Tag: hotel

  • Ce se întâmplă cu clădirea Ambasador după un proces de 14 ani: Jumătate iese la vânzare, cealaltă rămâne hotel

    În urmă cu 14 ani, moştenitorii unei părţi a clădirii în care funcţionează hotelul Ambasador din Bucureşti au revendicat jumătate din imobil. După 14 ani de procese, moştenitorii au obţinut în instanţă o hotărâre definitivă de retrocedare a unei jumătăţi din hotelul aflat în centrul Capitalei.

    “După lungi negocieri, în mod voluntar, SC Ambasador a retrocedat jumătate din imobil, semnând documentele la începutul acestei săptămâni”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Andrei Istrate, preşedintele consiliului de Administraţie al firmei SC Ambasador, care deţine hotelul cu acelaşi nume.

    Acţionarii Ambasador au investit în ultimii trei ani în partea de hotel care le-a revenit şi care are 99 de camere aproximativ trei milioane de euro în ridicarea gradului de confort de la trei la patru stele, dar şi în modernizarea sălii de conferinţă, a restaurantelor şi a barurilor. Din suma de trei milioane de euro, 2,3 milioane de euro au provenit din surse proprii, iar restul de 700.000 de euro dintr-un credit bancar.

    “După ce am relansat hotelul, ridicându-i gradul de confort la patru stele, am reuşit ca în primul semestru al acestui an să ajungem la un grad de ocupare de peste 60%, la un tarif mediu de 62 de euro pe cameră pe noapte. Am introdus şi servicii noi şi suntem singurul hotel din Bucureşti care oferă turiştilor străini o tabletă închiriată cu 10 euro pe zi, conectată la internet şi care are şi funcţia de ghid electronic. Îţi arată permanent în ce zonă a oraşului eşti şi ce atracţii turistice, baruri şi restaurante sunt în zonă”, a adăugat Istrate. El a afirmat că peste 55% din clienţii hotelului sunt străini, dar în ultima vreme a crescut şi ponderea oamenilor de afaceri români.

    În ceea ce priveşte cealaltă jumătate din clădire, Istrate spune că, din informaţiile pe care le deţine, aceasta va fi scoasă la vânzare pe piaţa imobiliară. “Noi nu suntem interesaţi să o cumpărăm”, a mai spus el.

    Clădirea în care funcţionează hotelul a fost construită între anii 1937 şi 1939, fiind proiectată de către proprietar. Instanţa a hotărât anul trecut ca terenul şi jumătate din clădirea hotelului Ambasador din Bucureşti, aripa dinspre Ciclop, să fie restituite în natură moştenitorilor arhitectului Arghir Culina, fostul proprietar, după un litigiu care a durat mai mult de un deceniu.

    Cei mai importanţi acţionari ai firmei Ambasador Turism, care administrează hotelul Ambasador, sunt Nicolae Istrate (17,7%), Constantin Dochiţu (17,7%), George Manolescu (17,3%), George Ţurnă (16,4%), Dumitru Petre (10,9%) şi Costin Minculescu (5,4%).

  • Şapte hoteluri de pe insule pe care nu trebuie să le ratezi

    Nisbet Plantation Beach Club, Nevis

    Singurul han istoric rămas în Caraibe este situat pe plajă, iar priveliştea este una de vis: palmieri, apă de culoare turcoaz şi hamace legănate de vânt. Este locul ideal pentru a simţi ce înseamnă cu adevărat luxul caraibian.

    Jade Mountain, St. Lucia

    Aşezat pe cel mai înalt punct al insulei Santa Lucia, aproape de oraşul Soufriere, acest hotel are un aspect cu totul deosebit. Fiecare dintre cele 28 de apartamente sunt unice, dar au ceva în comun: toate camerele au piscine infinite.

    Jamaica Inn, Jamaica

    Mult timp o destinaţie preferată de elita britanică, acest resort clasic a fost renovat în 2007. Cele 47 de apartamente sunt o combinaţie între stilul indonezian, colonial şi jamaican retro.

    Wickaninnish Inn, British Columbia

    Hotelul se află într-o pădure de pini din apropierea parcului naţional Pacific Rim. Reprezentanţii resortului spun că cea mai bună perioadă de stat este în anotimpul furtunilor, deoarece natura prezintă un spectacol desăvârşit.

    Four Seasons Resort Hualalai, Hawaii

    “Perfect”, “paradis” şi “cea mai frumoasă excursie din viaţa mea” sunt cuvintele pe care oaspeţii le folosesc pentru a descrie perioada petrecută la acest hotel din Hawaii.

    Four Seasons Resort, Jimbaran Bay, Bali

    Luxos şi dramatic în acelaşi timp, acest resort se află în miloc unei păduri tropicale. Oaspeţii au acces la plaja privată cu nisip alb şi se pot delecta cu fructe de mare în timp ce asistă la spectacolele prezentate de localnici.

    Sandy Lane, Barbados

    Acest resort este definiţia luxului: oaspeţii sunt aşteptaţi la aeroport cu un Bentley şi aduşi în camerele cu marmură. Mai mult, fiecare oaspete beneficiază de suportul unui asistent personal pe toată durata concediului.

  • Povestea lui John Willard Marriott, fondatorul lanţului hotelier ce îi poartă numele

    Marriott s-a născut în apropierea oraşului american Ogden din Utah. A crescut, alături de încă şapte fraţi, la ferma familiei sale. La 13 ani, Marriott a început să cultive salată pe câţiva acri ai fermei, angrenându-i şi pe fraţii săi în această activitate.

    Recolta i-a adus 2.000 de dolari, pe care Marriott i-a oferit imediat tatălui său. I-a câştigat astfel încrederea, iar el i-a oferit din ce în ce mai multe responsabilităţi în gestionarea fermei. Spre exemplu, când avea doar 14 ani, a fost trimis cu 3.000 de oi într-un vagon spre San Franscico. La 19 ani, a început să fie din ce în ce mai implicat în activităţile bisericii, parte a îndatoririlor date de faptul că provenea dintr-o familie de mormoni. O misiune religioasă în New England, în care a trecut şi prin Washington D.C., i-a dat ideea pe baza căreia avea să îşi construiască afacerea: a văzut un cărucior încărcat cu îngheţată şi sucuri, devorate în câteva minute de trecătorii însetaţi din cauza caniculei.

    A realizat şi că pentru a-şi fonda o afacere similară are nevoie şi de studii, prin urmare şi-a luat diplomele în urma absolvirii Webber College, în 1923, şi, trei ani mai târziu, Universitatea din Utah. În 1927 a câştigat franciza pentru berea A&W Root pentru Washington, Baltimore (Maryland) şi Richmond (Virginia) şi s-a mutat în Washington, unde a deschis, împreună cu partenerul său de afaceri, Hugh Colton, un stand în care vindea berea A&W. Au investit aproximativ 6.000 de dolari în echipamente şi pentru închirierea spaţiului pentru operaţiunile lor. Odată cu apropierea sezonului rece şi cu introducerea mâncării mexicane în meniu, Marriott a transformat standul într-un restaurant de familie care a devenit ulterior popular.

    În 1928 a deschis primul drive-in aflat la estul fluviului Mississippi, iar în 1929 toate afacerile sale s-au reunit sub umbrela Hot Shoppes Inc. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, afacerea a crescut pe seama managementului serviciilor de food din centrele de apărare şi clădirile guvernamentele precum Trezoreria SUA. În 1935 a fost diagnosticat cu cancer malign şi noduli limfatici şi i s-a dat de trăit mai puţin de un an. A supravieţuit însă mai bine de jumătate de secol, perioadă în care lanţul său de restaurante a crescut, iar compania a fost listată la bursă, în 1953.

    Patru ani mai târziu, a extins afacerea în zona hotelurilor prin deschiderea primului hotel Marriott – un motel la vremea respectivă –, Twin Bridges Motor Hotel în Arlington, Virginia. Compania a devenit Marriott Inc. în 1967, iar un an mai târziu în cadrul acesteia au fost integrate şi lanţurile Big Boy şi Roy Rogers. Pe parcursul anilor, compania s-a extins în mai multe domenii, Marriott inventând chiar şi serviciile de catering pe durata zborurilor, segment care continuă să fie şi o parte importantă a afacerilor companiei. A fost un muncitor energic, cunoscut pentru faptul că prefera să îşi gestioneze afacerile în defavoarea odihnei.

    Chiar şi după ce afacerea companiei a crescut suficient de mult încât să includă sute de restaurante şi hoteluri, Marriott verifica personal fiecare întreprindere de cel puţin patru ori pe an. Pe parcursul vieţii, a menţinut chiar şi relaţii de business cu influenţi oameni de afaceri ai perioadei. Unul dintre asociaţii săi a fost George W. Romney, tatăl lui Willard Mitt Romney, candidat la preşedinţia Americii în 2012. Prenumele lui Mitt Romney, Willard, a fost inspirat de omul de afaceri. După moartea sa, în 1985, afacerea a fost preluată de cei doi fii, Bill Marriott Jr. şi Richard Marriott.

  • Hotel boutique – cum arată industria hotelieră de lux după cinci ani de criză

    “Conceptul de boutique hotel este asociat de obicei cu dimensiunea, dar ce contează de fapt este o experienţă 360 de grade, în care personalizarea serviciilor merge până la extrem“, explică Diana Popescu, proprietar şi CEO al al hotelului boutique de cinci stele Epoque. Boutique hotelul este un concept care a apărut la începutul anilor ‘80 în Statele Unite ale Americii şi Anglia şi, de aproximativ 15 ani, şi în ofertele hotelierilor bucureşteni.

    Caracterizate prin spaţiu mic, design autentic, servicii personalizate, atmosferă, încărcate uneori de un trecut istoric, acest tip de spaţii sunt din ce în ce mai des alese de către străinii care ajung în Capitală, de cele mai multe ori pentru business şi mai puţin pentru leisure. Intrat pe această nişă în urmă cu trei ani, hotelul boutique Epoque s-a dovedit a fi un pariu câştigător pentru proprietarii săi, pentru care a adus anul trecut venituri de 1,68 milioane de euro, în creştere cu 17% faţă de anul precedent, şi un grad de ocupare medie de 67%, în creştere faţă de gradul mediu de ocupare de 50% înregistrat în 2012.

    După modul cum a funcţionat afacerea şi în primele luni ale acestui an, Popescu estimează venituri de 2 milioane de euro în 2014 si o creştere de 18% a cifrei de afaceri faţă de anul trecut. Optimismul proprietarei se datorează celor 45 de apartamente îmbrăcate în stil neoromânesc, restaurantului de gastronomie franceză, spaţiului destinat evenimentelor, wintersgarden-ului şi a unui spa, la care se adaugă proximitatea parcului Cişmigiu.

    Ideea unui hotel boutique a venit pentru Popescu – pe atunci manager în industria bancară – în 2007, ca o alternativă a construirii unui bloc de locuinţe. Familia Popescu a cumpărat în 2004 terenul central din apropierea Cişmigiului, care includea şi fosta clădire a unei case de pensii din Bucureşti; pentru că în perioada respectivă imobiliarele erau pe val, o afacere cu apartamente de lux părea ideală, lucru care s-a schimbat trei ani mai târziu.

    „Nu erau semne că piaţa şi-ar reveni în curând şi, inspiraţi de călătoriile familiei, ne‑am reorientat“, explică Popescu, amintindu-şi de hotelurile boutique din Provence şi Valea Loarei, vizitate în vacanţele familiei sale. Dacă piaţa imobiliarelor căzuse, nu se poate spune că situaţia era mai bună pentru hoteluri. „Piaţa hotelurillor de cinci stele din Bucureşti din acea perioadă nu era nici foarte săracă, nici extrem de generoasă, în schimb un boutique cu servicii de lux nu exista şi ne-am gândit că, oricât de mare ar fi criza, acesta este segmentul care va suferi cel mai puţin şi oamenii care vor călători vor fi cei care aleg astfel de servicii.“

    Astfel, criza a răsturnat planurile iniţiale ale lui Popescu, dar şi pereţii construiţi pentru compartimentarea blocului de apartamente. A schimbat arhitectul, a regândit totul şi, după doi ani şi o investiţie de aproximativ 2 milioane de euro, hotelul şi-a deschis porţile. Clienţii care au ales să îi calce pragul sunt în proporţie de 85% străini, iar motivele pentru care ajung în Capitală sunt mai ales businessul. „Dacă până în 2012 aproximativ 90% din oaspeţii Epoque călătoreau în scop de business, în 2013, datorită creşterii segmentului leisure, ponderea este 75% business şi 25% leisure“, a observat Popescu.

    Deşi balanţa atârnă în continuare în favoarea clienţilor corporate, Bucureştiul este din ce în ce mai mult luat în considerare ca destinaţie turistică: „Oamenii s-au săturat de city break-urile la Praga şi Paris, iar Bucureştiul intră cu succes pe harta noilor destinaţii, pe seama frumuseţii acestuia şi a vieţii de noapte din Centrul Vechi“, explică CEO-ul Epoque. Un argument în plus pentru care turiştii aleg mai puţin acest tip de hoteluri este şi faptul că preţul pentru o noapte petrecută aici, în plin sezon, este situat între 130 şi 350 de euro pentru un apartament.

    Totuşi, dacă mai demult hotelurile de cinci stele sufereau din cauza gradului de ocupare scăzut din timpul weekendului, aflat aproape la jumătate faţă de cel din timpul săptămânii, Popescu a observat că, anul trecut, gradul de ocupare din weekend l-a egalat pe cel din timpul săptămânii, aspect care indică tendinţa de creştere a interesului turiştilor pentru acest segment. „Suntem într-un moment de cumpănă, este posibil ca din acest moment piaţa să o ia în sus, iar astfel recuperarea investiţiei să se facă mult mai rapid. Nu ştiu dacă o să mai revenim la preţurile aplicate hotelurilor de cinci stele în 2008, dar direcţia pieţei este clar ascendentă“, apreciază Popescu, care speră ca, în aproximativ 12 ani, să recupereze banii investiţi.

    Dezvoltarea segmentului MICE, odată cu deschiderea centrului de conferinţe, ar putea ajuta la realizarea acestui lucru. Rezultatul unei investiţii de 500.000 euro, Epoque Events Gallery include o sală de conferinţe de 130mp şi un Wine & Cigar Club destinat relaxării after-work şi organizării de evenimente private. „Estimăm că în anul 2014 veniturile provenite din centrul de evenimente vor reprezenta aproximativ 20% din totalul veniturilor Epoque“, a declarat Popescu. La acestea se adaugă cele aduse de restaurantul de lux L’Atelier, unde bonul mediu ajunge la circa 200 de lei. „Competitivitatea este mare, segmentul de business este limitat, iar pe aceleaşi companii ne batem cam toţi“, concluzionează ea.

    Pentru câştigarea acestui segment, reprezentanţii Grand Hotel Continental, boutique-ul de cinci stele deţinut de omul de afaceri Radu Enache, deschis tot în 2010, mizează pe istorie şi pe statutul de reper al „Micului Paris“ de odinioară. Hotelul face parte din grupul Continental Hotels, format din alte opt hoteluri răspândite în ţară (din care doar Grand Hotel Continental este încadrat la categoria celor cu cinci stele) şi care a totalizat o cifră de afaceri de 21 de milioane de euro în 2012, şi a raportat pierderi de aproximativ 4,1 milioane, potrivit informaţiilor oferite de Registrul Comerţului.

  • Cu ce sumă ar putea fi vândut cel mai murdar hotel din Statele Unite

     Hotelul va fi vândut probabil pentru aproximativ 180 de milioane de dolari. “Este cel mai murdar, dar şi cel mai bine poziţionat hotel din New York. A fost administrat prost şi neglijat”, a spus Lawrence Wolfe, responsabil de vânzarea hotelului.

    Hotel Carter, cu 600 de camere, este situat în apropierea Times Square, pe West 43rd Street, şi a primit de trei ori până acum “distincţia” de cel mai murdar hotel din SUA din partea TripAdvisor, portal cu informaţii despre hoteluri şi destinaţii turistice.

    Persoane care au stat recent la Hotel Carter au afirmat că problemele sunt departe de a fi rezolvate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mai mulţi reporteri au fost arestaţi în timpul întâlnirii grupului Bilderberg

    Mai mulţi jurnalişti independenţi s-au cazat la hotel înainte de începerea conferinţei, însă atunci când au încercat să obţină reacţii de la participanţi au fost rugaţi să părăsească hotelul, relatează infowars.com. Jurnaliştii filmaseră în prealabil etajul rezervat conferinţei Bilderberg şi atunci când au refuzat să şteargă imaginile, au fost arestaţi şi reţinuţi pentru mai bine de o oră.

    Cu toate acestea, ziariştii au reuşit să obţină agenda de discuţii a conferinţei. Principalele teme abordate vor fi criza din Ucraina şi victoria neşteptată a partidul extremiste în cadrul alegerilor europarlamentare.

    Grupul Bilderberg, fondat în 1952 de David Rockefeller şi familia de bancheri Rotschild, este un grup de poiticieni şi oameni de afaceri din lumea întreagă. Membri se întâlnesc anual şi discută, în secret, modalităţi de a promova o apropiere între Statele Unite şi Europa.

    Datorită caracterului secret al întâlnirilor şi al faptului că organizaţia nu discută niciodată cu presa, grupul Bilderberg a fost deseori acuzat că ar complota împotriva anumitor regime.

  • Ministrul Energiei, Răzvan Nicolescu, şi preşedintele ANRE Niculae Havrileţ participă la conferinţa “Mediafax Talks about Energy”

     Evenimentul este organizat de Agenţia de presă Mediafax, alături de ministrul delegat pentru Energie Răzvan Nicolescu şi de Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE, urmând să fie prezenţi ca lectori Corneliu Bodea – vicepreşedinte Adrem Invest; Carmen Neagu – preşedintele Consiliului de Supraveghere al Transelectrica, un reprezentant al BVB şi alţi oficiali din companiile din domeniul energetic.

    La conferinţă vor fi supuse dezbaterii ca teme: principiile noii Strategii Energetice a României 2014-2035; mixul energetic al României în prezent şi perspective de viitor; independenţa energetică – obiectiv realizabil sau nu în următorii ani; importul şi exportul de energie; alternative la sursele convenţionale de energie – energia regenerabilă, eoliană şi solară şi viitorul gazelor de şist în România; modul în care modificarea schemei de sprijin pentru energia regenerabilă afectează investiţiile; energia nucleară ca posibilă soluţie pentru România şi semnarea contractului pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, prrecum şi situaţia petrolului şi a gazelor naturale: perimetre exploatabile, noi zăcăminte şi investiţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sunt soţ şi soţie şi fac 18 milioane de euro dintr-o resursă care nu se va termina niciodată

    Soţii Violeta şi Valeriu Moraru controlează companiile Perla Covasnei şi Azuga Waters, care au avut în 2012 afaceri cumulate de 73 de milioane de lei.

    Pe cartea de vizită a Violetei Moraru este trecută funcţia de “administrator” şi ea spune că nu ar putea să se retragă din afaceri, fiind obişnuită cu un ritm de viaţă alert. A lucrat de-a lungul anilor în domenii variate, precum o fabrică de producţie a sticlei, în domeniul vinului, în transport şi apoi în bere.

    Cei doi soţi au vândut în 2009 afacerea Azuga către Ursus Breweries, într-o tranzacţie estimată la 10 milioane de euro. Ulterior tranzacţiei, Ursus a închis fabrica de la Azuga şi a închiriat utilajele din fabrică familiei Moraru, unde aceasta produce apa Perla Covasnei, plată şi carbogazoasă. “Am făcut afaceri încă de când am terminat facultatea, mereu am fost în priză”, povestea anterior pentru Business Magazin Violeta Moraru.

    Profitabilitatea in afacerile cu apa se plaseaza, conform Violetei Moraru, intre 5 si 10%. Pretul apei creste spectaculos, de la iesirea din pamant, cand mia de litri costa 31 de lei, pana la poarta fabricii, unde costul unei sticle de apa de doi litri ajunge la 1 leu. Din acest pret insa, doua treimi inseamna costul ambalajului. De la poarta fabricii pana la raft, apa isi dubleaza pretul, ajungand, de pilda, la 2 lei pentru o sticla de 2 litri. Marca Perla Covasnei exploateaza resursele din Catalina si Malnas (Brasov), avand variantele carbogazoasa si plata.

    Pentru viitor, planurile sunt ponderate in optimism. “E mai realist sa tintim sa ajungem intre primii cinci, in randul primilor trei e mai greu”, admite Violeta Moraru. Pentru viitorul apropiat, proprietara afacerii enumera, fara a vrea sa dea niciun fel de detalii, proiectul unor investitii pentru lansarea de sucuri si cel de rascumparare a fabricii Ursus de la Azuga. “Pentru lansarea de sucuri nu e nevoie de un buget foarte mare de investitii, pentru ca avem practic liniile de productie”, explica antreprenoarea.

    Ideea intrarii in domeniul bauturilor carbogazoase era, prin urmare, la indemana si, in plus, firma a primit din partea retelelor de magazine solicitari pentru productia de marci proprii. Azuga Waters are deja contracte pentru imbutelierea de apa plata sub marca proprie a Kaufland si se afla in discutii si cu alte retele de magazine.


    În cadrul acestui text a apărut anterior denumirea “Perla Harghitei” în loc de cea corectă, respectiv “Perla Covasnei”. Ne cerem scuze pentru orice neplăcere cauzată.


     

  • iPad-uri de aur, majordom şi dulciuri cât cuprinde: cum îi răsfaţă unii părinţi pe cei mici când nu au timp de ei – GALERIE FOTO

    Burj Al Arab, un hotel de lux din Dubai, a lansat un pachet special pentru copii atunci când părinţii rezervă o cameră de minim 1.100 de dolari pe noapte.

    Camerele pentru copii sunt dotate cu Xbox, iPad-uri de aur sau Playstation, iar cei mici au la dispoziţie un majordom care să le satisfacă toate dorinţele.


    Pachetul este gratuit dacă părinţii rezervă o cameră de minim 1.100 de dolari pe noapte. Dacă se plictisesc în cameră, copiii pt merge la parcul de distracţii aflat la doar 500 de metri depărtare.

  • Este proprietara celui mai bun hotel de cinci stele din Bucureşti şi rulează 1,5 mil. euro

    Diana Popescu a lucrat 13 ani în domeniul bancar, iar din primăvara anului trecut a preluat conducerea Hotel Epoque, un concept business boutique de lux. Investiţia a demarat în 2006, iar inaugurarea a avut loc în toamna anului 2010.

    “Timp de trei ani Epoque şi-a consolidat poziţia pe piaţă, fiind recunoscut drept cel mai bun hotel de cinci stele din Capitală (Travelers’ Choice 2013, 2014)”, declară Diana Popescu, care este absolventă a unui Executive MBA, la International Hellenic University, în Tesalonic, Grecia (2011-2013).

    Anul trecut a avut loc şi lansarea L’Atelier – art culinaire, restaurantul de gastronomie franceză care, povesteşte ea, mizează pe corespondenţa între arta culinară şi artele frumoase ca sursă de inspiraţie. “Descoperind anul acesta cât de fascinant şi plin de satisfacţii este lucrul în industria ospitalităţii, regret puţin că nu m-am dedicat mai devreme afacerii familiei.”

    A lucrat vreme de trei ani la Finansbank (credit officer), iar apoi 10 ani la National Bank of Greece – Banca Românească (fiind, pe rând, corporate manager, branch manager şi regional manager). Diana Popescu mai spune că unei femei nu îi este neapărat mai greu să-şi croiască drum în mediul de afaceri. “Desigur că succesul depinde de domeniul de activitate, de conjunctură şi de abilităţi.”

    „Dacă până în 2012 aproximativ 90% din oaspeţii Epoque călătoreau în scop de business, în 2013, datorită creşterii segmentului leisure, ponderea este 75% business şi 25% leisure“, a spus Diana Popescu, CEO-ul şi proprietarul hotelului Epoque, cu venituri anuale de 1,5 milioane de euro.