William Hewlett s-a născut la 20 mai 1913, în Ann Arbor Michigan, SUA, unde tatăl său lucra ca profesor la Universitatea din Michigan. Tatăl său a primit un nou job la Stanford, iar familia Hewlett s-a mutat la San Francisco, când Bill avea doar trei ani. El s-a luptat în copilărie şi adolescenţă cu dislexia (tulburare de citire), aşa că nu a fost un elev prea strălucit în liceu. Cu toate acestea, avea o curiozitate puternică şi dorea să înţeleagă modul de funcţionare a lucrurilor din jurul său. Interesul său pentru electronică a început cu un radio, pe care l-a construit în adolescenţă din piese cumpărate de la magazin. Mai târziu, pasiunea puternică – pe care o punea în aplicare ori de câte ori avea ocazia – şi caracterul muncitor i-au adus respectul directorului de liceu, care l-a recomandat către Stanford, în ciuda rezultatelor sale la şcoală. Datorită acestei recomandări, dar şi a reputaţiei tatălui său, Hewlett a fost acceptat la Stanford în 1930.
Aici, l-a întâlnit pe viitorul său asociat, David Packard, iar pe cei doi i-a legat o strânsă prietenie încă din primul an. Hewlett a absolvit Universitatea Stanford în 1934, iar în 1936 a obţinut titlul de Master of Science în ingineria electrică de la Massachusetts Institute of Technology. După ce şi-a obţinut diploma, s-a întors la Stanford şi a continuat să meargă la cursuri doar din plăcere. Cursurile cu Frederick Terman, care a devenit mai târziu un jucător important în dezvoltarea Silicon Valley, i-au marcat următorii paşi în dezvoltarea carierei. |n 1939, Hewlett a obţinut şi o diplomă de inginer în electronică. |n acelaşi an, s-a căsătorit cu biochimista Flora Lamson, cu care a avut cinci copii.
|ntoarcerea la Stanford a facilitat reluarea legăturilor de prietenie cu Dave Packard şi cei doi au investit 538 de dolari într-un start-up, Hewlett-Packard, al cărui sediu era un garaj din spatele casei lui Packard, în Palo Alto. Ordinea numelor a fost aleasă simplu, prin aruncarea unei monede. Primul lor produs, o linie automată pentru terenurile de bowling, nu a avut deloc succes, neavând piaţă de deschidere. Următorul, un oscilator audio pe care îl inventase Hewlett, a fost mult mai reuşit şi au vândut opt unităţi către The Walt Disney Company, pentru a fi utilizate în filmul Fantasia, din 1940. Compania a început încet-încet să se dezvolte. Cu excepţia serviciului de ofiţer-şef în timpul celui de-al doilea război mondial, Hewlett şi-a dedicat întreaga carieră construirii HP. La începutul anilor 1970, HP reprezenta un pionier în ingineria informatică. Răspunzând provocării lui Hewlett de a proiecta un calculator care să se potrivească în buzunarul cămăşii, inginerii de la HP au creat HP35, primul calculator ştiinţific de buzunar din lume.
Hewlett şi Packard sunt cunoscuţi şi pentru structurile corporatiste revoluţionare denumite The HP Way. |ntre inovaţiile lor se numără împărţirea profitului, opţiunea de a oferi acţiuni angajaţilor, orele flexibile de lucru şi asigurările de sănătate pentru angajaţi. Aceste decizii au avut o influenţă majoră asupra culturii corporatiste americane. Hewlett considera că angajaţii sunt fundamentali pentru succesul companiei şi a lucrat într-un mediu informal alături de ei, indiferent unde se aflau în ierarhia corporativă. A încurajat, de asemenea, inovaţia, oferind echipei oportunităţi de rezolvare a problemelor creative ori de câte ori era posibil. Hewlett s-a retras în 1987, dar a revenit la scurt timp, în 1990, pentru a-l ajuta pe Packard în schimbările ce au revitalizat compania.
Un om caritabil din fire, Bill Hewlett a creat în 1966, împreună cu soţia sa, Fundaţia William şi Flora Hewlett. Considerat un adevărat vizionar, acesta a primit numeroase premii, inclusiv medalia prezidenţială a ştiinţei, cea mai înaltă recunoaştere a naţiunii pentru realizare ştiinţifică, acordată de preşedintele Reagan. |n 2001, Hewlett a murit de insuficienţă cardiacă la vârsta de 87 de ani, în Palo Alto.