BusinessMagazin

Tag: prezenta

  • Dragnea: Grindeanu nu a venit la discursului lui Iohannis la sugestia lui Tăriceanu

    “Ieri am avut o discuţie în trei, domnul Tăriceanu cu mine şi cu primul ministru. Domnul Tăriceanu a atenţionat şi a avut dreptate, am fost de acord amândoi cu dumnealui, că este o solicitare de a adresa un mesaj Parlamentului României. Asta a fost motivaţia pentru care, împreună, am convenit ca guvernul să nu fie prezent”, a declarat preşedintele PSD, Liviu Dragnea.

    Liviu Dragnea a afirmat că acesta este motivul pentru care nici ale instituţii (ambasade-n.r.) nu au fost prezente.

    Întrebat de ce nu l-a întâmpinat personal pe Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, Dragnea a afirmat că “nu scrie nicărieri” că trebuia să facă asta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât câştigă un angajat la McDonald’s în România

    De la 1 ianuarie 2017, pachetul salarial pentru un lucrător la McDonald’s este de 33.000 de lei brut pe an , potrivit lui Daniel Boaje, directorul general al Premier Restaurants România, compania care operează franciza McDonald’s pe piaţa locală.

    Astfel, cu un pachet salarial de 33.000 de lei brut pe an, un angajat al McDonald’s are venituri lunare medii de 2.750 de lei brut pe lună, echivalentul a 1.937 de lei net, potrivit unui calcul ZF.

    El spune că în prezent 4000 de angajaţi lucrează în cadrul celor 68 de restaurante McDonald’s din România. Din cei peste 4000 de angajaţi McDonald’s, 150 fac parte din echipa cafenelelor McCafé, lanţ care a ajuns în prezent la 25 de unităţi.

    În 2016 peste 500 de angajaţi au fost promovaţi în cadrul companiei, iar mai mult de 1.000 de tineri au fost pregătiţi în „Şcoala McDonald’s”.

    „Atunci când îi selectăm contează, în primul rând, personalitatea acestora. Ne dorim angajaţi deschişi, optimişti şi care să se adapteze uşor, să îşi dorească să înveţe, să se dezvolte”, descrie Daniel Boaje profilul angajatului ideal în cadrul unităţilor McDonald’s.

  • Cât câştigă un angajat la McDonald’s în România

    De la 1 ianuarie 2017, pachetul salarial pentru un lucrător la McDonald’s este de 33.000 de lei brut pe an , potrivit lui Daniel Boaje, directorul general al Premier Restaurants România, compania care operează franciza McDonald’s pe piaţa locală.

    Astfel, cu un pachet salarial de 33.000 de lei brut pe an, un angajat al McDonald’s are venituri lunare medii de 2.750 de lei brut pe lună, echivalentul a 1.937 de lei net, potrivit unui calcul ZF.

    El spune că în prezent 4000 de angajaţi lucrează în cadrul celor 68 de restaurante McDonald’s din România. Din cei peste 4000 de angajaţi McDonald’s, 150 fac parte din echipa cafenelelor McCafé, lanţ care a ajuns în prezent la 25 de unităţi.

    În 2016 peste 500 de angajaţi au fost promovaţi în cadrul companiei, iar mai mult de 1.000 de tineri au fost pregătiţi în „Şcoala McDonald’s”.

    „Atunci când îi selectăm contează, în primul rând, personalitatea acestora. Ne dorim angajaţi deschişi, optimişti şi care să se adapteze uşor, să îşi dorească să înveţe, să se dezvolte”, descrie Daniel Boaje profilul angajatului ideal în cadrul unităţilor McDonald’s.

  • Mesajul emoţionant al unei fetiţe din Siria pentru Donald Trump

    Bana Alabed, în vârstă de 7 ani, a publicat un mesaj pe Twitter care a făcut înconjurul lumii. Fetiţa l-a întrebat pe Donald Trump, într-un video publicat pe 1 februarie, daca a stat 24 de ore fără mâncare, fără apă.”Gândeştete la refugiaţii şi copii din Siria”, a mai scris Alabed.

    Contul este administrat de către mama ei şi până acum are peste 300,000 de urmăritori, iar copila a devenit faţa crizei din Aleppo.

    Fetiţa i-a răspuns lui Trump “Sunt eu un terorist?” la tweet-ul în care preşedintele Americii apăra decizia de a interzice intrarea în ţară a cetăţenilor musulmani din 7 ţări.

    Potrivit estimărilor, până în prezent au murit mai mult de 300,000 de persoane, dintre care 15,000 de copii.

  • Opinie Bogdan Angheluţă: Cronica a trei zile

    Primele se referă la adoptarea bugetului pe anul în curs, subiect care a generat mai multe controverse şi care, iată, şi-a găsit în cele din urmă forma finală. Vine apoi la pupitrul de la Palatul Victoria Florin Iordache, ministrul justiţiei, care anunţă că au fost adoptate şi alte acte cu ocazia şedinţei.

    Printre ele, ordonanţa de urgenţă privind amnistia – modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală – şi proiectul de lege privind graţierea. Jurnaliştii, oarecum surprinşi, încep să adreseze întrebări legate de efectele pe care acestea le vor avea asupra membrilor de partid anchetaţi sau trimişi în judecată. Iordache se încurcă, spune ba că nu ştie ce e în dosare, ba că nu ajută pe nimeni; în cele din urmă, recurge la ieşirea de siguranţă: Altă întrebare! Jurnaliştii insistă; altă întrebare!

    Social media începe să fiarbă: mai întâi câteva mesaje, apoi zeci, sute şi mii care îndeamnă la proteste. E seara, trecut bine de ora 20.00, iar oamenii sunt probabil acasă; un protest masiv era anunţat pentru ziua următoare. Mesajele devin din ce în ce mai virulente: o parte a presei redă modul ciudat în care guvernul a adoptat ordonanţele, o parte se face că plouă. Apar primii manifestanţi în Piaţa Victoriei, câteva zeci sau poate sute.

    E destul de frig afară, spre -10 grade, dar zic că e timpul să mă trezesc – vorba unui protestatar – şi să mă duc şi eu la guvern.

    Am ajuns în Piaţa Victoriei undeva înainte de 11 noaptea şi am găsit acolo câteva mii de oameni; alături de mine veneau, cu mic, cu mare, mai tineri sau mai vârstnici, şiruri de oameni. Şi tot veneau. România, cel puţin o parte a ei, începea să se dezmorţească.

    Am ajuns acasă spre 3 dimineaţa, convins că mă aşteaptă mai multe zile de stat în frig; şi nu-mi place deloc frigul.

    Miercuri dimineaţă, câteva sute de oameni protestează în faţa Palatului Victoria. Paşnic, pentru că nici n-ar avea rost să fie altfel; îşi strigă supărarea şi nemulţumirea, sperând că cineva îi va auzi, că cineva va ieşi să le vorbească. Dar cei din guvern sunt de negăsit; prim-ministrul Grindeanu, cunoscut pentru punctualitate, are altă treabă decât să ajungă la treabă.

    Comunitatea internaţională începe să se agite, se primesc comunicate de presă, reacţii din partea camerelor de comerţ sau a ambasadelor. Guvernul nu reacţionează. Avocatul Poporului, trezit parcă dintr-un somn prea lung, îşi declină competenţa în ceea ce priveşte atacarea ordonanţelor la Curtea Constituţională. Social media se reactivează: păi bine, dacă nu tu, atunci cine? Poate preşedintele Iohannis, care se plimbă între Consiliul Superior al Magistraturii, Palatul Cotroceni şi biroul lui Victor Ciorbea. Cu rezultate modeste în primă fază, dar speranţa moare ultima.

    Se anunţă un protest masiv pentru orele serii, poate chiar mai mare decât cel de duminica trecută. Ne strângem peste 50.000!, se conving unii pe alţii activiştii de pe internet.

    Pe la 7 seara am luat-o din nou spre Piaţa Victoriei, mai pregătit de data asta: cu mai multe haine pe mine, dar cu ceva mai puţină răbdare. Spre guvern e deja bară la bară, aşa că avem timp să mai aruncăm o privire pe ştiri: 15.000 de oameni. 20.000 de oameni. 35.000 de oameni. Să fi petrecut pe drum vreo 40 de minute; când am ajuns în piaţă, numărul vehiculat era de aproape 100.000.

    O sută de mii, dar paşnici: oamenii cântă, pe alocuri cu un limbaj mai colorat, dar cu supărare doar la adresa celor de la guvernare. Mai face cineva o glumă, mai cântăm, mai sărim de câteva ori să ne încălzim. Trece o oră, trec două, oamenii parcă sunt tot mai mulţi. Băi, trebuie să ne ia în seamă de data asta! le spune un tip cu şapcă celor din grupul lui. Clar, cât să ne mai tot ignore? Mai sunt şi câţiva care aruncă cu petarde, dar majoritatea îi sancţionează repede.

    La televiziuni, părerile sunt împărţite: unii zic că sunt 300.000 în ţară, alţii că Iohannis i-a trimis pe oameni în stradă. Sau Soroş, depinde de canal. Oricum, cineva sigur i-a trimis.

    Ca să prindă ultimul metrou, oamenii au început să plece după ora 10. Mai rămân câţiva mai înverşunaţi – câteva mii adică – şi băieţii cu petarde. Ce s-a întâmplat mai departe e rezultatul unui spectacol de teatru ratat, cu actori proşti şi sufleuri adormiţi; pentru cronici de film, mai la capătul revistei.

    Joi dimineaţă a început mai bine, cel puţin din punctul de vedere al gradelor Celsius. Şi o reacţie din guvern, deşi alta decât cea aşteptată: unul a ieşit, mai rămân restul.

    Revista a plecat la tipar joi, 2 februarie, ora 18.00.

  • Mesajul emoţionant al unei fetiţe din Siria pentru Donald Trump

    Bana Alabed, în vârstă de 7 ani, a publicat un mesaj pe Twitter care a făcut înconjurul lumii. Fetiţa l-a întrebat pe Donald Trump, într-un video publicat pe 1 februarie, daca a stat 24 de ore fără mâncare, fără apă.”Gândeştete la refugiaţii şi copii din Siria”, a mai scris Alabed.

    Contul este administrat de către mama ei şi până acum are peste 300,000 de urmăritori, iar copila a devenit faţa crizei din Aleppo.

    Fetiţa i-a răspuns lui Trump “Sunt eu un terorist?” la tweet-ul în care preşedintele Americii apăra decizia de a interzice intrarea în ţară a cetăţenilor musulmani din 7 ţări.

    Potrivit estimărilor, până în prezent au murit mai mult de 300,000 de persoane, dintre care 15,000 de copii.

  • O româncă îşi vinde produsele în cele mai importante oraşe din lume şi are clienţi precum Madonna sau Beyonce

    Colanţii Stark, pe care îi poartă vedeta Gigi Hadid, au fost incluşi printre cele şase piese cu care Murmur vrea să cucerească selecta clientelă a Galeriilor Lafayette.

    „Este un real pas înainte pentru noi ca deschidere şi vizibilitate pe plan internaţional, Galeriile Lafayette fiind unul dintre cele mai cunoscute nume din domeniu. Încă de când eram studentă am admirat iniţiativele şi expoziţiile Galeriilor, iar acum, să fim printre cele mai inovative brand-uri prezentate consumatorului, mi se pare o onoare şi o confirmare a valorii brand-ului.”, spune Andreea Bădală, designer-ul şi fondatorul Murmur.

    Murmur a fost lansat în anul 2011 ca un concept unic de prêt-à-porter cu influenţe retro. Produsele brandului românesc se regăsesc în magazine din mai multe oraşe ale lumii, precum New York, Los Angeles, Tokyo, Geneva, München, Amsterdam, Moscova sau Dubai.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii brandului, vedete precum Katy Perry, Madonna, Kylie Jenner, Beyonce, Lady Gaga şi Fergie au ales să poarte piese Murmur pentru proiecte renumite sau în cadrul apariţiilor publice. Încă de la început, brand-ul s-a bucurat de atenţia presei internaţionale, piesele Murmur apărând în publicaţii ca Vogue UK, India, Olanda şi Spania, Elle UK, Paper şi Brides Magazine.

  • O româncă îşi vinde produsele în cele mai importante oraşe din lume şi are clienţi precum Madonna sau Beyonce

    Colanţii Stark, pe care îi poartă vedeta Gigi Hadid, au fost incluşi printre cele şase piese cu care Murmur vrea să cucerească selecta clientelă a Galeriilor Lafayette.

    „Este un real pas înainte pentru noi ca deschidere şi vizibilitate pe plan internaţional, Galeriile Lafayette fiind unul dintre cele mai cunoscute nume din domeniu. Încă de când eram studentă am admirat iniţiativele şi expoziţiile Galeriilor, iar acum, să fim printre cele mai inovative brand-uri prezentate consumatorului, mi se pare o onoare şi o confirmare a valorii brand-ului.”, spune Andreea Bădală, designer-ul şi fondatorul Murmur.

    Murmur a fost lansat în anul 2011 ca un concept unic de prêt-à-porter cu influenţe retro. Produsele brandului românesc se regăsesc în magazine din mai multe oraşe ale lumii, precum New York, Los Angeles, Tokyo, Geneva, München, Amsterdam, Moscova sau Dubai.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii brandului, vedete precum Katy Perry, Madonna, Kylie Jenner, Beyonce, Lady Gaga şi Fergie au ales să poarte piese Murmur pentru proiecte renumite sau în cadrul apariţiilor publice. Încă de la început, brand-ul s-a bucurat de atenţia presei internaţionale, piesele Murmur apărând în publicaţii ca Vogue UK, India, Olanda şi Spania, Elle UK, Paper şi Brides Magazine.

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Paharul de 3 milioane de lei

    După o investiţie iniţială de 12.000 de euro, o familie de antreprenori a ajuns la afaceri de 3 milioane de lei cu o reţea de cafenele stradale, ce se bazează pe un design ce ia forma unui pahar. Care sunt planurile lor în continuare?

    „Pentru mine antreprenoriatul n-a fost doar o idee, ci mai degrabă o traiectorie prestabilită încă din timpul facultăţii”, îşi descrie Vlad Timaru, unul dintre fondatorii lanţului de cafenele Coffee 2 Go, alegerea de a se orienta spre antreprenoriat. La doar 19 ani şi-a înfiinţat prima firmă şi povesteşte că de atunci şi până în prezent a administrat şapte SRL‑uri, în domenii diferite.

    Dacă unul dintre pariurile sale mai vechi a fost deschiderea unui magazin online de utilaje agricole, în prezent conduce o afacere cât se poate de „fizică”. A lansat în 2013 lanţul de cafenele Coffee 2 Go, o afacere de familie pe care a creat-o împreună cu sora sa (Iuliana Timaru) şi soţul ei (Mircea Rădulescu), afacere operată sub firma MaxJoi Euro Trade Concept. La finalul lui 2016, afacerea ajungea la 15 unităţi răspândite în Bucureşti, Piteşti, Braşov şi Piatra-Neamţ, ce au generat afaceri de 3 milioane de lei, în creştere cu 88% faţă de anul anterior. Familia de antreprenori a mizat pe un design inedit al cafenelelor, care apar sub forma unui pahar de cafea, poziţionat în locaţii stradale (coffee spot este denumirea pe care o folosesc antreprenorii).

    Timaru spune că prin Coffee 2 Go vor să aducă un gust al cafelei care să nu ţină cont de tendinţele trecătoare, ci să se prezinte într-o formă modernă, în pas cu nevoile prezentului. „Ne-a fost clar că un avantaj în promovarea produsului este impactul vizual – forma specifică punctului de comercializare”, descrie el alegerea designului chioşcului în formă de pahar, ce iese în evidenţă nu doar prin dimensiune şi formă, dar şi prin cromatică, deoarece folosesc culori tari, cu un impact vizual puternic – negru şi portocaliu. În oferta Coffee 2 Go există 22 de preparate pe bază de cafea, ceai sau limonadă, cu un preţ care variază între 3 lei pentru un espresso şi 6 lei pentru un cafe latte, iar în cele două unităţi de interior deschise recent comercializează şi produse de patiserie. Totodată, ei s-au bazat pe francizare pentru extinderea mărcii în toată ţara. Astfel, dintre cele 15 unităţi ale lanţului de cafenele, în prezent şase sunt deschise în regim de franciză.

    Toţi cei trei membri ai familiei de antreprenori sunt absolvenţi ai Academiei de Studii Economice – în Contabilitate, Management şi Economie Agroaalimentară. Ulterior, ei şi-au completat studiile cu specializări în Psihologie, Drept şi Agricultură. Vlad Timaru povesteşte că sora şi cumnatul său au fost atraşi în „curentul antreprenorial” în 2011, odată cu fondarea magazinului online în domeniul utilajelor agricole. Spune că deşi ideea Coffee 2 Go le-a venit în 2007, au reuşit să o pună în practică abia în 2012. Pentru Vlad Timaru şi Mircea Rădulescu, parcursul ca angajaţi s-a încheiat în 2011, când s-au asociat pentru a dezvolta magazinul online care a generat şi capitalul ce urma să fie investit în conceptul Coffee 2 Go. Iulia Timaru însă conduce în continuare departamentul antifraudă din cadrul unei instituţii bancare de top în paralel cu activitatea de la Coffee 2 Go.

    Primul pas în dezvoltarea acestui business a fost înregistrarea la OSIM a modelului minicafenelei. Următorul pas a fost construirea efectivă a acesteia, iar modelul trebuia să respecte atât normele de siguranţă şi confort, cât şi să fie suficient de voluminosă ca să poată înmagazina ergonomic toate utilajele şi echipamentele necesare preparării celor 22 de repere din meniu. „Prototipul a fost realizat după mii de ore de muncă, teste şi eşecuri; a rezultat un modul de 3,3 metri înălţime, în interiorul căruia încap uşor patru persoane, pe lângă echipamente şi mobilier”, descrie antreprenorul provocările designului. Amplasarea primului chioşc a fost o etapă la fel de importantă ca şi realizarea modelului: pentru un impact cât mai mare, acesta trebuia poziţionat într-o zonă cu vad comercial bun şi cu o diversitate cât mai mare de consumatori, astfel încât ei să înţeleagă preferinţele clienţilor lor.

    Astfel justifică Vlad Timaru alegerea zonei Gării de Nord, unde, potrivit lui, există un trafic zilnic de 10.000 de persoane. Investiţia în primul chioşc a fost de 12.000 de euro, sumă care a inclus realizarea, mobilarea, personalizarea, iluminatul, transportul şi amplasarea, totalitatea echipamentelor de bar necesare funcţionării (espressoare, blendere, aparate de spumă lapte, frigider, congelator, accesorii de bar) precum şi chiria iniţială, cu racordarea la utilităţi, autorizarea, stocul iniţial de materii prime şi materiale. Un an mai târziu, acesta începuse deja să aducă profit. „Nişa cafelei to go era neexploatată în acea perioadă, piaţa fiind într-o continuă dezvoltare şi adaptare, trendurile europene urmând să apară şi în România. Am prins cele mai bune locuri în trenul care se îndreaptă cu viteză în această direcţie”, explică Vlad Timaru. El spune că în prezent 80% dintre clienţii sunt fideli şi revin zilnic (sau cu prima ocazie) la toate spaţiile lor.