Tag: trimitere

  • Un bărbat şi o femeie au trimis CV-uri identice la aceeaşi companie. Cine a reuşit să se angajeze

    Un studiu publicat recent de Hays dezvăluie că directorii de resurse umane sunt predispuşi să angajeze mai mult bărbaţi decât femei. Pentru a demonstra acest lucru, cei de la Hays au trimis două CV-uri având acelaşi conţinut dar semnate cu nume diferite unui număr de peste 1.000 de directori de resurse umane. Primul CV aparţinea unui bărbat pe nume “Simon”, iar cel de-al doilea unei femei pe nume “Susan”.

    Dintre angajatorii care oferă mai mult de 20 de joburi pe an, 65% au declarat că ar chema bărbatul la interviu, în vreme ce doar 51% au declarat că ar chema femeia. În cazul angajatorilor care ofereau mai puţin de 20 de locuri de muncă pe an, diferenţa a scăzut la doar 3%.

    Responsabilii de resurse umane din companiile cu peste 500 de angajaţi au declarat, în proporţie de 62%, că ar chema bărbatul la interviu; doar 56% au declarat că ar chema femeia. Cât despre companiile cu mai puţini angajaţi, diferenţa dispare.

    Un aspect interesant al studiului este că femeile care au citit CV-ul lui “Susan” au notat că aceasta îndeplineşte 14 din cele 20 de condiţii impuse, în vreme ce “Simon” bifează doar 6 din cele 20 de condiţii. În cazul angajatorilor bărbaţi, răspunsul a fost diferit: “Simon” îndeplinea 14 condiţii, iar “Susan” doar 6. Cu toate acestea, atât femeile cât şi bărbaţii au spus că mai degrabă i-ar oferi lui “Simon” şansa unui interviu.

    Concluzia este că egalitatea între sexe, atunci când vine vorba de şansa unui loc de muncă, nu este încă una perfectă.

  • A trimis o scrisoare unei companii în care îi critica produsele. Răspunsul primit i-a schimbat complet viaţa

    Lee a devenit repede “dependentă” de colaje, însă se simţea frustrată de numărul limitat de opţiuni disponibile. Astfel, tânăra a decis să trimită o scrisoare celor trei fondatori ai site-ului în care să îşi exprime toate nemulţumirile, relatează Business Insider. Gestul ei i-a schimbat complet cariera.

    Răspunsul fondatorilor companiei a lăsat-o pe Lee fără cuvinte: “De ce nu vii chiar tu să rezolvi aceste probleme? De ce nu vii să lucrezi la noi?”, i-au scris cei la Polyvore.

    Tânăra a acceptat, iar astăzi, şapte ani mai târziu, ea a devenit directorul general al companiei Polyvore. Începând cu 2011, site-ul a raportat profit, având peste 20 de milioane de vizitatori unici lunar şi generând venituri mai mari decât Pinteres şi Twitter la un loc.

    “Este un sentiment incredibil să pot lucra într-un loc unde cunosc atât de mulţi artişti, oameni pasionaţi de ceea ce fac”, a declarat Jess Lee.

  • A stat la închisoare patru ani pentru trafic de droguri, timp în care a pregătit o afacere care l-a scos din sărăcie

    Până la vârsta de 24 de ani, Frederick Hutson pornise câteva afaceri, considerându-se genul de om care vede oriunde posibilităţi de a face bani. După cum declară chiar el, însă, acest lucru nu a fost întotdeauna benefic.

    Hutson a început de tânăr să facă trafic de marijuana, crezând că poate vinde cantităţi mici fără a fi prins. Poliţia l-a arestat însă în anul 2007 şi a fost ulterior condamnat la patru ani de închisoare.

    În timpul petrecut în spatele gratiilor, Hutson s-a confruntat cu probleme despre care nu şi-ar fi imaginat că există. “În timpul pedepsei, am văzut cât ineficient este sistemul american de penitenciare şi câte oportunităţi există acolo”, povesteşte tânărul.

    Una dintre problemele care l-au afectat a fost aceea a comunicării cu cei din exterior. Dacă pe vremuri, înainte de apariţia calculatoarelor şi a internetului, oamenii trimiteau scrisori în mod regulat, astăzi corespondenţa clasică pare un lucru pentru care nimeni nu mai are timp. Hutson a trăit acest lucru: “Sunt extrem de apropiat de familie şi, chiar dacă ştiam cât de mult ţin la mine, era greu să nu primesc fotografii de la ei săptămâni la rând.” Penitenciarele nu permit accesul la internet, astfel că orice legătură cu exteriorul este extrem de dificilă.

    Hutson a avut atunci o idee – dezvoltarea unui site care să preia e-mailurile şi fotografiile în format electronic şi să le trimită apoi, în format standard, către deţinuţii din închisori. Când a fost eliberat, el a pus bazele, alături de Alfonso Brooks, aplicaţiei Pigeonly. A ales 500 de deţinuţi cărora le-a trimis prezentarea ideii, iar la scurt timp după sute de oameni s-au înscris pe site.

    Deşi investitorii au fost iniţial reticenţi, după zeci de întâlniri Hutson a reuşit să obţină finanţare pentru proiectul său. Pigeonly a primit peste două milioane de dolari pentru dezvoltare şi se aşteaptă ca aplicaţia să aibă un profit de peste un milion de dolari pe an. Frederick Hutson crede că închisorile sunt locuri unde se află mulţi antreprenori: “Dacă vă gândiţi bine, închisorile nu ţin doar criminali, ci şi oameni care au fraudat statul sau au făcut evaziune fiscală. Aceştia nu sunt oameni proşti, şi având suficiente resurse pot dezvolta afaceri cinstite care să aducă profit.”

  • Fostul deputat Pal Arpad, trimis în judecată pentru conflict de interese

    Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a lui Pal Arpad, fost deputat în Parlamentul României, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese.

    Inculpatul, în calitate de deputat în Parlamentul României (în legislatura 2008-2012), a propus angajarea în cadrul biroului său parlamentar a fiicei sale şi a avizat contractele individuale de muncă (încheiate în 2008, respectiv 2009), prin care aceasta a realizat în mod direct un folos material în cuantum total de 35.221 lei, sumă plătită din bugetul Camerei Deputaţilor, se arată în rechizitoriul procurorilor.

    Dosarul a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

  • Kerry l-a îndemnat pe Lavrov să oprească trimiterea de armament şi tirurile din Rusia către Ucraina

     La rândul său, şeful diplomaţiei ruse i-a “cerut lui John Kerry să le ordone subordonaţilor săi să nu mai împiedice OSCE să-şi facă treaba”, a anunţat Ministerul rus de Externe într-un comunicat.

    Într-un rezumat al convorbirii, prezentat de un oficial american de rang înalt, Departamentul de Stat a arătat că Kerry l-a “îndemnat pe ministrul Lavrov să oprească atât trimiterea de armament greu, cât şi tirurile de rachete şi de artilerie din Rusia către Ucraina şi să înceapă să ajute la o dezescaladare a conflictului”.

    “El nu a acceptat dezminţirile ministrului Lavrov cu privire la faptul că armament greu provenind din Rusia contribuie la conflict”, a subliniat oficialul american.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • NASA: O furtună solară din 2012 ar fi putut trimite civilizaţia contemporană în secolul al XVIII-lea

     Furtuna solară, care s-a produs pe 23 iulie 2012, cea mai puternică din ultimii 150 de ani, a “ratat” cu puţin planeta noastră, potrivit unui comunicat al Agenţiei spaţiale americane, publicat pe site-ul acesteia, miercuri.

    “Dacă erupţia solară ar fi avut loc cu o săptămână mai devreme, Terra s-ar fi aflat în primul rând în faţa furtunii”, a precizat Daniel Baker, profesor la Universitatea Colorado.

    Satelitul STEREO-A, care supraveghează furtunile solare, a observat într-o manieră foarte exactă desfăşurarea fenomenului, permiţând cercetătorilor să afirme că furtuna din 2012 nu a avut egal în ultimii 150, iar ultima furtună solară de o intensitate similară a avut loc în 1859.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Judecătoarea Bîrsan de la ICCJ, trimisă în judecată pentru că a luat mită excursii, pantofi şi poşetă

    Gabriela Bîrsan, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), fost preşedinte al secţiei de contencios administrativ şi fiscal, este acuzată de abuz în serviciu contra intereselor publice, luare de mită, trafic de influenţă şi folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii care nu sunt destinate publicităţii şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

    În acelaşi dosar s-a dispus trimiterea în judecată şi a Corinei Corbu, magistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acuzată de complicitate la infracţiunea de favorizare a făptuitorului, şi Florian Ionescu, angajat ca şofer tot la instanţa supremă, care ar fi făcut mărturii mincinoase.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O actriţă americană, condamnată la 18 ani de închisoare, pentru scrisori cu ricină adresate lui Obama

     Shannon Guess Richardson, o actriţă texană în vârstă de 35 de ani, arestată în urmă cu un an, şi-a recunoscut vinovăţia în decembrie, în momentul în care a fost acuzată pentru posesie de ricină, o otravă pe care dorea “să o utilizeze ca o armă”.

    Ea a fost acuzată apoi că a trimis trei scrisori conţinând ricină şi ameninţări preşedintelui Statelor Unite, primarului din New York Michael Bloomberg şi fostului preşedinte al comitetului contra armelor de foc ilegale Mark Glaze.

    Actriţa a fost condamnată la 216 luni de închisoare şi o amendă de peste 367.000 de dolari, potrivit unor documente judiciare.

    Shannon Guess Richardson a efectuat mai multe cumpărături online în aprilie şi mai 2013 ce vizau produse destinate producerii de ricină, o substanţă letală dacă este ingerată, inhalată sau injectată şi împotriva căreia nu există un antidot.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Am dat mail!

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România


    Primesc nonstop mailuri, iar unele dintre ele extrem de lungi, cu o grămadă de detalii şi de informaţii. Trebuie să le tipăresc, pentru că nu le pot citi, mă pierd. Am tipărit recent un mesaj de opt pagini. Mi-am amintit că pe vremea studenţiei, când făceam culegere de text, scriam cam patru pagini pe oră, şi eram destul de rapid. Ca să mai şi gândeşti ce compui, să scrii o tonă de cuvinte îţi ia cel putin 2 ore pentru 8 pagini.

    Aceleaşi lucruri se pot reproduce verbal în maximum un sfert de oră. După care poate fi trimis un mesaj cu ideile principale, care ar lua mai puţin de scris, şi nu s-ar lungi la mai mult de o jumătate de pagină.

    Dar ce te faci cu celebra CYAP (cover your ass procedure)? Că dacă ai dat pe mail, ai scris tot ce aveai de scris, şi ai pus jumătate din organizaţie în CC, poţi oricând să spui: „Am dat mail!“. Că nu s-a rezolvat poate nicio problemă?  Ba din contră, unii din cei vizaţi au dat „reply to all“ şi au venit cu contraargumente – ca să dea şi ei mail, şi deja de la prima poveste sunt trei poveşti separate, încep să fie din ce în ce mai greu de urmărit, lista din CC se măreşte, pentru că problema trebuie escaladată la şefi. Iar nervii şi încrâncenarea cresc de la un mesaj la altul.

    Chiar şi cei care nu au nimic de a face cu povestea, dar se află în CC ca martori încep la un moment dat să se înfurie şi din cauza spamului ce le omoară inboxul, dar şi a disconfortului creat atunci când sunt băgaţi în treburi ce nu îi privesc, doar aşa, de nevoia unor martori. Evident că nu trebuie ratat nici zâmbetul superior al celui care câştigă lupta pe mail în faţa atâţior spectatori în CC, cum nu trebuie ignorată nici frustrarea combatanţilor când se mai trezeşte câte un şef şi le cere să înceteze cu spamul şi să dea telefon.

    Îmi amintesc de un fost şef care a încercat la un moment dat să stăvilească avalanşa de mesaje pe mail. Omul a declarat că o anumită vineri din lună va fi „no e-mail day“ şi că în ziua respectivă oamenii ar trebui să se sune şi să vorbească între ei în loc să-şi dea mail. A fost atât de categoric, încât a ameninţat cu datul afară pe cei care nu se supuneau ordinului.

    După stupoarea iniţială – cum naiba să lucrăm noi fără mail? – au apărut soluţiile alternative. Au început colegii mei să se plimbe dintr-un birou în altul cu discheta, pe care aveau mesajele de trimis. Alţii mai şmecheri au creat nişte foldere pe reţea unde îşi scriau în fişiere share.

    Dacă şeful cel mare a vrut să ne încurajeze să vorbim, ei bine, noi nu ne-am lăsat, am preferat să ne scriem. De ce? Pentru că nu avem încredere unii în alţii şi avem nevoie de un mesaj scris? Pentru că altfel nu îmi explic de ce oameni care stau cu biroul faţă în faţă îşi dau mail în loc să vorbească. Mai nou au apărut şi sistemele de chat interne. Că dacă tot vrem să ne scriem, să ne fie facilitată această nevoie. Pe mine personal mă omoară să aud „Dar ţi-am dat pe mail“ ca scuză. Mai ales când e o scuză pentru o treabă nefăcută, un exerciţiu care n-a fost dus la capăt. Ce mai contează ce ai scris în mesajul ăla dacă nu ai fost în stare să termini treaba? De ce nu ai sunat pe cineva? De ce nu m-ai sunat?

    Într-o altă organizaţie, în care poporul este extrem de împrăştiat geografic, o colegă de la financiar (dintr-un cap de lume) a trimis un mesaj – cerea un raport de la o altă colegă situată în alt cap de lume. A făcut o mică eroare însă, în loc să nimerească la colega care verifica facturile, a nimerit la cea care verifica altceva. Aceasta a răspuns înapoi, spunând că nu poate da raportul pentru că nu e partea ei de compentenţă. A venit mesajul înapoi cu întrebarea „dar cine?“, la care s-a răspuns politicos cu numele celei responsabile de treaba respectivă. Aparent o discuţie civilizată şi politicoasă – dar ştiţi că la mail nu se răspunde de obicei instantaneu… aşa că pentru raportul care se putea trimite în cinci minute s-a pierdut jum’ate de zi.

    Asta pentru că cineva nu a ridicat capul din calculator să spună celei de la masa vecină: „Colega, vezi că la financiar au nevoie de xyz, poţi să i-l trimiţi, te rog“ sau măcar să trimită mesajul mai departe către colega ei.
    Dar cine poate să o acuze de ceva? Că doar ea a dat pe mail! Şi dacă ai dat pe mail ai fundul acoperit, se poate demonstra oricând cu mesajul.

    Să nu mă credeţi un sfânt! Recunosc că mi-ar fi foarte greu uneori fără acele compuneri care îmi salvează fundul. Încerc doar să spun că mi-ar plăcea să nu fie nevoie de ele.

    Pe de altă parte, dacă vă amintiţi prima poveste, ce ne-am face fără mesajul scris atunci când nu pricepem nimic din ce ni se spune? Dar ce te faci când mesajul scris e la fel de inteligibil ca şi cel vorbit?

    Am primit odată un mesaj de la o colegă din Germania, care nu se prea descurca în engleză. L-am citit cam toţi din echipă încercând să ne dăm seama ce a vrut să spună. Am încercat şi varianta în care cineva a citit mesajul cu voce tare iar altcineva a ascultat încercând să-şi dea seama de sensul traducerii. Ei bine… rezolvarea a fost că în final am găsit pe cineva care vorbea germana şi care a sunat-o pe colega din Germania ca să pricepem ce doreşte. Am pierdut vreo două ore cu un mesaj care nici măcar nu ne era adresat…