BusinessMagazin

Tag: activitate

  • O veste extrem de proastă: Dacia amână reluarea producţiei la Mioveni fără să anunţe un nou termen de redemarare a producţiei, ceea ce va afecta şi mai mult economia

    În contextul propagării virusului COVID -19 la nivel global şi al evoluţiei crizei sanitare, Groupe Renault România, în acord cu partenerii sociali, prelungeşte perioada de întrerupere a activităţii de producţie de la uzinele din Mioveni. Producţia uzinei a fost oprită în data de 20 martie şi era programată pentru a fi reluată în data de 6 aprilie. 

    În vederea reluării acesteia, compania acţionează pentru a aplica măsuri corespunzătoare, care să asigure angajaţilor protecţie în desfăşurarea activităţii.

    Angajaţii şi partenerii de business vor fi informaţi despre activităţile Groupe Renault România şi redemararea producţiei.

     

  • O veste extrem de proastă: Dacia amână reluarea producţiei la Mioveni fără să anunţe un nou termen de redemarare a producţiei, ceea ce va afecta şi mai mult economia

    În contextul propagării virusului COVID -19 la nivel global şi al evoluţiei crizei sanitare, Groupe Renault România, în acord cu partenerii sociali, prelungeşte perioada de întrerupere a activităţii de producţie de la uzinele din Mioveni. Producţia uzinei a fost oprită în data de 20 martie şi era programată pentru a fi reluată în data de 6 aprilie. 

    În vederea reluării acesteia, compania acţionează pentru a aplica măsuri corespunzătoare, care să asigure angajaţilor protecţie în desfăşurarea activităţii.

    Angajaţii şi partenerii de business vor fi informaţi despre activităţile Groupe Renault România şi redemararea producţiei.

     

  • Cine sunt femeile care salvează lumea. Ele sunt personajele cheie care coordonează lupta cu COVID-19

    Răspândirea noului coronavirus la nivel global a transformat această epidemie în pandemie, iar şocurile economice generate de îngheţarea activităţii în cele mai multe sectoare transformă încetinirea economică în ceea ce vom cunoaşte în viitor drept Criza COVID-19. Ce este diferit acum faţă de orice altă criză? Structurile de conducere care trebuie să salveze economiile globale sunt conduse astăzi de unele dintre cele mai puternice femei pe care le-a văzut istoria.

    Christine Lagarde este şefa Băncii Centrale Europene, ceea ce înseamnă că toată zona euro se bazează pe susţinerea ei în timp de criză. Lagarde a răspuns până acum cu un plan masiv de achiziţie de active în valoare de 750 miliarde euro – prin care se angajează să cumpere atât titluri de stat, cât şi datorie corporate.

    Ursula von der Leyen este femeia care trebuie să ţină Uniunea Europeană unită în aceste momente, întrucât cel mai afectate ţări, precum Italia, Franţa şi Spania, îi cer să deblocheze sute de miliarde de euro pentru a salva economia aflată în faţa crizei. Până acum, ea a activat o serie de mecanisme de câteva zeci de miliarde de euro, prin care ajută statele membre şi businessurile mici din acestea.

    Cancelarul Angela Merkel este deja la a treia criză – după criza financiară şi criza creditului – dar de data aceasta strategia nemţească e diferită: austeritatea din ultimii şapte ani este aruncată pe fereastră, iar Germania pregăteşte un pachet de 350 miliarde euro, adică 10% din PIB, pentru a ajuta economia şi businessurile, – care are chiar şi o componentă de 50 miliarde euro care ajută artiştii şi liber-profesioniştii.

    Kristalina Georgieva a scos la bătaie tot arsenalul Fondului Monetar Internaţional şi a anunţat că mobilizează întreaga capacitate de creditare de 1.000 miliarde dolari pentru a ajuta ţările aflate în criză. Cu FMI ca ultimă variantă pentru mulţi, Georgieva este pregătită să îşi folosească experienţa dobândită în lucrul cu crizele umanitare pentru a o trece şi pe aceasta – care este acum de natură globală.

    Cu euro în mână

    Născută în 1956, Christine Lagarde este un politician francez, avocat de profesie, care a preluat conducerea Băncii Centrale Europene (BCE) la data de 1 noiembrie 2019.

    Ea a devenit astfel prima femeie care ocupă această poziţie, însă este doar una dintre poziţiile de rang înalt în care Lagarde a făcut pionierat. În 2007, Christine Lagarde a devenit prima femeia care a ocupat funcţia de ministru de finanţe în Franţa, timp de patru ani, până în 2011.
    Plecarea ei de la conducerea ministerului de finanţe al Franţei a fost urmată de un traseu istoric, întrucât ea a devenit prima femeie care a condus Fondul Monetar Internaţional (FMI) – la şefia căruia a stat până în 2019, când a preluat conducerea BCE.
    Însă fiecare pas din traseul ei a fost marcat de nuanţele pionieratului. După ce şi-a terminat studiile la prestigioasa şcoală de fete Holton-Arms din Bethesda, Maryland, Lagarde a studiat dreptul la Universitatea din Paris, unde a fost şi lector după absolvire, înainte de a se specializa în dreptul muncii.
    În 1981, Lagarde se alătură firmei de avocatură Baker & McKenzie în Paris, unde a devenit partener în 1987, pentru ca mai apoi să fie prima femeie din comitetul executiv al firmei, în perioada 1995-1999.
    Ea a fost votată preşedinte al comitetului executiv al casei de avocatură pentru prima dată în 1999 şi s-a mutat în Chicago, schimbând strategia firmei spre una în care avocatul merge spre client, ceea ce a adus profituri record la acel moment, potrivit biografiei din Encyclopaedia Britannica.
    După ce făcut parte în 2003
    dintr-un grup de lucru interguvernamental SUA-Polonia ale cărui eforturi au dus la un contract de 3,5 miliarde dolari, Lagarde a primit în 2004 cea mai mare recunoaştere a statului francez, fiind decorată cu Legiunea de Onoare de către preşedintele Jacques Chirac, care a descris-o drept un model de urmat – în ceea ce anumiţi critici din Franţa au considerat a fi un conflict de interese.
    Lagarde s-a întors în Franţa în iunie 2005 pentru a face parte din cabinetul premierului Dominique de Villepin, ca ministru al comerţului, înainte de a fi pentru o scurtă perioadă în fruntea ministerului pentru agricultură şi pescuit în 2007. Ca ministru al comerţului a avut o politică îndreptată spre încurajarea investiţiilor străine, cât şi spre identificarea unor noi pieţe internaţionale pentru produsele francezilor.
    În iunie 2007, Lagarde a fost desemnată ministru de finanţe de preşedintele Nicolas Sarkozy şi a devenit prima femeie din ţările G8 care a deţinut o poziţie cu atât de multă influenţă.
    În iunie 2011 a preluat funcţia de preşedinte al FMI în mijlocul crizei datoriilor din Grecia, după demisia lui Dominique Strauss-Kahn, unde a pus în aplicare o serie de măsuri care au fost considerate controversate atunci, dar s-au dovedit eficiente în următorii ani. Astfel, Lagarde a fost votată în 2016 pentru al doilea mandat la şefia FMI, unde a rămas până în noiembrie 2019. În mijlocul uneia dintre cele mai mari crize financiare pe care le-a cunoscut lumea modernă, Christine Lagarde conduce instituţia responsabilă de stabilitatea euro – o misiune importantă şi dificilă, întrucât ea a fost deja criticată iniţial pentru că nu a luat măsuri mai stricte.
    Însă ea a pus la lucru un program de achiziţie de datorie – atât titluri de stat, cât şi datorii corporate – în valoare totală de 750 miliarde euro.
    Criza este departe de a fi rezolvată şi pentru a-i putea pune capăt va fi nevoie de mutări curajoase, nervi tari şi de câteva „premiere” – specific pentru Lagarde.

    Luptătoarea pentru Europa Unită

    Ursula von der Leyen, născută în 1958 în Bruxelles, Belgia, a fost prima femeie din politica germană numită la conducerea Ministerului Apărării.
    Von der Leyen a ocupat această funcţie în perioada 2013-2019, înainte de a fi aleasă drept prima femeie care să devină preşedinte al Comisiei Europene – corpul executiv al Uniunii Europene.
    Născută Ursula Albrecht, ea este fiica politicianului german Ernst Albrecht, care a fost şeful de cabinet al Comisiei Comunităţii Economice Europene – una dintre cele trei organizaţii regionale care au format Uniunea Europeană de astăzi.
    În ceea ce priveşte studiile, Von der Leyen are o colecţie surprinzătoare de diplome şi aptitudini, care s-ar putea dovedi extrem de utile în actuala criză cu care se confruntă omenirea.
    Ea a studiat economie la universităţile din Gottingen şi Munster, precum şi la London School of Economics, însă de la aceasta din urmă nu a absolvit. În schimb, ea s-a înscris la Facultatea de Medicină din Hanovra, pe care a absolvit-o în 1987.
    Ursula von der Leyen a lucrat într-o  clinică de ginecologie timp de patru ani, până în 1992, timp în care a obţinut un doctorat în medicină.
    Între 1992 şi 1996 a trăit în Statele Unite cu soţul ei, Heiko von der Leyen, care studia la Universitatea din Stanford. După ce s-a întors în Germania, a fost membru al departamentului de epidemiologie, medicină socială şi cercetare medicală al Facultăţii de Medicină din Hanovra. Von der Leyen, care a intrat în partidul german Uniunea Creştin-Democrată (CDU) în 1990, s-a implicat în mediul politic din Saxonia Inferioară în 1996 – statul federal în care tatăl său a guvernat în perioada 1976-1990.
    Ea a ocupat o serie de funcţii la nivel local şi la federal, înainte de a fi aleasă în 2004 în comitetul de conducere al CDU. În 2005, ea a fost numită ministru pentru familie, cetăţeni seniori şi femei în primul cabinet condus de cancelarul Angela Merkel.
    Printre măsurile luate de Von der Leyen pentru a combate natalitatea redusă este inclus şi concediul maternal plătit, pe care ea l-a implementat în Germania, alături de alte beneficii substanţiale pentru cei care aleg să aibă copii.  În 2009, Ursula von der Leyen a fost aleasă membră a parlamentului german – Bundestag – şi a devenit ministru al muncii şi afacerilor sociale, funcţie pe care a păstrat-o pe timpul crizei financiare. La finalul anului 2019, ea a fost numită vicepreşedinte al CDU.
    În 2013 mulţi o vedeau deja pe Von der Leyen drept o potenţială succesoare pentru Angela Merkel. Ea a devenit prima femeie care conduce Ministerul Apărării, o funcţie din care a încercat să reformeze armata federală. Cu toate aceastea, ea s-a confruntat cu o serie de probleme internaţionale precum anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014. Un an mai târziu s-a confruntat cu criza refugiaţilor care au ajuns în Europa şi cereau azil Germaniei. Ea a fost printre vocile care au încercat să explice maselor că este greşit să consideri refugiaţii terorişti, însă poziţia ei a fost criticată dur după atacurile teroriste din Paris, în 2015, şi Bruxelles, în 2016.
    În octombrie 2018, când CDU a mai pierdut o parte din putere la alegerile regionale, Merkel a anunţat că nu va candida pentru un nou mandat la şefia partidului. Von der Leyen a respins ideea de a intra în cursa pentru conducerea CDU – funcţie care a ajuns mai târziu la protejata Angelei Merkel, Annegret Kramp-Karrenbauer.
    În conjunctura politică a anului 2019, liderii Consiliului European căutau un înlocuitor pentru Jean-Claude Juncker, dar faptul că structura Parlamentului European s-a schimbat după alegerile europarlamentare i-a pus pe liderii europeni în faţa unei situaţii dificile: o variantă care să mulţumească şi partidele de centru-dreapta, şi pe cele de centru-dreapta şi care să obţină susţinerea câtorva dintre verzi, liberali şi eurosceptici pentru a câştiga confirmarea.
     Deşi era văzută ca o persoană din afara Bruxelles-ului, Ursula von der Leyen a fost confirmată cu 383 din 747 de voturi la conducerea Comisiei Europene, întrucât avea nevoie de
    374 de voturi – ceea ce arată că votul a fost la limită. La data de 1 decembrie, ea a devenit prima femeie numită preşedinte al Comisiei Europene. Astăzi, când lumea se confruntă cu pandemia de COVID-19, cumulul de aptitudini dobândit de Ursula von der Leyen pare mai util ca niciodată, în special într-un moment în care globalizarea este pusă în pericol, iar colţii naţionalişti ameninţă visul european.

    Responsabila cu răspunsuri în vreme de criză
    Kristalina Ivanova Georgieva-Kinova, născută în 1963, este economist de origine bulgară şi a devenit în octombrie 2019 prima şefă a Fondului Monetar Internaţional (FMI) care provine din Europa Centrală şi de Est.
    Georgieva a studiat economia la Universitatea Naţională de Economie din Sofia, unde a obţinut şi un doctorat în ştiinţe economice.  
    Începând cu anul 1977 şi până în 1993, Kristalina Georgieva a fost profesor asociat la Universitatea de Economie. În tot acest timp, ea a ţinut cursuri ca profesor invitat atât la London School of Economics, cât şi la vestitul Massachusetts Institute of Technology (MIT). Până acum, ea a scris peste 100 de lucrări academice şi a fost autoarea unui manual de microeconomie.
    Din 1993 şi până în 2010 ea a ocupat mai multe poziţii în Banca Mondială, începând cu cea de economist de mediu pentru Europa şi Asia Centrală. De la această poziţie a avansat în cadrul Băncii Mondiale până când a ajuns directorul Departamentului de Mediu. Din acest rol ea supraveghea circa 60% din operaţiunile de creditare ale grupului.
    Din 2004 şi până în 2007, Georgieva a fost directorul Băncii Mondiale pentru Federaţia Rusă. Când s-a întors în Washington a fost numită în 2008 în poziţia de vicepreşedinte şi secretar corporate în 2008. Din acest rol ea a operat ca un liant între managementul Băncii Mondiale, boardul director şi ţările care sunt acţionari.
     În 2010, Georgieva a fost chemată de Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene de atunci, să devină comisarul pentru cooperare internaţională, ajutoare umanitare şi răspuns în caz de criză.
    Ea a lucrat în numele Uniunii Europene în cazul mai multor dezastre din ultimul deceniu, începând de la cutremurul din Haiti din 2010 şi până la cutremurul din Chile şi inundaţiile din Pakistan. Tot ea a fost comisarul care a ajutat România la inundaţiile din 2010.
    În 2014, când Jean-Claude Juncker a devenit preşedintele Comisiei Europene, acesta a numit-o pe Kristalina Georgieva în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene, responsabiă cu bugetul şi resursele umane. Astfel, în funcţia pe care a ocupat-o până în 2016, Georgieva a gestionat un buget de 161 miliarde euro şi 33.000 de angajaţi.
    În 2017, Kristalina Georgieva a ocupat poziţia de CEO al Băncii Mondiale până în 2019, iar pentru o perioadă de trei luni în acest interval a fost şi preşedinte interimar al Grupului Băncii Mondiale.
    A părăsit Banca Mondială în 2019, când a devenit a doua femeie din istorie care conduce FMI, după Christine Lagarde, care a plecat să conducă BCE.
    În criza COVID-19 Georgieva a scos „armele” pe masă. FMI a anunţat că va mobiliza întreaga capacitate de creditare de 1.000 miliarde dolari pentru a ajuta economiile lumii să treacă peste şocurile generate de răspândirea virusului.

    Măsuri de la cea mai mare economie europeană

    Născută în 1954 cu numele Angela Dorothea Kasner, puternicul politician german Angela Merkel a devenit în 2005 prima femeie numită în funcţia de cancelar al Germaniei din istorie.

    După ce şi-a obţinut diploma în fizică de la Universitatea din Leipzig (atunci Universitatea Karl Marx), a lucrat în cadrul Academiei de Ştiinţe din Berlinul de Est. În 1982, Merkel şi soţul ei pe care îl cunoscuse în 1977, Ulrich Merkel, au divorţat, însă ea şi-a păstrat numele pe care îl poartă şi astăzi. În 1986, Angelei Merkel i-a fost acordat un doctorat pentru teza ei în chimie cuantică.
    După căderea Zidului Berlinului din 1989, Merkel s-a alăturat noului partid democrat fondat în Germania şi în februarie 1990 a devenit purtător de cuvânt al partidului.
    În aceeaşi lună, partidul democrat nou fondat a intrat în coaliţia conservatoare Alianţa pentru Germania – formată din Uniunea Creştin-Socială (CSU) şi Uniunea Creştin-Democrată (CDU). În august 1990, Angela Merkel se înscrie în CDU. În primele alegeri electorale de după reunificare, care au avut loc în decembrie 1990, Merkel a câştigat un loc în camera inferioară a Parlamentului.
    În 1991, cancelarul german Helmut Kohl a numit-o pe Merkel ministru pentru femei şi tineret. Când Lothar de Maiziere a demisionat din funcţia de vicepreşedinte al CDU, a deschis calea pentru alegerea Angelei Merkel în locul său.
    După alegerile din 1994, Merkel a devenit ministru al mediului şi a prezidat prima Conferinţă Climatică a Naţiunilor Unite în Berlin, în primăvara anului 1995. În septembrie 1998 CDU a ieşit de la putere şi a fost înlocuit de Partidul Social Democrat din Germania (SPD). În aprilie 2000 Merkel a devenit prima femeie din istorie care a ajuns la conducerea partidului CDU, precum şi prima persoană care nu aparţine credinţei catolice şi ocupă acastă funcţie în partid. În 2002, alianţa CDU-CSU a pierdut alegerile, iar Merkel a devenit liderul opoziţiei.
    Pe măsură ce susţinerea naţiunii pentru SPD a scăzut, cancelarul Schröder a organizat alegeri anticipate în septembrie 2005, iar alianţa CDU-CSU a câştigat la diferenţă de un procent. Atât coaliţia, cât şi SPD voiau să facă parte din guvern, ceea ce a dus la unul dintre cele mai importante compromisuri din politica germană – cu Angela Merkel drept cancelar.
    Mandatul ei a fost reînnoit în septembrie 2009, întrucât SPD a pierdut foarte mult teren şi a ieşit din coaliţia de guvernare. Acest al doilea mandat al Angelei Merkel a fost marcat de criza din zona euro şi de măsurile de austeritate impuse atunci pentru a trece de această criză.
     După alegerile federale din 2013, Merkel s-a văzut nevoită să încheie o nouă alianţă cu SPD, pentru a nu fi nevoită să conducă ţara cu Partidul Verzilor – un partid care se îndepărtează mult de centrul politic. În data de 17 decembrie a acelui an, ea a devenit pentru a treia oară consecutiv cancelarul Germaniei. Deşi ultimii ani au fost mai tumultuoşi, Merkel a reuşit să obţină al patrulea mandat la conducerea Germaniei după alegerile din 2017. Astăzi, când lumea se scufundă într-una dintre cele mai dure crize economice din cauza efectelor generate de pandemia de COVID-19, Merkel şi liderii politici din Germania trebuie să vină cu un răspuns puternic în faţa populaţiei şi a businessurilor.
    Una dintre cele mai îndrăzneţe mutări în acest sens a fost anunţarea finalului politicilor de austeritate, întrucât Comisia Europeană a dat liber la deficite, iar Germania vrea să arunce 350 miliarde euro, echivalentul a 10% din PIB, în lupta cu criza.

  • Cum îşi spionează companiile angajaţii care lucrează de acasă

    Trecerea bruscă spre munca de acasă a făcut ca mai multe companii să caute modalităţi de a sta cu ochii pe aceştia, scrie inc.com.
    Nu e greşit dacă spunem că pentru multe dintre afaceri, lumea a fost întoarsă pe dos în ultimele săptămâni. Multi antreprenori sau executivi nici nu se gândeau la faptul că întreaga lor echipă ar putea să înceapă să lucreze remote.


    Există un set diferit de provocări pentru fiecare companie în parte, de la cum să îţi ţii echipa conectată şi angajată în activităţi în timp ce proximitatea este înlocuită cu întâlniri pe Zoom şi Slack. Desigur, există şi aspecte tehnice şi de securitate care trebuie analizate.


    Câţiva experţi le cer angajaţilor să îşi închidă dispozitivele propriii astfel ca microfoanele să nu înregistreze conversaţii sensibile pentru angajatori. Iar când vine vorba despre modul în care aceştia observă modul în care angajaţii lucrează, există se pare soluţii şi în acest sens. Un raport al Bloomberg spune că multe dintre companii folosesc software pentru a monitoriza activitatea angajaţilor, chiar şi  prin urmărirea a ceea ce tastează.
    Jurnaliştii de la Bloomberg spun că este perfect legal pentru afaceri să monitorizeze activitatea angajaţilor, iar supravegherea digitală este folosită de ani buni pe desktopuri, chiar dacă pare o încălcare a vieţii private pentru mulţi dintre angajaţii cărora li se cere să instaleze software pe computerele lor, aflate acum acasă.

    Cu atât de mulţi angajaţi care lucrează în regim remote, vânzarea de software de supraveghere înregistrează un boom în Statele Unite – „Permit angajaţilor să lucreze de acasă, dar încearcă să menţină un anumit nivel de securitate şi productivitate”, spune Brad Miller, CEO-ul producătorului de software de supraveghere InterGuard.
    Alături de InterGuard, producători de software printre care Time Doctor, Teramind, VeriClock, innerActive, ActivTrack şi Hubstaff oferă o combinaţie de software-uri de monitorizare a activităţii şi productivităţii, printre care numărul de mailuri trimise, pentru a-i asigura pe manageri că îşi fac treaba.
    Solicitările ActiveTrak s-au triplat în ultimele săptămâni, potrivit CEO-ului Rita Selvaggi. Teramind a înregistrat o creştere similară, a spus pentru Bloomberg Eli Sutton, vicepreşedinte al operaţiunilor globale ale companiei.
    „Nu este din cauza lipsei de încredere” a spus Miller, care a comparat software-ul cu cel folosit de bănci care folosesc camere de securitate. „Este fiindcă este imprudent să nu faci acest lucru.”
     

  • Ce riscă angajatorii care emit declaraţii pentru salariaţi în situaţii în care deplasarea nu este esenţială?

    Angajatorii ar trebui să fie atenţi la toate documentele pe care le semnează în baza legislaţiei emise în contextul stării de urgenţă, mai atenţi ca de obicei pentru că riscul de greşeală este evident mai mare în timpul perioadelor grele, spune Alexandru Ambrozie, partener în cadrul casei de avocatură Popovici Niţu Stoica & Asociaţii.

    „Multe din aceste reglementări, din dorinţa firească de a accelera sau facilita implementarea anumitor măsuri, permit angajatorilor să emită diverse declaraţii pe propria răspundere.”
    Avocatul spune că zilnic se deschid noi dosare penale pentru fals în declaraţii şi zădărnicirea combaterii bolilor. Ca urmare a modificării recente a Codului penal, sancţiunile pentru companii pot ajunge până la 2,1 milioane de lei pentru zădărnicirea combaterii bolilor şi 1,2 milioane de lei pentru falsul în declaraţii.

    „Mai mult, pe lângă pedeapsa amenzii, nu trebuie desconsiderate nici pedepsele complementare care pot fi acordate persoanelor juridice în urma săvârşirii acestor infracţiuni, precum suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani, închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani sau plasarea sub supraveghere judiciară.”

    Ambrozie spune că par sancţiuni extreme, care nu pot fi aplicate pentru o simplă eroare. Însă trebuie avut în vedere că dacă această eroare facilitează răspândirea unei boli sau dacă se ajunge la moartea vreunei persoane, riscul acestor sancţiuni devine real.

    „Având în vedere că prevenţia şi prudenţa sunt la ordinea zilei, e bine ca angajatorii să acţioneze în mod prudent în utilizarea adeverinţelor de deplasare şi să documenteze intern caracterul esenţial al fiecărei deplasări.” Şi, în ciuda posibilităţii acordării unei adeverinţe valabile pentru întreaga perioadă a stării de urgenţă, ar trebui utilizate cu prioritate adeverinţe pe perioade mai scurte, care să fie extinse doar în cazuri esenţiale.
    „Se poate depăşi, chiar şi din eroare, limita unor deplasări esenţiale în contextul unei stări de urgenţă.”

    El explică faptul că de câteva zile s-a extins ‘regula’ interzicerii circulaţiei persoanelor şi pe timpul zilei, astfel încât fiecare deplasare a devenit o ‘excepţie’, iar a păşi în afara locuinţei nu se mai poate face fără încheierea unui act juridic.
    „Ordonanţa Militară nr. 3/2020 a permis însă în continuare câteva excepţii, inclusiv posibilitatea deplasării angajaţilor în interes profesional, între locuinţă si locul de desfăşurare a activităţii profesionale, pe baza unei declaraţii emise de angajator. Companiile ar putea fi înclinate să apeleze la această excepţie, să emită astfel de adeverinţe care să ateste că deplasarea angajaţilor are loc în interes profesional.”

    Totuşi, ca de fiecare dată când un angajator semnează un document, trebuie să aibă în vedere toate riscurile; iar emiterea acestei declaraţii implică riscuri de natură penală, spune avocatul.
    „În momentul emiterii adeverinţei, angajatorul trebuie să declare că ‘deplasarea este esenţială pentru activitatea organizaţiei şi nu poate fi efectuată prin telemuncă’.”

     


     

  • Tinerii milionari care s-au retras din activitate la 30 de ani spun că recesiunea nu îi sperie. Care sunt motivele şi ce fac ei cu banii lor acum

    Posibilitatea unei recesiuni economice sperie pe mulţi, mai ales pe cei care au ales un stil de viaţă alternativ, cum ar fi cei care au decis să se retragă din activitate şi să trăiască din investiţiile făcute. 
    Majoritatea acestora nu sunt însă foarte îngrijoraţi, datorită strategiilor de investiţii inteligente pe care le au, potrivit unui articol publicat recent de Business Insider. 
     
    Chris Reining s-a retras din activitate la 37 de ani, când era deja milionar. El a spus că recenta cădere a pieţelor bursiere a fost „înfricoşătoare”. „Ce am făcut a fost să investesc în continuare. Orice profit generat de portofoliul meu îl folosesc ca să  cumpăr acţiuni. Dar investesc în etape, ştiind că piaţa ar putea să cadă mai târziu.”
    El a mai spus că anticipează „o cădere economică oribilă” în ceea ce priveşte orizontul scurt de timp. „Dar va exista la un moment dat un punct de turnură în care investitorii nu vor mai vinde. Un moment în care toţi oamenii se întorc la muncă. Un moment în care viaţa va reveni la normal. Într-o zi mă voi putea uita în oglinda retrovizoare. Pariul meu pe termen lung este că economia îşi va reveni şi piaţa va continua să crească.”
     
    Şi Kristy Shen şi Bryce Leung, care formează un cuplu, au renunţat la joburile lor de ingineri IT la 31 de ani, devenind şi ei milionari. Au scris recent şi o carte: „Renunţă ca un milionar”. 
    Leung a declarat pentru Business Insider că au început să investească în 2008, dar a văzut căderi „ale indicelui buriser Dow ca niciodată” în climatul economic actual. A spus totuşi că „Nu suntem speriaţi deloc şi facem parte probabil din rândul celor  mai pesimişti şi mai precauţi oameni”. Leung a explicat că nu se bazează doar pe investiţiile în acţiuni.
    În locul acestora, au o „pernă de bani” – un fond de rezervă într-un cont de economii din care vor plăti exclusiv pentru cheltuieli zilnice dacă va fi nevoie pentru a evita să extragă bani din portofoliul lor în perioadele de scădere – banii cash acţionează ca un amortizor în astfel de perioade. Spune că astfel pot rezista între patru şi opt ani fără să vândă acţiuni.
    Ea a adăugat: „În cel mai negru scenariu posibil, ne propunem să scădem din valoarea cheltuielilor de zi cu zi ca să nu trebuiască să extragem bani deloc din acest fond de rezervă”. 

  • Lucian Băltaru, Sameday Courier: „Ultimele două săptămâni au fost ca un Black Friday. Nu avem timp să oprim nici măcar o oră activitatea. După prima ordonanţă am transportat lăzi frigorifice”

    „Ultimele două săptămâni au fost un Black Friday din punctul de vedere al activităţii” a spus Lucian Băltaru, CEO al companiei de curierat Sameday Curier, într-o conferinţă de presă organizată în mediul online vineri, 27 martie.

    „Ne-am confruntat cu multe experienţe noi, reticenţe ale angajaţilor de a lucra, în contextul în care la noi a fost flux continuu de colete, 100.000 de colete pe seară, nu avem timp să oprim nici măcar o oră activitatea”, a descris el activitatea companiei din ultimele două săptămâni, în contextul crizei cauzate de coronavirus. CEO-ul Sameday Courier a mai observat că businessul de livrare către clienţii persoane fizice (B2C) a crescut cu între 5% şi 10%.

    Lucian Băltaru a spus că în prezent „cel mai important lucru este să ne protejăm clienţii, angajaţii şi am luat măsurile clasice pe care şi ceilalţi le-am luat, am igienizat permanent totul, în hub-ul central am luat măsuri extraordinare de siguranţă, avem şi un medic permanent acolo”.

    CEO-ul Sameday Courier a mai spus că şi-au propus să elimine punctele de interacţiune între clienţi şi curierii: plata cu ramburs a scăzut de la 80% la 50% (şi chiar la 40% în Bucureşti).

    Au luat de asemenea decizia de a crea un serviciu prin care să limiteze interacţiunile dintre clienţi şi curieri chiar şi mai mult. Prin intermediul acestuia, clienţii pot să îşi ridice coletul direct de la uşă, fără a interacţiona cu un curier. Serviciul presupune primirea unui cod PIN prin SMS, pe care clienţii îl vor comunica livratorului la venirea comenzii. Odată confirmat de către curieri codul PIN,  coletul poate fi lăsat la uşă fără ca livratorul să intre în contact  cu clientul. Noul serviciu va fi disponibil de luni, 30 martie şi este valabil doar pentru trimiterile fără ramburs, activarea fiind realizată automat în momentul înregistrării comenzii.

    „E în continuare o problemă de stocuri – schimbările de comportament vin şi în funcţie de contextul exterior, după prima ordonanţă am primit comenzi mari, lăzi frigorifice, apoi comenzi mici, probabil mixul de livrări se va schimba”, a descris Lucian Băltaru comportamentul clienţilor.

    Lucian Băltaru a observat de asemenea că timpul care se scurge între livrări a scăzut considerabil datorită traficului redus, cu între 30% şi 40%.

    În prezent, circa 2000 de angajaţi lucrează pentru Sameday Courier, dintre care circa 1.200 sunt curieri. „Dacă volumele vor continua să crească va fi nevoie să angajăm, deocamdată ne conservăm şi încercăm să lucrăm cu echipa actuală de colegi”, descrie Lucian Băltaru perspectivele de a angaja alţi oameni.

    CEO-ul Sameday Courier spune că au urmărit evoluţia evenimentelor din China, Coreea de Sud şi Italia, iar la momentul în care criza coronavirusului a ajuns în România, erau pregătiţi. Spre exemplu, curierii sunt echipaţi cu măşti sanitare şi cu mănuşi. „Întâmplarea a făcut ca eu să fiu aproape de ce s-a întâmplat în Coreea – urmăresc piaţa de acolo – încă de pe 10 martie am început să ne facem stocuri – avem stocuri pentru următoarele două săptămâni; avem 250.000 de produse unice.”

    Lucian Băltaru spune că vor închide anul financiar care pentru companie a început în aprilie 2019 şi se încheie în martie 2020 cu venituri de circa 40 de milioane de euro.

     

     

  • Sondaj INS: O treime din managerii din industrie se aşteaptă ca activitatea să se restrângă în aprilie cu până la 50%

    Sondajul Institutului Naţional de Statistică (INS) privind activitatea economică din România, în cadrul căruia au fost intervievaţi mai mulţi manageri din comerţ, servicii sau industrie, arată că o treime dintre managerii din industrie se aşteaptă ca activitatea să se restrângă în aprilie cu până la 50%.

    Per ansamblu, unul din cinci manageri a menţionat că până la sfârşitul lunii martie activitatea ar putea scădea cu până la 25%. Trei sferturi din managerii care au menţionat că activitatea va creşte sunt din sectorul comerţ cu amănuntul.

    Managerii întreprinderilor au fost întrebaţi asupra percepţiei privind evoluţia activităţii economice, respectiv dacă vor considera că activitatea se va restrânge cu până la 25%, între 25-50%, peste 50% sau se va închide, dar şi dacă activitatea nu se va restrânge sau chiar ar putea creşte. Având în vedere incertitudinea evoluţiei epidemiei Covid-19, managerii au avut posibilitatea de a opta pentru versiunea de răspuns „nu pot estima”.

    „Referitor la evoluţia activităţii din cursul lunii aprilie 2020, gradul de incertitudine creşte, astfel peste 48% dintre respondenţi au menţionat că nu pot estima cum va evolua activitatea economică. Ponderea managerilor care au estimat că activitatea nu se va restrânge în cursul lunii aprilie s-a redus la jumatate din valoarea lunii martie. În industrie, circa o treime dintre respondenţii care au menţionat că activitatea se va restrânge în cursul lunii aprilie au apreciat că activitatea ar putea fi redusă între 25% şi 50%”, se arată în comunicatul INS.

    Cele mai afectate vor fi întreprinderile mici şi mijlocii ai căror manageri au estimat ca principal risc reducerea cu peste 50% sau chiar închiderea activităţii.

    „În ceea ce priveşte estimarea evoluţiei numărului de salariaţi până la sfârşitul lunii martie, aproape un sfert dintre manageri au menţionat că nu pot estima cum va evolua acesta. Scăderile cele mai mari sunt estimate a se înregistra în sectorul servicii. Incertitudinea pentru luna aprilie creşte, astfel ponderea managerilor care au menţionat că nu pot estima evoluţia numărului de salariaţi a fost de 43% din total respondenţi.”

     

  • Patru din zece companii din România şi-au redus activitatea din cauza pandemiei de coronavirus

    ♦ 23% îşi închid operaţiunile şi circa 40% din firme îşi continuă activitatea în mod normal.

    Patru din zece companii din România şi-au redus activitatea din cauza pandemiei de coronavirus, iar 23% îşi închid operaţiunile, în timp ce alte 40% îşi continua activitatea în mod normal, arată o analiză realizată de de Termene.ro, platforma care oferă informaţii despre datele financiare şi juridice ale firmelor din România.

    În acest moment, peste 280.000 de firme se află în prezent într-o situaţie cu risc mare de insolvenţă, iar 27.000 au un risc mediu. Alte 146.000 de societăţi comerciale au un risc redus şi pentru 223.000 de companii riscul este foarte redus. 

    „Planurile de business, bugetele de venituri şi cheltuieli şi cash-flow-ul companiilor din România sunt într-o continuă schimbare de la o zi la alta şi deciziile noastre, manageri şi antreprenori, sunt foarte importante în contextul instituirii stării de urgenţă în România cu privire la pandemia de Covid-19.

    Este alarmant că cel puţin jumătate dintre firmele active au activitatea redusă sau suspendată din cauza blocajului economic generat de răspândirea virusului Covid-19“, a declarat Adrian Dragomir, cofondator al Termene.ro. 

     

  • Mihaela Mitroi, EY: „Oportunităţi există întotdeauna când eşti femeie. cu condiţia să fii conştientă de calităţile tale şi să le foloseşti”

    ∫ Care au fost cele mai recente realizări profesionale?
    Mutarea la EY, după 22 de ani la o altă companie de servicii profesionale. Am găsit aici o echipă foarte drăguţă, m-am simţit bine primită. Lider regional am fost şi înainte, în cealaltă companie, însă aici am în plus alte ţări, precum Grecia, Cipru, Malta.

    ∫ Ce v-aţi propus pentru anul în curs?
    Ceea ce mi-am propus din clipa în care am venit aici este creşterea businessului atât în România, cât şi în regiunea de care sunt responsabilă.

    ∫ Aţi identificat dezavantaje ale faptului că sunteţi femeie în cariera dvs.? Dar oportunităţi?
    Asta a fost pe vremuri. Sunt în profesia aceasta de ceva timp şi am participat activ la transformarea societăţii noastre, întâlnind şi această problemă a recunoaşterii femeilor îndeosebi în poziţii de conducere. Mai sunt, sigur, câteva reminiscenţe, însă în general situaţia s-a schimbat. Ba chiar aş putea spune că această dorinţă în creştere de a promova cât mai multe femei mă face să cred că există o uşoară discriminare a bărbaţilor în anumite organizaţii. Oportunităţi există întotdeauna când eşti femeie cu condiţia să fii conştientă de calităţile tale şi, evident, să le foloseşti. În trecut am considerat că am nevoie de masculinitate ca să pot fi acceptată în anumite cercuri, însă în timp mi-am dat seama ce mult contează în business să îţi foloseşti feminitatea.

    ∫ În ce situaţii din parcursul dvs. profesional aţi fi fost tratată diferit dacă aţi fi fost bărbat?
    După cum spuneam, în trecut au fost situaţii în care m-aş fi conectat mai bine cu anumite cercuri de indivizi dacă eram bărbat. Până şi chestiunile aparent neimportante contează în stabilirea unei relaţii profesionale, cum ar fi, spre exemplu, conversaţiile cu privire la fotbal. Ca femeie, pot spune că în acea perioadă am simţit că am muncit mai mult decât un bărbat. 

    ∫ Ce calităţi poate aduce o femeie într-o afacere pe care nu le poate aduce un bărbat?
    Depinde de femeie, însă în general femeile sunt intuitive şi atente la detalii. Eu nu sunt întru totul aşa. Nu îmi plac detaliile, însă îmi place să îi inspir pe alţii şi să schimb lucrurile, să ies din modul tradiţionalist de management. Îmi place să învăţ şi citesc foarte mult. Recent am primit cadou o carte pe care o citesc cu interes – „Organizaţii exponenţiale“, de Salim Ismail, o recomand cu căldură. Este vorba de schimbarea organizaţiilor, afacerile se construiesc rapid prin inovaţie şi, aşa cum spune Salim, „acum competiţia nu este nu ştiu ce organizaţie multinaţională, ci tipul sau tipa din garajul X din Mumbai care foloseşte cele mai noi unelte online pentru a proiecta şi a imprima prin cloud cea mai nouă inovaţie a lui/ei”.

    ∫ Echilibrul între viaţa personală şi profesională: mit sau obiectiv?
    Este cel mai important lucru. Nu este mit! Eu personal am greşit, dar aşa erau timpurile atunci, m-am concentrat pe carieră, desigur, pentru că iubeam nespus ceea ce făceam şi fac. Însă acasă mă aştepta un băieţel care suferea întrucât nu eram cu el şi veneam foarte târziu noaptea, obosită, iar a doua zi o luam de la capăt. Nici acum Alexandru, băiatul meu, nu poate să uite momentele acelea, deşi spune că nu mai contează. Sfatul meu este să vă bucuraţi de copii şi de familia voastră.

    ∫ Sfatul dvs. pentru o tânără care îşi începe acum parcursul profesional.
    În primul rând să fie atentă ce profesie îşi alege – trebuie să îţi placă să faci acel lucru. Pentru că dacă îţi place, atunci eşti curios, dornic să înveţi cât mai mult şi continuu şi, astfel, te dezvolţi profesional. Apoi aş sfătui-o să ajute oamenii de lângă ea, îndeosebi pe măsură ce înaintează în profesie sau în vârstă, să îi ajute să se dezvolte profesional şi în viaţă, să împărtăşească şi să dăruiască. Şi, în cele din urmă, să nu uite să se bucure de viaţă şi de familia ei.

    Mihaela Mitroi este una dintre femeile din managementul românesc care au  responsabilităţi şi la nivel regional. Profilul ei  va apărea în catalogul 105 Cele mai puternice femei din business
    Funcţie: partener, asistenţă fiscală şi juridică, EY România, lider al activităţii de consultanţă fiscală şi juridică în clusterul de sud al regiunii EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală (CESA)
    Companie: EY
    Venituri*: 36,4 mld. dolari
    Număr de angajaţi: 284.000 la nivel internaţional, dintre care peste 800 în România şi Republica Moldova
    Detalii despre companie: Prezentă pe piaţa locală din 1992, EY furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Compania are birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.
    * la nivel internaţional, în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2019

    Urmează lansarea noului anuar dedicat femeilor din businessul românesc