BusinessMagazin

Tag: retea

  • Cum ne pun hackerii viaţa în pericol

    Utilizatorii dispozitivelor smart îşi riscă nu doar intimitatea, ci chiar siguranţa fizică, arată o investigaţie recentă a specialiştilor în securitate cibernetică ai Bitdefender. Un model popular de priză inteligentă este expus riscului unor actualizări cu software periculos şi poate fi controlat de la distanţă, conform cercetării.

    Dispozitivul vulnerabil este o priză electrică inteligentă care le permite utilizatorilor să pornească sau să oprească alimentarea cu energie electrică direct de pe ecranul telefonului, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Priza poate fi folosită pentru a alimenta orice fel de aparat care necesită conectarea la o sursă de alimentare electrică – sisteme de alarmă, aparatură medicală, camere de supraveghere, senzori de fum, termostate, televizoare smart, etc.

    Cercetarea arată că atacurile cibernetice care vizează dispozitive inteligente nu se mai limitează doar la prejudicii materiale sau la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului prin accesarea datelor personale până la cel mai mic detaliu, ci pot pune în pericol viaţa şi integritatea corporală prin oprirea funcţionării acestora.

    Principalele vulnerabilităţi identificate sunt legate de proceduri de autorizare şi autentificare insuficiente, care permit modificarea parolei dispozitivului, injectarea de cod periculos şi, ulterior, controlarea de la distanţă a acestuia. Astfel, atacatorii pot nu doar ajunge în reţeaua de internet a victimelor, de unde să colecteze date personale şi parole, ci chiar să oprească alimentarea cu energie electrică. În cazul anumitor dispozitive, sistarea alimentării cu energie conduce la oprirea dispozitivului, ceea ce poate cauza inclusiv pagube materiale sau vătămări corporale.

     „Spre deosebire de alte vulnerabilităţi ale dispozitivelor inteligente identificate anterior, acest tip de atac poate fi orchestrat de oriunde din lume. Practic, atacatorul nu trebuie să se mai afle în aceeaşi reţea de internet în care e conectat dispozitivul, ci îl poate controla cu uşurinţă de la distanţă sau chiar crea reţele de botneţi (dispozitive controlate de răufăcători pentru a răspândi spam şi a instala ameninţări pe alte calculatoare)”, spune Alexandru Bălan, Chief Security Researcher al Bitdefender.

    Sfaturi pentru utilizatori

    Cercetarea le reaminteşte utilizatorilor riscurile de securitate pe care Internetul Lucrurilor le aduce, dat fiind că exploatarea anumitor vulnerabităţi poate avea consecinţe serioase nu doar legate de confidenţialitate, ci şi legate de siguranţa fizică.

    1. Faceţi o scurtă cercetare înainte de a cumpăra un dispozitiv smart pentru locuinţă. Cronicile de pe internet pot descrie problemele de confidenţialitate pe care alţi utilizatori le-au identificat.

    2. Testaţi gadgetul şi înţelegeţi cum funcţionează. Încercaţi să găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări: Cum se conectează la internet? Ce date accesează? Unde stochează datele şi în ce circumstanţe? Pot ajunge datele pe mâna unui necunoscut, dacă reţeaua Wi-Fi este atacată? Calculaţi raportul între riscuri şi beneficii.

    3. Citiţi declaraţia producătorului dispozitivului legată de protejarea dreptului la viaţă privată. 

    Numărul dispozitivelor conectate la Internet a depăşit nivelul de patru miliarde de unităţi la finele anului 2015, iar industria va continua să se dezvolte într-un ritm alert pe fondul plusului de confort oferit utilizatorilor.

    În luna martie, specialiştii Bitdefender au analizat alte patru dispozitive inteligente populare, cu peste 150.000 de clienţi la nivel global, şi au reuşit să controleze gadgeturile, fără cunoştinţa proprietarului: WeMo Switch (dispozitiv care foloseşte o reţea Wi-Fi ca să controleze televizoare, becuri, boxe, termostate, etc.), Lifx (bec inteligent controlat prin Wi-Fi), MUZO Cobblestone Wi-Fi Audio Receiver (sistem audio care redă muzica de pe smartphone sau tabletă) şi Link Hub (consolă cu două becuri electrice care permite administrarea sistemului de iluminat). Rezultatele au fost publicate în raportul ”Internet of Things. Riscuri în locuinţele conectate”. 

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Cum ne pun hackerii viaţa în pericol

    Utilizatorii dispozitivelor smart îşi riscă nu doar intimitatea, ci chiar siguranţa fizică, arată o investigaţie recentă a specialiştilor în securitate cibernetică ai Bitdefender. Un model popular de priză inteligentă este expus riscului unor actualizări cu software periculos şi poate fi controlat de la distanţă, conform cercetării.

    Dispozitivul vulnerabil este o priză electrică inteligentă care le permite utilizatorilor să pornească sau să oprească alimentarea cu energie electrică direct de pe ecranul telefonului, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Priza poate fi folosită pentru a alimenta orice fel de aparat care necesită conectarea la o sursă de alimentare electrică – sisteme de alarmă, aparatură medicală, camere de supraveghere, senzori de fum, termostate, televizoare smart, etc.

    Cercetarea arată că atacurile cibernetice care vizează dispozitive inteligente nu se mai limitează doar la prejudicii materiale sau la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului prin accesarea datelor personale până la cel mai mic detaliu, ci pot pune în pericol viaţa şi integritatea corporală prin oprirea funcţionării acestora.

    Principalele vulnerabilităţi identificate sunt legate de proceduri de autorizare şi autentificare insuficiente, care permit modificarea parolei dispozitivului, injectarea de cod periculos şi, ulterior, controlarea de la distanţă a acestuia. Astfel, atacatorii pot nu doar ajunge în reţeaua de internet a victimelor, de unde să colecteze date personale şi parole, ci chiar să oprească alimentarea cu energie electrică. În cazul anumitor dispozitive, sistarea alimentării cu energie conduce la oprirea dispozitivului, ceea ce poate cauza inclusiv pagube materiale sau vătămări corporale.

     „Spre deosebire de alte vulnerabilităţi ale dispozitivelor inteligente identificate anterior, acest tip de atac poate fi orchestrat de oriunde din lume. Practic, atacatorul nu trebuie să se mai afle în aceeaşi reţea de internet în care e conectat dispozitivul, ci îl poate controla cu uşurinţă de la distanţă sau chiar crea reţele de botneţi (dispozitive controlate de răufăcători pentru a răspândi spam şi a instala ameninţări pe alte calculatoare)”, spune Alexandru Bălan, Chief Security Researcher al Bitdefender.

    Sfaturi pentru utilizatori

    Cercetarea le reaminteşte utilizatorilor riscurile de securitate pe care Internetul Lucrurilor le aduce, dat fiind că exploatarea anumitor vulnerabităţi poate avea consecinţe serioase nu doar legate de confidenţialitate, ci şi legate de siguranţa fizică.

    1. Faceţi o scurtă cercetare înainte de a cumpăra un dispozitiv smart pentru locuinţă. Cronicile de pe internet pot descrie problemele de confidenţialitate pe care alţi utilizatori le-au identificat.

    2. Testaţi gadgetul şi înţelegeţi cum funcţionează. Încercaţi să găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări: Cum se conectează la internet? Ce date accesează? Unde stochează datele şi în ce circumstanţe? Pot ajunge datele pe mâna unui necunoscut, dacă reţeaua Wi-Fi este atacată? Calculaţi raportul între riscuri şi beneficii.

    3. Citiţi declaraţia producătorului dispozitivului legată de protejarea dreptului la viaţă privată. 

    Numărul dispozitivelor conectate la Internet a depăşit nivelul de patru miliarde de unităţi la finele anului 2015, iar industria va continua să se dezvolte într-un ritm alert pe fondul plusului de confort oferit utilizatorilor.

    În luna martie, specialiştii Bitdefender au analizat alte patru dispozitive inteligente populare, cu peste 150.000 de clienţi la nivel global, şi au reuşit să controleze gadgeturile, fără cunoştinţa proprietarului: WeMo Switch (dispozitiv care foloseşte o reţea Wi-Fi ca să controleze televizoare, becuri, boxe, termostate, etc.), Lifx (bec inteligent controlat prin Wi-Fi), MUZO Cobblestone Wi-Fi Audio Receiver (sistem audio care redă muzica de pe smartphone sau tabletă) şi Link Hub (consolă cu două becuri electrice care permite administrarea sistemului de iluminat). Rezultatele au fost publicate în raportul ”Internet of Things. Riscuri în locuinţele conectate”. 

  • Kim Jong-Un contraatacă: Coreea de Nord şi-a lansat propriul Netflix

    Un dispozitiv de tip video-on-demand a fost lansat recent de către KCTV, televiziunea de stat din Coreea de Nord.

    Cutia numită “Manbang” a fost numită versiunea coreeană a Netflix de către presa locală.

    Dispozitivul se va putea conecta la reţeaua internă (controlată şi ea de stat) şi va permite urmărirea în reluare a mai multor documentare de pe 5 posturi TV.

    “Dacă un spectator vrea să urmărească, spre exemplu, un film cu animale, el va trimite o cerere către echipament iar aceasta îi va prezenta conţinutul relevant”, a explicat Kim Jong Min, şeful Centrului pentru Informaţii şi Tehnologie.

    Citeşte: 10 lucruri fascinante pe care nu le ştiai despre Coreea de Nord

    Chiar şi după lansarea acestui serviciu, conectivitatea din statul comunist rămâne extrem de redusă, iar accesul la internet este considerat un lux de care doar ce privilegiaţi pot beneficia.

    În 2012, un fost inginer Google a vizitat Coreea de Nord la invitaţia Universităţii din Phenian. Înainte de a pleca din ţară, Will Scott a cumpărat o copie a sistemului de operare pentru computere Red Star 3, dezvoltat în statul comunist.

    Scott a publicat o serie de capturi de ecran cu platforma. După cum se vede din imaginile de mai jos, Red Star 3 este un sistem de operare destul de simplu, mai ales dacă îl comparăm cu platforme precum Windows 8.1 sau Mac OS X „Yosemite”.

    Interfaţa de utilizare din Red Star 3 seamănă foarte mult cu cea din Mac OS X, dezvoltat de Apple. Cum nu există o piaţă a aplicaţiilor în statul asiatic, programele disponibile pentru sistemul de operare sunt foarte puţine, majoritatea fiind incluse în Red Star 3.

    Utilizatorul dispune de un editor de texte, un player video, un browser de internet, aplicaţie de e-mail, calendar şi calculator.

  • Kim Jong-Un contraatacă: Coreea de Nord şi-a lansat propriul Netflix

    Un dispozitiv de tip video-on-demand a fost lansat recent de către KCTV, televiziunea de stat din Coreea de Nord.

    Cutia numită “Manbang” a fost numită versiunea coreeană a Netflix de către presa locală.

    Dispozitivul se va putea conecta la reţeaua internă (controlată şi ea de stat) şi va permite urmărirea în reluare a mai multor documentare de pe 5 posturi TV.

    “Dacă un spectator vrea să urmărească, spre exemplu, un film cu animale, el va trimite o cerere către echipament iar aceasta îi va prezenta conţinutul relevant”, a explicat Kim Jong Min, şeful Centrului pentru Informaţii şi Tehnologie.

    Citeşte: 10 lucruri fascinante pe care nu le ştiai despre Coreea de Nord

    Chiar şi după lansarea acestui serviciu, conectivitatea din statul comunist rămâne extrem de redusă, iar accesul la internet este considerat un lux de care doar ce privilegiaţi pot beneficia.

    În 2012, un fost inginer Google a vizitat Coreea de Nord la invitaţia Universităţii din Phenian. Înainte de a pleca din ţară, Will Scott a cumpărat o copie a sistemului de operare pentru computere Red Star 3, dezvoltat în statul comunist.

    Scott a publicat o serie de capturi de ecran cu platforma. După cum se vede din imaginile de mai jos, Red Star 3 este un sistem de operare destul de simplu, mai ales dacă îl comparăm cu platforme precum Windows 8.1 sau Mac OS X „Yosemite”.

    Interfaţa de utilizare din Red Star 3 seamănă foarte mult cu cea din Mac OS X, dezvoltat de Apple. Cum nu există o piaţă a aplicaţiilor în statul asiatic, programele disponibile pentru sistemul de operare sunt foarte puţine, majoritatea fiind incluse în Red Star 3.

    Utilizatorul dispune de un editor de texte, un player video, un browser de internet, aplicaţie de e-mail, calendar şi calculator.

  • Rusoaica ce sfidează moartea cu fiecare poză pe care o face. Motto-ul ei este: ”no limit, no control”

    Angela Nikolau nu cunoaşte limitele în ce priveşte realizarea de fotografii reuşite: tânăra rusoaică s-a specializat în fotografii făcute pe vârful a numeroşi zgârie-nori, potrivit observaţiilor făcute de publicaţiile internaţionale.

    ”No limit, no control” este motto-ul ei pe reţeaua Instagram, unde este urmărită de peste 85.000 de utilizatori.

    Ea este unul dintre numeroasele exemple de tineri care încearcă să impresioneze fanii din social media: un grup de căţărători urbani ruşi au reşit să escaladeze chiar şi turnul Eiffel din Paris, în pofida securităţii ridicate a obiectivului, potrivit RT. Ivan Kuznetsov din Moscova a organizat această aventură în luna mai a acestui an, înainte de campionatul Euro 2016. Potrivit unui interviu acordat de Ivan Kuznetsov,  membrii grupului său au cumpărat bilete pentru a vizita turnul, iar apoi s-au ascuns. Au aşteptat şapte ore pentru a urca pe vârful celei de-a opta minuni a lumii. Au fost văzuţi de un muncitor, care a alertat autorităţile – iar ulterior au fost duşi la secţia de poliţie şi interogaţi timp de cinci ore, potrivit RT. com

    Căţărările în stil liber, Parkourul, ”surfingul” pe trenuri şi alte activităţi extreme au devenit populare în Rusia în ultimii ani. Cunoscuţi în presa internaţională drept ”thrill seekers”, tineri ruşi reprezentanţi ai acestui curent au descris nevoia de a impresiona cea care îi determină să facă astfel de fotografii, în scopul de a câştiga popularitate. Pedeapsa maximă pe care o pot da autorităţile în astfel de situaţii este amenda, care nu este suficientă pentru a descuraja aceste activităţi care au cauzat numeroase pierderi de vieţi omeneşti deja.

    AVERTIZARE: Nu încercaţi să faceţi astfel de fotografii, este extrem de periculos. 

  • Rusoaica ce sfidează moartea cu fiecare poză pe care o face. Motto-ul ei este: ”no limit, no control”

    Angela Nikolau nu cunoaşte limitele în ce priveşte realizarea de fotografii reuşite: tânăra rusoaică s-a specializat în fotografii făcute pe vârful a numeroşi zgârie-nori, potrivit observaţiilor făcute de publicaţiile internaţionale.

    ”No limit, no control” este motto-ul ei pe reţeaua Instagram, unde este urmărită de peste 85.000 de utilizatori.

    Ea este unul dintre numeroasele exemple de tineri care încearcă să impresioneze fanii din social media: un grup de căţărători urbani ruşi au reşit să escaladeze chiar şi turnul Eiffel din Paris, în pofida securităţii ridicate a obiectivului, potrivit RT. Ivan Kuznetsov din Moscova a organizat această aventură în luna mai a acestui an, înainte de campionatul Euro 2016. Potrivit unui interviu acordat de Ivan Kuznetsov,  membrii grupului său au cumpărat bilete pentru a vizita turnul, iar apoi s-au ascuns. Au aşteptat şapte ore pentru a urca pe vârful celei de-a opta minuni a lumii. Au fost văzuţi de un muncitor, care a alertat autorităţile – iar ulterior au fost duşi la secţia de poliţie şi interogaţi timp de cinci ore, potrivit RT. com

    Căţărările în stil liber, Parkourul, ”surfingul” pe trenuri şi alte activităţi extreme au devenit populare în Rusia în ultimii ani. Cunoscuţi în presa internaţională drept ”thrill seekers”, tineri ruşi reprezentanţi ai acestui curent au descris nevoia de a impresiona cea care îi determină să facă astfel de fotografii, în scopul de a câştiga popularitate. Pedeapsa maximă pe care o pot da autorităţile în astfel de situaţii este amenda, care nu este suficientă pentru a descuraja aceste activităţi care au cauzat numeroase pierderi de vieţi omeneşti deja.

    AVERTIZARE: Nu încercaţi să faceţi astfel de fotografii, este extrem de periculos. 

  • Rusoaica ce sfidează moartea cu fiecare poză pe care o face. Motto-ul ei este: ”no limit, no control”

    Angela Nikolau nu cunoaşte limitele în ce priveşte realizarea de fotografii reuşite: tânăra rusoaică s-a specializat în fotografii făcute pe vârful a numeroşi zgârie-nori, potrivit observaţiilor făcute de publicaţiile internaţionale.

    ”No limit, no control” este motto-ul ei pe reţeaua Instagram, unde este urmărită de peste 85.000 de utilizatori.

    Ea este unul dintre numeroasele exemple de tineri care încearcă să impresioneze fanii din social media: un grup de căţărători urbani ruşi au reşit să escaladeze chiar şi turnul Eiffel din Paris, în pofida securităţii ridicate a obiectivului, potrivit RT. Ivan Kuznetsov din Moscova a organizat această aventură în luna mai a acestui an, înainte de campionatul Euro 2016. Potrivit unui interviu acordat de Ivan Kuznetsov,  membrii grupului său au cumpărat bilete pentru a vizita turnul, iar apoi s-au ascuns. Au aşteptat şapte ore pentru a urca pe vârful celei de-a opta minuni a lumii. Au fost văzuţi de un muncitor, care a alertat autorităţile – iar ulterior au fost duşi la secţia de poliţie şi interogaţi timp de cinci ore, potrivit RT. com

    Căţărările în stil liber, Parkourul, ”surfingul” pe trenuri şi alte activităţi extreme au devenit populare în Rusia în ultimii ani. Cunoscuţi în presa internaţională drept ”thrill seekers”, tineri ruşi reprezentanţi ai acestui curent au descris nevoia de a impresiona cea care îi determină să facă astfel de fotografii, în scopul de a câştiga popularitate. Pedeapsa maximă pe care o pot da autorităţile în astfel de situaţii este amenda, care nu este suficientă pentru a descuraja aceste activităţi care au cauzat numeroase pierderi de vieţi omeneşti deja.

    AVERTIZARE: Nu încercaţi să faceţi astfel de fotografii, este extrem de periculos. 

  • Atac fără precedent a lui Donald Trump la adresa preşedintelui Barack Obama şi al lui Hillary Clinton

    Donald Trump, candidatul republican la alegerile prezidenţale americane, a declarat că preşedintele Barack Obama şi democrata Hillary Clinton au fondat reţeaua teroristă Stat Islamic (SI), relatează Politico.com.

    La un miting din Sunrise, Florida, Trump a atacat din nou politicile externe ale lui Obama şi ale lui Clinton, spunând că acestea au condus la crearea organizaţiei Stat Islamic.

    “El (n.r.Obama) este fondatorul SI. El este fondatorul SI, ok? El este fondatorul. El a fondat SI. Şi aş spune că co-fondatorul ar fi corupta de Hillary Clinton”.

    Aceste comentarii nu sunt primele în care Trump îl pune în legătură pe Obama cu SI. În iunie, el a distribuit pe Twitter un articol al publicaţiei Breitbart, în care era menţionat că “administraţia Obama a susţinut activ reţeaua Al-Qaida în Irak, gruparea teroristă care a devenit Stat Islamic“.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro