Tag: informatii

  • Cele mai proaste parole utilizate în 2015

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Însă chiar şi în aceste vremuri oamenii încă apelează la parole care sunt uşor de spart.

    SpalshData publică un top al parolelor proaste pe Internet pe care le-a identificat în 2015, conform Time. Suspecţii obişnuiţi, “123456” sau “password” sunt încă în top, dar anul acesta şi-au făcut apariţia şi parolele tematice “Star Wars”. Utilizatorii de internet au apelat la parole precum “starwars” “solo” sau “princess”.

    Topul:

    1. 123456
    2. password
    3. 12345678
    4. qwerty
    5. 12345
    6. 123456789
    7. football
    8. 1234
    9. 1234567
    10. baseball
    11. welcome
    12. 1234567890
    13. abc123
    14. 111111
    15. 1qaz2wsx
    16. dragon
    17. master
    18. monkey
    19. letmein
    20. login
    21. princess
    22. qwertyuiop
    23. solo
    24. passw0rd
    25. starwars

    În acest context, 48% dintre românii victime ale clasei de viruşi ransomware au plătit pentru a-şi recupera datele personale de pe terminalul blocat de cea mai prolifică ameninţare a momentului, arată un studiu realizat de iSense Solutions, la comanda companiei româneşti de securitate informatică ce are activitate la nivel global Bitdefender. Potrivit studiului realizat de Bitdefender, românii spun că ar plăti în primul rând pentru programele software din computer, urmate de documentele de serviciu şi de fotografiile personale. Suma medie pe care ar fi dispuşi să o plătească este de 550 de lei.

  • Cum vrea o companie să îşi monitorizeze angajaţii zi şi noapte

    Compania Jawbone, care produce dispozitive pentru monitorizarea activităţilor de fitness, a dezvoltat un sistem care permite unei companii să monitorizeze activitatea angajaţilor 24 de ore din 24.

    Sistemul se numeşte UP for Groups şi foloseşte o brăţară inteligentă pentru a colecta date privind mişcarea, timpul acordat meselor sau cel acordat somnului, relatează BBC. Datele preluate sunt apoi trimise reprezentanţilor companiei fără a include numele persoanei monitorizate, pentru a menţine anonimitatea.

    Jawbone, producătorul dispozitivului, speră că aceste informaţii vor ajuta companiile să lupte împotriva obezităţii prin promovarea unui regim sănătos la locul de muncă.

    “Dacă eu sunt cel care decide meniul de la cantină, spre exemplu, pot observa că în ziua în care servesc hamburgeri productivitatea scade. Drept urmare voi putea modifica meniul acelei zile”, a declarat Alexander Asseily, fondator al Jawbone.

    “Există o întreagă dezbatere referitoare la confidenţialitatea datelor personale”, a mai spus Asseily. “Din punctul meu de vedere, problema este ca cel care colectează datele să anunţe din timp ce vrea să facă cu informaţiile primite. Jawbone are o politică foarte strictă, nu oferim nimănui datele colectate de noi. Dar atunci când companiile vor începe să folosească aceste produse, atunci politica lor privind confidenţialitatea va intra în vigoare.”

    Câteva mii de accesorii wearable (dispozitive purtate pe corp) care monitorizează activitatea, caloriile arse şi somnul utilizatorilor sau care sunt utilizate ca o extensie a telefonului mobil au fost vândute în România la aproape un an de la lansarea lor, iar retailerii anticipează creşteri de peste 100%.

    Dispozitivele wearable includ brăţări de monitorizare a activităţilor sportive, a bătăilor inimii, precum şi a somnului, dar şi ceasuri inteligente care sunt practic o extensie a telefonului mobil – poţi vedea notificările, face poze sau vorbi la telefon.

    Pe piaţă sunt disponibile diferite gadget-uri pentru fitness care sunt compatibile cu diferite smartphone-uri şi tablete şi care se pot conecta chiar şi la calculator. Printre acestea se numără accesoriile produse de compania americană Fitbit – Fitbit Flex, Fitbit One, Fitbit Zip, sau modelele Jawbone UP24 şi Nike Fuel Band.

  • Care sunt planurile Wizz Air în România anul acesta

    Compania low-cost Wizz Air a transportat anul trecut cu aproape 16% mai mulţi pasageri faţă de 2014, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii companiei. “Pasagerii care călătoresc spre şi din România continuă să fie receptivi la zborurile cu tarife scăzute ale Wizz Air”, a declarat József Váradi, CEO Wizz Air. “Creşterea s-a resimţit la nivelul tuturor categoriilor de clienţi din România, fie că este vorba de aducerea împreună a familiilor care lucrează în afara ţării, de transportul turistilor care vizitează această ţară frumoasă sau de oferirea de frecvenţe crescute către oraşele importante din Europa de Vest pentru călătorii în scop de afaceri.” Wizz Air a transportat mai mult de 4,5 milioane de oameni de la aeroporturile din România comparativ cu 3,9 milioane în 2014. Anul trecut, compania a deschis o bază la Iaşi, care va deveni a 23-a bază operaţională Wizz Air, începând cu luna iulie 2016. Cele mai noi rute Wizz Air anunţate sau a căror operare a început în 2015 includ Bucureşti – Glasgow, Birmingham şi Hamburg, de la Cluj-Napoca spre Dubai, Munchen-Memmingen, Alicante, Billund, Doncaster/Sheffield şi o destinaţie complet nouă, Berlin. Cele mai noi rute din Iaşi sunt către Bologna, Larnaca, Roma şi Tel Aviv.

    În martie, Wizz Air a adăugat un nou zbor de la cel de-al 8-lea aeroport din România, pe ruta Constanţa – Londra Luton. O nouă rută de la Tîrgu Mureş spre Karlsruhe/Baden-Baden a fost anunţată în noiembrie, care se adaugă noilor rute spre Dortmund, Frankfurt Hahn şi Munchen-Memmingen. În prezent, Wizz Air oferă 107 rute spre 16 ţări, din 8 aeroporturi din România.

    În 2015, în toată reţeaua, Wizz Air a avut o creştere cu aproape 22 de procente în ceea ce priveşte numărul de pasageri transportaţi, de la 15,8 milioane în 2014, la 19,2 anul trecut.

    Potrivit informaţiilor raportate la Ministerul de Finanţe, Wizz Air România a avut în 2014 o cifră de afaceri 0, pier­deri de 27 de milioane de lei şi un număr mediu de 300 de angajaţi. Raportările financiare oficiale neobişnuite ale companiei se explică prin faptul că Wizz Air nu oferă date specifice pe ţară, în contextul în care compania este listată London Stock Exchange, potrivit informaţiilor transmise ZF de către şeful departamentului de comunicare al Wizz Air.

  • Google a înfiinţat un departament de realitate virtuală

    Compania Google, deţinută de grupul Alphabet, a înfiinţat un departament de realitate virtuală (Virtual Reality, VR) computerizată, ce va fi coordonat de managerul de produse Clay Bavor, informează Reuters.

    Joshua Cruz, purtător de cuvânt al companiei Google, a confirmat noua funcţie ce va fi ocupată de Clay Bavor în acel departament, însă nu a oferit alte informaţii.

    Potrivit contului său de Twitter, Clay Bavor este vicepreşedinte Google, specializat în Realitate Virtuală.

    În calitate de manager de produs, Clay Bavor a coordonat implementarea unora dintre serviciile-cheie ale companiei Google, precum Gmail, Google Drive şi Google Docs.

    Funcţia sa va fi preluată de Diane Greene, potrivit site-ului Re/code.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Ziarul Financiar propune zece măsuri de transparentizare pentru guvernul Cioloş

    Guvernul Cioloş a venit pe valul schimbărilor în administraţie şi a promis că va trece la transparentizare, însă până acum nu a dat niciun semnal real în această direcţie. „Mimarea“ transparenţei de către instituţiile publice a fost recent evidenţiată şi de vicepremierul Vasile Dâncu, care a admis că rapoartele de monitorizare pe Legea 544 (a liberului acces la informaţiile de interes public“ arată că sunt probleme grave de transparenţă, pentru că liberul acces la informaţie este făcut discreţionar, iar uneori accesul la informaţiile publice este îngreunat intenţionat. Întrucât vicepremierul Dâncu şi Violeta Alexandru, ministrul pentru consultare publică şi dialog civic, vor să organizeze în următoarea perioadă o serie de consultări publice privind îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul transparenţei, Ziarul Financiar propune astăzi zece măsuri de transparentizare a administraţiei publice.

    1. Generaţi automat rapoarte privind achiziţiile instituţiilor, simplificaţi căutarea şi eliminaţi restricţiile la interogarea datelor de pe e-licitatie.ro

    Sistemul e-licitaţie.ro, care oferă publicului ocazia de a accesa date despre o parte dintre achiziţiile realizate de instituţiile publice, are o interfaţă greoaie, îngheţată la nivelul anilor ’90, care pare special proiectată pentru a descuraja căutarea de date.

    Ministerul Comunicaţiilor ar trebui să ceară: o actualizare a interfeţei, care să simplifice căutarea de date; să elimine sistemul de coduri pe care un utilizator trebuie să le introducă la fiecare interogare a bazei de date pentru a facilita şi nu a bloca obţinerea de date şi analiza acestora; programarea sistemului astfel încât lunar să fie generate rapoarte pentru toate achiziţiile realizate de către fiecare instituţie.

    2. Publicaţi şi sinteze lunare şi trimestriale ale datelor despre plăţile realizate de fiecare instituţie, pentru a facilita identificarea şi analiza datelor şi impuneţi reguli de „design“

    Instituţiile şi companiile „de stat“ publică în prezent date despre plăţile realizate, însă de o manieră de­zordonată, neunitară, astfel că de multe ori obiectivul de a simplifica accesul la date nu este atins.

    Radiocom, o companie aflată în subordinea Ministerului Comunicaţiilor (MCSI), publică, spre exemplu, un fişier pdf cu plăţile realizate în fiecare zi lucrătoare, iar cineva care doreşte să analizeze ce cheltuieli a realizat compania în 2015 ar trebui să descarce unul câte unul cele câteva sute de fişiere şi apoi să găsească o modalitate de a centraliza datele.

    Poşta Română, companie aflată de asemenea în subordinea MCSI, are în principiu aceeaşi abordare – un fişier pentru fiecare zi lucrătoare. Doar că în 2015, aparent Poşta a făcut plăţi doar în perioada 1- 27 iulie şi 2-30 decembrie, pentru că pentru restul anului nu există date. Ministerul Comunicaţiilor a publicat o vreme date despre plăţi la nivel de lună, apoi a trecut la publicarea de date doar pentru zilele în care a realizat plăţi.

    Acest stil de lucru împiedică obţinerea unui răspuns rapid la în­trebări simple, cum ar fi: cât a plătit Ministerul Comunicaţiilor pe men­ţinerea online a inutilului site e-romania (portaleromania.ro) ? Sau cât cheltuie Radiocom pe închirierea de stâlpi sau achiziţia de carburanţi şi de la cine?

    O sinteză lunară, trimestrială şi apoi la nivel de semestru şi de an a plăţilor ar permite analiza datelor şi descoperirea eventualelor anomalii.

     

    3. Inserţia linkurilor către proiectele de lege la fiecare şedinţă de guvern

    Guvernul face în fiecare miercuri şedinţă de guvern, iar lista de proiecte este transmisă către presă fără să aibă vreo trimitere la proiectele de lege despre care s-a discutat. Inserarea linkurilor către aceste proiecte în documentele care sintetizează temele discutate în şedinţele de guvern este esenţială pentru accesul facil la informaţii al celor interesaţi şi pentru transparentizare. Aceasta în situaţia în care aceste proiecte există undeva publicate, pe vreun site al unui minister, pentru că de multe ori aceste proiecte sunt documente interne până la ora aprobării în guvern.

    4. Publicarea tuturor beneficiilor care vin „la pachet“ cu funcţia publică

    Cine sunt demnitarii, funcţionarii sau ceilalţi angajaţi de la stat care primesc în pachetul de beneficii casă, maşină, maşină cu şofer, telefon de serviciu, laptop sau sporuri pentru vestimentaţie? Mulţi bugetari au vorbit, de-a lungul timpului, de salariile foarte mici de la stat prin comparaţie cu mediul privat, însă puţini fac declaraţii referitoare la pachetul salarial complet care conţine şi beneficiile şi sporurile de pe lângă salariul de bază. Un prim pas ar fi „listarea“ tututor beneficiilor pe care le primesc angajaţii de la stat pe lângă salariul de bază, pentru fiecare funcţie în parte din fiecare instituţie.

     

    5.  Analiza parcului de maşini al statului şi a achiziţiilor acestora

    Pentru ce funcţii se primeşte maşină de serviciu, câte maşini şi ce tipuri de maşini există în prezent în patrimoniul statului, cât sunt de vechi şi ce instituţie a achiziţionat cele mai multe maşini şi la ce preţ – acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care guvernul Cioloş ar trebui să răspundă pentru a aduce clarificări într-una dintre cele mai necunoscute arii din administraţia locală şi centrală.

     Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Air France KLM a anunţat reduceri de 40% la preţurile biletelor de avion. Vezi ce preţuri practică alte companii aeriene pentru aceleaşi destinaţii

    Air France KLM îşi va reduce preţul biletelor de avion cu până la 40%, potrivit unui comunicat transmis de reprezentanţii companiei.  Astfel, vor beneficia de preturi mai mici peste 100 de destinatii din America de Nord, America de Sud, Asia, Africa dar si din zona Caraibelor si a Oceanului Indian. Potrivit informaţiilor transmise, în lista destinatiilor cu preturile reduse se afla principalele puncte de calatorie ale pasagerilor romani din Asia si America de Nord. Pe continentul nord – american preturile incep de la 540 euro pentru un bilet dus-intors la Miami, 569 euro pentru un bilet dus-intors la Toronto si 584 euro pentru un bilet dus-intors la New York, Boston si Montreal. Pentru calatorii care isi doreau sa ajunga in Brazilia, Air France KLM a anuntat ca a pus in vanzare bilete incepand de la 599 euro de persoana, dus-intors, incluzand o reducere de 35 – 40% fata de pretul normal al biletului. Turistii isi pot achizitiona bilete cu pana la 50% discount, cu preturi incepand de la 499 euro pentru Mumbai, Delhi, Beijing si de la 519 euro pentru Hong Kong si Shanghai. Pentru Singapore, preţurile încep de la 559 euro de persoana, dus-intors. Potrivit reprezentanţilor companiei, turistii vor putea sa isi rezerve destinatia dorita pana pe 26 Ianuarie 2016 iar calatoria va trebui efectuata pana pe 26 iunie 2016 (data intoarcerii in tara). Totodată, compania a anunţat şi reducerea tarifului de bază pentru călătoriile la Amsterdam, de la 159, la 139 de euro.

    Reducerile de preţuri anunţate de reprezentanţii Air France KLM vin în contextul în care celelalte companii aeriene practică  preţuri competitive pentru destinaţiile menţionate. Astfel, costul unui bilet dus-întors cu polonezii de la LOT Polish Airlines pentru New York pornesc de la 565 de euro, de la 580 de euro cu compania germană Lufthansa şi de la 550 de euro cu Air Berlin, potrivit informaţiilor de pe site-urile companiilor. Există chiar şi o variantă low cost pentru această rută  prin intermediul companiei norvegiene low cost de lung curier Norwegian, prin hub-ul din Oslo. Pretul biletelor dus-intors prin intermediul Norwegian si al unei companii low cost ce zboara din Romania porneste astfel de la 450 de euro. Pentru ruta Beijing, o călătorie dus întors cu LOT Polish Airlines porneşte de la 544 de euro, iar cu Lufthansa, de la 541 de euro (preturile au fost calculate pentru intervalul de calatorie 1-7 martie).

     

  • O româncă preia comunicarea pentru americanii de la Uber în Balcani

    Compania americană Uber, cel mai valoros start-up din lume, a recrutat-o pe românca Alexandra Corolea pentru a gestiona comunicarea în Balcani, conform informaţiilor de pe reţeaua socială profesională LinkedIn.

    Potrivit sursei citate Alexandra Corolea a preluat funcţia de Communications Associate pentru Balcani în cadrul Uber în urmă cu o lună, ea fiind recrutată de la Telekom România, cel mai mare grup de comunicaţii fixe şi mobile de pe piaţa locală, unde a ocupat timp de aproape doi ani poziţia de Media Relations & External Communication Senior Coordinator.

    Alexandra Corolea a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a urmat un master în Marketing şi comunicare politică la SNSPA. Înainte de a fi recrutată de grupul Telekom, în anul 2014, ea a lucrat, începând cu anul 2009, pentru BCR, unde ultima poziţie deţinută a fost de Community Affairs Senior Expert. Anterior ea a mai lucrat pentru Selenis şi Pastel.

    Uber, care le dă proprietarilor de maşini posibilitatea de a oferi servicii de transport prin intermediul unei aplicaţii care îi pune în legătură cu clienţii şi asigură şi platforma de taxare şi gestionare a comenzilor, a fost lansat în Bucureşti în urmă cu aproape un an de zile. Compania are operaţiuni şi în alte ţări din regiune, printre care Bulgaria şi Ungaria.

  • Preţul unui coş cu 50 de produse nonalimentare şi băuturi alcoolice s-a redus în medie cu 3%

    Un coş cu 50 de băuturi alcoolice şi produse nonalimentare precum săpun sau detergent a ajuns ieri, la trei zile după reducerea TVA de la 24% la 20%, să coste 932 de lei, cu peste 3% mai puţin faţă de finalul lunii decembrie, arată indexul ZF, care a luat în calcul preţurile afişate în magazinul online Cora Drive.

    ZF a luat în considerare mai multe produse precum şampon, săpun, detergent, bere, băuturi spirtoase, vin, şerveţele, hârtie igienică, ţigări sau tigăi, toate beneficiind de TVA mai mic cu patru puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016. În plus, ZF a făcut o cercetare simplă cu mijloace jurnalistice şi are la bază doar informaţii disponibile pe site-ul magazinelui Cora care vinde şi online. Indexul nu ia în considerare promo­ţi­ile sau fluctuaţiile de preţ pentru anumite produse.

    De asemenea, indexul cu­prinde o mică parte din produse, în condiţiile în care într-un hipermarket pot exista chiar şi 60.000 de produse, atât alimentare, cât şi nonalimentare.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.