Simona Baciu vorbeşte cu entuziasm despre felul în care elevii claselor primare au interpretat o piesă după povestea „Hansel şi Gretel“ a Fraţilor Grimm, pe care am avut ocazia să o urmăresc cu câteva minute înainte de discuţie. Discursul ei este presărat de clinchete de râs şi zâmbete largi. Este o zi în care încă o generaţie de elevi termină liceul şi pleacă mai departe pentru a-şi urma traseului academic; 65% dintre ei spre ţări străine. „Am început în camera copiilor mei fără nimic. Aveam doar jucării de pluş şi jucării tricotate, pe care le-am făcut eu. Doi ani de zile am ţinut grădiniţa acasă la noi. Apoi am închiriat o cameră cu sobă, pe care o porneam la 4 dimineaţa. Treptat am găsit oameni care veneau din străinătate şi ne confirmau că făceam ceva bine. Că suntem pe drumul cel bun“, povesteşte Simona Baciu începutul şcolii fondate alături de soţul ei, Dan Baciu, acum 23 de ani.
Ca mulţi români, după 1989, cei doi au decis să emigreze, numai că nu au stat prea mult departe de casă şi s-au întors în ţară odată cu unul dintre programele fundaţiei Soros, care a fost înfiinţată de miliardarul american George Soros în 1990. După doi ani în care a ţinut grădiniţa în apartamentul propriu, cererea a depăşit oferta şi a închiriat mai multe locuinţe pentru a ţine orele. În 1998, cu ajutorul finanţărilor obţinute de la prietenii din străinătate, Simona şi Dan Baciu au construit prima grădiniţă privată din România. „Am luat o grădină cu porumb în mijlocul Clujului. Ţin minte când ne-am dus la autorităţi şi am cerut o autorizaţie pentru grădiniţă şi ne-au spus că numai statul face grădiniţe. Într-un final am reuşit să primim o autorizaţie. A fost un moment crucial pentru noi. Sala de sport era în pivniţă şi primul „assembly“ tot acolo s-a ţinut“, spune ea râzând.
Au căutat să-şi îmbunătăţească metodele de predare şi au oferit pregătire cadrelor didactice cu ajutorul profesorilor străini. Un nume notabil este Daniel Shapiro, care în prezent conduce catedra de negociere de la Harvard, şi care prin intermediul fundaţiei lui Soros a ajuns la Cluj, unde a ţinut un curs de „peer counseling“.
În 2000, povesteşte Simona Baciu, au luat primul credit BERD din România, de 50.000 de dolari, cu ajutorul căruia au dezvoltat afacerea şi au construit şcoala. „Mi s-a părut că au fost milioane de dolari la vremea aceea“, apoi menţionează un alt credit de la BERD în valoare de 1,6 milioane de dolari pe care l-au obţinut ulterior. A fost corectată de către Ruxandra Mercea, directorul executiv al şcolii şi fiica Simonei, precizând că este vorba de 1,2 milioane în 2007, apoi restul de 400.000 de dolari în 2011-2012. Ruxandra Mercea a fost implicată în dezvoltarea şcolii, afacere de familie, încă de mică ca „teacher assistant“, iar acum conduce instituţia.
Mai târziu, Simona Baciu a primit o bursă şi a plecat în SUA pentru a studia sistemul de învăţământ de acolo. „Am călătorit în şcolile din SUA. Am avut şase săptămâni de „shadowing“ (urmărirea activităţilor zilnice) la directorii de şcoli. Apoi ei au venit aici şi ne-au ajutat. Ne-au arătat ce trebuie să facem, pas cu pas.“
Evoluţia instituţiei s-a datorat şi ambiţiei fondatorului de a accede în rândurile organizaţiilor şcolare imporante. Simona Baciu mărturiseşte că a participat la o întâlnire a Round Square, organizaţie a şcolilor din peste 40 de ţări de pe cinci continente, ce are la bază filosofia educaţională a lui Kurt Hahn, educator şi filosof german. A fost atât de impresionată de ce a văzut acolo, încât şi-a dorit imediat să facă parte din această organizaţie. „Vreau să fac parte din Round Square“, le-am zis. „Nu se poate deoarece nu aveţi liceu“, mi s-a spus. „Cu gimnaziu ne primiţi?“ am întrebat; reprezentantul mi-a răspuns că nicio şcoală nu a intrat doar cu gimnaziu. Şi am intrat cu gimnaziu, efectiv am construit şcoala pentru a putea face parte din această organizaţie, printre instituţiile de învăţământ de elită“, spune amuzată Simona Baciu. Dezvoltarea şcolii s-a realizat treptat şi multe lucruri s-au învăţat pe propria piele, prin încercări şi pas cu pas. „La început n-am ştiut ce înseamnă o afacere, cine suntem. Singura mea dorinţă era să plătesc rata la bancă, dobânda şi salariile, era orizontul şi mă gândeam de unde să găsesc susţinere. Am învăţat să facem un buget, cum să ne administrăm timpul. Cel mai greu a fost să găsesc oameni de încredere“, spune fondatoarea şcolii.
„Multe lucruri nu am învăţat în şcoală şi încă învăţ acum. Nimeni nu ne-a zis: „Hai că ai nevoie de o misiune în viaţă“, „Hai că ai nevoie de o viziune în viaţă“. Dacă vrei să ajungi undeva trebuie să ştii unde să ajungi, trebuie să-ţi planifici timpul şi multe alte lucruri, pe care copiii noştri le învaţă de la 3 ani“, completează şi Ruxandra Mercea, care mă priveşte cu ochii de un albastru pătrunzător.
