BusinessMagazin

Tag: restaurante

  • Cel mai frumos oras din Romania

    Nu stiu daca a fost vreodata, dar eu nu o mai spun de cand niste constanteni si-au facut o formatie de muzica usoara si au scos un hit greu ce spunea cam asa: haide vino la Constanta, sa te simti la fel ca-n Franta; haide vino la Constanta, toti baiatii au Leganza.

    Leganza era masina aceea mai scumpa decat un Cielo si mai scumpa chiar si decat un Nubira, toate trei fiind produse de constructorul sud-corean Daewoo Motors, la Craiova. Nu stiu daca in vremea respectiva aveau sau nu aveau toti baietii din Constanta cate un Daewoo Leganza, dar numiti va rog o alta masina care sa rimeze cu “Constanta” si cu “Franta”. Eu n-am gasit. Insa vreau sa gasesc motive pentru care cineva s-ar mai duce azi la Constanta.

    Stiu de ce m-am dus eu, dar ma-ntreb cum ar suna azi melodia, mai ales ca am vazut de curand acel spot publicitar facut pentru turismul romanesc, cel cu “Romania, the land of choice”. “Ia dati-va voi jos bre! Hai, hai, jos! Ia uite ba la ele…” Ele – doua femei, pesemne bunicile cuiva. Nu sunt deloc speriate sau impresionate de urletele soferului de maxi-taxi care ne ducea de la Constanta la Mamaia, si-i replica acestuia si mai zgomotos: ia da-ne banii-napoi. Ia da-ne banii! Si ce numar are masina?! Nerusinatule… In masina erau si doi francezi. Nu stiu daca se simteau ca-n Franta, dar sunt sigur ca nu pentru asta au venit pe litoralul nostru. La inceput radeau timid si apoi au tacut. Daca ma gandesc la un oras de la noi care nu are nicio legatura cu niciun oras din Hexagon, primul care-mi vine in minte e Constanta. Urmeaza restul oraselor, dar primul e Constanta. Poate gresesc, dar mie asta-mi vine in minte. Ele si soferul de maxi-taxi se cearta pentru ca soferul le-a taxat cu un leu in plus pe fiecare.

    Ele asta spun, si o fac vehement. De ani de zile alti soferi le cereau un singur leu pentru o persoana (sau zece mii) pe cursa respectiva, iar soferul asta le-a cerut patru lei pentru doua persoane. Si le-a rupt si bilet pentru contravaloarea asta. Acum, daca este sa ne comparam cu francezii, care militeaza pentru drepturile lor ori de cate ori cred ei ca acestea le-au fost incalcate, are importanta si cine avea dreptate in maxi-taxi. Soferul avea. Ceilalti soferi pana la acesta, cei care le-au cerut tot mereu cate un leu, probabil ca nu le-au rupt bilet si le-au facut astfel un pret “promotional”. Si daca soferul avea dreptate, si el stia foarte bine ca are, normal ca a tras brusc pe dreapta, imediat la intrarea in statiune. Doar trebuia sa le-azvarle pe Ele jos din maxi-taxi-ul lui. L-a sunat si pe patron, i-a povestit razand ce vroiau Ele si ce le-a spus el, a uitat sa-i lase pe francezi la hotelul lor, dar le-a explicat in romaneste pana unde trebuie sa mearga inapoi.

    Plaja H2O este chiar in capatul Mamaiei, mai departe de unde-au coborat francezii, chiar inainte de barierele de la iesirea dinspre statiune spre Navodari. “Spot de kite”, asa e cunoscuta plaja asta, iar spot de kite inseamna ca acolo este un loc (spot) pentru zmee (kite). Pe plaja aceasta se face kitesurfing, iar asta inseamna ca cineva face surfing folosindu-se de un zmeu pe care il pune in vant. Ca sa fie de nadejde, vantul trebuie sa sufle cu minimum 10 noduri si cu maximum 20 de noduri. Altminteri, vantul e fie prea slab, fie prea puternic si doar cativa sportivi pot sa-l foloseasca, tocmai pentru ca acesta este de fapt si de drept un sport. Unii ii spun extrem, altii nu. Unii si-au rupt membre, si-au julit pielea de la glezne la pometi, altii n-au facut-o, si de aici si diferenta de opinie. Dar kitesurfing-ul, sau kiteboarding-ul e sport extrem. Si la noi, mai ales pe litoral, extremele astea prind foarte bine. Constanta si Mamaia chiar amplifica termenul de sport extrem, si nu pentru ca el se intampla undeva la extremitatea statiunii, ci pentru ca mie mi se pare ca toata comunitatea asta de pasionati se afla intr-un contrast puternic cu litoralul nostru. Sunt personaje diferite de restul oamenilor pe care ii vezi si ii auzi in jurul tau pentru ca sunt multi si vehementi.

  • Top BM: Cele mai mari lanturi de restaurante din Romania – GALERIE FOTO

    Bilantul este rezonabil, luand in calcul puterea financiara considerabila din spatele lanturilor internationale de fast-food, aflate in continua expansiune pe mapamond in ultimele doua decenii, si de cererea in crestere din Romania pentru astfel de produse. Mai trebuie luat in considerare si faptul ca piata restaurantelor din Romania este foarte fragmentata si ca foarte putini proprietari de restaurante din Romania au tinut cont de crearea unui brand de profil. Cei mai multi proprietari au deschis unul-doua restaurante sau au preferat sa creeze in paralel mai multe branduri.

    Potrivit datelor furnizate de companii, 250.000 de romani mananca zilnic fie la McDonald’s, fie la KFC. Cele doua lanturi americane sunt totodata cele mai mari retele de restaurante din Romania, atat ca dimensiune, cat si ca cifra de afaceri pe 2008. Liderul pietei, McDonald’s, cu peste 60 de unitati deschise in Romania incepand cu anul 1995, a inregistrat in 2008 o cifra de afaceri de 108 milioane de euro, in timp ce KFC, intrat pe piata cu doi ani mai tarziu, are 33 de restaurante in Romania si a insumat anul trecut incasari de 40,5 milioane de euro.

    Chiar si inceputul de an 2009, sosit cu estimari sumbre pentru restaurantele traditionale, le-a adus specialistilor in burgeri cresteri ale incasarilor si perspective roz asupra viitoarelor extinderi. McDonald’s a finalizat primul trimestru din 2009 cu un plus de 10% in incasari fata de anul precedent (o rata similara de crestere inregistrand si in cazul profitului) si trei unitati noi, la Bucuresti, Sibiu si Piatra-Neamt. Planurile de extindere, care presupun investitii de pana la 4 milioane de euro pe restaurant, par insa sustinute de cererea existenta. Si KFC, franciza adusa in Romania de omul de afaceri Gabriel Popoviciu (care mai detine in Romania si franciza Pizza Hut), a avut o cifra de afaceri de 8,4 milioane de euro, in crestere cu 9%, in primele trei luni din 2009. In plus, cele doua noi locatii deschise anul acesta (cu o investitie totala de peste 2,1 milioane de euro – KFC Gara de Nord si KFC drive-thru de la Sibiu) vor fi urmate de alte doua, aflate acum in constructie – una in Bucuresti si una in Timisoara. “Vom continua sa deschidem noi restaurante daca vom avea ocazii bune, mai ales din punct de vedere imobiliar”, spun reprezentantii US Food Network, care opereaza reteaua KFC.

    Burger King, al treilea mare lant de fast-food american si ultimul intrat pe piata locala, in aprilie 2008, numara deja 8 unitati si spera sa ajunga la 50 de locatii in urmatorii 5 ani. Oficialii Atlantic Restaurant System spun ca pana in aprilie 2009 au depasit deja planul de extindere cu 3 unitati, asa ca sunt “relaxati” in ceea ce priveste deschiderile: “Vrem ca anul acesta sa ne continuam dezvoltarea, deschizand noi locatii, dar momentan reanalizam conditiile pietei si incercam sa integram planul initial in contextul economic actual.” In momentul de fata, cele 7 restaurante Burger King din Bucuresti, plus cel deschis la Constanta, numara in medie peste 500 de clienti intr-o zi.

    De partea cealalta a topului, proprietarii de restaurante traditionale anunta incasari in scadere pentru anul in curs si se vad in situatia de a-si domoli ritmul de extindere. Tocmai de aceea, omul de afaceri Dragos Petrescu, romanul cu cele mai multe restaurante, care detine, pe langa City Grill, si restaurantele Caru’ Cu Bere, Buongiorno si cafenelele City Cafe, a decis recent sa intre pe piata de fast-food, cu restaurantele Bundetot. Noul brand a venit ca o adaptare la contextul pietei, caci Petrescu a luat decizia de a se lansa intr-un business de tip fast-food dupa ce a remarcat tendinta de micsorare a notelor de plata din restaurantele traditionale.

    Primul Bundetot a fost inaugurat in luna februarie 2009, avand la baza un plan de afaceri bazat pe o tranzactie medie de sub 4 euro/persoana. In prima luna, incasarile au fost de 25.000 euro, dar Petrescu spune ca e prea devreme sa vorbim de performantele noii locatii. Cert este ca Bundetot este baza extinderii lui Dragos Petrescu in acest an – in luna septembrie urmand sa fie inaugurate trei noi unitati la Focsani, Braila si Bacau.

    Pe de alta parte, Petrescu se confrunta cu diminuarea incasarilor in celelalte restaurante, dar mizeaza totusi pe o stagnare a cifrei de afaceri in acest an, la 14 milioane euro. “Anul 2009 sta sub semnul scaderii notelor de plata, fenomen indus chiar de noi. Strategia adoptata este de a atrage clienti prin consum similar la preturi mai mici ca pana acum.” Prin urmare, chiar daca numarul clientilor (atrasi zilnic in restaurantele City Grill de ofertele speciale) a crescut cu circa 5%, notele de plata s-au diminuat in medie cu minimum 10%, asa ca, la finalul zilei, incasarile se situeaza tot sub linie. Clientii sunt si mult mai conservatori in momentul in care comanda, explica proprietarul City Grill. Cele mai afectate sunt restaurantele situate in centrele comerciale, dupa cum spune tot Dragos Petrescu: “Daca in restaurantele din centru vanzarile au crescut cu 10%, cele din centrele comerciale vand cu 20% mai putin”. Cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea), Petrescu lucreaza inca la proiectul celui mai mare City Grill, aflat in stadiu avansat de constructie si care ar trebui sa fie inaugurat la mijlocul verii. Odata deschisa noua locatie, City Grill va ajunge din urma lantul rival La Mama, care ocupa o pozitie mai sus in top, la diferenta de o unitate.

    Catalin Mahu, proprietarul retelei, nu se grabeste insa sa isi mareasca numarul de unitati: “Strategia de extindere exista in continuare, dar toate la timpul lor”, spune el. Nici in cazul La Mama nu exista o scadere reala a numarului de clienti (care ajunge la 5.000 pe zi), ci doar o micsorare a valorii notei de plata (care a ajuns acum la aproximativ 15 euro, in loc de aproximativ 17-20 de euro in 2008). Mahu prefera insa sa vorbeasca “in lei” acum, “pentru ca folosirea euro inseamna automat o scadere cu 20%, din cauza volatilitatii crescute a monedei nationale.” Mahu, care detine, pe langa cele sase restaurante La Mama, si patru cafenele sub brandul Cafepedia, e in discutii pentru alte cinci locatii, dar se arata mai degraba precaut in privinta unei extinderi agresive: “Pe piata de restaurante, nu exista foarte multe lanturi si orice deschidere se face din profit. ”

    De aceea, spune Mahu, prefera dezvoltarea in franciza: “E drept, in loc sa castigi 10 lei, castigi 2 lei. Dar nu trebuie sa muncesti pentru ei”. Ca si Petrescu de la City Grill, Mahu a observat un numar mai mare de clienti (plus 2-5%), dar si o scadere a notei de plata cu 10%. Pentru 2009, proprietarul La Mama preconizeaza stagnarea cifrei de afaceri, la 9 milioane de euro: “Am luat in calcul o scadere cu 10% a afacerii intr-un scenariu pesimist, iar intr-unul optimist, cifra de afaceri ar putea creste cu pana la 20%. Tarifele sunt insa cele de anul trecut. Prefer sa negociez la sange cu furnizorii sau sa import decat sa cresc preturile.”

  • Un sandwich de criza

    Atunci cand a gasit pe biroul sau un plic de la Tribunalul Bucuresti, nu mica i-a fost mirarea lui Florin Balu, omul de afaceri din spatele lantului de restaurante de tip fast-food si producatorului de sandvisuri Snack Attack. Documentul din plic era o instiintare cu privire la un proces in instanta in care urma sa fie implicata compania sa. Furnizorul de carne de pui Convenience Prod, una dintre firmele de unde erau procurate pana anul trecut ingrediente pentru sandvisuri, a depus in instanta un dosar prin care solicita intrarea in insolventa a Snack Attack din cauza unor datorii neachitate, “fara a tine insa cont de acordul de esalonare a platilor incheiat intre cele doua parti”, dupa cum sustine Balu.
     

    Datoriile totale ale lantului de restaurante catre furnizor au insumat 349.000 de lei (peste 83.000 de euro) si erau programate, conform acordului din aprilie, sa fie platite in mai multe transe, intr-un interval de sase saptamani, termenul final fiind 19 iunie. Snack Attack a emis in aprilie bilete la ordinele de plata pentru intreaga suma si achitase deja 75.000 de lei (aproape 18.000 de euro).
    “Plangerea vine la cateva luni dupa incetarea contractului cu acest furnizor. Snack Attack a inlocuit la finalul anului trecut carnea de pui folosita la prepararea sandvisurilor, din cauza nemultumirii fata de calitatea produselor”, afirma Florin Balu. Cu alte cuvinte, Balu sugereaza ca decizia sa de a inceta contractul din cauza ingredientelor primite de la furnizor ar fi tocmai motivul care a impins Convenience Prod sa aleaga calea justitiei in loc sa rezolve problema pe cale amiabila. Insa motivul incetarii contractului ar putea fi la fel de bine acumularea datoriilor si intarzierile de plata, iar furnizorul sa considere ca nu poate gasi alta solutie pentru a-si recupera banii.
     
    In mod obisnuit, o datorie mai mica de 100.000 de euro nu ar trebui sa fie o problema pentru Snack Attack, cel mai mare producator de sandvisuri din Romania. Compania detine 17 restaurante in Bucuresti, numara 200 de angajati si produce 8.000 de sandvisuri triunghiulare zilnic, pe care le vinde in magazinele proprii si le distribuie in hipermarketuri precum Carrefour, Metro, Real sau Cora, in hoteluri – Novotel, Sofitel si Ibis, in diferite cafenele si in lanturile de benzinarii Petrom, OMV, Agip, MOL si Rompetrol.

    In total, afacerile companiei s-au cifrat anul trecut la 8,5 mil. euro (din care mai putin de 1% profit net), in crestere cu 27% fata de 2007, iar pentru acest an, Florin Balu se asteapta la 10 mil. euro: “In prezent, vanzarile au o evolutie foarte buna, salariile sunt platite la timp, iar activitatea nu inregistreaza nicio intrerupere”. Cu toate acestea, Tribunalul Bucuresti a admis la finalul lunii trecute cererea formulata de Convenience Prod pentru deschiderea procedurii de insolventa asupra Snack Attack, moment in care conducerea activitatilor acesteia din urma a fost preluata de A&A Consultants IPURL, administratorul judiciar al firmei.

    Pus in fata faptului implinit, directorul general si actionarul Snack Attack a initiat recurs impotriva deciziei judecatoresti, dar, pana cand se vor lamuri lucrurile, compania este obligata sa treaca la al doilea pas din procedura de insolventa, reorganizarea judiciara, continuand sa isi desfasoare astfel activitatea pana cand vor fi achitate toate datoriile. “Perioada de observatie este cuprinsa intre data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii in faliment”, spune Marieta Anastasescu, administratorul juridic al acestui caz din partea Snack Attack. Mai departe, va trebui elaborat planul de reorganizare, care, dupa ce va fi admis de catre judecator si confirmat de creditori, in conditiile legii, va putea fi aplicat.
     

    Scenariul optimist si, de altfel, cel mai plauzibil in acest moment pentru compania lui Balu ar fi aplicarea reorganizarii judiciare in urma platii datoriilor si continuarea activitatii in mod obisnuit. Scenariul pesimist insa ar fi ca masurile dispuse prin planul de reorganizare sa nu conduca la redresarea financiara a companiei si atunci decizia judecatoreasca sa atraga intrarea companiei in faliment. “Aceasta perspectiva nu este reala, mai ales ca procesul este rezultatul unui abuz din partea avocatului, care a dat dovada de neprofesionalism, cauzandu-ne prejudicii foarte mari”, afirma Balu.

    Deocamdata, planurile de extindere a Snack Attack pentru acest an raman in picioare, desi actionarul companiei admite ca a resimtit dificultatile din economie si scaderea consumului. Principalele investitii programate pentru acest an ar fi terminarea fabricii de la Balotesti, deschiderea a trei noi restaurante, precum si lansarea noilor ambalaje si extinderea gamei cu patru noi produse, suma totala necesara acestor investitii fiind de aproximativ 700.000 de euro.

  • Un dejun cu delicatese

     

    Deschiderile au loc pe o piata pe care delicatese ca icrele de Manciuria sau trufele au inceput sa fie temeiul unor afaceri coerente in 2005, cand se lansa Delicateria Traiteur, printr-o investitie de 100.000 de euro a companiei Gusto-Elysée Receptions. Magazinul, dezvoltat dupa un concept importat din Franta, vindea in premiera produse ca somon afumat, terina de somon, caprioara, fazan sau vinuri selectionate. Delicateria imparte acum piata cu alti jucatori cu experienta precum Le Manoir, French Bakery, Croissant de Paris sau Leonidas. In total insa, brandurile care vand gastronomie de lux cu greu trec de zece si se adreseaza unui segment destul de restrans, maxim 10% din populatie.
     
    Delicatesele par a fi totusi rezistente la criza, avand in vedere deschiderile de magazine din ultimele luni. Brandul francez de brutarie si patiserie Paul, cu un istoric de peste 120 de ani, a intrat in Romania la finalul lui 2008 cu doua magazine (Dorobanti si Baneasa Shopping City). Zilnic, aproximativ 1.000 de clienti trec pragul brutariilor pentru croissant, pain au chocolat, macaron sau bagheta frantuzeasca. Pentru 2009, reprezentantii din Romania ai brandului estimeaza o cifra de afaceri de 2 milioane de euro. La inceputul anului in curs s-a deschis si Gourmandise Traiteur din zona Rosetti, care vinde mirodenii, piept de gasca afumat, foie gras d’oie, mousse de foie de canard, prosciutto San Daniele, kefir, vinuri sau ciocolata. In contextul in care se adreseaza unui segment de populatie care nu pare sa fie afectat de criza, magazinele de delicatese au dezvoltat si zona de restaurante, o strategie menita sa atraga si mai mult clien­tii spre aceste produse. Chocolat, care si-a castigat pozitia pe piata datorita produselor de cofetarie si specialitatilor din paine, s-a extins anul acesta cu doua astfel de localuri in Capitala. “Noi am gandit trei module Chocolat – 40 de metri patrati la Dorobanti, 100 de metri patrati la Mosilor si spatiul initial, de 200 de metri patrati de pe Calea Victoriei. In functie de rezultatele fiecaruia dintre ele urmeaza sa definitivam strategia de dezvoltare”, spune Tudor Constantinescu, proprietarul si administratorul Chocolat Créateur de Gout, care a alocat un buget de investitii de 250.000 de euro pentru 2009.
     
    Chocolat intra pe piata in martie 2006, cu magazinul de pe Calea Victoriei. Proprietarul, care la 15 ani a plecat din Romania, s-a specializat in Belgia, unde a absolvit un institut gastronomic. “Micile secrete le-am invatat de la cei mai importanti maestri cofetari, precum Wittamer, Marcolini sau Herman Van Dender. Este foarte dificil sa obtii un stagiu acolo, exista liste de asteptare, pentru ca nu accepta pe oricine.” Daca pasiunea pentru gastronomie a dezvoltat-o in Belgia, spiritul de business l-a capatat in Statele Unite, unde timp de patru ani a fost consultant gastronomic pentru lanturi hoteliere sau operatori de vase de croaziera (Marriott sau Royal Caribbean).
     
    “Proiectul Chocolat l-am crescut pe parcursul calatoriilor mele, pentru ca am vazut multe astfel de locuri in toata lumea. Mi-am dorit un concept nou cu o identitate puternica”, afirma Constantinescu. Rezultatul a fost un salon-cofetarie decorat cu materiale naturale (lemn) care aminteste de bucatariile belgiene. “Am vrut sa ma intorc la natura care ne-a inspirat in tot ceea ce am facut. Nu mi-am dorit sa punem foarte mult accent pe decor, mai degraba mi-am propus ca interiorul sa puna in valoare prajiturile si meniul.” Desi meniul de la Chocolat include si feluri principale, Constantinescu spune ca prajiturile sunt atractia locului. “Am avut in vedere mentalitatea romanilor si am adaptat retetele. Nivelul gastronomic din Franta sau Belgia a evoluat foarte mult, iar combinatiile de gusturi sunt neobisnuite pentru un om normal. Astfel incat am inceput cu o gama clasica, iar abia din toamna vom introduce si retete mai deosebite, ca de exemplu ciocolata cu piper.” Ingredientele provin in general din Belgia sau Franta, iar din Romania, Constantinescu spune ca lucreaza numai cu materii prime bio. La capitolul bestseller mentioneaza prajitura Forêt Noire (un mousse de ciocolata neagra in combinatie cu zmeura, frisca si un blat de ciocolata, totul invelit in ciocolata clasica), bezeaua traditionala, fursecurile sau pralinele.
     
    Constantinescu spune ca are in plan construirea unei unitati de productie de 1.500 de metri patrati care sa sustina dezvoltarea, iar anul viitor ar vrea sa deschida doua noi localuri, pe Decebal si in Piata Amzei, dar totul depinde de evolutia pietei.
     
    “Strategia cea mai importanta de iesire din criza este sa mentii sau sa cresti daca se poate calitatea, mai ales ca in aceste conditii ai la dispozitie mai multi profesionisti de recrutat de pe piata. Si bineinteles, sa mentii preturile”, spune Constantinescu, estimand o crestere de 100% a cifrei de afaceri in 2009 datorita noilor restaurante. “Am observat ca exista o diferenta de trafic, in functie de perioada din zi. Pe Calea Victoriei este mai gol in timpul zilei din cauza locurilor de parcare si vanzarea este mai consistenta in intervalul 18-24. In celelalte localuri este invers”, comenteaza proprietarul Chocolat.
     
    Cel mai vechi jucator de pe piata de delicatese, Delicateria Traiteur, a deschis la randul sau un restaurant la jumatatea anului 2007, in cadrul magazinului din zona Dorobanti, pe o suprafata de 50 de metri patrati. “Ideea a pornit de la clienti, care ar fi vrut un loc unde sa zaboveasca. La origine, conceptul este de wine bar, un loc unde se pot bea vinuri la pahar, iar produsele din magazin sunt disponibile si la bar”, spune Iustina Diaconu, director executiv al Delicateria Traiteur.

     

  • Pizza Hut a incheiat 2008 cu o cifra de afaceri de 10 milioane de euro

    Potrivit reprezentantilor companiei, cele 11 procente in plus fata de 2007 se datoreaza atat cresterii cifrei de afaceri a restaurantelor existente cat si deschiderii in 2008 a doua noi locatii, in Baneasa Shopping City si in Liberty Center.

    In 2008, in toate cele 13 restaurante ale lantului Pizza Hut s-au realizat 1 milion de tranzactii, restaurantul Pizza Hut Dorobanti inregistrand aproximativ 200.000 de tranzactii anuale.
    Investitia medie intr-un restaurant Pizza Hut variaza intre 500.000 si 1 milion de Euro, in functie de amplasare si locatie.

    American Restaurant System, compania care detine de aproape 15 ani franciza Pizza Hut pentru Romania, opereaza in prezent 13 restaurante Pizza Hut, dintre care sase in Bucuresti, doua in Constanta, doua in Cluj si cate o locatie in Timisoara, Iasi, Bacau.
     

  • Fast food de la City Grill

    "Am decis sa traversam aceasta perioada dificila prin schimbarea strategiei de afaceri: vom mentine in functiune toate restaurantele existente, dar vom opri deocamdata extinderea acestor retele si ne vom concentra pe un nou brand, de criza", spune Dragos Petrescu, omul de afaceri care controleaza prin intermediul companiei Trotter Prim lanturile de restaurante City Grill si Buongiorno, cafenelele City Cafe si restaurantul Caru’ cu Bere.

    Anul trecut, Dragos Petrescu avea in plan ca, pe langa restaurantele City Grill, sa infiinteze un nou brand cu care sa acopere cartierele bucurestene, pentru a veni astfel in intampinarea clasei de mijloc. Planurile de deschidere a unui lant nou de restaurante in cartierele bucurestene au fost schimbate subit de oportunitatea deschiderii restaurantului Buongiorno din Piata Victoriei, in urma achizitiei restaurantului Casa di David de la omul de afaceri Moni Meita. Astfel a aparut restaurantul Buongiorno, iar Dragos Petrescu planificase o extindere puternica a acestui brand la nivelul capitalei, inceputa de altfel prin deschiderea unitatii cu numarul doi, in Baneasa Shopping City.

    O data cu deschiderea celui de-al doilea Buongiorno, planurile saau schimbat, iar ratiunile din spatele mutarii tin de climatul economic nefavorabil, accentuat de scaderea abrupta a leului si concomitent, a puterii de cumparare a romanilor: “Traversam o perioada dificila, vedem cat de greu le este Statelor Unite si anumitor tari din Europa acum si ne putem astepta ca in 3 luni, 6 luni sau un an sa ne confruntam cu aceleasi probleme si in Romania. In acest context, ne-am reevaluat planurile si am construit o strategie de marketing diferita pentru 2009: dezvoltarea de noi branduri si conservarea celor existente.”

    Altfel spus, proiectele adresate segmentelor de sus ale pietei au fost puse in asteptare, pentru a face loc unui alt brand pe piata, orientat catre segmentele mediu si de jos: Bundetot (numele exista deja in toate meniurile restaurantelor City Grill, denumind "specialitatile casei", si va fi transformat in brand de sine statator).

    “Vom inaugura in luna februarie Bundetot, un nou lant de restaurante, in cartierele mai aglomerate, dar nu neaparat centrale, dar si in zonele centrale cu trafic sustinut, precum si in provincie in orasele cu potential, de peste 200.000 locuitori. Deja primul restaurant este creat si finalizat in luna decembrie a anului trecut si va fi deschis pe 6 februarie in Iris Shopping Center din cartierul Titan”, spune omul de afaceri.

    Restaurantul va fi centrat pe o medie a tranzactiei sub 4 euro de persoana (fata de restaurantele City Grill, unde media tranzactiei este de aproximativ 15 euro de persoana), iar meniurile se vor axa pe mancare tip fast-food, cum ar fi pizza sau kebab.

    Asadar, Bundetot, cea mai tanara creatie a grupului Trotter Prim, este un produs special creat pentru criza, cum spune insusi Petrescu, si reprezinta proiectul personal al COO-ului Daniel Mischie, actionar minoritar in Trotter Prim, cu 13% din actiuni, alaturi de familia Petrescu, care detine restul de 87%. Pentru prima unitate, care are o suprafata de 330 de metri patrati si o capacitate de 300 de locuri, actionarii au investit circa 160.000 de euro, dar, in total, valoarea investitiilor in brandul Bundetot in 2009 se va ridica la 600-800 de mii de euro.

    Petrescu este deja in negocieri pentru alte trei locatii, in Pitesti, Braila si Focsani, asadar in total vor fi deschise patru restaurante Bundetot in cursul anului 2009.

    La cei aproape 800.000 de euro pe care ii va investi in Bundetot, Petrescu mai adauga 300.000 de euro – investitia cumulata in cele doua cafenele City Cafe care vor fi inaugurate tot anul acesta: una in City Gate, centrul de afaceri dezvoltat de GTC in Piata Presei Libere, iar cea de-a doua in Tower Center International din Piata Victoriei. Ca si in cazul celorlalte patru unitati City Cafe deja deschise, Petrescu a decis deocamdata ca acest brand sa nu iasa din capitala: “City Cafe este un brand foarte puternic, dar nu este deocamdata pentru provincie".

    De timing se leaga si celelalte proiecte a caror extindere a fost amanata cu cel putin un an: lantul de restaurante Buongiorno si hotelul din statiunea Predeal.

    Si investitia intr-un hotel cu 66 de camere la Predeal a fost pusa deoparte pentru un moment mai favorabil industriei hoteliere. “Hotelul ar presupune o investitie de 2,5 milioane de euro. Avem terenul deja achizitionat si toate autorizatiile, dar stam deocamdata, nu pentru ca ne-ar fi refuzat cineva finantarea, ci pentru ca afacerea nu ar fi rentabila acum. Nu avem de gand sa deschidem anul acesta si sunt mari sanse sa fie si in 2010 pus tot in asteptare”, spune Petrescu, care considera ca una dintre ramurile cele mai lovite de criza este probabil industria hoteliera. Acesta este si motivul pentru care se bucura ca nu s-a mai finalizat tranzactia prin care trebuia sa achizitioneze un hotel-boutique de 28 camere in Bucuresti: “Astazi as fi fost proprietarul unui hotel mare si frumos, dar gol”.

    Antreprenorul se va axa in schimb pe cele doua proiecte imobiliare ale grupului. Primul dintre ele este cladirea in care a functionat Primaria sectorului 2, care a fost achizitionata in martie 2007 si se afla acum in proces de restaurare, in vederea deschiderii, anul acesta, a celui mai mare restaurant City Grill de pana acum, de 400 de locuri. Al doilea este Biblioteca Metropolitana de pe bulevardul Pache Protopopescu, aflata inca in faza de autorizari, unde Petrescu va deschide in 2010 o berarie. In plus, daca 2008 nu a fost un an potrivit pentru alte achizitii imobiliare, 2009 e mai promitator, data fiind scaderea preturilor in real estate, asa ca Petrescu si-a pastrat bugetul de 3,5 milioane de euro pentru cumparaturi de noi cladiri.

    Unde vede antreprenorul capatul investitiilor in domeniul HoReCa? “In industria de tip retail e greu sa spui stop”, argumenteaza Petrescu. “Atunci cand spui stop, mecanismul care impinge business-ul inainte s-ar putea sa gafaie; de aceea, singura metoda pozitiva de a spune stop este exitul din business, pe care nu am de gand sa il fac prea curand". In plus, Dragos Petrescu considera ca este o diferenta serioasa intre ce i-ar placea sa faca si ce are sens din punct de vedere economic: "Eu mi-as dori sa inchid cercul in industria ospitalitatii si printr-un hotel, dar mai ales printr-un centru integrat pe care il am in cap de foarte multi ani de zile, in care sa ai toate facilitatile pe 2 hectare de teren – si calarie, si sali de conferinta si restaurante si piscina. Imi doresc sa fac un astfel de proiect, dar acum nu am posibilitatea reala de a-l face, pentru ca sunt limitat economic”.

    Totusi, omul de afaceri care la sfarsitul anului 2009 ar trebui sa detina cel putin 20 de restaurante (7 City Grill, 6 City Cafe, 2 Buongiorno, 4 Bundetot plus Caru’ cu bere) spune ca accesul la finantare pe baza de credite se face inca fara probleme, mai ales intr-o industrie bazata pe cash, cum este cea a restaurantelor si a cafenelelor, unde incasarile au loc zilnic, si cu atat mai mult cand vine vorba de un jucator mare.
    Trotter Prim opereaza restaurante pe o piata de circa 1,5 milliarde de euro, principalul competitor fiind lantul La Mama, detinut de Catalin Mahu.

    In 2008, Trotter Prim a derulat afaceri de 14 milioane euro, din care Buongiorno a adus circa 2 milioane euro, iar Caru’ cu bere peste 4,5 milioane de euro. Tot 14 milioane de euro au fost bugetate si pentru anul in curs, la care se vor adauga circa 2,5 milioane de euro – incasarile din cele patru unitati noi Bundetot.

    Modificari in jos vor fi la nivelul profitului, a carui marja va cobori sub 10% anul acesta, fata de circa 12-15% in ultimii ani. Scaderea marjei de profit vine pe fondul cresterii costurilor cu materiile prime inregistrate in piata, cu un procent situat intre 10-40%, concomitent cu decizia lui Petrescu de a mentine sau chiar de a scadea preturile din meniu.

    Cu atatea proiecte de investitii pe rol, Petrescu recunoaste ca uneori doarme cu emotii. El insusi spune de altfel ca viata de antreprenor nu e niciodata usoara: “Fie ai foarte multe proiecte, cum am avut noi anul trecut si n-aveam suficienti oameni, fie acum avem foarte multi oameni dar recesiunea economica bate la usa si ti-e teama sa te dezvolti pe toate directiile. Astazi nu avem garantia unei prognoze corecte, in general nu stii daca ce estimezi se va realiza 100%. Daca inainte prognozai 7% crestere, faceai 6 sau 9%; astazi daca prognozam o crestere de 5-10% poate sa fie la fel de bine -10% sau -20%, pentru ca nimeni nu ne poate spune ce se va intampla peste sase luni”.

  • Pizza Hut: afaceri de 5 mil. euro in S1

    Cresterea se datoreaza, potrivit oficialilor companiei, deschiderii a doua noi restaurante, in Bucuresti (Baneasa Shopping City) si Cluj (Iulius Mall).

     

    American Restaurant System, compania care detine franciza Pizza Hut pentru Romania, opereaza in prezent 13 restaurante Pizza Hut, dintre care cinci in Bucuresti, doua in Constanta, doua in Cluj si cate o locatie in Ramnicu-Valcea, Timisoara, Iasi, Bacau. Planurile de extindere includ pana la finalul anului curent deschiderea unui restaurant Pizza Hut in Liberty Mall din Bucuresti.

     

    Cel mai profitabil restaurant al lantului este Pizza Hut Mosilor, cu 3,5 milioane de clienti si 1,5 milioane tranzactii pe an.

     

    Pentru anul 2008, oficialii Pizza Hut estimeaza o cifra de afaceri de aproximativ 10 milioane de euro fata de aproximativ opt milioane de euro anul trecut.
     

  • McDonald’s te-asteapta mai nou

    Normal
    0

    false
    false
    false

    MicrosoftInternetExplorer4



    /* Style Definitions */
    table.MsoNormalTable
    {mso-style-name:"Table Normal";
    mso-style-parent:"";
    font-size:10.0pt;"Times New Roman";}

    “Ceea ce este specific pentru consumatorul din Romania este nevoia de vizibilitate. El nu iese la restaurant sa manance, el iese sa fie vazut”, e de parere Marian Alecu, directorul general al McDonald’s Romania, explicand astfel schimbarea conceptului din spatele celui mai mare lant de restaurante de tip fast-food de pe piata locala.

    “Romanii accepta noutatile imediat si le includ instantaneu in stilul lor de viata”, spune Alecu. Discutia se desfasoara dimineata, in cel mai nou restaurant al lantului, cel din zona Floreasca, actualul fanion al McDonald’s Romania, dupa cum spun oficialii. Marian Alecu arata spre clientii aflati la acea ora in restaurant – foarte multi cu laptopurile conectate la internet si cu o cafea in fata. “Calitatea oamenilor a crescut datorita nivelului de trai. Era obligatia noastra sa schimbam ceva”, spune el.

     

    Noul concept de restaurant, vizibil deja in amplasamente precum cel de la parterul Unirea Shopping Center sau din zona Floreasca din Bucuresti, presupune un design mai elegant si a fost deja introdus in Germania, Franta si Anglia. Aceasta schimbare este insa doar prima dintr-o serie menita sa repozitioneze McDonald’s Romania, pe masura ce cresc veniturile si, odata cu ele, pretentiile consumatorilor.

     

    Compania deschidea in urma cu 13 ani primul sau restaurant in zona Unirii din Capitala, marcand totodata un record: restaurantul din Europa cu cele mai mari vanzari in ziua deschiderii. Urmatorii opt ani au fost insa dificili, avand in vedere ca bilantul financiar a indicat pierderi substantiale la fiecare sfarsit de an.

     

    “Am redus incet-incet pierderile, pentru ca din 2003 sa ajungem pe zero si sa mergem inspre profit. In prezent, suntem o tara din lantul McDonald’s cu profit decent”, adauga Marian Alecu, care estimeaza pentru anul acesta afaceri de 170-180 de milioane de dolari (115-125 de milioane de euro), fata de aproximativ 90 de milioane de euro anul trecut, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante. Seful McDonald’s este optimist si in ceea ce priveste profitul, chiar daca recunoaste ca afacerea a fost afectata, ca si in cazul altor concurenti, de cresterea presiunii pe cheltuieli salariale si de preturile la materia prima. “Speram sa tinem sub control aceste cheltuieli si in urmatoarea perioada, astfel incat ele sa nu se reflecte in pretul produselor”. Practic, in conditiile unei inflatii de 7% si ale unor cresteri salariale de 30%, pretul produselor a crescut cu doar 2%, situatie explicabila potrivit lui Alecu prin cresterea volumelor.

     

    Anul acesta va aduce McDonald’s Romania, potrivit oficialilor, un profit operational de 25 de milioane de dolari (aproximativ 17 milioane de euro), fata de 15-16 milioane de dolari in anul precedent, in conditiile in care pe langa cele 56 de restaurante existente vor mai fi deschise pana la sfarsitul anului inca patru. “Vrem ca in 2009 sa ajungem la 70 de restaurante, iar Bucurestiul va detine in continuare jumatate din numarul total.”

    Numai ca un restaurant de tip nou implica o investitie de peste 4,5 milioane de euro, de trei ori mai mare decat pana acum, iar numarul angajatilor este, de asemenea, cu 25% mai mare. In plus, investitiile nu se transforma imediat in vanzari mai mari. Seful celui mai mare lant de restaurante este insa optimist. “Suntem in prezent in topul european ca numar de tranzactii pe zi”, adauga Alecu, cele mai profitabile restaurante fiind cele din Bucuresti, urmate indeaproape de cele din Constanta, Brasov si Timisoara. “Cinci din restaurantele McDonald’s ating peste un milion de tranzactii pe an”, detaliaza Alecu, convins ca si aceste valori se vor mari odata cu modernizarea restaurantelor.

    “De obicei, un consumator sta in medie 20 de minute intr-un McDonald’s clasic. In cele de tip nou, clientii petrec mult mai mult timp”. Astfel ca pe ansamblul unei zile, restaurantele din Romania au in total 250.000-300.000 de clienti, la nivel mondial media fiind de 42 de milioane.

     

    “Consumul se dubleaza de la an la an, iar aceasta crestere nu e absorbita doar de noi, ci de catre toti jucatorii existenti pe piata”, spune Marian Alecu care plaseaza Big Mac pe primul loc al celor mai vandute produse ale restaurantelor din Romania.

     

    In top se mai afla salatele, o categorie care aduce un sfert din vanzari, urmate indeaproape de cafea. “Vanzarile la cafea au crescut de 4-5 ori in ultimii doi ani, de cand am inceput sa colaboram cu Kraft”, spune Alecu. Tocmai din acest motiv, in curand va fi adus in Romania si conceptul McCafé, constand in spatii dedicate acestui produs, unde se vor putea servi diferite sortimente de cafea, dar si produse adiacente, precum prajituri. Fructele de mare par a fi insa principalul pariu pe care Marian Alecu il face acum cu piata romaneasca. “E o provocare, dar credem ca in Romania consumatorul e pregatit pentru asa ceva”, spune Alecu.

     

    O provocare par a fi si discutiile recente legate de interzicerea comercializarii anumitor tipuri de produse in scoli si in imediata apropiere a acestora, numele McDonald’s fiind adesea invocat. “Multi sunt tributari unor clisee, chiar daca nu sunt documentati, ei comenteaza. Aceasta lege chiar ne ajuta din punct de vedere comercial, pentru ca se elimina o categorie a competitiei, cum ar fi chipsurile, spre exemplu”, explica Alecu, care lucreaza pentru McDonald’s din 1993, an in care compania a inceput sondarea pietei autohtone. La 15 ani distanta, Marian Alecu coordoneaza nu doar operatiunile McDonald’s din Romania, ci si din Bulgaria, Macedonia, Serbia, Croatia, Slovenia, Moldova, Georgia si Azerbaidjan si e convins ca oportunitatile de crestere sunt inca uriase. “Pe aceasta categorie, Romania nu este inca o piata concurentiala, este abia la inceputul ei”, spune el.

     

    A saptea tara din Europa ca numar de locuitori, Romania ar putea atrage in urmatoarea perioada si atentia altor concurenti internationali ai McDonald’s, in afara celor deja prezenti pe piata – KFC, Pizza Hut si, din primavara acestui an, Burger King. “Inamicii nostri sunt puterea de cumparare inca relativ scazuta si localurile cu standarde de calitate joase, care vor disparea in timp. Vrem ca puterea de cumparare sa creasca suficient de mult incat romanul sa-si permita sa manance unde vrea si din cand in cand la McDonald’s”, spune Alecu.

    Romani vs. straini

     

  • Spiritul de turma din industria restaurantelor

    Cine nu cunoaste tipul acela de restaurant cu „specific romanesc”? Si prin specific romanesc ne referim desigur la pizza, snitzele sau Banana Split. Bucurestiul e plin de ele. Iar despre baruri ce sa mai vorbim. E la moda acum servirea cocktail-urilor pe baza de cafea. Time Out le-a testat si pe acestea si va marturisieste ca singurul lucru original la aceste baruri e ca toate au reusit sa dea un alt gust (prost) unor bauturi care au in fond aceeasi reteta.

    Citeste mai multe despre spiritul de turma al restaurantelor pe www.timeoutbucuresti.ro

  • Vand pentru ca nu gasesc angajati

    "Cand am dat anunt la ziar pentru angajari in vederea deschiderii celui de-al treilea restaurant din lantul La Mama, s-a facut o coada de peste 200 de persoane la poarta”, isi aminteste Daniel Mischie, director al Trotter Prim, companie care administreaza brandurile de restaurante City Grill, City Café, Buongiorno si Caru cu bere, avand in total aproape 600 de angajati.

    Acum, cand are nevoie de angajati pentru noile restaurante care se deschid in reteaua City Grill, Daniel Mischie nici nu mai da anunt la ziar. Se ocupa departamentul de resurse umane al companiei cu recrutarea – dupa principiul “vine Mahomed la munte”: “Daca in urma cu cativa ani veneau ei la noi numai cand faceam un semn, acum mergem noi la ei: in cartiere, in satele din jurul Bucurestiului, pe site-uri de internet, oriunde putem gasi oameni”, spune Daniel Mischie.

    Problema gasirii oamenilor este cea mai importanta dintre cele care fac ca supravietuirea unui restaurant pe piata bucuresteana sa devina tot mai dificila. “Mai sunt pretentiile clientilor, in crestere continua, costurile cu aprovizionarea si chiriile, dar mai ales problema resursei umane”, spune Daniel Mischie.

    Directorul lantului de restaurante City Grill considera ca aceste probleme vor face ca in viitorul apropiat in Bucuresti, iar apoi in toate marile orase, restaurantele care vor mai rezista sa fie de doua feluri: “ori vor fi afaceri de familie, in care sotul, sotia, cumnatii, socrii si bunicii vor face toata treaba si se vor limita la un restaurant, maxim doua, ori vor fi mari lanturi de restaurante, care au in spate o structura puternica de coordonare”.

    Mischie considera ca acesta a fost principalul motiv pentru care proprietari precum Miki Haiblum (care detinea doua cafenele in centrul Capitalei, CremCaffe Expresso Bar si CremCaffe Royal) sau Moni Meita (care detinea doua restaurante Casa di David si a vandut unul dintre ele) au decis sa vanda cate un local sau sa iasa de tot de pe piata.

    Moni Meita, care a vandut la sfarsitul anului trecut localul din Piata Victoriei (Casa di David Downtown), spune ca a luat o asemenea decizie deoarece ii era foarte dificil sa gestioneze doua localuri simultan. Miki Haiblum, care a decis la inceputul acestui an sa-si vanda cele doua cafenele din Bucuresti, spune ca a vandut pentru ca mai ales problema cu oamenii devenise acuta.

    Miki Haiblum a deschis prima cafenea in Romania, CremCaffe Expresso Bar, in anul 2003, cu o investitie de 200.000 de euro. A doua cafenea, din Piata Romana, a fost deschisa in 2006, in urma unei investitii de 300.000 de euro. Miki Haiblum a investit in cafenele avand in paralel si alte afaceri, precum o firma de amenajari interioare pentru restaurante si cafenele sau distributia cafelei CremCaffe catre restaurantele si cafenelele de pe piata.

    Distributia de cafea a fost de asemenea vanduta catre grupul austriac Julius Meinl. Haiblum nu a asteptat oferte pentru vanzarea celor doua cafenele, ci le-a scos pur si simplu la vanzare, purtand in paralel discutii cu patru operatori catre vizau unitatile, printre care Turabo si Burger King (care a intrat in Romania prin deschiderea primului restaurant in Baneasa Shopping City).

    Atat Casa di David Downtown, cat si cele doua cafenele CremCaffe au fost cumparate de omul de afaceri Dragos Petrescu, proprietarul lantului de restaurante City Grill. Prima achizitie a fost folosita de omul de afaceri pentru lansarea noului sau brand de restaurante cu specific mediteraneean, Buongiorno.

    “Primul local Buongiorno va fi urmat in cateva luni de un al doilea, in Baneasa Shopping City, deoarece vrem ca Buongiorno sa aiba o dezvoltare similara ca ritm cu City Grill”, spune Dragos Petrescu. El asteapta de la Buongiorno o cifra de afaceri de doua milioane de euro in acest an, cifra de afaceri a intregului grup fiind estimata la 15 milioane de euro.

    Cele doua localuri CremCaffe achizitionate in urma cu doua saptamani de la Miki Haiblum vor fi folosite de Dragos Petrescu pentru deschiderea unui restaurant City Grill, in amplasamentul din Romana, si a unei cafenele City Café, in zona Universitatii. Cu acestea doua in portofoliu, Dragos Petrescu devine proprietarul celui mai mare numar de locuri in restaurantele si cafenelele din centrul Capitalei.

    Pe axa Piata Universitatii, Piata Romana, Piata Victoriei si Piata Charles de Gaulle, Totter Prim detine restaurantele City Grill Centrul Istoric (200 de locuri), Caru cu bere (400 de locuri), viitoarea City Grill Universitate (actualul CremCaffe – 50 de locuri), viitorul City Grill Romana (actualmente CremCaffe Royal – 70 de locuri), Buongiorno (320 de locuri), City Café Aviatorilor (40 de locuri) si City Grill Primaverii (300 de locuri).

    Daca Dragos Petrescu a cumparat orice a iesit pana acum la vanzare in centrul Bucurestiului, ajungand de la 9 la 13 restaurante in mai putin de jumatate de an, Tudor Niculescu, proprietarul cafenelelor Turabo, a facut un salt de la 21 la 30 de cafenele tot printr-o achizitie, in toamna lui 2007.

    Achizitia pe care a semnat-o Niculescu, platind 500.000 de euro, a vizat reteaua Dark Café, dezvoltata de trei tineri din Timisoara. Prin cumpararea acesteia, Niculescu a cumparat si intelegerea pe care cei trei tineri o facusera cu Real pentru a deschide cate o cafenea in fiecare hipermarket – ceea ce Niculescu si intentioneaza sa faca, in paralel cu deschiderile stradale din proiectele sale mai vechi.