octombrie 2022

    După un an cu producţie record de 34 de milioane de tone de cereale, cum a fost 2021, şi preţuri maxime, agricultura este din nou lovită. Acum însă, şocul nu este la fel de mare precum cel „încasat“ în 2020, când fermierii s-au confruntat cu cea mai mare secetă din ultima jumătate de secol şi s-a înregistrat o pierdere de 40% a producţiei agricole.

    „La porumb e dezastru. Nu s-a făcut nimic pe suprafeţele neirigate. Şi ce zone irigate avem în Dobrogea? La floarea-soarelui sunt rezultate, am realizat 60-70% din potenţial“, spune Theodor Ichim, preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Dobrogea, formată din 100 de fermieri care lucrează aproximativ 50.000 de hectare în zona Dobrogea.Theodor Ichim este şi proprietarul companiei Unigrains Trading, care cultivă peste 2.000 de hectare cu cereale în Constanţa, iar anul acestă începe investiţia într-un proiect de irigaţii pentru a uda un sfert din suprafaţa pe care o lucrează.

  • Moldova ar putea cuceri Europa… cu mere colorate şi delicioase, dacă este ajutată

    Rusia a ştiut unde loveşte când a interzis importurile de fructe şi legume din Moldova. Producătorii moldoveni, chiar dacă au acum deschidere spre piaţa UE, se bazau pe cea rusească, mai permisivă şi unde aveau legături formate în ani de zile. Dintre fructe, exporturile de mere sunt cele mai importante. Merele au devenit simbolul expansiunii comerciale a Poloniei în Europa de Est şi în restul UE. De ce n-ar fi aşa şi cu merele moldoveneşti?

     

    Republica Moldova fascinează Europa cu pasinea sa pentru vinuri. În plin război economic şi geopolitic între Est şi Vest, între civilizaţii, industria viticolă din mica ţară prinsă la mijloc fascinează şi mai mult. Însă Moldova nu înseamnă numai dealuri întinse cultivate cu vii şi sute de kilometri de galerii subterane transformate în crame. Are livezi şi sere şi o industrie conexă surprinzător de modernă chiar şi pentru specialiştii olandezi.

    Şi chiar ei, elita agriculturii moderne, intensive, dar ecologice a Europei, cer ajutor pentru comerţul cu fructe moldoveneşti. În acest scop, sectorul de profil din Republica Moldova are dedicat un serial întreg pe FreshPlaza, o platformă media focalizată pe industria agroalimentară şi cu acoperire globală, a cărei fundaţie a fost turnată în urmă cu două decenii în Olanda. Cu această ocazie, FreshPlaza trage şi un semnal de alarmă: este important ca UE să-i ajute pe cetăţenii moldoveni. Un sfert din PIB-ul ţării este dat de sectorul agricol şi aceasta înseamnă că mulţi dintre ei sunt dependenţi de agricultură. De aceea este important ca traderii de fructe europeni să sprijine sectorul din Republica Moldova. Dacă Moldova este ignorată, în cele din urmă se va reîntoarce la Rusia. Sau va rămâne puternic polarizată, ruptă între est şi vest.

    În primăvară, după ce Rusia a invadat Ucraina, Chişinăul şi Kievul au cerut aderarea la Uniunea Europeană. Drept răspuns, Moscova a blocat complet importurile de fructe din Moldova, invocând măsuri fitosanitare. A fost ca un cutremur pentru fermieri deoarece 95% din exporturile de mere şi  de struguri se duceau în Rusia. Între timp, Moldova a primit statutul de candidat la aderarea la UE, dar numai o mică majoritate a populaţiei vrea pe acest drum. O parte însemnată din cetăţeni susţine Rusia chiar şi acum, în timpul războiului. De unde ştie FreshPlaza acest lucru? Simplu. Şi-a trimis un colaborator acolo însoţit de doi specialişti în agricultură olandezi. Echipa a descoperit că în livezile de meri se investeşte în noi soiuri moderne precum Fuji, Braeburn, Gala şi Crimson Crisp. Dar au rămas şi soiuri care nu sunt potrivite pentru piaţa europeană, precum Idared. La fel de nepotriviţi sunt şi delicioşii struguri moldoveneşti cu sâmburi. Pentru astfel de produse piaţa rusă era vitală. Pe de altă parte, prunele Stanley sunt acum exportate pe scară largă în Germania şi în alte regiuni unde se vorbeşte germana.

    Echipa de la FreshPlaza a vizitat zece staţii de ambalare a fructelor. Se aşteptau să vadă livezi vechi neglijate, dar au găsit exact opusul; livezi moderne dotate cu instalaţii de irigare prin picurare, cu plase antigrindină şi pergole din plastic pentru struguri. În cazul merelor, fructele sunt cu adevărat fantastice. Solul este foarte aerisit şi fertil, iar merele sunt uniforme si de calitate. Atât de multe ore de soare conferă fructelor un gust unic. Aproape toate sunt trimise la ambalat, atât de perfecte sunt. Cultivatorii olandezi furnizează alte soiuri şi de aceea merele şi prunele moldoveneşti îşi pot găsi un loc pe piaţa vestică. Mai ales acum că Uniunea Europeană a adoptat un regulament de liberalizare temporară a comerţului cu şapte produse horticole moldoveneşti a căror comercializare nu fusese încă pe deplin liberalizată şi anume roşii, usturoi, struguri, mere, cireşe, prune şi suc de struguri.

    În primăvară, după ce Rusia a invadat Ucraina, Chişinăul şi Kievul au cerut aderarea la Uniunea Europeană. Drept răspuns, Moscova a blocat complet importurile de fructe din Moldova, invocând măsuri fitosanitare. A fost ca un cutremur pentru fermieri deoarece 95% din exporturile de mere şi  de struguri se duceau în Rusia.

    Războiul a avut un impact devastator asupra Ucrainei, dar şi Republica Moldova a fost lovită. Capacitatea ţării de a face comerţ cu restul lumii este afectată deoarece exporturile sale depind în mare măsură de infrastructura ucraineană, iar Moldova a pierdut în mare parte accesul la pieţele sale din Ucraina, Rusia şi Bielorusia. „Obişnuiam să exportăm aproximativ 95% din merele noastre pe piaţa rusă, dar în prima jumătate a anului 2022, din motive evidente, această cifră a scăzut la 70%, ceea ce este încă un procent foarte mare”, a spus Vladimir Bolea, ministrul agriculturii.  De când politicianul a făcut aceste declaraţii şi până acum, situaţia s-a înrăutăţit, iar fermierii sunt obligaţi să se adapteze. La începutul lunii august a acestui an, cultivatorii şi exportatorii moldoveni de mere au intrat pe piaţa din Arabia Saudită şi în prezent negociază cu guvernul egiptean exporturi preferenţiale de mere, de departe cel mai important produs de export din categoria fructe şi legume al Moldovei. Este clar că şi deschiderea oferită de UE este mai mult decât binevenită şi acum chiar vitală. Pe 15 august, Rosselkhoznadzor, serviciul federal de supraveghere veterinară şi fitosanitară din Rusia, a blocat importurile de fructe din Moldova, excepţie făcând  Transnistria, o regiune separatistă prorusă.  Motivul embargoului sunt infecţiile cu dăunători şi boli ale plantelor şi este de neînţeles pentru preşedintele Maia Sandu în condiţiile în care produsele moldoveneşti îndeplinesc standardele de calitate ale UE, mai înalte decât cele ruseşti.

    Smarta AS este o companie de familie. A fost fondată la începutul secolului cu livezi vechi, din epoca sovietică, şi este concentrată pe ceea ce a ajuns să definească industria fructelor din Moldova – merele reprezintă trei sferturi din pomicultura ţării. Anatolii Caduc, primul preşedinte al companiei, a infiinţat Smarta în anul 1999. „Când fiul şi fiica sa s-au alăturat conducerii companiei, aceasta a început să se modernizeze”, spune Valeria Caduc, manager de marketing şi soţia actualului proprietar, Andrei, fiul lui Anatolii. „Au înlocuit treptat soiurile vechi de mere, precum Idared, cu altele noi. Au acoperit şi pomii, au pus la punct cultivarea superintensivă cu sisteme de irigare, au instalat camere frigorifice şi au încercat să obţină certificări precum GlobalGAP.“ Pe o suprafaţă de 60 de hectare sunt cultivate numeroase soiuri de mere, printre care Gala Must, Gala Royal, Golden Delicious, Super Chief, Florina, Jonagold, Idared, Champion şi Fuji. Smarta cultivă, de asemenea, prune Stanley. Recoltarea se face manual, iar merele sunt păstrate în depozite frigorifice cu o capacitate de 2.500 de tone. Fructele sunt sortate în funcţie de greutate, dimensiune, culoare şi calitate. „Depozitele noastre frigorifice au condiţii controlate dinamic, astfel încât merele îşi păstrează aroma proaspătă şi textura crocantă până în luna mai. Suntem poziţionaţi favorabil într-o zonă cu o climă continental temperată şi soluri fertile. Acesta este ceea ce conferă merelor moldoveneşti gustul lor“, explică Valeria. Recent, ea a preluat controlul şi asupra exporturilor

    Până la începutul anului 2022, Smarta AS vindea către comercianţi care îşi colectau personal merele de la depozitele frigorifice ale companiei. Majoritatea ajungeau pe pieţele din Rusia, Bielorusia şi România, spune Valeria. Dar când a devenit dificil accesul pe piaţa rusească, în primăvară, compania nu a avut de ales decât să înceapă ea însăşi să exporte pe alte pieţe.

    „În aprilie, ne-am dus la Fruit Logistica şi am luat legătura cu comercianţi şi importatori. Când ne-am întors, am început să exportăm în Dubai, Arabia Saudită şi Malaezia. Este mai complicat şi încă nu ştim dacă este cu adevărat mai profitabil. La urma urmei, sunt implicate o mulţime de costuri, cum ar fi ambalarea şi logistica. Aşa că trebuie să investim mult înainte de a vedea în sfârşit banii pentru livrările noastre. Dar, până acum, am fost plătiţi fără probleme.” Fruit Logistica este un târg renumit de fructe organizat anual în Germania.

    În prezent, SV Fruct cultivă mere pe 47 de hectare şi cireşe pe 10 hectare. În urmă cu 12 ani, a construit 14 celule de depozitare de 682 metri cubi fiecare, cu o capacitate totală de 2.000 de tone. Aceste celule folosesc tehnologia Smartfresh.

    Compania dorea să expedieze o încărcătură în Orientul Mijlociu la sfârşitul lunii august, dar nu a putut obţine ambalajul corespunzător la timp. De asemenea, nu avea, la acel moment, fonduri pentru a avansa cu operaţiunile de logistică. Contractul a fost anulat, ceea ce, potrivit Valeriei, înseamnă o descurajare. „Ei oferă un preţ mult mai mic acum. Este regretabil, dar asta este.“ Exporturile către Dubai se fac prin portul românesc Constanţa şi durează o lună: o săptămână pentru transportul de la staţia de ambalare la vapor şi apoi 24 de zile pe mare. Deoarece portul ucrainean Odesa era blocat din cauza războiului şi încă mai este, merele ucrainene şi-au găsit drumul spre pieţele externe tot prin portul românesc. „A fost o perioadă aglomerată în Constanţa”, spune managerul de marketing. Ceea ce FreshPlaza nu scrie este că Smarta nu este lipsită de controverse, ca mai toate afacerile mari din Moldova. Mama actualului proprietar, pe care o cheamă tot Valeria, a fost preşedintele judecătoriei raionului Briceni şi a fost criticată în deceniul trecut ca fiind cel mai împroprietărit magistrat din ţară. Era vorba mai ales de terenuri agricole, cu un preţ în acte sub cel al pieţei. O parte din aceste terenuri se află într-una dintre cele mai bune zone pentru cultivat meri din ţară, acolo unde Smarta îşi are livezile. Caduc tatăl a fost mare politician din partea Partidului Democrat din Moldova în raionul unde doamna Valeria a fost magistrat.

    O altă companie care se face remarcată pe piaţa fructelor moldoveneşti este SV Fruct, afacerea familiei Scutaru. Scutaru senior este asistat de cei patru fii ai săi. „Toată familia a fondat firma”, spune Vitalii, unul dintre fii. „Asta a fost în 2003. Fratele meu Victor şi cu mine eram comercianţi de fructe şi ne-am gândit să vindem fructe pe care le cultivăm noi înşine. Când a venit momentul, ne-am făcut cu toţii partea pentru a construi afacerea.“

    În prezent, SV Fruct cultivă mere pe 47 de hectare şi cireşe pe 10 hectare. În urmă cu 12 ani, a construit 14 celule de depozitare de 682 metri cubi fiecare, cu o capacitate totală de 2.000 de tone. Aceste celule folosesc tehnologia Smartfresh. În anul următor a devenit prima companie de fructe din istoria Moldovei care a primit certificare GlobalGAP. SV Fruct îşi sortează şi îşi împachetează fructele – în cutii deschise sus – în propria staţie de ambalare. Ei îşi vând întreaga recoltă pe piaţa externă, fie prin exporturi directe, fie prin intermediari. „Asta depinde de preţurile pe care le putem obţine pentru produsul nostru”, spune Victor. Îşi găsesc majoritatea clienţilor prin contacte la târguri internaţionale.

    În primele zile ale companiei, exporturile ajungeau doar în Rusia şi, până în 2009, erau doar din soiuri de patrimoniu pur tradiţionale. Apoi totul s-a schimbat, iar accentul s-a mutat pe modernizare. O schimbare treptată a culturii de la soiurile vechi la cele noi a precedat construirea celulelor de depozitare. Chiar anul trecut, o parcelă de 2,3 hectare a fost plantată cu Devil Gala, iar în această primăvară, o livadă întreagă a fost defrişată şi replantată cu Gala SniCo red. Această reînnoire a soiului se realizează cu scopul de a accesa noi pieţe, inclusiv Orientul Mijlociu şi Asia. Fiecare dintre aceste destinaţii are preferinţele sale de varietate. Deocamdată nu există mere de la SV Fruct pe piaţa vest-europeană.

    Această companie are nu mai puţin de 15 soiuri care cresc în livezile sale din nordul Moldovei. Printre acestea se numără Empire, Braeburn, Jonagold, Ruby Star şi Fuji. „De asemenea, lucrăm cu companii de înmulţire belgiene şi poloneze care testează soiuri de mere şi cireşe în livezile noastre. În prezent avem o varietate care nu este încă înregistrată în UE. Pare foarte promiţătoare“, spune Vitalii, care adaugă că merele cu dungi roşii pe fond roşiatic sunt deosebit de populare pe piaţa locală. „Fructele trebuie să arate atractiv. Acest lucru pare să fie mai important aici decât aroma. Pentru pieţele noastre de export, calitatea are prioritate. Prin urmare, acordăm o mare importanţă acestui lucru.“

    Producătorii de mere din Moldova încep să se unească. Din livezi se recoltează aproximativ 500.000 de tone de mere anual. Spre comparaţie, Polonia, un campion european, produce 4,5 milioane de tone.

    Producătorii de mere din Moldova încep să se unească. Din livezi se recoltează aproximativ 500.000 de tone de mere anual. Spre comparaţie, Polonia, un campion european, produce 4,5 milioane de tone. „Sunt cel mai mare competitor al nostru”, recunoaşte Victor. „Au randamente mai mari, posibilităţi logistice mai bune – datorită locaţiei şi infrastructurii mai moderne – livezi mai avansate şi costuri de producţie mai mici. Poate părea ciudat, având în vedere salariile şi preţurile terenurilor mai mici de aici, dar cultivatorii polonezi primesc mai multe subvenţii. Şi, pentru depozitare şi marketing, se pot baza pe cooperative mari. Asta reduce costurile.“

    SV Fruct trece treptat la cultivarea superintensivă. Vitalii explică că unul dintre avantaje este reducerea costurilor de protecţie a culturilor. „Anul trecut am cheltuit 150.000 de euro pe astfel de produse, anul acesta au fost cu 50.000 de euro mai puţin. Şi randamentul este acelaşi. Este un câştig semnificativ”. Compania nu vrea să se extindă deocamdată. Prioritară este modernizarea. Iar accentul este pus în prezent pe vânzări deoarece a apărut brusc o nouă provocare. Rusia a dispărut ca piaţă de destinaţie, aşa că SV Fruct trebuie să găsească noi cumpărători. „Sperăm că putem continua să ne vindem toate merele pe piaţă proaspete şi nu va trebui să deturnăm nimic către industria prelucrătoare. Aşa că, pentru prima dată, ne îndreptăm privirea către piaţa UE“, încheie Vitalii.

    Cifrele arată cât de importante sunt merele pentru sectorul agricol al republicii. Ele, luate ca atare, spun că Moldova este unul dintre fraţii mai mici din Europa de Sud-Est (sunt excluse Polonia, Ungaria şi Grecia). Cu atât mai remarcabil este că ţara a devenit al doilea exportator de fructe şi legume de pe listă, după Serbia. În plus, Moldova şi o altă ţară, Macedonia de Nord, sunt singurele care exportă mai multe fructe şi legume decât importă. Fructe si legume? Aşa spune statistica, dar este un adevăr trunchiat. Datele arată că fructele monopolizează exporturile de produse proaspete ale Moldovei. Dacă sunt excluse legumele, Moldova depăşeşte chiar şi Serbia. Acest frăţior are astfel un pumn greu atunci când vine vorba de exportul de fructe.

    Totul este despre fructe. Dintre celelalte 12 ţări din Europa de Sud-Est, micuţa Moldovă nu se înclină decât în faţa României şi Serbiei când vine vorba de cultivarea fructelor. Iar în Moldova merele domină. Cu nu mai puţin de 500.000 t. recoltă în 2021, merele reprezentau 75% din producţia de fructe a ţării. Fructele cu sâmburi, strugurii, pepenii verzi şi fructele moi urmează, dar la mare distanţă. În mod logic, merele ar trebui să ocupe şi primul loc la export: reprezentau două treimi din plăcinta cu fructe înainte de război şi de embargoul rusesc. Aproximativ 40% din recolta de mere din Moldova îşi găsea drumul în străinătate, cea mai mare parte în Rusia.

    Pe scurt: Moldova era înainte de invazie cel mai mare exportator de fructe dintre ţările din sud-estul Europei în mare parte datorită unei singure culturi şi destinaţii: merele care ajungeau în Rusia.

  • Companiile româneşti încep să ridice glasul: Dacă avem cel mai bun an economic din istorie (PIB va atinge 280 de miliarde de euro), de ce dobânzile – ROBOR-ul – sunt aşa mari, de ce cresc taxele şi impozitele?

    Marţi, 6 septembrie, la Brăila, am avut Conferinţa ZF România irigabilă, organizată împreună cu Banca Transilvania, unde au fost cei mai importanţi fermieri din Brăila, Galaţi, Constanţa, Călăraşi, Ialomiţa, Buzău, Tulcea, adică zona de sud-est a ţării.

    Tema principală a fost legată de cum se poate dezvolta sistemul de irigaţii din România astfel încât anii secetoşi, cum este cel de acum, să nu aducă pierderi atât de mari.

    Pentru cei care şi-au dezvoltat sisteme de irigaţii proprii, anul agricol 2022 a fost bun, chiar foarte bun, pentru că au avut recolte iar preţurile au crescut foarte mult, astfel încât la finalul anului vor avea mai mulţi bani în conturi. Bineînţeles, au crescut şi inputurile, ceea ce înseamnă că vor avea şi o creştere de cheltuieli, dar şi aşa rezultatul este pozitiv.

    Pentru cei fără irigaţii anul agricol 2022 a fost foarte prost, aproape nu au recoltat nimic, mai ales cei care au avut porumb, care a fost cea mai afectată cultură.

    Estimările indică că în 2022 România va avea 23-24 de milioane de tone de cereale, sub anul 2021, care a fost cel mai bun din istoria agricolă a României, cu 33-34 milioane de tone de cereale, dar peste 2020, care a fost cel mai prost an agricol din ultimul deceniu, cu numai 19 milioane de tone de cereale.

    Irigaţiile revin în atenţie atunci când este secetă, cum este în acest an. După distrugerea sistemului de irigaţii creat în comunism s-a pus prea puţin în loc, iar cine este de vină pentru acest lucru revine tot timpul în atenţie. Nici acum nu se ştie clar ale cui sunt canalele, cine trebuie să aducă apa, ce facem cu energia, cine o plăteşte, unde sunt pompele etc.

    În acest moment România are sisteme de irigaţii pentru numai 500.000-600.000 de hectare de teren agricol. Într-un mod realist, se poate crea un sistem de irigaţii pentru numai 2 milioane de hectare din cele 9-10 milioane de hectare de suprafaţă arabilă pentru simplul fapt că există apă numai pentru 2 milioane de hectare.

    Conferinţa ZF România Irigabilă. România poate iriga doar două din cele zece milioane de hectare din suprafaţa arabilă, însă efectiv doar 500.000 de hectare văd apa pe canalul de irigaţii

     “Visăm să irigăm 3 milioane de hectare în sezon, dar dacă fiecare fermier foloseşte minimum 200 ml/mp, nu ne ajunge debitul. N-au fost irigate niciodată 3 milioane de hectare, 2 milioane de hectare sunt fezabile la debitele din România de astăzi. Şi dacă nu facem lacuri de acumulare, nu putem iriga. Dacă vrem să irigăm 2 milioane de hectare cu 6 ml pe zi, o să ne speriem ce costuri avem”, a spus Nicuşor Şerban, de la Grup Şerban Holding, unul dintre cei mai mari fermieri din România, care exploatează peste 13.000 de hectare.

    El a venit cu ideea ca ANIF – Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – să devină o societate comercială de stat, să fie listată la Bursă ca să poată să atragă capital şi credite, astfel încât să dezvolte infrastructura de irigaţii din România, aşa cum face Transelectrica cu reţeaua de energie electrică sau Transgaz cu reţeaua de gaze, iar fermierii să cumpere apă de la ea, ca oricare alt produs. Ideea lui nu prea a fost împărtăşită de toată lumea. De ce să plătim pentru apă, dacă apa vine din ploaie?

    Până să se facă o strategie naţională în domeniul sistemului naţional de irigaţii (irigaţiile nu sunt incluse în PNRR şi lumea întreabă de ce), fiecare fermier încearcă să-şi rezolve problemele pe cont propriu.

    Inevitabil, discuţiile au ajuns şi la partea financiară, respectiv la dobânzile din piaţă, la liniile de finanţare acordate de bănci, la asigurări (companiile de asigurări nu prea vor să facă asigurări la secetă), la subvenţiile pe care statul ar trebui să le acorde fermierilor care produc mâncare (omul poate trăi fără energie, dar fără apă şi mâncare nu), la preţurile produselor agricole şi nu în ultimul rând la procesare (Noi suntem fermieri, noi nu ştim să facem procesare, aici trebuie să vină cineva care ştie acest lucru).

    Având credite în spate, fermierii sunt loviţi de creşterea dobânzilor – ROBOR a crescut de la sub 3% anul trecut la 7-8% în acest an, deci suma plătită pe dobânzi este de trei ori mai mare. Spre exemplu, Banca Transilvania acordă credite cu o marjă de 3-3,5% peste ROBOR.

    În ultimii 4-5 ani dobânzile nu erau o temă la aceste conferinţe pentru că erau mici, dar acum au revenit în prim-plan, iar lumea este foarte nervoasă.

    Tiberiu Moisă, director general adjunct (vicepreşedinte) la Banca Transilvania a încercat să explice că ceea ce se întâmplă acum cu această creştere exponenţială a dobânzilor reprezintă un dezechilibru care vine de fapt dintr-un dezechilibru anterior, când dobânzile au fost mult prea mici faţă de cât ar fi trebuit să fie, iar ceea ce se întâmplă acum este o încercare de a se ajunge al un echilibru. Dobânzi de referinţă ca acum doi ani, de 1-2%, nu vor mai fi, iar dobânzile reale, de echilibru, ar trebui să fie între 5-6%.

    Dacă răspunzi că dobânzile la ROBOR ţin cont de dobânda la care se împrumută statul, de peste 8%, imediat întrebarea este de ce statul se împrumută la o dobândă atât de mare? Pentru că are deficit bugetar şi are nevoie de bani cu care să-l acopere, si îi ia din piaţă. Dar de ce are deficit? Pentru că dă subvenţii în agricultură ca să acopere anul agricol secetos!

    Mai toată lumea se gândeşte mai degrabă la o conspiraţie mondială, locală, care a dus la această creştere a dobânzilor, decât la un rezultat care vine dintr-o situaţie din piaţă.

    Bineînţeles că toată lumea se întreabă unde este BNR în acest peisaj şi de ce permite creşterea atât de mult a dobânzilor, pentru că firmele nu pot să să plătească aceste creşteri de dobândă.

    O parte dintre fermieri se uită către euro şi văd că acolo dobânzile sunt mult mai mici, chiar foarte mici comparativ cu ROBOR şi se întreabă de ce România nu a adoptat euro, că oricum toţi folosim şi calculăm în euro.

    Aceleaşi întrebări retorice sunt şi pe partea de energie: dacă noi avem gazul nostru de ce preţurile trebuie să crească, dacă noi producem energie de ce preţurile trebuie să crească?

    Inevitabil, remarca este că ne-am vândut energia şi gazele şi băncile la străini, care fac preţurile, şi noi nu mai avem nicio putere. La fel şi în agricultură, noi muncim, dar traderii, care sunt străini, fac jocurile pe piaţă.

    Unde este statul român?

    În ciuda anului agricol secetos, pentru mulţi fermieri nu este un dezastru, mai ales pentru cei care au sisteme de irigaţii, iar conturile lor sunt pline, la fel cum parcările sunt pline de maşini străine din import, care contribuie la creşterea deficitului comercial.

    Paradoxal, în plină criză, cu cea mai mare inflaţie din ultimii 20 de ani, 2022 va fi cel mai bun an economic din istoria României, cu un PIB care va atinge 280 de miliarde de euro, de şapte ori mai mult ca în urmă cu 20 de ani, şi cu 150% mai mare faţă de momentul intrării în Uniunea Europeană.

    Dar fermierii, ca de altfel toată lumea, au întrebări simple: dacă avem cel mai bun an economic din istorie, de ce cresc dobânzile, de ce ROBOR-ul este aşa mare, de ce cresc taxele şi impozitele?

    Băncile, BNR, economiştii explică mult prea puţin care este situaţia actuală, de ce am ajuns aici şi ce se poate face astfel încât situaţia să se îmbunătăţească. Adică cum pot să scadă dobânzile, cum poate să scadă inflaţia, cum vom ieşi din această criză.

  • O soluţie pentru viitor: agricultura verticală

    Agricultura verticală a atras deja criticile scepticilor, însă compania americană Bowery pare să facă paşi concreţi în această direcţie, potrivit unui articol al Fast Company. Bowery a reuşit să construiască ferme inteligente, care funcţionează 365 de zile pe an, indiferent de condiţiile climatice şi care ar fi de 100 de ori mai productive decât agricultura tradiţională. Irving Fain, fondatorul şi CEO-ul companiei, spune că aceasta ar putea fi soluţia provocărilor legate de alimente ale viitorului: „Problema pe care o rezolvăm la Bowery nu este relevantă pentru oraşele unde ne aflăm astăzi sau pentru oraşele americane, ci pentru toate oraşele din lume”. Potrivit lui, prin intermediul tehnologiei, pot fi crescute orice tip de recolte pe verticală, în sistem hidroponic – trebuie doar determinat care sunt însă recoltele care au cel mai mult sens – din punct de vedere financiar şi nu numai.


     

     

  • Dovada că scăderea taxării pe muncă duce la creşteri salariale: În iunie 2022, prima lună de facilităţi fiscale, salariul mediu net în industria alimentară a crescut cu 23%, iar în agricultură cu 16%

    ♦ Salariul mediu net din industria alimentară a crescut cu 23% în iunie 2022 faţă de mai 2022, iar în agricultură creşterea a fost de 16% ♦ La nivel naţional, salariul mediu net a crescut cu 1% în iunie faţă de mai.

    Salariul mediu net din industria alimentară a crescut cu 23% în luna iunie a acestui an prin comparaţie cu luna mai şi a ajuns la valoarea de 3.247 de lei net, ca urmare a facilităţilor fiscale acordate de guvern acestei industrii.

    Şi în agricultură, domeniu care a beneficiat de ace­leaşi facilităţi, salariul mediu net a crescut cu 16% în iunie faţă de mai şi a ajuns la valoarea de 3.452 de lei, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Spre compa­raţie, în acelaşi interval de timp, salariul mediu la nivel naţional a crescut cu doar 1%, mai arată datele Statisticii.

    „Este nevoie de creşteri salariale în construcţii, în agricultură şi în industria alimentară, dar ar trebui ca fisca­litatea pe muncă să scadă în toate sectoarele, pentru că în România nivelul este foarte ridicat“, a spus Nadia Oanea, consultant fiscal la Tax & Trainings.

    De la jumătatea acestui an, Guvernul a decis aplicarea unor facilităţi fiscale similare cu cele aplicate în construcţii din 2019 şi în acest sector, care au inclus scutirea de la plata unor taxe şi contribuţii, dar şi creşterea salariului minim din aceste domenii.  Companiile din agricultură şi din industria alimentară au făscut şi circa 5.000 de noi angajări în luna iunie 2022.

  • Statul, imun la strigătele cultivatorilor de sfeclă privind salvarea fabricii de zahăr de la Luduş. Fermier: „Dacă acum nu facem ceva, peste un an nu o să ne mai uităm la fabrică, ci la fiare“

    După două luni de la termenul stabilit pentru cumpăra­rea de către stat a fabricii de zahăr din localitatea Luduş (judeţul Mureş) – 1 iulie 2022 – deţinută de grupul francez Tereos, fermierii români „bat“ disperaţi la porţile Ministerului Agriculturii de teamă să nu fie demolată, iar Petre Daea, actualul ministru, răspunde simplu şi clar: „Deocamdată nu este nimic concret privind achiziţia, căutăm soluţii pentru fabrica de zahăr“.

    „Dacă acum nu facem ceva, peste un an nu o să ne mai uităm la fabrică, ci la fiarele ce rămân după ce e demolată şi o să mâncăm zahăr de la străini, mult mai scump“, spune Teodor Aflat, cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr din centrul Transilvaniei. Înţelegerea dintre francezi, fostul ministru al agriculturii şi fermieri s-a materializat şi data de 1 iulie a fost stabilită ca ter­men-li­mită pentru încheierea procedurii de cumpărare a fabricii, doar că pe 23 iunie Adrian Chesnoiu a demi­sionat, iar Petre Daea a depus jurământul ca ministru al agriculturii în data de 8 iulie şi prioritatea sa a fost să găsească bani pentru investiţii în infrastructura de irigaţii.

     

  • Ministrul PSD al Agriculturii, Petre Daea, repune în funcţiune Casa de Comerţ Unirea

    Ministrul PSD al Agriculturii repune în funcţiune un instrument extrem de util pentru valorificarea producţiei româneşti, după ce Casa Unirea a fost pusă pe butuci sub guvernările de dreapta Orban şi Cîţu. Utilitatea Casei de Comerţ Unirea este mai evidentă ca oricând, în contextul actual al războiului din Ucraina care a afectat puternic aprovizionarea cu produse agro-alimentare. Românii vor avea acces la produse de calitate, obţinute de fermierii noştri, iar fermierii vor avea siguranţa valorificării producţiei pe care o obţin şi implicit venituri pentru a menţine locuri de muncă şi pentru a continua să producă.

    În şedinţa de guvern a fost completată legislaţia astfel încât operatorii economici, la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari să fundamenteze bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2022, putând astfel să crească operaţionalizarea acestora.

    Fondurile vor putea fi utilizate pentru reorganizarea şi eficientizarea activităţilor în domenii-cheie (tehnic, operaţional şi marketing), menţinerea şi atragerea de personal cu pregătire şi experienţă profesională, precum şi îndeplinirea obiectivelor de politică salarială. 

    Din păcate, a fost nevoie să fie reluată de la zero funcţionarea Casei. Prin intermediul Casei de Comerţ Unirea producţia bună de legume şi fructe şi nu numai, pe care o obţin fermierii mici va fi preluată, depozitată şi pregătită de comercializare, astfel încât să nu mai asistăm la imaginile cu legume româneşti aruncate la marginea câmpului, în timp ce pieţele şi magazinele sunt inundate de produse importate.

    Astfel, românii vor avea acces la produse româneşti proaspete şi de calitate, pe lanţul scurt de aprovizionare, evitându-se intermedierea şi deformarea preţurilor.

     

  • Suprafaţa de culturi afectată de secetă a trecut de 413.000 de hectare

    Suprafaţa de culturi afectată de seceta din această vară a trecut de 413.000 de hectare, a anunţat marţi Ministerul Agriculturii.

    Potrivit Ministerului Agriculturii, au fost întocmite procese-verbale de constatare a pagubelor pentru o suprafaţă afectată de secetă de 413.145 de hectare.

    Este vorba de culturi din 34 de judeţe: Alba, Arad, Bacău, Bihor, Botoşani, Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Hunedoara, Ilfov, Iaşi, Ialomiţa, Maramureş, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea.

    Sunt afectate culturi de grâu, triticale (206.794 ha), orz, orzoaică, ovăz, secară (33.250 ha), rapiţă (31.714 ha), porumb (74.973 ha), soia (5.213 ha), mazăre (870 ha), floarea soarelui (37.539 ha), plante furajere (7.652 ha) şi alte culturi (8.987 ha).

  • Cum reuşesc doi tineri din România să câştige zeci de mii de euro după ce au investit doar 3.000 de euro

    Povestea Fermei Florin Pomicultorul îşi are începutul în anul 2013, în comuna Priboieni, din judeţul Argeş, pe valea râului Cârcinov, iar cel care îi dă numele este Florin Chiuţă, un agricultor care, alături de Ana Maria Chiuţă, şi-a făcut curaj pentru a transforma pasiunea şi investiţiile în agricultură într-un business căruia îi dedică astăzi tot timpul.

    „Ferma a fost fondată din dorinţa de a oferi prietenilor fructe şi legume naturale, dar şi produse procesate – suc, gem, dulceaţă, sirop, diferite conserve”, povesteşte Florin Chiuţă. El şi Ana Maria Chiuţă au primit în mare parte ajutorul părinţilor, dar şi al prietenilor, pentru a pune pe picioare ferma şi a reuşi să organizeze diversele activităţi pe care le presupune întreţinerea acesteia. Investiţia iniţială a fost de aproximativ 3.000 de euro, îşi aminteşte cel care este astăzi Florin Pomicultorul.

    „Au fost banii necesari pentru material săditor – stoloni de căpşuni şi pomi fructiferi. Am arendat teren din zona noastră, nelucrat, după care am continuat să reinvestim din profit în fiecare an, câte 1.000, 2.000, 10.000 de euro. Astfel, acum avem o fermă modernă de peste două hectare şi utilajele necesare.” După toate aceste investiţii şi extinderi, Ferma Florin Pomicultorul a ajuns să genereze, în 2021, o cifră de afaceri de aproximativ 60.000 de euro şi un profit de 20.000 de euro. Ferma a avut nevoie de trei angajaţi pentru a putea să funcţioneze. „Clienţii noştri sunt persoane fizice, băcănii, hipermarketuri şi prietenii”, spune Florin Chiuţă.

    Ferma Florin Pomicultorul vinde atât fructe în stare proaspătă – prune, vişine, cireşe, căpşuni, mere – cât şi sucuri, siropuri, dulceţuri, gemuri şi compoturi.

    Cea mai mare parte a producţiei este vândută în Bucureşti, dar o anumită cantitate merge şi către clienţii din zona Argeşului. Ferma Florin Pomicultorul vinde atât fructe în stare proaspătă – prune, vişine, cireşe, căpşuni, mere – cât şi sucuri, siropuri, dulceţuri, gemuri şi compoturi. „Ne dorim să continuăm activitatea, să menţinem suprafaţa de teren pe care o avem deja, să menţinem calitatea produselor şi a serviciilor, să dezvoltăm mai mult partea de procesare şi partea de promovare”, spune Florin Chiuţă despre planurile pe care le are mai departe cu brandul şi businessul Florin Pomicultorul.

    În pandemie, afacerea lui a mers surprinzător de bine, spune Florin, mai ales că el şi Ana Maria reuşiseră deja să dezvolte partea de livrare la domiciliu. Mai mult, pe durata celor două luni de lockdown, în primăvara anului 2020, carburantul era foarte ieftin, străzile erau goale, iar maşinile se puteau deplasa foarte uşor. „A fost bine, vânzările au crescut!”, îşi aminteşte Florin Pomicultorul, care se vede însă astăzi în faţa unei alte realităţi, în care contextul economic este mult mai puţin prietenos decât acum doi ani.

    Florin Chiuţă, cofondatorul Fermei Florin Pomicultorul: „Ne dorim să continuăm activitatea, să menţinem suprafaţa de teren pe care o avem deja, să menţinem calitatea produselor şi a serviciilor, să dezvoltăm mai mult partea de procesare şi partea de promovare.“

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Dipit Sauce – brand de sosuri (jud. Bihor)

    Fondator: Maximilian Klosowski

    Investiţie iniţială: 7.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2022: 50.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    Ecotis – comercializare de panouri solare (jud. Dâmboviţa)

    Fondator: Dan Păun

    Cifră de afaceri în 2021: circa 1 mil. euro

    Prezenţă: naţională

    Rulotika – producţie de rulote (jud. Hunedoara)

    Fondator: Alexandru Barbu

    Prezenţă: naţională

    Hyrox44 – şcoală de surf (Constanţa)

    Fondator: Bogdan Stăruială

    Prezenţă: Constanţa

    Harmony Villa – unitate de cazare (jud. Hunedoara)

    Fondatori: Robert şi Andreea Bucuroiu

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Prezenţă: Straja, jud. Hunedoara

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.