Tag: program

  • Viaţa nebună a tânărului care a făcut peste 100 de milioane de dolari din poker. “Ăsta cred că este motivul pentru care mă comport aşa” – GALERIE FOTO

    Dan Bilzerian este un tânăr investitor american, actor şi jucător de jocuri de noroc, cu o avere netă estimată la 100-150 de milioane de dolari. Bilzerian s-a născut în Tampa Bay, Florida şi s-a alăturat Marinei americane în 1999. A fost însă exclus din program după o neînţelegere cu unul dintre superiorii lui cu câteva săptămâni înainte de absolvire.

    Autointitulatul “Rege al Instagramului” are aproape 16 milioane de urmăritori şi fiecare postare a acestuia atrage mii de like-uri comentarii care-i laudă stilul de viaţă extravagant şi alţii care-l condamnă. În foarte multe fotografii este încojurat de femei semi-dezbrăcate în club sau în diferite locuri exotice. Acesta a spus într-un interviu pentru GQ că motivul pentru care se comportă aşa este faptul că atunci când era mic nu a primit destulă atenţie. “Astă cred că este motivul pentru care mă comport aşa”, a spus el.

    Dan este cunoscut astăzi şi pentru abilităţile lui de jucător de poker. A câştigat mai multe turnee, iar în cel mai recent a câştigat 10,8 milioane de dolari după ce a jucat un singur joc de poker Heads-Up, cu mize cuprinse între 5.000 şi 10.000 de dolari. După ce a câştigat, Bilzerian a zburat cu un avion privat spre Mexic pentru a sărbători. Averea lui Dan Blizerian este estimată la 100-150 milioane de dolari.

    Aroganţe de milionar: viaţa lui Dan Bilzerian în fotografiile postate de el însuşi pe Instagram

    Cel mai de succes turneu la care a participat a fost Campionatul Mondial de Poker din 2009. A fost poreclit “Cel mai amuzant jucător de poker de pe Twitter” de publicaţiile americane şi este cofondatorul Victory Poker. Bilzerian nu este însă doar jucător de poker, este şi un actor cunoscut prin rolurile din filmele “Olympus Has Fallen”, “Lone Survivor”, “The Other Woman” şi “Equalizer”. Ultimul său rol este în filmul “Extraction”, ce-l are pe Bruce Willis în rol principal. Filmul are nota 3.8 pe IMDB şi 25/100 pe site-ul Metacritic.

    Tânărul a ajuns însă la un nivel ridicat de notorietate mai ales datorită fotografiilor postate pe reţeaua socială Instagram care descriu viaţa extravagantă a tânărului, care l-ar face gelos şi pe Hugh Heffner. Stilul lui de viaţă este atât de nebunesc, încât a avut trei atacuri de cord până la vârsta de 32 de ani.  De la maşini Ferrari lovite, arme şi grămezi de bani până la femei dezbrăcate care joacă rol de farfurie, viaţa de pe Instagrama a lui Bilzerian oferă imaginea unui bărbat care are banii şi timpul de partea lui. Pe lângă maşini şi bijuterii, Blizerian are în fiecare cameră din casa sa o armă încărcată, fie că este vorba de un pistol sau o mitralieră.

    Tatăl lui Dan, Paul Bilzerian a fost un investitor important la începutul anilor ’80. Până la vârsta de 36 de ani, câştigase o avere de 40 de milioane de dolari. În 1988, Paul a fost condamnate pentru fraudă fiscală. În acea perioadă, Dan avea şase ani. Paul Bilzerian a declarat falimentul în 2001 pretinzând că are doar 15.000 de dolari în bunuri şi mai bine de 140 de milioane de dolari datorie.

    Pentru ca viaţa lui Dan Blizerian să fie completă, acesta a decis să se lanseze în cursa prezidentială.

     

  • De ce să intri în afaceri, când poţi să-ţi bagi banii în bitcoin sau să trăieşti din chirii

    La polul opus, mii de români care au cumpărat bitcoin au banii blocaţi, pentru că băncile din România au închis conturile platformelor de exchange după avertismentele BNR. Aceştia trebuie să meargă acum la bănci în străinătate. 

    Andrei Stănică, de la United Blockchain Association, a spus la ZF Live că ”suntem singura ţară din toată Europa în această situaţie. În total suntem zeci de mii de români, cu aproape de 200 de milioane de euro pe care nu îi putem transforma în România în lei„.

    Deci sunt zeci de mii de români care au 200 de milioane de euro în aceste monede virtuale. Nu 2 milioane de euro, ci 200 de milioane de euro!

    Dacă ne uităm în businessul românesc, sunt zeci de tineri care se învârt în cerc, care nu au bani să-şi continue afacerea şi nici nu au perseverenţa şi determinarea de a convinge investitorii să le dea câţiva lei pentru a merge înainte.

    Mulţi spun că principala problemă a noii generaţii din business, a tinerilor de astăzi care aspiră la profesia de antreprenor, este că se lasă repede păgubaşi, odată ce apar primele dificultăţi. Determinarea nu este calitatea lor forte.

    Când te uiţi la cei care au făcut bani din bitcoin, cel puţin din vorbe sau pe hârtie, nu mai ai niciun chef să începi un business de nişă, să te chinui să creezi un produs, să vinzi un serviciu, să tai facturi, să te lupţi să-ţi încasezi banii şi poate să plăteşti salarii.

    România a avut o creştere economică de 7% în 2017, cea mai mare din Europa, dar dacă te uiţi la structura businessului românesc, înţelegi că această creştere economică a fost adjudecată de companiile mari.

    Conform unui studiu realizat de CITR Group pe rezultatele financiare pe 2016, ultimele disponibile la nivel agregat, România are cu 19% mai multe companii de impact, adică firme cu active mai mari de 1 milion de euro. De la 20.000, numărul acestor companii a crescut la 23.000 în 2016.

    Problema este că în România sunt 420.000 de companii sub 1 milion de euro, care generează 35% din cifra de afaceri cumulată la nivel naţional. Deci 65% din cifra de afaceri din România este făcută doar de 4% din companii. România se sprijină în business mai mult pe aceste companii de impact decât pe restul de 96% din celelalte companii.

    Mai mult decât atât, deşi avem cea mai mare creştere economică, ponderea companiilor în dificultate a crescut de la 43% la 50%. Deci creşterea economică se duce către un segment de companii, dintre care marea lor majoritate sunt multinaţionale.

    România, prin politicile de stat, nu sprijină mai deloc companiile care au sub 1 milion de euro şi care reprezintă marea majoritate. Din 420.000 de companii sub 1 milion de euro, 330.000 au până în 100.000 de euro cifră de afaceri.

    În schimb, guvernul PSD a scăzut atât de mult fiscalitatea celor care au apartamente în închiriere, încât mai bine trăieşti din chirie decât din business. Radu Georgescu de la CFO Network, o firmă de consultanţă fiscală şi audit, spune că adevărata revoluţie fiscală este că cei care au venituri din chirii plătesc impozite mult mai mici pentru 2018, iar banii datoraţi pentru 2017 pot fi plătiţi abia în martie 2019, deci mai au şi o fereastră fiscală de un an.

    Deci de ce să te lupţi să faci un business – mai mic, mai mare -, să angajezi oameni, când poţi să trăieşti foarte bine din chirii, unde aproape că nu ai bătaie de cap, iar banii intră lunar?

    De multe ori te întrebi ce încurajează societatea românească, ce încurajează statul, ce încurajează un guvern, ce încurajează partidele, ce încurajează liderii politici şi cei care se ocupă de politica fiscală: renta sau producţia?

    După ce că tinerii din ziua de astăzi nu au determinare şi se lasă păgubaşi la prima problemă, statul încurajează şi businessul realizat prin ”statul acasă“.

    ADN-ul nostru ne arată că avem o frică mare de eşec, că orice eşec este ca un stigmat: familia te priveşte ca pe un ratat, societatea la fel, şcoala la fel, astfel încât, într-un final, oricine încearcă să facă o afacere şi nu reuşeşte se consideră cel mai mare ratat, un ”loser“.

    Dar ca să închei acest articol într-o notă optimistă, vreau să spun ce a declarat Daniel Dines, CEO-ul companiei UiPath, cel mai valoros start-up românesc din acest moment, care în mai puţin de un an a strâns aproape 200 de milioane de dolari de la investitori pentru a dezvolta afacerea şi a ajuns să valoreze 1,1  miliarde de dolari: ”Am fost la un pas să închidem compania, pentru că nu mai aveam bani şi nu ne ieşea nimic. Dar a trebuit să mergem înainte cu orice preţ. Un antreprenor adevărat este cel care eşuează de 51 de ori, dar la a 52-a încercare reuşeşte“.

    El a fost unul dintre ei.

  • Doi polonezi la preţ de un francez

    O anchetă a El Pais, unul dintre ziarele cu cea mai mare circulaţie din Spania, cu o orientare politică uşor spre stânga, atrage atenţia asupra statutului muncitorilor străini de pe şantierul naval francez Saint-Nazaire – din care spaniolii, polonezii, românii, balticii şi oameni din alte naţii care muncesc acolo fac un adevărat Turn Babel, iar guvernul de la Paris un exemplu de luptă eroică pentru păstrarea activelor strategice în patrimoniul naţional.

    Articolul din El Pais face parte din iniţiativa jurnalistică ”Europa cetăţenilor“, finanţată de Parlamentul European.

    Într-o zi, şefii unei oarecare companii l-au trimis pe Fran Martinez să instaleze conducte în Franţa. Proiectul era promiţător, dar ceea ce a descoperit spaniolul atunci când a ajuns a fost uimitor, în sens negativ. A fost cazat într-o casă pe care o împărţea cu toţi colegii săi, unde cel mai nefericit dintre membrii echipei trebuia să doarmă pe hol. ”Situaţia spaniolilor din Franţa este deplorabilă, dar pentru polonezi sau români este chiar criminală“, a povestit el. ”Tot ceea ce vă pun pe statul de plată este o minciună“, spune muncitorul galician de 42 de ani, care timp de patru luni a construit supermarketuri în Paris şi a lucrat alte patru luni în Saint-Nazaire, un mic oraş situat la gura râului Loara.

    Cândva un simbol al mândriei industriei naţionale, şantierele navale din Saint-Nazaire au devenit emblema unei paradigme căreia UE vrea să-i pună capăt: muncitori detaşaţi care migrează în ţările membre, dispuşi să accepte salarii mai mici şi condiţii de muncă inferioare. Acolo, ei speră că se vor împlini în viitorul apropiat prevederile din acordul convenit de liderii UE la Bruxelles – ca lucrătorii migranţi să fie încorporaţi în forţa de muncă locală.

    Alain Georget este unul dintre cei 8.000 de muncitori care îşi câştigă existenţa lucrând pe şantierele navale Saint-Nazaire, unde, până de curând, se construiau cisterne de gaze naturale şi nave purtătoare de elicoptere. ”Condiţiile de muncă pentru muncitorii francezi sunt într-adevăr rele: trebuie să-şi forţeze limitele fizice la nesfârşit, pe salarii insuficiente şi cu programe de lucru proaste“, explică Georget. ”|nsă muncitorii detaşaţi sunt de obicei într-o situaţie mult mai gravă.“

    Condiţiile proaste şi vulnerabilitatea şi insecuritatea locurilor de muncă sunt lucruri care au făcut dificilă contactarea lucrătorilor de pe şantier.

    Libera circulaţie a muncitorilor constituie unul dintre cei trei piloni fundamentali ai UE. Două milioane de europeni sunt trimişi în alte ţări membre de către angajatorii lor. |n Germania, o treime din cei 30.000 de lucrători din abatoare este formată din valurile de migranţi veniţi din sudul sau estul Europei. Companii cu sediul în Luxemburg au angajat muncitori francezi doar pentru a-i trimite mai târziu în ţara lor de origine, un mod de a face economii la cheltuieli sociale. |n sectorul construcţiilor din Belgia – în care o treime din muncitori sunt detaşaţi – au existat cazuri de 22 de niveluri de subcontractare. Unele companii au întins decalajul salarial dintre cei mai vechi angajaţi şi noii veniţi, străini, la maximum, profitând de faptul că statisticile privind reglementarea detaşărilor sunt depăşite cu circa 20 de ani, iar reformele nu au fost încă implementate.

    Muncitorul detaşat, după ce a fost angajat în ţara de origine – a nu se confunda cu cetăţeanul UE care migrează în mod voluntar pentru a căuta un loc de muncă într-un alt stat membru – ar trebui să beneficieze de aceleaşi contracte ca omologii lor localnici din ţara membră a UE, potrivit acordului de la Bruxelles adoptat în octombrie. Acordul va intra în vigoare peste ani de zile. UE menţine un principiu fundamental în această reformă: salarizarea este aceeaşi pentru aceeaşi activitate în acelaşi loc. Un exemplu ar fi lucrătorii slovaci subcontractaţi la Viena, care au acum dreptul la acelaşi bonus de Crăciun pe care îl primesc colegii lor austrieci.

    Din parcarea angajaţilor din Saint-Nazaire lipsesc plăcuţele de înmatriculare franceze, dar există o mulţime de camioane din Polonia, Ungaria şi din ţările baltice. De asemenea, se pot observa cu uşurinţă maşini spaniole, portugheze sau greceşti şi chiar din ţări care nu fac parte din UE, cum ar fi Serbia şi Ucraina. Sindicatele au calculat că în Saint-Nazaire există mai mult de 2.000 de muncitori detaşaţi. ”Şantierul naval a devenit un Turn Babel. Este complicat şi ineficient să lucrezi cu oameni cu care nu poţi să comunici“, explică Georget, delegat sindical al Confederaţiei Generale a Muncii.

    Arhitectura şi ţesătura urbană ale Saint-Nazaire pot face un vizitator să creadă că acest oraş cu aproximativ 70.000 de locuitori nu are vreo valoare istorică deosebită. |nsă baza de beton de 18 metri pe 300 metri de pe ţărm spune altceva. Construcţia proiectată de nazişti a apărut în timpul ocupaţiei germane pentru adăpostirea şi repararea unei părţi a flotei germane din Atlantic. Baza pentru submarine a devenit o ţintă preferată pentru bombardamentele aliaţilor, iar din această cauză până la sfârşitul războiului oraşul a ajuns în ruină şi pustiu.

    Cu toate acestea, baza a rezistat şi micul contingent al trupelor naziste din Saint-Nazaire a fost ultimul grup din toată Europa de Vest care s-a predat, la un an după eliberarea Parisului şi la două săptămâni după sinuciderea lui Hitler. Saint-Nazaire, fost port de comerţ cu sclavi, şi-a schimbat din nou atenţia spre Atlantic după război. Astăzi, aici se construiesc cele mai mari nave de croazieră din lume.

    Şantierul naval nu se închide niciodată – există întotdeauna cineva care lucrează până târziu. Mulţi dintre sudorii sau dulgherii detaşaţi din Saint-Nazaire nu ştiu care le sunt drepturile stabilite prin acordul de la Bruxelles şi sunt înşelaţi să lucreze mai multe ore decât cele prevăzute în contractele lor, spune Georget. El crede că anchetele celor de la protecţia muncii ar trebui să descopere corupţia din industrie care continuă să existe în paralel cu aceste noi acorduri. ”Contractul semnat poate fi legal, dar când vine vorba de muncitori detaşaţi, promisiunile pe care acestea le conţin nu sunt aproape niciodată îndeplinite“, spune liderul sindical. ”Cei ca noi, dar angajaţi în Franţa au săptămâna de lucru de 35 de ore, în timp ce muncitorii detaşaţi sunt dispuşi să lucreze şi 50 de ore, iar aceasta pentru bani mai puţini.“

    |n cea mai mare parte a timpului, lucrătorii detaşaţi din Saint-Nazaire trăiesc o viaţă simplă, dominată de rutină. Cei mai mulţi dintre ei nu stau mai mult de un an. Deşi condiţiile lor de muncă sunt mai rele decât ale colegilor localnici, unii dintre străini pot câştiga lunar de până la patru ori venitul din ţara lor doar acceptând salariul minim din Franţa. Ei vin acolo să economisească cât mai mult posibil şi să se întoarcă în ţara lor pentru a continua să lucreze la aceeaşi companie. Eforturile de a ajunge la un acord la Bruxelles au scos în evidenţă divergenţele dintre Est şi Vest.

    Preşedintele francez, Emmanuel Macron, a făcut din această problemă prima sa ”cause célèbre“ în Europa şi a reuşit să pună lucrurile în mişcare. ”Am oprit companiile mari care angajează forţă de muncă străină cu singurul obiectiv de a reduce costurile de producţie“, spune Anges Jongerius, o europarlamentară olandeză. Ea subliniază faptul că există muncitori detaşaţi care trăiesc în condiţii ”inacceptabile“ şi că, atunci când reforma va căpăta forţă, angajatorii vor fi obligaţi să acopere costurile traiului şi de transport ale acestora. Polonia a respins reforma lui Macron, pe care o consideră prea radicală. Din 1,9 milioane de astfel de muncitori, circa 420.000 sunt polonezi, cel mai mare număr dat de o ţară a UE, potrivit datelor Comisiei Europene. 420.000 de persoane sunt o masă de alegători deloc de neglijat. Ungaria, Lituania şi Letonia susţin poziţia Varşoviei.

    În Franţa ar fi 300.000 de muncitori detaşaţi. Un număr suficient de mare pentru a fi exploatat politic. Rata şomajului din Saint-Nazaire este de 8,5%, sub media regională (Pays de la Loire) şi naţională. Nu se poate spune că oraşul este în criză. ”Este un exemplu de renaştere industrială de succes“, spune pentru Bloomberg Goulven Boudic, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Nantes. Pe lângă port şi şantierele navale, un alt angajator important al oraşului este o fabrică Airbus, cu 3.000 de angajaţi. Producţia acolo duduie datorită boomului din industria aeronautică. Cu toate acestea, pe piaţa muncii sunt tensiuni. Şomajul mic reflectă, printre altele, lipsa de angajaţi cu calificarea potrivită economiei locale. De altfel, după cum spune David Samzun, primarul socialist al Saint-Nazaire, şomajul nu este atât de redus pe cât ar trebui având în vedere activitatea economică. Concurenţa este serioasă. ”Polonezi, lituanieni, români, toţi vin din ţări cu tradiţie serioasă în construcţia de nave“, explică Christophe Morel, un reprezentant sindical. Pentru a pregăti un tânăr în meseriile necesare şantierului este nevoie de circa patru ani.

    ”Muncitorii detaşaţi şi dumpingul salarial sau social îngreunează angajarea tinerilor localnici“, explică Xavier Perrin, viceprimar al oraşului, care crede că folosirea lucrătorilor detaşaţi promovează idei naţionaliste şi populiste, în condiţiile în care Saint-Nazaire ar trebui să fie o emblemă a succesului globalizării. |nainte de alegerile parlamentare de anul trecut, a existat teama că tensiunile create de muncitorii detaşaţi vor aduce un aport semnificativ de voturi Frontului Naţional, un partid xenofob. Preşedintele Emmanuel Macron a ales Saint-Nazaire pentru prima sa deplasare oficială. Pretextul a fost vizitarea navei gigant MSC Meraviglia, construită acolo, dar Macron s-a folosit de prilej pentru a se afişa printre muncitori şi a le promite că locurile lor de muncă sunt sigure. Una dintre primele decizii importante pe care le-a luat preşedintele a fost să naţionalizeze şantierele pentru a nu fi preluate de o companie italiană. 

    Pedro, un specialist în conducte în vârstă de 43 de ani venit din nordul Portugaliei, spune, la o bere după treabă alături de trei colegi francezi, că în ultimii cinci ani a lucrat în rafinării, şantiere navale şi fabrici de produse lactate din Franţa, Germania şi Regatul Unit şi că nu a simţit niciodată ostilitate faţă de colegii săi francezi, spre deosebire de Marea Britanie. |nsă ştie că există tensiuni. Salariul minim în Portugalia este la jumătate din cel din Franţa. |n Polonia, salariul minim este cu 1.000 de euro mai mic.

    Samuel, un francez de 36 de ani, spune că nu are nimic împotriva lucrătorilor detaşaţi, dar îşi exprimă regretul faţă de faptul că subcontractanţii pentru care aceştia lucrează caută forţă de muncă ieftină din întreaga Europă.

    Pe strada Penhoet, care duce la intrarea în şantierele navale, şase agenţii de recrutare au toate anunţurile din ferestrele lor ştampilate cu ”Urgent“: caută electricieni, vopsitori industriali, sudori, specialişti în conducte şi constructori de boilere.
    Măsurile aprobate la Bruxelles vor creşte costurile şi sarcina administrativă ale muncii prin detaşare. Doar 0,4% dintre muncitori ajung în ţări cu un salariu minim mai bun decât cel din ţara lor de origine, iar din această cauză impactul lor economic la scară globală este foarte limitat.

    Cu toate acestea, în Saint-Nazaire, angajaţii consideră că aceste măsuri vor avea un mare impact economic şi, în final, vor pune capăt inegalităţii salariale. Martínez, care a plecat de la compania galiciană pentru că nu i-au fost plătite orele suplimentare din Franţa, speră că angajaţii nu se mai vor simţi discriminaţi în Europa datorită naţionalităţii lor.

  • Anunţ important făcut astăzi de Blue Air: care este noua rută pe care va opera compania

    Noua rută Bacău – Otopeni – Bacău are următorul program:

    Ziua

    Orar

    Miercuri şi Vineri

    07:45     08:25              09:05     09:45     

    OTP      BCM              BCM     OTP                     

     

    Duminică

    21:30     22:10              22:50     23:30

    BCM     OTP              OTP     BCM 

    În acest moment, Blue Air oferă pasagerilor conexiune directă de la Bacău spre Roma, Londra, Milano, Torino, Dublin, Bologna, Bruxelles, Madrid şi Liverpool.

    Prin noua conexiune cu Otopeni, pasagerii vor ajunge, prin escala la Otopeni, în Larnaca (Cipru), ori în una dintre cele mai căutate destinaţii de vară, Palma de Mallorca, o rută lansată de Blue Air tot în această primăvară.

  • Program Profi sărbători: când sunt deschise magazinele

    Program Profi sărbători: Magazinele Profi Loco vor fi deschise în intervalul 4 – 6 aprilie, până la ora 21, în 7 aprilie va fi deschis până la ora 19:00, în 8 magazinul va fi închis, iar în 9 aprilie magazinul va funcţiona în intervalul 10:00-18:00.

    Program Profi sărbători: În centrele comerciale, magazinele Profi vor funcţiona în intervalul 4 – 6 aprilie în program normal, în ziua de 7 aprilie magazinele vor funcţiona până la ora 19:00, în ziua de 8 vor fi închise, iar în 9 aprilie vor funcţiona după programul 10:00 – 18:00.

    Program Profi sărbători: Programul magazinelor profi Non-Stop pentru perioada Paştelui este: 4 – 6 aprilie vor fi deschise non-stop, 7 aprilie magazinele vor fi deschise până la ora 19:00, în 8 aprilie vor fi închise, iar în 9 magazinele non-stop Profi vor fi deschise în intervalul 10:00 – 18:00.

  • PROGRAMUL transporturilor, utilităţilor, magazinelor şi a băncilor în perioada sărbătorilor de Paşti

    „În perioada 6-9 aprilie 2018 trenurile de metrou vor circula pe Magistrala 1 (Republica-Dristor 2), Magistrala 2 (Berceni-Pipera) şi Magistrala 3 (Anghel Saligny-Preciziei) la un interval de circa 9 minute, iar pe Magistrala 4 (Gara de Nord 2-Străuleşti) cu schimbare la staţia Jiului, la un interval de circa 10, respectiv 15 minute”, arată un comunicat transmis miercuri de Metrorex

    Reprezentanţii Metrorex au mai precizat ca pentru desfăşurarea în siguranţă a traficului este interzisă intrarea în staţiile de metrou şi în trenuri cu lumânări aprinse.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dăncilă critică Opoziţia: Exportarea mesajelor alarmiste în afara ţării nu fac bine României

    ”Esenţial este să înţelegem ceea ce s-a făcut pentru oameni, să renunţăm la discursul politic şi să ne gândim dacă acest lucru aduce un plus de imagine sau face bine României sau românilor. Programul de guvernare al PSD a avut parte de la început de o respingere automată din partea adversarilor partidului pe care îl reprezint. Acesta este adevărul. În cursul anului 2017 adversarii PSD au pus la bătaie un discurs alarmist pentru a contesta acest program care, vă spun foarte sincer, nu a făcut bine României. Este nevoie de mai multă responsabilitate. Atunci când aceste mesaje sunt exportate în afara ţării cui folosesc românilor, României? În niciun caz. Deci, deşi în decursul timpului au existat divergenţe majore între politicile economice ale PSD şi ale PNL, niciodată până acum nu s-a ajuns la o asemenea radicalizare a discursului public. Creşterea economică din 2017 şi modul responsabil în care guvernul PSD a folosit-o au demonstrat viabilitatea programului de guvernare al PSD şi capacitatea PSD-ALDE de a realiza o bună guvernare”, a declarat Viorica Dăncilă în plenul Parlamentului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Donald Trump ameninţă că va retrage SUA din NAFTA dacă Mexicul nu opreşte imigraţia

    Liderul de la Casa Albă a acuzat, duminică, Mexicul “că face prea puţin, dacă nu chiar DELOC [sic!]”, să oprească imigranţii din America Latină care încearcă să treacă ilegal frontiera comună pentru a ajunge spre Statele Unite, informează site-ul postului BBC News.

    Comentariile preşedintelui american pare să facă referire la un grup de peste 1.000 de imigranţi, majoritatea din Honduras, care călătoresc prin Mexic spre frontiera cu SUA.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dacă puteţi rezolva una dintre aceste probleme, veţi primi 1 MILION DE DOLARI

    În anul 2000, Institutul de Matematică Clay a anunţat programul Millenium Prize – o colecţie de şapte probleme de matematică ce nu au fost niciodată rezolvate.

    Reflectând importanţa acestor probleme, institutul a decis să ofere 1 milion de dolari persoanei care va rezolva una dintre probleme. În teorie, o persoană cu abilităţi ieşite din comun ar fi putut să câştige până la 7 milioane de dolari.

    În 2006, una dintre probleme a fost rezolvată; matematicianul Grigori Perelman a oferit soluţia corectă la Ipoteza Poincare, dar a refuzat premiul oferit de Institutul Clay.

    Celelalte şase probleme rămân nerezolvate, aşa că dacă vă simţiţi inspiraţi puteţi arunca o privire. Enunţurile şi regulile sunt diponibile pe site-ul Institului Clay: The Millennium Prize Problems

     

  • Dacă puteţi rezolva una dintre aceste probleme, veţi primi 1 MILION DE DOLARI

    În anul 2000, Institutul de Matematică Clay a anunţat programul Millenium Prize – o colecţie de şapte probleme de matematică ce nu au fost niciodată rezolvate.

    Reflectând importanţa acestor probleme, institutul a decis să ofere 1 milion de dolari persoanei care va rezolva una dintre probleme. În teorie, o persoană cu abilităţi ieşite din comun ar fi putut să câştige până la 7 milioane de dolari.

    În 2006, una dintre probleme a fost rezolvată; matematicianul Grigori Perelman a oferit soluţia corectă la Ipoteza Poincare, dar a refuzat premiul oferit de Institutul Clay.

    Celelalte şase probleme rămân nerezolvate, aşa că dacă vă simţiţi inspiraţi puteţi arunca o privire. Enunţurile şi regulile sunt diponibile pe site-ul Institului Clay: The Millennium Prize Problems