BusinessMagazin

Tag: ADN

  • Jack Spintecătorul, identificat la peste un secol de la teribilele crime. Cine era ucigaşul din Londra

    Unul dintre cele mai mari mistere, care le-a dat bătaie de cap criminaliştilor mai mult de un secol şi a fost transpus în numeroase cărţi şi filme, dând naştere unei serii de teorii unele mai bizare decât altele, a fost în sfârşit descifrat, graţie tehnologiilor moderne care permit testele ADN, informează dailymail.co.uk.

    Bărbatul responsabil pentru cel puţin cinci crime petrecute în Londra, în toamna anului 1888, a fost identificat în persoana imigrantului polonez Aaron Kosminski, unul dintre cei şase suspecţi anchetaţi la momentul respectiv.

    Probele ADN au demonstrat fără dubiu că Jack Spintecătorul este evreul Aaron Kosminski, care a ajuns la Londra la începutul anilor 1880, emigrând din ţara sa natală împreună cu familia din cauza pogromului rus.

    Kosminski lucra ca frizer, potrivit documentelor autorităţilor londoneze, şi suferea de o boală mentală, cel mai probabil schizofrenie paranoidă. Documentele medicale ale vremii arată că bărbatul avea halucinaţii auditive şi îl descriu totodată ca fiind un misogin cu înclinaţii patologice spre masturbare.

    Descoperirea identităţii lui Jack Spintecătorul, cum a ajuns să fie supranumit criminalul considerat în epocă încarnarea diavolului, a fost posibilă după ce un colecţionar a cumpărat un şal, în 2007, la o licitaţie cu obiecte care au avut legătură cu şirul de crime.

    Russel Edwards, un britanic interesat de misterul crimelor de foarte mulţi ani, a cumpărat acest şal, deşi mulţi alţi experţi în seria de crime nu i-au atribuit niciodată vreo importanţă acestui obiect vestimentar.

    Edwards a descoperit că obiectul fusese luat de un poliţist care a participat la ancheta crimelor şi oferit soţiei sale. Timp de peste un secol, şalul a rămas în familia poliţistului, în mod suprinzător fără să fie spălat vreodată. Şalul s-a aflat în posesia Muzeului de Criminalistică din Londra din 1991 până în 2007, fără să fi fost testat vreodată pentru urme de ADN sau să fie expus. În 2001, a revenit în familia anchetatorului crimelor din 1888. Cinci ani mai târziu, un test ADN a fost efectuat asupra ţesăturii, pentru un documentar al televiziunii Channel 4, dar rezultatele au fost neconcludente.

    După ce a fost cumpărat în 2007 de Russel Edwards, entuziastul criminalist amator a făcut mai multe cercetări pentru a afla provenienţa exactă a şalului. După ce a avut confirmarea că obiectul a fost găsit lângă cadavrul ultimei victime a lui Jack Spintecătorul, în 2011 Edwards a apelat la ajutorul unui expert criminalist şi a efectuat mai multe analize de mare precizie, pentru a identifica existenţa unor eventuale pete de sânge sau alt material genetic pe ţesătură. Rezultatele au fost uimitoare. Expertul a identificat urme de sânge şi de spermă. Cercetările ulterioare au relevat prezenţa ADN-ului îndeajuns de bine păstrat pentru a putea compara probele cu codul genetic al urmaşilor victimei şi a rudelor unora dintre bărbaţii bănuiţi a fi criminalul.

    În 2012, anchetatorii au reuşit să găsească o rudă a criminalului, cele mai multe indicii din epocă indicând faptul că frizerul polonez era cel mai probabil Jack Spintecătorul. Rezultatele ADN au confirmat după aproape doi ani de cercetare şi teste că sperma găsită pe şal era a lui Aaron Kosminski, iar astfel misterul a fost desluşit la 126 de ani de la oribilele crime.

    Aaron Kosminski avea 23 de ani când a comis crimele şi locuia cu cei doi fraţi ai săi şi cu o soră a sa foarte aproape de locul unde a fost găsită una dintre victime. În ciuda faptului că fusese identificat de un martor ca fiind prezent în locul unde a fost ucisă una dintre femei, poliţia londoneză nu a avut, în 1888, sufieciente dovezi pentru a-l acuza oficial. A fost arestat pentru 24 de ore, iar apoi a fost internat pentru tot restul vieţii sale într-un azil pentru persoane cu boli psihice. A decedat pe 24 martie 1919.

    Lipsa unui vinovat în seria de crime a dus la apariţia multor teorii şi suspectarea chiar a unor membri ai familiei regale britanice ca fiind Jack Spintecătorul. Printre numele celebre bănuite a fi autorii crimelor se numără nepotul reginei Victoria, Prinţul Albert Victor, Duce de Clarence, pictorul postimpresionist Walter Sickert, fostul prim-ministru liberal britanic William Gladstone şi chiar scriitorul Lewis Carroll, autorul celebrei cărţi “Alice în Ţara Minunilor”.

  • Amprente genetice pe brânză

    Industria elveţiană a brânzeturilor, care a realizat anul trecut exporturi de 604 milioane de franci elveţieni (659 milioane dolari), a recurs la metoda analizei ADN în condiţiile în care producătorii de Emmental estimează pierderile generate de falsificarea produsului la 20 de milioane de franci.

    Produsele contrafăcute contribuie la declinul veniturilor acestei industrii, afectate deja de costurile mari de producţie şi de aprecierea francului elveţian, care face ca brânzeturile elveţiene să devină mai scumpe în străinătate.

    Circa 10% din brânza etichetată ca Emmental aflată pe rafturile magazinelor este contrafăcută, potrivit asociaţiei Switzerland Cheese Marketing.

  • Amprente genetice pe brânză

    Industria elveţiană a brânzeturilor, care a realizat anul trecut exporturi de 604 milioane de franci elveţieni (659 milioane dolari), a recurs la metoda analizei ADN în condiţiile în care producătorii de Emmental estimează pierderile generate de falsificarea produsului la 20 de milioane de franci.

    Produsele contrafăcute contribuie la declinul veniturilor acestei industrii, afectate deja de costurile mari de producţie şi de aprecierea francului elveţian, care face ca brânzeturile elveţiene să devină mai scumpe în străinătate.

    Circa 10% din brânza etichetată ca Emmental aflată pe rafturile magazinelor este contrafăcută, potrivit asociaţiei Switzerland Cheese Marketing.

  • Planurile Citibank în 2014, la un an de la renunţarea la portofoliul de retail

    300 DE MILIOANE DE EURO. Acesta este pragul peste care o companie este considerată mare de Citibank, a cărei activitate se împarte pe trei nişe, în funcţie de tipul clienţilor: divizia companiilor mici şi mijlocii (cu cifre de afaceri până în 300 de milioane de euro), companiile locale mari şi cele de stat (peste 300 milioane de euro) şi apoi „bucăţica de care mă ocup eu, practic ceea ce înseamnă relaţia cu sucursalele locale ale clienţilor globali„, spune Dragoş Popa, director executiv, departamentul clienţi companii multinaţionale Citibank România.

    DRAGOŞ POPA ARE 42 DE ANI ŞI 18 ANI DIN CARIERĂ I-A PETRECUT ÎN BANKING, DINTRE CARE NOUĂ LA CITIBANK. „Am plecat şi m-am întors, de trei ani„, spune el, vorbind degajat şi cu pasiune despre activitatea departamentului pe care îl coordonează. Pentru a-şi ilustra spusele, rulează chiar filmuleţe care arată activitatea unui trezorier într-o companie clientă, care poate verifica informaţiile sau poate derula operaţiuni de pe tabletă, la micul dejun. „Există un match, o potrivire între ADN-ul nostru şi cel al multinaţionalelor, pentru că operăm în acelaşi mod.

    Avem sistemele, comunicarea, modul de abordare la nivel de creditare. Ştim prin intermediul sistemului parent, regional şi local account manager, care sunt nevoile lor foarte repede şi acţionăm ca furnizor de servicii cu valoare adăugată pentru ei„, spune Dragoş Popa. Divizia pe care o coordonează se adresează multinaţionalelor clienţi globali ai Citibank şi, adaugă el, „în nişa pe care ne aflăm noi concurenţa, este destul de rarefiată„. Argumentele urmează.

    Chiar dacă este de origine americană, Citibank este, după cum spune reprezentantul său, „prin vocaţie o bancă internaţională„, fiind prezentă în peste 160 de ţări; mai mult, instituţia financiară vizează în principal companiile multinaţionale care au o prezenţă la fel de extinsă sau poate chiar ceva mai puţin. Spre deosebire de alte băncii americane Citi a marşat pe abordarea globală, pe extinderea reţelei în cât mai multe ţări, aceasta fiind, conform lui Popa, unul din principalele puncte forte.

    În România, Citibank ocupă poziţia a 14-a în topul băncilor, având în 2012 o cotă de piaţă de 1,7%, cu active bilanţiere de 6,2 miliarde de lei. În urmă cu un an, Raiffeisen a semnat acordul de preluare a portofoliului de retail a Citibank România, care includea active de circa 90 de milioane de euro şi pasive de peste 175 de milioane de euro, după ce americanii au hotărât să iasă din zona operaţiunilor cu persoane fizice. Mutarea unui portofoliu de retail de dimensiuni semnificative a reprezentat o tranzacţie în premieră pe piaţă, replicată la scurt timp prin aranjamentul similar dintre RBS şi UniCredit.

    Departamentul pe care îl coordonează Dragoş Popa asigură puntea de contact între subsidiarele companiilor multinaţionale şi nevoile bancare ale acestora în România. „Lucrăm cu companii din întreaga lume şi avantajul nostru este că avem o reţea care nu e localizată într-o zonă anume, fie ea Europa sau Asia„, arată Popa. Banca şi-a început activitatea în România în 1996, pentru că pe piaţa autohtonă apăruseră deja multinaţionale cu care Citibank lucra deja pe alte pieţe.

  • ATENTATUL de la BOSTON. Urme de ADN feminin, descoperite pe cel puţin una dintre bombele folosite

     Oficialii americani au avertizat că pot fi multiple explicaţii pentru prezenţa materialului genetic al altei persoane în afară de cei doi fraţi Ţarnaev pe fragmentele dispozitivului exploziv. Acesta ar putea proveni, de exemplu, de la angajatul care a mânuit materialele folosite în atacuri sau este posibil ca un fir de păr să fi ajuns în bombă, relatează Wall Street Journal.

    Luni, agenţii FBI au vizitat casa din Rhode Island a părinţilor lui Katherine Russell, văduva lui Tamerlan Ţarnaev, fratele mai mare care a murit într-un schimb de focuri de poliţia. “FBI este acolo în cadrul investigaţiei noastre în desfăşurare, dar nu ni se permite să dezvăluim aspecte specifice ale cazului”, a declarat purtătorul de cuvânt al FBI Jason Pack.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Chifteluţele se întorc la IKEA, acum le este testat ADN-ul

    Compania precizează într-un comunicat că încă de la apariţia primelor informaţii legate de tema cărnii de cal, a retras de la vânzare chifteluţele, pentru verificări. “Chiar dacă rezultatele analizelor derulate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) au infirmat prezenţa cărnii de cal în chifteluţele din magazinul IKEA România, investigaţiile pe plan global au fost continuate”.

    Compania spune că a simplificat lanţul de aprovizionare, prin reducerea numărului de furnizori de carne şi a implementat un sistem suplimentar de securitate alimentară prin adăugarea unor teste de ADN, care vor fi efectuate atât asupra cărnii crude, cât şi asupra produsului final.

    “În colaborare cu o companie externă de asigurare a calităţii, dezvoltăm acum noi cerinţe pentru aprovizionarea şi prelucrarea tuturor produselor noastre din carne, cu scopul de a putea asigura urmărirea deplină a acestora. Analizele ADN vor fi puse în aplicare ca o procedură normală pentru carnea tocată de la toţi furnizorii, în toate unităţile de producţie. Prin analize realizate periodic şi de către o terţă parte ne vom asigura că furnizorii şi sub-furnizorii respectă aceste stricte cerinţe”, precizează compania.

    În urmă cu o lună, în Republica Cehă au fost descoperite urme de carne de cal in chifteluţele produse pentru IKEA. În perioada imediat următoare acestea au fost retrase din 24 de ţări inclusiv România pentru verificări.
     

  • Carne neidentificată, care ar putea fi de câine, descoperită în mâncarea fast-food din Londra

    Analizele ADN au arătat că acesta nu conţine nici urmă de miel, dar nici de vită, pui, porc, capră sau cal, ceea ce înseamnă că ar putea fi carne de câine sau pisică. Dezvăluirea a fost făcută într-un documentar al BBC 3.

    Felul respectiv a fost ales la întâmplare din mai multe mâncăruri de tip fast-food din Londra, alături de burgeri, kebabi şi mâncare chinezească, în cadrul unei investigaţii speciale.

    “Conţine carne – dar nu este miel, nici porc, vită sau pui. Nici cal şi nici capră. În acest moment, laboratorul nu poate identifica exact de la ce animal provine această carne”, a declarat o purtătoare de cuvânt.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Yahoo! importă ADN

    După cum bine se ştie, lumea IT este dominată de bărbaţi. S-a vorbit mult despre atitudinea sexistă care este răspândită nu doar în underground-ul hackerilor, ci şi în marea industrie. În aceste condiţii, femeile care au ajuns în poziţii de vârf în industria high-tech sunt privite cu mare interes şi se bucură de notorietate. Printre puţinele exemple pe care le-am adunat se numără Meg Whitman, care a condus o bună bucată de vreme compania eBay, iar de anul trecut este director general la Hewlett-Packard.

    La începutul acestui an Ginni Rometty a devenit preşedinte şi CEO la IBM. Carol Bartz a condus compania Autodesk, iar apoi a fost director general la Yahoo!, într-o vreme când compania era într-un mare bucluc. O altă figură proeminentă este Sheryl Sandberg, care este director operaţional (COO) şi membră a board-ului Facebook, o companie despre care toată lumea ştie că este un imperiu al hackerilor unde femeile arareori pătrund. Însă, pe lângă experienţa în business şi administraţie, cu siguranţă băieţii de la Facebook au apreciat faptul că vine de la Google, unde a condus departamentul produselor de publicitate on-line.

    Vedeta incontestabilă a momentului este Marissa Mayer, care, spre surpriza întregului Silicon Valley, a fost aleasă de Yahoo! pentru a scoate (din nou) compania din criză în calitate de preşedinte şi CEO. Marissa Mayer nu era o necunoscută nici până acum, iar cei interesaţi de industria internetului o cunosc de bună seamă ca vocea cea mai publică a companiei Google. În 1999, la doar 24 de ani, a dat dovadă de un mare curaj renunţând la variantele pe care cariera academică strălucită i le deschidea pentru a deveni angajatul cu numărul 20 al unui start-up de care nu auzise nimeni.

    Se pare că a tras cartea norocoasă, pentru că a reuşit să ajungă vicepreşedinte la Google, şefă peste departamentul care se ocupă, printre altele, şi de Google Maps. Cariera ei la Google a trecut prin mai toate zonele tehnice de top, începând cu motorul de căutare (designul minimalist al interfeţei i se datorează), trecând prin Gmail, Google Books, Google News şi numeroase altele. Înainte de Google a lucrat la SRI International, celebrul centru de inteligenţă artificială (specialitatea ei academică) unde au fost dezvoltate şi tehnologiile pe care se bazează Siri.

    Este tânără (37 de ani), frumoasă, bogată (circa 300 de milioane de dolari) şi este considerată de revista Fortune una dintre cele mai influente 50 de femei din afaceri (în 2011, locul 36). Face parte din consiliul de administraţie al Wal-Mart, precum şi din conducerea unor organizaţii non-profit, printre care Muzeul de Artă Modernă din San Francisco. Este fascinată (unii zic obsedată) de modă, iar Los Angeles Times spune că a plătit odată 60.000 de dolari la o acţiune de caritate pentru a lua masa cu designerul ei preferat, Oscar de la Renta.

    Printre extravaganţele ei se numără şi un apartament de lux în valoare de 5 milioane de dolari, amplasat deasupra hotelului Four Seasons din San Francisco (pe care New York Times îl caracterizează scurt: “dying-to-get-invited-to-parties”). Dacă e să dăm crezare cărţii “Googled” de Ken Auletta, a fost iubita lui Larry Page la începutul anilor 2000, dar se pare că subiectul este tabu în Valea Siliconului. În 2009 s-a căsătorit cu Zachary Bogue, iar acum este
    însărcinată. Cam aceasta este “the tech’s glamour girl”, noul CEO al Yahoo!.

    Prima întrebare pe care şi-o pun comentatorii se referă la motivele pentru care Mayer a plecat de la Google, iar explicaţiile pe care le găsesc sunt două. În primul rând, se pare că în ultima vreme a fost oarecum marginalizată la Google, opinie bazată pe faptul că un alt vicepreşedinte a fost plasat într-o poziţie superioară la departamentul pe care-l conducea. Dar chiar dacă nu ar fi fost aşa, Marissa nu prea mai avea căi de a promova. Pe de altă parte, după o carieră de 13 ani la Google, este foarte probabil că Marissa Mayer avea nevoie de o nouă provocare şi, fără îndoială, de putere.

    A doua întrebare este ce ar putea să facă Mayer pentru a salva Yahoo!, care a ajuns la o valoare de piaţă de doar 14 miliarde de dolari (după ce a respins oferta de 47,5 miliarde de la Microsoft), în ciuda unui trafic imens (peste 700 de milioane de vizitatori) şi a unor venituri considerabile. Pe lângă reducerea birocraţiei “bizantine” din companie, probabil va urma revigorarea Yahoo!Mail, repoziţionarea Flickr mai mult spre zona mobilă, valorificarea unor tehnologii inovatoare (de exemplu, Tubes) şi, se speculează, cumpărarea unei suite de birotică online. Chiar vrea Marissa Mayer să concureze cu Google?

  • Copiii cu trei părinţi vor deveni realitate în cel mult trei ani

    Neurologii de la Universitatea Newcastle din Anglia au obţinut o finanţare de 4,4 milioane de lire sterline din partea fundaţiei Wellcome Trust pentru cercetări asupra unei tehnici de fertilizare in vitro controversate, prin care se încearcă modificarea unor părţi din ovul ce prezintă un risc de a transmite fătului defectele genetice ale mamei.

    Procedura implică transferarea ADN-ului din ovulul mamei în ovulul unei donatoare, pentru a înlocui mitocondriile defectuoase. Apoi, ovulul este implantat în uterul mamei, prevenind astfel transmiterea unor gene defectuoase fătului. Graţie acestei proceduri, bebeluşii nu vor mai fi afectaţi de numeroase boli incurabile care afectează ficatul, rinichii, creierul, muşchii şi inima.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • Cazul Strauss-Kahn: urme de sperma pe hainele cameristei de la Sofitel

    Acelasi lucru l-au relatat si o serie de tabloide americane,
    citand aceleasi surse din politie. Mai putin explicit, NBC New York
    s-a marginit sa transmita ca urmele de ADN de pe hainele cameristei
    au corespuns cu cele prelevate de la Dominique Strauss-Kahn si ca
    politia continua testarea si asupra altor probe biologice gasite la
    locul faptei. Unele dintre acestea ar avea legatura cu relatarea ca
    menajera a scuipat de mai multe ori pe peretii si pe podeaua
    apartamentului, ca reactie la faptul ca ar fi fost constransa la
    sex oral de catre fostul sef al FMI.

    Sursele din politia new-yorkeza, care nu si-au declarat
    identitatea, dar au urmat cu aceste dezvaluiri o practica intalnita
    si in alte cazuri de ancheta legate de celebritati sau politicieni,
    au mai precizat ca menajera este intr-adevar din Guineea, a venit
    in SUA in urma cu sapte ani ca refugiat politic si are o fiica de
    16 ani. Sotul ei a murit ca urmare a unei maladii neprecizate. In
    SUA, unde sora ei mai mare emigrase deja, a gasit de lucru la un
    restaurant, apoi la Sofitel, desi nu vorbea engleza, ci doar “peul”
    (sau “fula”) – o limba vorbita in tarile din vestul Africii.

    Presa franceza a furnizat si numele cameristei – Nafissatou Diallo
    – spre deosebire de cea americana, care a pastrat discretia in
    acest caz. O serie de tabloide americane au relatat insa diverse
    detalii despre comportamentul ei dupa ce a fost agresata, incluzand
    faptul ca femeia a suferit un soc psihic puternic si ca personalul
    hotelului a reusit foarte greu s-o linisteasca, in mai bine de o
    ora. Acest detaliu este important mai ales in fata avocatilor
    apararii, care au pus la indoiala autenticitatea plangerii, pe
    motiv ca intre momentul cand agresiunea a avut loc si momentul cand
    personalul hotelului a sunat la politie a trecut mai bine de o
    ora.

    Dominique Strauss-Kahn se afla in arest la domiciliu pe Broadway 71
    (foto), intr-o cladire unde a fost instalat de catre compania de
    securitate angajata sa-l supravegheze si platita din banii
    acuzatului cu 200.000 de dolari pe luna. Este un complex de
    locuinte suficient de luxos, cu studiouri unde chiria porneste de
    la 2.765 de dolari pe luna, conform New York Daily News, iar
    apartamentele cu doua camere se inchiriaza pentru mai bine de 4.000
    de dolari pe luna.