Cu o simplă semnătură, miliardarul-devenit-preşedinte Trump a reuşit să distrugă zeci de ani de negocieri între Statele Unite şi partenerii săi. Comerţul liber, un ideal pentru state precum Japonia sau Australia, a dispărut odată cu venirea sa la putere.
„Am realizat ceva excelent pentru oamenii care muncesc în Statele Unite“, a declarat Trump după semnarea decretului. Sigur pe el, noul preşedinte nu a vrut să discute despre alte posibile parteneriate sau renegocierea celor existente, aşa cum este NAFTA (Tratatul de liber comerţ în America de Nord – n.red.); a preferat să se bucure de victoria lui, ignorând apelul în favoarea Acordului de Parteneriat Transpacific (TPP) formulat de companii precum Nike sau Wal-Mart.
„Decenii de-a rândul am îmbogăţit industrii străine în loc să avem grijă de ale noastre“, a spus Donald Trump. „Am plătit pentru armatele altora şi am apărat graniţele altora, refuzând în acelaşi timp să le protejăm pe ale noastre. Şi am cheltuit miliarde de dolari în străinătate, în timp ce infrastructura Americii s-a degradat.“
Acordul de parteneriat transpacific (TPP) a fost semnat de 12 state în februarie 2016, economiile combinate ale acestora reprezentând 40% din economia globală. Statele membre ale TPP sunt Japonia, Statele Unite ale Americii, Malaiezia, Vietnam, Singapore, Brunei, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Mexic, Chile şi Peru. Tratatul are menirea de a întări relaţiile economice dintre aceste state prin reducerea mai multor taxe vamale. TPP a fost gândit, aşadar, pentru a crea o piaţă unică, similară cu cea din interiorul Uniunii Europene. Dar cele 12 state au, colectiv, o populaţie de 800 de milioane de persoane – aproape dublu faţă de populaţia Uniunii Europene. „Nu cred că am mai avut un preşedinte care să fie iniţiator al protecţionismului“, remarcă Dan Ikenson, director al unui centru de studii al politicilor comerciale. „Comerţul Statelor Unite s-a îndreptat, în ultimii 80 de ani, către liberalizare şi internaţionalizare.“
Chiar şi membri ai Partidului Republican şi-au arătat neîncrederea faţă de deciziile lui Trump; John McCain, fost candidat pentru fotoliul de preşedinte, consideră că abandonarea TPP este un lucru greşit. „Mergând înainte, este imperativ ca America să aibă o agendă comercială pozitivă în zona Asia-Pacific, pentru că asta va ţine companiile americane la un nivel competitiv în regiunea cu cea mai rapidă creştere economică din lume.“
Asociaţia Naţională a Producătorilor de Carne de Vită din S.U.A., care reprezintă interesele a peste 230.000 de fermieri, a anunţat recent că dispariţia TPP ar putea costa în jur de 400.000 de dolari zilnic. Dacă s-ar ajunge şi la anularea NAFTA, preţul cărnii de vită ar creşte atât de mult încât cea importată ar fi mai ieftină. „TPP şi NAFTA au fost pentru mult timp sacii de box ai clasei politice, dar în realitate comerţul exterior a reprezentat una dintre cele mai de succes poveşti din istoria Americii“, a transmis grupul. Cifrele dau dreptate fermierilor: de la intrarea în vigoare a NAFTA, în 1993, exportul de produse agricole s-a dublat.
Principalele victime ale dispariţiei TPP vor fi însă marii producători; Mark Parker, CEO-ul Nike, a declarat anul trecut că acordul va ajuta la crearea locurilor de muncă. Argumentul său este unul pertinent: Nike produce în jur de 40% din încălţăminte în Vietnam, stat care a aderat la TPP. Astfel, economiile obţinute ca urmare a scăderii taxelor vamale ar fi reprezentat investiţii în unităţi din Statele Unite, iar asta ar fi dus la angajări în aceste noi unităţi.
Aldo Group, producător canadian de încălţăminte, şi-a mutat unităţile de producţie din China în Vietnam, încercând să speculeze avantajele acordului de parteneriat transpacific. „Suntem dezamăgiţi, cel puţin pe termen scurt, pentru că vorbeam de o eliminare a taxelor care ajung la aproape 18%“, a spuns Bryan Eshelman, COO-ul companiei.
Premierul nipon Shinzo Abe declara, la sfârşitul anului 2016, că un TPP fără Statele Unite şi cei 250 de milioane de consumatori ar fi „lipsit de sens“. Cu toate acestea, alte state precum Noua Zeelandă sau Mexic par dispuse să arunce mingea în curtea chinezilor. Dar lucrurile se complică şi mai mult: structura ar trebui schimbată radical, pentru că în cea actuală sunt implicate state aflate deja în conflict cu China, aşa cum este cazul Vietnamului sau al disputelor teritoriale din Marea Chinei de Sud. „Nu există claritate în ceea ce priveşte noul guvern american şi planurile sale legate de domeniul economic sau acorduri comerciale“, a declarat Eric Schweitzer, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Germaniei. Poziţia sa reflectă sentimentelor celor mai mulţi lideri europeni; confruntaţi pe de-o parte cu Brexitul, ei trebuie acum să regândească şi strategia comercială faţă de Statele Unite. Nu că Trump ar fi anunţat vreo schimbare în această direcţie, dar noua administraţie de la Washington pare a fi una imprevizibilă.
Germania va avea nevoie de o nouă strategie economică, orientată spre Asia, în cazul în care administraţia Donald Trump va iniţia un război comercial cu China, a declarat şi vicecancelarul Sigmar Gabriel, criticând abordarea protecţionistă a preşedintelui Donald Trump. „Cred că trebuie să ne pregătim pentru un parcurs dur“, a afirmat Sigmar Gabriel într-un interviu acordat postului ZDF. În opinia liderului Partidului Social-Democrat (SPD), victoria electorală a lui Donald Trump este rezultatul „radicalizării negative“. Întrebat despre avertismentele lansate de Donald Trump, inclusiv privind impunerea unor taxe vamale mari companiilor care fabrică autovehicule în Mexic şi le vând în SUA, Sigmar Gabriel, care este şi ministru al economiei şi energiei, a precizat: „Cred că vorbeşte extrem de serios. În discursul inaugural am auzit o serie de tonuri naţionaliste. Germania şi UE trebuie să rămână unite şi să îşi apere interesele. Dacă Statele Unite vor iniţia un război comercial cu China şi cu toată Asia, noi, ca europeni şi germani, suntem parteneri comerciali corecţi. Europa şi Germania au nevoie de o strategie orientată spre Asia şi China, avem noi oportunităţi. Nu trebuie să fim obedienţi sau să ne temem“, a mai spus el.
Donald Trump are posibilitatea, aşadar, de a duce comerţul internaţional într-o zonă a incertitudinii şi a dezacordurilor. Poate consilierii săi îl vor face să înţeleagă consecinţele; poate că reacţia Chinei va fi suficientă pentru a-l face să-şi regândească strategia. Momentan, toate butoanele sunt la Trump, iar el e singurul care poate decide pe care să apese mai întâi.