BusinessMagazin

Tag: gaze

  • Industria petrolului şi gazelor a redus investiţiile cu 200 de miliarde de dolari

    Au fost amânate sau anulate proiecte cu o producţie de aproape 5 milioane de barili pe zi, afirmă Bin Salman, care este secretar de stat în ministerul Petrolului, în remarci pregătite pentru o reuniune a miniştrilor Energiei care va avea loc luni la Doha.

    Arabia Saudită a produs în octombrie 10,38 de milioane de barili de petrol pe zi, potrivit datelor Bloomberg.

    Preţurile petrolului au scăzut cu 42% în ultimul an, pe fondul deciziei OPEC de a nu modifica nivelul producţiei, în pofida supraofertei din piaţă.

    Oferta de petrol din afara OPEC va începe să scadă de anul viitor, după ce preţurile de aproape 150 de dolari pe baril înregistrate în 2008 s-au dovedit nesustenabile, a arătat Bin Salman.

    “O perioadă prelungită de preţuri scăzute ale petrolului este la rândul ei nesustenabilă, întrucât va duce la reducerea semnificativă a investiţiilor şi a solidităţii industriei petrolului, ceea ce va submina viitorul securităţii livrărilor şi va crea condiţiile pentru o nouă creştere puternică a cotaţiilor”, avertitează Bin Salman.

    În opinia sa, companiile energetice vor reduce probabil investiţiile cu 3%-8% în 2016, fiind pentru prima oară de la jumătatea anilor ’80 când industria petrolieră va tăia cheltuielile timp de doi ani consecutiv.

    Petrolul de referinţă la bursa din New York este tranzacţionat luni în creştere cu 0,24 dolari, la 44,54 dolari pe baril. Cotaţia petrolului Brent, de referinţă la Londra, este în urcare cu 0,22 dolari, la 47,64 dolari pe baril.

  • Cât câştigă un taximetrist in România după ce plăteşte combustibilul, compania şi taxele către stat

    Cei care sunt angajaţi ai unei firme trebuie să achite către companie o anumită sumă, fie la finalul unei zile de muncă, fie o dată la câteva zile. În funcţie de companie, această sumă cunoaşte poate varia între 70 şi 100 de lei.

    „Aproximativ 60% dintre taxiurile din oraş merg pe gaz, nu pe benzină, pentru că gazul este mai ieftin, e 2,29 lei. Eu am maşină pe gaz şi merg cam 150 de kilometri pe zi, ceea ce înseamnă că trebuie să plătesc aproximativ 50 de lei pe gaz zilnic“, a declarat un şofer de taxi celor de la 7est.ro.

    Unii taximetrişti susţin că lucrurile stau mult mai prost: “Am ajuns să stăm pe teren câte 14 ore pe zi şi să nu putem să ne acoperim cheltuielile. Bem peste un litru de cafea, mâncăm la portbagaj şi nu ne alegem cu nimic. Cu tariful ăsta şi cu maşinile de Ilfov care fac taximetrie în Capitală nu mai poţi face bani”, a declarat un şofer de 45 de ani, care practică această meserie de peste 20, celor de la Libertatea.

    Cu toate acestea, calculele arată în felul următor: în funcţie de numărul de curse, de distanţa parcursă şi de eventualele bacşişuri care se lasă, câştigurile pot varia. În medie, un taximetrist câştigă pe tură între 220 şi 300 de lei. Astfel, după ce plăteşte dările către companie, scade consumul de carburant şi cheltuielile personale, precum şi taxele către stat, un taximetrist obţine pe lună între 1.600 şi 2.200 de lei.

  • CEZ: Al doilea deceniu românesc

    „Din vânat virtual, am devenit vânători.“ „Noi nu acţionăm ca un rechin în mare, ci ca un banc de peşti.“ „Nu cred în responsabilităţi colective.“ „Vom fi aici şi în următorii zece ani. Dacă este o piaţă în regiune care va avea succes, aceasta este România.“

    Primul citat reprezintă strategia, al doilea organizarea, al treilea regula de management, al patrulea planul pe termen lung. Limpezimea militărească a regulilor de mai sus anulează sfaturile din miile de cărţi de economie şi constituie reţeta uneia dintre cele mai importante privatizări din energia românească: preluarea fostei Electrica Oltenia de către cehii de la CEZ. De atunci au trecut zece ani. Ce vor aduce următorii zece?

    În toamna lui 2005, statul transfera controlul asupra încă uneia din distribuţiile sale de energie. Electrica Oltenia era la acel moment distribuţia cu cel mai mare număr de consumatori legaţi la firele sale, circa 1,3 – 1,4 milioane de clienţi. Câştigătorul procesului a fost compania cehă CEZ, care a plătit circa 47 de milioane de euro pentru 25% din acţiunile companiei, operaţiune urmată de o majorare de capital de 104 milioane de euro, prin care a devenit acţionar majoritar.

    Dincolo de importanţa strategică a obiectivului la care statul a renunţat, această privatizare continuă să fie o lecţie pentru felul cum România a înţeles să-şi joace atuurile din energie.

    Alături de privatizarea Petrom, compania vândută în 2004 către OMV, grup petrolier în spatele căruia să află statul austriac, vânzarea Electrica Oltenia către cehii de la CEZ, o altă companie de stat, arată foarte bine cum, cu un careu de aşi, poţi să pierzi locul la masa energiei regionale.

    În loc să-şi pună piesă peste piesă, statul român a început să vândă bucăţi din zestre, iar în cazul energiei electrice a început cu cea mai profitabilă parte, distribuţia. Acesta este practic locul în care se fac banii şi se ajunge la consumatorul final. Strategia statului din acel moment era de a atrage în primă fază o serie de investitori, pe care mai apoi să îi implice şi în producţia de energie, acolo unde erau necesare fonduri masive pentru modernizări şi pentru construcţia de noi unităţi. Din strategia creionată de stat la începutul anilor 2000, statul a reuşit doar să vândă ceea ce genera cash sigur, reglementat, şi a rămas cu un parc de producţie care plânge după investiţii, dar la care nu se mai uită nimeni.

    În acest timp, în Cehia, tot o companie energetică de stat, CEZ, nu mai avea loc între graniţele proprii. Dar cehii nu avuseseră nevoie să apeleze la organismele internaţionale, care veneau cu reguli peste reguli privind funcţionarea marilor monopoluri din energie. Statul ceh a înţeles că este important ca CEZ să rămână integrată şi să aibă totul de la minele de cărbuni până la termocentrale, la firele care duc energia în case sau la forţa de vânzare. În România s-a spart totul, iar acum cărbunii concurează cu energia hidro şi Nuclearelectruca nu ştie dacă să investească în deschiderea unei noi mine de uraniu, deşi în câţiva ani ar putea foarte bine să importe materia primă pentru reactoarele de la Cernavodă.

    „La momentul când CEZ a luat decizia de a face achiziţia în România, eu eram şeful diviziei internaţionale. Construiam modelul pentru achiziţiile internaţionale şi eram responsabil de integrarea ţintelor preluate. Atunci strategia CEZ era destul de clară. Ne doream să fim lideri în regiune prin acţiuni proiectate pe termen lung“, spune acum Martin Zmelik, care de aproape un an ocupă funcţia de director general al CEZ România. Intrarea pe piaţa locală nu era primul pas pe care CEZ îl făcea în regiune: la finalul lui 2004 mai cumpărase trei companii de distribuţie a energiei în Bulgaria. În toamna lui 2005, CEZ intra oficial şi în România după preluarea controlului asupra Electrica Oltenia.

    „La acel moment, CEZ era deja un business consolidat, eram puternici la noi acasă, dar eram şi o companie listată cu investitori care ne cereau să punem pe masă o strategie de creştere. Pieţele se deschideau, iar noi credeam că putem să ne extindem regional pornind de la un mix format din experienţa proprie a grupului alături de cultura locală. Dintr-un vânat virtual, CEZ a devenit un vânător. Totul ţine de strategie şi de modul cum îşi stabileşti priorităţile. Noi aveam chiar de la acel moment un management dual, ne purtam ca o companie de piaţă.“

    De ce două state care activează în aceeaşi regiune ajung totuşi la concluzii atât de diferite în ceea ce priveşte dezvoltarea pe termen lung într-un domeniu strategic ca energia?

    „Cred că România era într-o etapă în care-şi dorea să aducă aici investitori. Asta se dorea la acel moment, iar uneori asfel de experienţe sunt necesare. Noi ne-am concentrat pe achiziţia de distribuţii pentru că este competenţa noastră de bază.“

    După achiziţie, Zmelik a rămas în biroul din Praga al CEZ, primul manager trimis de cehi la Bucureşti fiind Jan Veskrna, cel care avea să stea până anul trecut (timp de trei mandate) la vârful operaţiunilor CEZ din România. Dar contactul cu piaţa exista oricum.

    „Imediat după achiziţie, supervizam modul cum se derulau lucrurile, dar din biroul din Praga. Când am venit am găsit o companie împărţită în 7 firme cu dispunere teritorială. Electrica Oltenia era o companie descentralizată, iar activităţile de distribuţie şi de furnizare nu erau încă separate. La acel moment lucrau 3.000 de oameni. Ca tehnologie standardele erau jos, dar firma avea un mare potenţial. Tot sectorul a intrat într-o schimbare odată cu venirea investitorilor privaţi, dar şi a reglementărilor europene.“

    Cert este că în perioada 2004-2005 s-au făcut cele mai importante privatizări din România. Petrom a fost vândut cu tot cu rezervele sale de petrol şi gaze către OMV într-un proces care şi azi generează controverse. În 2005 italienii de la Enel au fost primii care au spart gheaţa în domeniul energiei electrice, luând la pachet distribuţiile din Banat şi Dobrogea. Au venit apoi nemţii de la E.ON care au luat fosta Electrica Moldova, dar care şi-au completat portofoliul şi cu fostul Distrigaz Nord. Cealaltă jumătate din distribuţia de gaze avea să intre în portofoliul francezilor de la Gaz de France. 

     

  • UE anunţă progrese în discuţiile cu Rusia privind asigurarea alimentării cu gaze prin Ucraina

    Compania rusă Gazprom a întrerupt, începând din iulie, livrările de gaze către Ucraina, pe fondul disputelor pe tema tarifelor. Livrările de gaze prin Ucraina către Uniunea Europeană nu au fost afectate.

    Ministrul rus al Energiei, Aleksandr Novak, preşedintele Gazprom, Aleksei Miller, şi Maros Sefcovic, vicepreşedintele Comisiei Europene responsabil de Energie, s-au întâlnit vineri după-amiază, la Viena.

    Comisia Europeană a catalogat discuţiile drept “constructive”.

    “Întâlnirea s-a concentrat pe acţiunile necesare pentru asigurarea unui flux stabil de gaze către Ucraina şi prin Ucraina către Uniunea Europeană, pe parcursul iernii”, a comunicat Comisia Europeană.

    Următorul pas este organizarea unei reuniuni UE/Rusia/Ucraina şi “definitivarea acordului în viitorul apropiat”, a precizat Comisia Europeană.

    “Din punctul nostru de vedere, am reuşit să ajungem la un acord de principiu privind un pachet de iarnă”, a afirmat ministrul rus al Energiei, Aleksandr Novak.

    Rusia furnizează o treime dintre necesarul de gaz al Uniunii Europene, iar 15 % din acest volum de gaz tranzitează Ucraina.

    Pe fondul conflictului din Ucraina, Moscova şi Kievul au avut o serie de dispute pe tema tarifelor la gaz, situaţii care au afectat fluxurile către Uniunea Europeană.

     

  • ANRE: România ar putea renunţa de anul viitor la importurile de gaze naturale

    “Din luna aprilie nu s-a mai importat nimic. Şi acum, în acest moment, importurile sunt zero. Estimăm pentru acest an importuri de circa 3%, însă luăm gaze din import pentru echilibrare. De exemplu, dacă avem o perioadă mai geroasă, gazele din depozite nu pot fi scoase la presiunile normale. Dacă anul viitor producţia internă va acoperi întreg consumul, atunci nu vom mai importa“, a afirmat Havrileţ.

    Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) estimează un consum de 11 miliarde metri cubi de gaze naturale pentru acest an, din care importurile se vor ridica la numai 3%, faţă de 25% înainte de 2008.

    Anul trecut, importurile de gaze au reprezentat 7,5% din consumul total la nivelul ţării. În ceea ce priveşte consumul local de gaze, acesta a scăzut de la 17-18 miliarde metri cubi în anul 2008 la 11 miliarde mc gaze în 2014.

    “Pentru 2015 estimăm un consum asemănător sau chiar mai mic de 11 miliarde metri cubi de gaze. Motivul este că şase combinate aparţinând InterAgro nu mai funcţionează din aprilie. Acestea consumau circa 2 miliarde metri cubi gaze pe an“, a precizat Havrileţ.

    Anul trecut, România a înmagazinat 2,7 miliarde metri cubi gaze naturale.

    “Am stabilit să asigurăm un minim necesar de înmagazinare de 1,7 miliarde de metri cubi, însă operatorii pot stoca o cantitate mai mare, dacă vor. Până în prezent, de când a început ciclul de înmagazinare la sfârşitul lunii aprilie, s-au înmagazinat 2,2 miliarde metri cubi gaze. Estimăm că până la finalul ciclului de înmagazinare vom avea în depozite circa 2,5 miliarde metri cubi“, a mai spus preşedintele ANRE.

    De asemenea, transportatorul naţional de gaze Transgaz are dreptul să gestioneze piaţa de echilibrare şi, pentru prima dată, are drept să importe gaze.

    Producţia internă este asigurată de compniile Romgaz şi OMV Petrom.

  • Planurile Chinei pentru a deveni principala putere economică finanţează şi construieşte baraje, şosele, căi ferate, porturi şi aeroporturi, legând diverse puncte strategice

    China finanţează şi construieşte baraje, şosele, căi ferate, conducte de gaz, porturi şi aeroporturi, legând diverse puncte strategice de pe glob: de la Samoa la Rio de Janeiro, de la St. Petersburg la Jakarta, de la Mombasa la Vanuatu şi de la Arctica la Antarctica.

    Toate acestea sugerează un plan bine pus la punct, dar reflectă, de asemenea, şi o frenezie comercială de neoprit. Companiile chineze se aventurează şi încheie afaceri, interesate să găsească în lume o creştere care se dovedeşte greu de manageriat acasă. Tipic pentru o putere aflată în creştere rapidă.

    Ce ar fi fost acesta, însă, fără porturile, drumurile şi căile ferate construite de-a lungul timpului, în puncte strategice? Infrastructura a fost, cu siguranţă, un element important al puterii britanice. Marile naţiuni au devenit conştiente de importanţa infrastructurii încă de pe vremea Romei, care a construit 89.000 de kilometri de drumuri şi apeducte în Europa.

    Astăzi a venit rândul chinezilor să schimbe harta economică a lumii. ”China este o mare putere şi se află într-o relaţie de competitivitate cu marile puteri economice. De exemplu, a devansat Japonia de foarte mult timp, iar de curând şi Germania, din punctul de vedere al exporturilor“, spune Mihai Ionescu, şeful Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România.

    Infrastructura, alături de activităţile companiilor, ar transforma rapid China în cel mai mare imperiu comercial la nivel mondial. Impedimentul este, însă, dispersia acestor proiecte de infrastructură. Pentru a crea un tot unitar, este necesară o viziune de ansamblu, crearea unor legături între structurile deja existente. ”Asta presupune un set de activităţi, începând cu plasamente de capital, cu investiţii în anumite ţări cheie şi terminând cu practicile comerciale, nu întotdeauna cele mai ortodoxe vizavi de partenerii cu care au afaceri“,  adaugă Mihai Ionescu.

    În septembrie 2013, liderul chinez Xi Jinping a vizitat Astana, capitala Kazahstanului, pentru a achiziţiona o participaţie la Kashagan, unul dintre cele mai mari câmpuri petroliere, pentru suma de 5 miliarde de dolari. În acel drum, el a făcut publice detaliile unui plan numit One Belt, One Road –  versiunea pe mare şi pe uscat a celebrului Drum al Mătăsii. Beijing îşi propune o reţea feroviară de mare viteză, care va porni de la Kunming, capitala provinciei Yunnan, către Laos, iar mai departe spre Cambodgia, Malaiezia, Birmania, Singapore, Thailanda şi Vietnam. O altă reţea de drumuri, căi ferate şi conducte va începe în Xi’an, în centrul Chinei, şi va merge spre vest, ajungând până în Belgia. Beijing a iniţiat deja o rută comercială de aproape 13.000 de kilometri între oraşul Yiwu şi Madrid, capitala Spaniei. În cele din urmă, o cale ferată de mare viteză de 1.800 de kilometri va porni din Kashgar şi se va îndrepta spre sud, prin Pakistan şi prin portul saudit Gwadur.

    Un Drum al Mătăsii maritim urmează să lege sudul Mării Chinei de oceanele Pacific şi Indian. Pe 26 mai autorităţile chineze au prezentat o strategie de expansiune navală, cu o flotă care să depăşească apele teritoriale, spre marile oceane.

    Interesant este că de multe ori China nici nu trebuie să construiască toţi acei kilometri de căi ferate sau de facilităţi, pentru că infrastructura, în mare parte, există, iar elementele acesteia trebuie doar unite.

    Peste tot se va cere, însă, muncă multă, iar Beijingul trebuie să fie perceput la fel de generos atât în conceperea proiectelor cât şi în punerea acestora în practică. Dar există şi sceptici: Jonathan Fenby de la firma de cercetări Trusted Sources a sugerat, într-o notă către clienţi, că aceste proiecte ar putea fi, totuşi, prea ambiţioase. China are deja o tradiţie în a anunţa şi apoi a anula proiecte, precum cel de construcţie de căi ferate în Mexic, un proiect de 3,7 miliarde de dolari care a fost stopat pe fondul unor acuzaţii de corupţie.

    În acelaşi timp, Japonia a intrat în competiţie cu China: a lansat oferte de miliarde de dolari pentru construirea unor căi ferate de mare viteză, dar şi alte proiecte în Indonezia, Thailanda şi prin alte părţi.

    Beijingul pare, însă, să-şi cunoască limitele. Aşadar, şi-a propus finanţarea proiectelor de infrastructură cu ajutorul altei invenţii chineze, Banca Asiatică de Investiţii pentru Infrastructură, instituţie cu 57 de membri fondatori, modelată oarecum după Banca Mondială. Proiectele susţinute de bancă sunt eficiente pentru ţările în care sunt construite, dar dacă luăm în considerare influenţa Chinei în instituţie, cu siguranţă fac parte din marea schemă globală chineză.

  • ANRM: Noile redevenţe vor fi definitivate în august şi vor intra la toamnă în Parlament

    “Ministerul Finanţelor Publice gestionează această activitate. Au fost mai multe runde de discuţii cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). S-au făcut nişte evaluări şi simulări, se lucrează pe trei scenarii. În perioada imediat următoare vom finaliza aceste scenarii. Am avut discuţii şi cu reprezentanţii operatorilor. Vom mai avea o rundă de discuţii după ce finalizăm propunerea de proiect legislativ, astfel încât să reuşim acel echilibru, între atractibilitate şi un venit corespunzător la stat”, a declarat pentru MEDIAFAX preşedintele ANRM, Gheorghe Duţu.

    Noul sistem va cuprinde redevenţele, dar şi un supra-impozit pe profitul realizat de companii din activitatea de upstream (producţia de petrol şi gaze), precum şi o serie de deduceri pentru investiţiile realizate pe acest segment.

    “Sper ca maximum o lună să fie finalizat, astfel încât acest proiect legislativ să fie pus la dispoziţia Parlamentului în momentul în care începe sesiunea de toamnă. Noile redevenţe vor intra în vigoare în ianuarie. La acest proiect de lege se lucrează încă de anul trecut. Operatorii vor taxe mai mici, reprezentanţii statului vor taxe mai mari, trebuie să găsim un echilibru”, a spus şeful ANRM.

    El a precizat că societăţile care vor face explorări/exploatări la mare adâncime în largul mării, precum şi companiile cărora le vor fi concesionate perimetre epuizate vor beneficia de reduceri ale unor taxe.

    “Va trebui să facem o delimitare între zăcămintele exploate pe uscat şi cele din largul mării, dar mai ales pe zăcămintele depletate (epuizate, n.r.). Acestea din urmă sunt zăcăminte care necesită costuri mai mari raportat la cantitatea de produs petrolier extras. Aceste activităţi ar trebui stimulate prin pârghii fiscale, de exemplu prin deduceri pentru investiţii. Vorbim de reducerea unor taxe în funcţie de calitatea zăcământului. Pentru că altfel ele nu devin tentante pentru operatori. Perimetrele au potenţial, dar costurile de extracţie sunt relativ mari. În ceea ce priveşte perimetrele la mare adâncime, în largul mării, la acestea se lucrează cu tehnologie sofisticată, lucrul este foarte greu. Şi distanţele faţă de ţărm sunt mari, avem de exemplu perimetrul Neptun care se află la 170 km de ţărm”, a precizat Duţu.

    Valoarea totală a redevenţelor petroliere şi miniere încasate de stat anul trecut a fost de 1,64 miliarde lei (aproape 370 milioane euro), din care doar cele petroliere sunt la nivelul de 1,36 miliarde de lei. Cea mai mare parte din redevenţe este plătită de Romgaz şi OMV Petrom.

    De asemenea, ANRM a aplicat amenzi de 300.000 de lei în primul semestru al acestui an companiilor care exploatează resurse minerale şi au încălcat prevederile contractuale.

  • Gerea spune că ArcelorMittal Galaţi poate fi sprijinit prin finanţarea zonei de eficienţă energetică

    ”Pe cei de la ArcelorMittal putem să îi ajutăm intervenind şi sprijinindu-i cu posibilitatea finanţării în zona de eficienţă energetică, este o problematică esenţială şi pentru România. Încercăm să găsim surse de finanţare pentru fondul de eficienţă energetică care este deja înfiiinţat şi ar trebui să funcţioneze exact în această direcţie şi sperăm ca împreună cu colegii mei, contând şi pe promisiunile celor de la ANRE, să reuşim să asigurăm – să spunem – prima finanţare în acest domeniu către ArcelorMittal pentru că dânşii au nişte proiecte şi nevoi”, a afirmat Gerea.

    Ministrul Gerea a precizat că reprezentanţii combinatului de la Galaţi au în vedere realizarea unei investiţii de 32 de milioane de euro, care va duce la creşterea eficienţei energetice.

    Ministerul Energiei, IMM şi Mediului de Afaceri, Andrei Gerea, a făcut o vizită la Combinatul ArcelorMittal din Galaţi, unde a discutat cu reprezentanţii companiei despre o serie de aspecte legate de îmbunătăţirea cadrului general de activitate al societăţii sau de creşterea eficienţei energetice.

    Astfel, s-a discutat inclusiv despre posibilitatea ca ArcelorMittal Galaţi să poată furniza abur către societatea Electrocentrale, care să reia producerea apei calde care ar urma să fie distribuită populaţiei oraşului, după ce această societate a sistat procesul de producere a agentului termic, la începutul lunii aprilie, în vederea rentabilizării.

    În municipiul Galaţi sunt probleme grave în sistemul centralizat de termoficare prin care se asigură apa caldă şi căldura. Astfel, nu se mai furnizează apă caldă în sistem centralizat de la începutul lunii aprilie, când s-a sistat şi furnizarea agentului termic. Într-o primă fază, Curtea de Apel Galaţi a emis o hotărâre irevocabilă privind declararea falimentului societăţii Apaterm, care asigura furnizarea agentului termic şi apei calde în oraş.

    De la 1 aprilie, conducerea societăţii Electrocentrale, cea care produce agentul termic şi care este în insolvenţă, a decis, în vederea rentabilizării, să întrerupă până în 30 septembrie livrarea energiei termice către sistemul centralizat al oraşului. Conducerea Electrocentrale anunţa, la acea vreme, că societatea nu mai primeşte gazul necesar producţiei din cauza datoriilor pe care le are către Romgaz. Administratorul special al societăţii Electrocentrale, Sinan Mustafa, declara că societatea are de recuperat de la falimentara Apaterm SA o datorie curentă de aproximativ 64 de milioane de lei, care include factura lunii martie 2015.

    În ultimii zece ani, ArcelorMittal Galaţi a investit aproximativ 800 de milioane de euro pentru modernizări tehnologice, ale echipamentelor de producţie şi înlocuirea utilajelor uzate. Aceste investiţii au condus la eficientizarea lanţului de producţie.

    Compania face parte din cel mai mare producător de oţel din lume, ArcelorMittal, controlat de miliardarul indian Lakshmi Mittal şi prezent în peste 60 de ţări.

  • Preţul gazelor pentru populaţie creşte cu 11%

    “Creşterea aprobată a avut în vedere următoarele elemente: creşterea preţului producţiei interne curente de la 53,30 lei/MWh, la 60,00 lei/MWh, cu un impact de circa 6,5%; includerea procentului de gaze din import în perioada de iarnă, cu un impact de circa 1,5%; includerea cantităţilor de gaze ce urmează a fi extrase din depozitele de înmagazinare în perioada de iarnă, cu un impact de circa 4,5%; scăderea costului unitar de transport, cu un impact de circa -1,5%”, arată ANRE, într-un comunicat.

    Autoritatea a precizat că în acest an nu se va mai înregistra o altă creştere a preţurilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la clienţii casnici, având în vedere că nu vor fi costuri suplimentare pentru asigurarea consumului în sezonul rece, comparativ cu anii anteriori.

    Guvernul a aprobat miercuri noul calendar de liberalizare a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, potrivit căruia preţul creşte, de la 1 iulie, de la 53,3 lei/MWh la 60 lei/MWh, şi va continua să urce anual cu câte 6 lei în 2016 şi 2017, urmând să fie rediscutat în aprilie 2018, în calendar fiind estimată totuşi la acest moment o creştere similară până în 2021.

    Noul calendar de liberalizare a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei, anunţat de MEDIAFAX în urmă cu aproximativ o lună, a fost aprobat, miercuri, de Guvern, pentru perioada 1 iulie 2015-30 iunie 2021.

    “Calendarul de liberalizare este rezultatul negocierii cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, Uniunii Europene şi Băncii Mondiale, în sensul că termenul dorit de partenerii externi a fost extins de la trei ani (2015-2018) la şase ani (2015-2021), iar ritmul de creştere a preţului a fost repartizat uniform pe toată perioada de referinţă, neacceptându-se creşterea mai accentuată în prima parte a perioadei. Totodată, partea română a insistat, în cadrul negocierilor, ca alinierea preţului gazelor din producţia internă să se facă anual, şi nu trimestrial sau semestrial”, arată Guvernul.

    Potrivit noului calendar, începând cu 1 iulie 2015, preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei va fi de 60 de lei/MWh, comparativ cu 53,3 lei/MWh cât este în prezent. Calendarul prevede o majorare anuală până în 2017, respectiv de la 1 iulie 2016 preţul va fi de 66 lei/MWh, iar începând cu aprilie 2017, de 72 lei/MWh.

    Guvernul arată totodată că, având în vedere perioada de timp mare prevăzută pentru acest angajament, se are în vedere ca, la 1 aprilie 2018, să fie rediscutat preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei pentru următorul an (până la 1 aprilie 2019), fie în mod reglementat prin hotărâre de Guvern, fie în mod liber, în funcţie de cererea şi oferta pieţei. Calendarul de liberalizare estimează totuşi preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă şi după aprilie 2018.

    Astfel, pentru 1 aprilie 2018 preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei este estimat la 78 lei/MWh, pentru 1 aprilie 2019 este estimat la 84 lei/MWh, iar pentru 1 aprilie 2020, la 90 lei/MWh.

    Aceste estimări sunt valabile pentru preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei, cu observaţia că acesta va fi reevaluat în urma unei analize, derulată până la sfârşitul lunii martie 2018.

    “Pentru asigurarea predictibilităţii, prin noul calendar de liberalizare se urmăreşte o singură creştere anuală a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei (comparativ cu creşterea trimestrială prevăzută de calendarul convenit de Guvern cu Comisia Europeană în 2012), componentă a preţului final reglementat, odată cu stabilirea tarifelor, respectiv în luna aprilie a fiecarui an. De asemenea, alegerea perioadei aprilie an curent – martie an următor a avut în vedere şi ciclul de injecţie-extracţie, care se realizează în aceeaşi perioadă”, arată Executivul.

    Conform sursei citate, la redactarea calendarului de liberalizare a preţului la gaze naturale din producţia internă pentru perioada iulie 2015- iunie 2021 a fost luat în considerare faptul că se constată o scădere constantă a consumului de gaze naturale, din cauza declinului consumului industrial, precum şi datorită programelor de eficienţă energetică aplicate de către ambele categorii de consumatori, casnici şi non-casnici, precum şi faptul că s-a înregistrat o scădere a cererii de gaze naturale a producătorilor de energie electrică, pe fondul intrării pe piaţă a capacitaţilor de producţie din surse regenerabile (la nivelul lunii iunie 2015 se prevede un excedent de gaze naturale de cca 40% din producţia internă faţă de consumul prognozat (conform datelor furnizate de către SNTGN Transgaz – Dispeceratul Naţional de gaze), ceea ce va pune o presiune importantă pe preţurile cu care producătorii vor comercializa gazele naturale în perioada de vară).

    În ceea ce priveşte importul de gaze naturale, cererea a evoluat în termeni descrescători, conform scăderii consumului în general, de la un procent de 15% în anul 2013 la aproximativ 7% în anul 2014, cu o perspectivă de menţinere a acestui procent sau chiar de scădere, pe termen mediu.

    Reevaluarea preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei, începând cu anul 2018, este necesară, arată Guvernul, întrucât impunerea, de pe acum, printr-o hotărâre de Guvern, a unui preţ de referinţă fix după anul 2017 ar fi de natură să genereze distorsiuni pe piaţa liberă, cu impact negativ asupra tuturor relaţiilor comerciale. Referinţa respectivă ar putea fi în dezacord semnificativ faţă de referinţele înregistrate la nivel internaţional şi/sau evoluţia pieţei româneşti, în situaţia creşterii producţiei interne sau a surselor de aprovizionare, corelativ cu o scădere a consumului.

    România s-a angajat faţă de Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional să elimine preţurile reglementate în sectorul gazelor şi energie electrică.

    Piaţa de gaze a fost liberalizată pentru companii în 1 ianuarie 2014, astfel că în prezent doar populaţia mai primeşte gaze la preţuri reglementate.

    În negocierile de la începutul anului, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană au cerut Guvernului să crească preţul gazelor pentru populaţie şi centrale de energie termică (CET) de la 53,3 lei la 62 lei MWh, de la 1 aprilie. Guvernul a avansat preţul de 58 lei, neacceptat de FMI şi CE.

    Refuzul de a creşte preţul la gaze a fost unul dintre motivele pentru care nu a fost încheiată o nouă scrisoare de intenţie la acordul cu FMI.

    Conform calendarului convenit de Guvern în 2011 cu FMI şi CE, preţul gazelor pentru consumatorii casnici ar fi trebuit să crească de la 53,3 lei MW/h în iulie 2014, la 54,6 lei în octombrie 2014, la 56,1 lei în ianuarie 2015, la 58,9 lei în aprilie 2015 şi la 62 lei în iulie 2015.

    Creşterea preţului a fost însă amânată de Guvern, pentru prelungirea calendarului de eliminare a preţurilor reglementate cu trei ani, până la 30 iunie 2021.

  • Romgaz şi E.ON au încheiat un contract de 11 milioane de lei pentru înmagazinarea gazelor

    “Obiectul contractului 8404/2015 îl constituie prestarea serviciilor de înmagazinare subterană a gazelor naturale rămase în stoc la sfârşitul ciclului complet de înmagazinare 2014/2015 pentru asigurarea serviciului public obligatoriu”, se arată într-un comunicat transmis de Romgaz Bursei de Valori Bucureşti (BVB).

    Romgaz, prin Sucursala de Înmagazinare Subterană a Gazelor Naturale Ploieşti, operează şase depozite de înmagazinare gaze cu o capacitate totală de 2,77 miliarde metri cubi, la Bilciureşti, Urziceni, Bălăceanca, Sărmăşel, Gherceşti şi Cetatea de Baltă.

    Grupul german E.ON este prezent în România din anul 2005. În prezent, E.ON România asigură electricitate şi gaze pentru peste 3 milioane de consumatori din 20 de judeţe. E.ON este primul furnizor integrat, dar şi primul distribuitor integrat de gaze naturale şi electricitate. Compania asigură electricitate în peste 2.540 de localităţi şi gaze naturale în mai mult de 1.000 de localităţi.