BusinessMagazin

Tag: drept

  • Românul care se luptă cu giganţii McDonald’s şi KFC

    Ştefan Mandachi a ales să folosească pregătirea de avocat pentru a dezvolta un lanţ de restaurante în regim de franciză. După aproximativ patru ani, Spartan a ajuns la 27 de unităţi, cu venituri totale de peste 11 milioane de euro, iar planurile avocatului-antreprenor vizează depăşirea graniţelor ţării.

    L-am întâlnit pe Ştefan Mandachi la un popas pe care l-a făcut într-o călătorie între două din francizele restaurantelor Spartan – care au ajuns în prezent la un număr de 27 de unităţi –, 11 deţinute de societatea francizoare a lui Mandachi, Strong MND Corporation, iar alte 16 de către cinci alţi francizori. La 30 de ani, Mandachi este unul dintre antreprenorii care consideră că trebuie să vadă cu propriii ochi cum decurg lucrurile în afacerile sale, indiferent că este vorba despre îndeplinirea anumitor standarde din restaurante sau a modului de lucru al angajaţilor şi colaboratorilor, motiv pentru care mare parte din timp şi-o petrece călătorind în toată ţara, deşi biroul central al afacerii este în Suceava.

    Ghidându-se după aceste principii, a construit o afacere care a ajuns la rulaje de 3,5 milioane de euro anul trecut, 200 de angajaţi proprii; previziunile pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro. Adunând însă cifra de afaceri proprie cu cifrele de afaceri ale francizaţilor, apreciază că la finalul lui 2016 valoarea cumulată a acestora va depăşi 11 milioane de euro.

    Încă de la primele întrebări, Ştefan Mandachi insistă asupra definirii conceptului restaurantelor Spartan. „Nu este o tavernă grecească, pentru că nu întruneşte elementele unei taverne. La fel cum Spartan nu are mai nimic în comun cu shaorma sau kebabul“, explică el. Conceptul restaurantelor Spartan este, potrivit lui, unul atipic, al unor produse gândite în colaborare cu tehnologii şi care îmbină unele elemente specifice bucătăriei greceşti, dar adaugă şi influenţe, spre exemplu din zona Milişăuţi-Suceava, prin sosurile cu legume folosite în baza unor reţete proprii. „Spartan este un concept care are la bază ingrediente fresh, din zona mediteraneană, are o carne cu o structură specifică gyrosului grecesc, însă elementele originale şi inedite care au fost adăugate, fac acest concept propriu şi nou. De aceea, clienţii trebuie să înţeleagă că la noi nu vor găsi ceva identic cu ceea ce au mâncat în Grecia sau în alte ţări“, descrie Ştefan Mandachi conceptul la care lucrează de mai bine de patru ani.

    Ştefan Mandachi a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi în 2009. De altfel, chiar dacă este concentrat pe dezvoltarea propriei afaceri, nu a renunţat la Drept nici acum şi este avocat definitiv în cadrul Baroului Suceava. „Desigur, timpul nu îmi permite să mai profesez decât în contextul comercial, în cadrul companiei, în principal în sfera Dreptului Muncii, ca ramură de drept prezentă mai mult în viaţa unei societăţi comerciale“, explică el.

    Totodată, contractele de franchising sunt configurate şi avizate chiar de Ştefan Mandachi. „Cred că oricărui antreprenor îi sunt imperios necesare studii minime de drept“, descrie el o nevoie pe care a observat-o din propria experienţă.
    Încă din perioada studiilor la Drept, Ştefan Mandachi a fost pasionat de filme şi antreprenoriat. „Pasiunea pentru arta cinematografică, cu care rezonez şi acum, m-a ajutat în zona producţiei spoturilor publicitare pentru restaurante şi a configurării semnalisticii şi proiectelor ce ţin de arte vizuale“, explică el. În ce priveşte antreprenoriatul, a studiat în timpul facultăţii, pe cont propriu, literatură financiară şi de afaceri. „În acea perioadă am fost implicat în proiecte imobiliare, în afaceri de tip networking, în producţie de decoraţiuni din piatră, domenii online şi alte câteva afaceri mai mărunte. Aceste activităţi mi-au generat venituri pentru a investi ulterior în primele restaurante“, descrie el primele sale experienţe de afaceri. 

    Un pas important în dezvoltarea afacerii a fost perioada de câteva săptămâni pe care a petrecut-o în SUA, în 2011. Atunci a început să se contureze pentru el ideea de a avea propriul lanţ de restaurante. Mandachi a urmărit cu interes politici de marketing şi mai ales, procedurile şi sistemele marilor lanţuri de restaurante; s-a uitat apoi spre piaţa francizelor americane, pe care le consideră cele mai stabile şi mai performante pe plan mondial. A fost interesat de cum au evoluat unele branduri din SUA şi pe alte pieţe, de pildă Emiratele Arabe Unite, Asia, ţările scandinave. „Lecţia de bază pe care am învăţat-o este că trebuie să existe o congruenţă şi o îmbinare foarte bună între marketing, vânzări şi managementul personalului. Cred că americanii au succes şi datorită faptului că acordă o importanţă esenţială propriilor angajaţi. Aceştia sunt trataţi corect şi sunt consideraţi pilon de bază în companie, atmosfera din timpul serviciului fiind relaxantă şi prietenoasă“, descrie Mandachi principalele lecţii de business american.

     

  • Adrian Ghenie a doborât un nou record: un tablou al artistului român s-a vândut cu 9 milioane de dolari

    Tabloul ‘Nickelodeon’, pictat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra, de casa de licitaţii Christie’s, fiind vorba de un record absolut pentru pictorul român, potrivit Business Review.

    Tabloul vândut pentru suma de 9 milioane de dolari a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

    Preţul estimativ al casei de licitaţii pentru tabloul ‘Nickelodeon’, care a fost pictat în 2008, era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline.

    Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român. Tabloul este pictat pe două plăci de 2.38x 4.14 metri, iar numele său reprezintă o sală de cinema mică dintr-un cartier, dar şi un post de televiziune american pentru copii. Titlul face trimitere spre influenţa televiziunii asupra tinerei generaţii fiind şi o trimitere spre elementele iconice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică, după cum a mărturisit însuşi pictorul.

    În cadrul licitaţiei a mai fost vândut un tablou al lui Ghenie numit ‘The surgeon and his soul/ Chirurgul şi sufletul său’ al cărui preţ a fost estimat iniţial între 150.000 şi 200.000 de lire sterline, dar a ajuns la suma de 341.000 de lire.

    La începutul anului, pictorul Adrian Ghenie a doborât un nou record (ce-i drept, deţinut tot de el) săptămâna trecută, când lucrarea sa „The sunflowers in 1937“ s-a vândut pentru aproape 4 milioane de euro în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s.

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Adrian Ghenie a doborât un nou record: un tablou al artistului român s-a vândut cu 9 milioane de dolari

    Tabloul ‘Nickelodeon’, pictat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra, de casa de licitaţii Christie’s, fiind vorba de un record absolut pentru pictorul român, potrivit Business Review.

    Tabloul vândut pentru suma de 9 milioane de dolari a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

    Preţul estimativ al casei de licitaţii pentru tabloul ‘Nickelodeon’, care a fost pictat în 2008, era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline.

    Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român. Tabloul este pictat pe două plăci de 2.38x 4.14 metri, iar numele său reprezintă o sală de cinema mică dintr-un cartier, dar şi un post de televiziune american pentru copii. Titlul face trimitere spre influenţa televiziunii asupra tinerei generaţii fiind şi o trimitere spre elementele iconice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică, după cum a mărturisit însuşi pictorul.

    În cadrul licitaţiei a mai fost vândut un tablou al lui Ghenie numit ‘The surgeon and his soul/ Chirurgul şi sufletul său’ al cărui preţ a fost estimat iniţial între 150.000 şi 200.000 de lire sterline, dar a ajuns la suma de 341.000 de lire.

    La începutul anului, pictorul Adrian Ghenie a doborât un nou record (ce-i drept, deţinut tot de el) săptămâna trecută, când lucrarea sa „The sunflowers in 1937“ s-a vândut pentru aproape 4 milioane de euro în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s.

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Românul care se luptă cu giganţii McDonald’s şi KFC

    Ştefan Mandachi a ales să folosească pregătirea de avocat pentru a dezvolta un lanţ de restaurante în regim de franciză. După aproximativ patru ani, Spartan a ajuns la 27 de unităţi, cu venituri totale de peste 11 milioane de euro, iar planurile avocatului-antreprenor vizează depăşirea graniţelor ţării.

    L-am întâlnit pe Ştefan Mandachi la un popas pe care l-a făcut într-o călătorie între două din francizele restaurantelor Spartan – care au ajuns în prezent la un număr de 27 de unităţi –, 11 deţinute de societatea francizoare a lui Mandachi, Strong MND Corporation, iar alte 16 de către cinci alţi francizori. La 30 de ani, Mandachi este unul dintre antreprenorii care consideră că trebuie să vadă cu propriii ochi cum decurg lucrurile în afacerile sale, indiferent că este vorba despre îndeplinirea anumitor standarde din restaurante sau a modului de lucru al angajaţilor şi colaboratorilor, motiv pentru care mare parte din timp şi-o petrece călătorind în toată ţara, deşi biroul central al afacerii este în Suceava.

    Ghidându-se după aceste principii, a construit o afacere care a ajuns la rulaje de 3,5 milioane de euro anul trecut, 200 de angajaţi proprii; previziunile pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro. Adunând însă cifra de afaceri proprie cu cifrele de afaceri ale francizaţilor, apreciază că la finalul lui 2016 valoarea cumulată a acestora va depăşi 11 milioane de euro.

    Încă de la primele întrebări, Ştefan Mandachi insistă asupra definirii conceptului restaurantelor Spartan. „Nu este o tavernă grecească, pentru că nu întruneşte elementele unei taverne. La fel cum Spartan nu are mai nimic în comun cu shaorma sau kebabul“, explică el. Conceptul restaurantelor Spartan este, potrivit lui, unul atipic, al unor produse gândite în colaborare cu tehnologii şi care îmbină unele elemente specifice bucătăriei greceşti, dar adaugă şi influenţe, spre exemplu din zona Milişăuţi-Suceava, prin sosurile cu legume folosite în baza unor reţete proprii. „Spartan este un concept care are la bază ingrediente fresh, din zona mediteraneană, are o carne cu o structură specifică gyrosului grecesc, însă elementele originale şi inedite care au fost adăugate, fac acest concept propriu şi nou. De aceea, clienţii trebuie să înţeleagă că la noi nu vor găsi ceva identic cu ceea ce au mâncat în Grecia sau în alte ţări“, descrie Ştefan Mandachi conceptul la care lucrează de mai bine de patru ani.

    Ştefan Mandachi a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi în 2009. De altfel, chiar dacă este concentrat pe dezvoltarea propriei afaceri, nu a renunţat la Drept nici acum şi este avocat definitiv în cadrul Baroului Suceava. „Desigur, timpul nu îmi permite să mai profesez decât în contextul comercial, în cadrul companiei, în principal în sfera Dreptului Muncii, ca ramură de drept prezentă mai mult în viaţa unei societăţi comerciale“, explică el.

    Totodată, contractele de franchising sunt configurate şi avizate chiar de Ştefan Mandachi. „Cred că oricărui antreprenor îi sunt imperios necesare studii minime de drept“, descrie el o nevoie pe care a observat-o din propria experienţă.
    Încă din perioada studiilor la Drept, Ştefan Mandachi a fost pasionat de filme şi antreprenoriat. „Pasiunea pentru arta cinematografică, cu care rezonez şi acum, m-a ajutat în zona producţiei spoturilor publicitare pentru restaurante şi a configurării semnalisticii şi proiectelor ce ţin de arte vizuale“, explică el. În ce priveşte antreprenoriatul, a studiat în timpul facultăţii, pe cont propriu, literatură financiară şi de afaceri. „În acea perioadă am fost implicat în proiecte imobiliare, în afaceri de tip networking, în producţie de decoraţiuni din piatră, domenii online şi alte câteva afaceri mai mărunte. Aceste activităţi mi-au generat venituri pentru a investi ulterior în primele restaurante“, descrie el primele sale experienţe de afaceri. 

    Un pas important în dezvoltarea afacerii a fost perioada de câteva săptămâni pe care a petrecut-o în SUA, în 2011. Atunci a început să se contureze pentru el ideea de a avea propriul lanţ de restaurante. Mandachi a urmărit cu interes politici de marketing şi mai ales, procedurile şi sistemele marilor lanţuri de restaurante; s-a uitat apoi spre piaţa francizelor americane, pe care le consideră cele mai stabile şi mai performante pe plan mondial. A fost interesat de cum au evoluat unele branduri din SUA şi pe alte pieţe, de pildă Emiratele Arabe Unite, Asia, ţările scandinave. „Lecţia de bază pe care am învăţat-o este că trebuie să existe o congruenţă şi o îmbinare foarte bună între marketing, vânzări şi managementul personalului. Cred că americanii au succes şi datorită faptului că acordă o importanţă esenţială propriilor angajaţi. Aceştia sunt trataţi corect şi sunt consideraţi pilon de bază în companie, atmosfera din timpul serviciului fiind relaxantă şi prietenoasă“, descrie Mandachi principalele lecţii de business american.

     

  • Povestea româncei care a fost prima femeie avocat din Europa şi prima femeie care şi-a luat doctoratul în Drept

    S-a născut pe 27 aprilie 1867, în Bucureşti. În 1884 s-a înscris la Facultatea de drept a Universităţii din Paris. Decanul de atunci, Edmond De Santerre, avea să declare: “Ne-am temut să îi acordăm domnişoarei Bilcescu avizul pentru cererea sa, temându-ne că vom fi nevoiţi să facem poliţie prin amfiteatre”.

    Mai mult: după ce a fost admisă, portarului facultăţii nu i se dădea dreptul să îi permită accesul în instituţie. Aşa că românca a fost nevoită să se plângă conducerii facultăţii, aducând ca argument faptul că pe frontispiciul clădirii stă înscris “libertate, egalitate, fraternitate”. Şi astfel se face că, la încheierea primului an de studii, Edmond De Santerre s-a adresat tuturor studenţilor, menţionând “înverşunarea pentru care merită toate laudele şi conduita exemplară” a Sarmizei, mulţumind tuturor băieţilor pentru faptul că “au primit-o ca pe o soră”.

    O declaraţie primită cu aplauze de către toţi cei prezenţi. În 1887 şi-a luat licenţa în Drept, iar în anul 1890 doctoratul în Drept (cu doi ani mai devreme decât Jeanne Chauvin, prima femei din Franţa care a reuşit acest lucru). În 1891 a fost admisă în Baroul Ilfov, dar, cu toate acestea, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura.

  • Povestea româncei care a fost prima femeie avocat din Europa şi prima femeie care şi-a luat doctoratul în Drept

    S-a născut pe 27 aprilie 1867, în Bucureşti. În 1884 s-a înscris la Facultatea de drept a Universităţii din Paris. Decanul de atunci, Edmond De Santerre, avea să declare: “Ne-am temut să îi acordăm domnişoarei Bilcescu avizul pentru cererea sa, temându-ne că vom fi nevoiţi să facem poliţie prin amfiteatre”.

    Mai mult: după ce a fost admisă, portarului facultăţii nu i se dădea dreptul să îi permită accesul în instituţie. Aşa că românca a fost nevoită să se plângă conducerii facultăţii, aducând ca argument faptul că pe frontispiciul clădirii stă înscris “libertate, egalitate, fraternitate”. Şi astfel se face că, la încheierea primului an de studii, Edmond De Santerre s-a adresat tuturor studenţilor, menţionând “înverşunarea pentru care merită toate laudele şi conduita exemplară” a Sarmizei, mulţumind tuturor băieţilor pentru faptul că “au primit-o ca pe o soră”.

    O declaraţie primită cu aplauze de către toţi cei prezenţi. În 1887 şi-a luat licenţa în Drept, iar în anul 1890 doctoratul în Drept (cu doi ani mai devreme decât Jeanne Chauvin, prima femei din Franţa care a reuşit acest lucru). În 1891 a fost admisă în Baroul Ilfov, dar, cu toate acestea, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura.

  • Povestea omului cunoscut în lumea afacerilor drept “Darth Vader”

    Dr. John C. Malone este preşedintele consiliului director al gigantului mass-media Liberty Media Corporation, Liberty Interactive Corporation (care deţine acţiuni în diferite companii de comerţ video şi digital), Liberty Broadband Corporation şi în grupul de telecomunicaţii şi servicii TV Liberty Global. Deţine totodată 49% din postul de televiziune Starz şi 29% din Discovery Communications. Malone ocupă locul 184 pe lista miliardarilor lumii, cu o avere estimată la şapte miliarde de dolari.

    John C. Malone s-a născut la data de 7 martie 1941 în Milford, Connecticut. În 1959 a absolvit şcoala Hopkins din New Haven, Connecticut, iar în 1963 universitatea Yale, cu specializarea inginerie şi economie. Şi-a consolidat pregătirea teoretică printr-un program masteral în inginerie electrică la Universitatea John Hopkins, şi prin studii doctorale în cercetări operaţionale la John Hopkins, program pe care l-a absolvit în 1967.

    Malone şi-a început cariera în 1963, în strategie economică, cercetare şi dezvoltare în cadrul laboratoarelor Bell Telephone ale grupului de telecomunicaţii american AT&T. Cinci ani mai târziu, s-a alăturat McKinsey & Company; peste doi ani, devenea vicepreşedinte al grupului General Instrument Corporation. Timp de 24 de ani (1973-1996) a fost peşedinte şi CEO al Tele-Communications (TCI); la 29 de ani, devenea CEO al companiei, atunci împovărată de datorii, iar între 1996 şi 1999, când TCI a fuzionat cu AT&T, a fost preşedinte şi CEO al TCI. În 1998 a vândut compania pentru 48 de miliarde de dolari. În cei 25 de ani în care s-a aflat la conducerea TCI, a construit frenetic un monopol în pieţele media şi cablu.

    Potrivit cărţii „Cable Boy: John Malone and the Rise of the Cable Business“, scrisă de editorul The Wall Street Journal Mark Robichaux, Malone este „un erou complicat, concentrat şi perseverent, care şi-a construit imperiul prin inteligenţă, înţelegeri financiare complicate care au ocolit regulile băncilor şi taxele şi au îmbogăţit mare parte din acţionari“.

    În 2005, Malone deţinea 32% din compania media News Corporations şi chiar dacă doar jumătate din aceste acţiuni îi ofereau dreptul de vot, Rupert Murdoch era constant îngrijorat că ar putea pierde controlul companiei sale în favoarea lui Malone.

    Deţine şi suprafeţe vaste de pământ, pe care se află şi Silver Spur Ranches, o companie de ferme de vite răspândite în Wyoming, New Mexico şi Colorado. Din 1 februarie 2011, a devenit cel mai mare proprietar de teren din Statele Unite ale Americii, cu 8.500 de kilometri pătraţi de teren deţinuţi.

    Malone este recunoscut şi pentru faptul că evită lumina reflectoarelor şi stilul de viaţă luxos: un exemplu este faptul că îşi duce familia în vacanţe într-o rulotă. În mediul de afaceri şi-a dobândit porecla de „Darth Vader“, oferită de Al Gore în perioada în care era şeful TCI şi încerca să înfrângă regulile de must-carry care protejau broadcasterii; bătălie pe care, în cele din urmă, industria de cablu a pierdut-o în 1997 la Curtea Supremă.

    În mai 2015, Malone a arătat încă o dată de ce este cel mai puternic om de afaceri din piaţa de cablu, după ce Charter Communications a anunţat că va prelua Time Warner Cable şi Bright House Networks într-o tranzacţie estimată la 71 de miliarde de dolari. Dacă aceasta va fi finalizată, noua entitate va fi a doua cea mai mare companie de cablu din SUA. Malone deţine deja procente importante de acţiuni în Discovery Communications, Lions Gate Entertainment şi canalul de TV Starz.

  • Trump spune că, în cazul alegerii sale, SUA ar recunoaşte Ierusalimul drept capitala Israelului

    În cadrul discuţiilor purtate duminică cu premierul Benjamin Netanyahu, candidatul republican Donald Trump i-a spus şefului de guvern de la Tel Aviv că, în cazul în care va fi ales preşedinte, Statele Unite ar recunoaşte Ierusalimul drept capitala nedivizată a Israelului, scrie Reuters online.

    Potrivit oficialilor de campanie ai candidatului republican, Trump ar fi declarat că, în cazul alegerii sale în funcţia de preşedinte, Statele Unite ar “recunoaşte Ierusalimul drept capitală nedivizată a statului Israel”.

    Cu toate că Israelul consideră Ierusalimul drept capitala sa, puţine ţări recunosc acest lucru, iar cele mai multe, inclusiv Statele Unite, îşi au ambasadele la Tel Aviv.

    Pe de altă parte, palestinienii intenţionează să stabilească la Ierusalimul de Est capitala statului pe care doresc să-l înfiinţeze, în Cisiordania şi Fâşia Gaza.

    În cursul întâlnirii cu premierul Netanyahu, care a durat mai bine de o oră, Donald Trump a fost de acord cu acesta că se va putea ajunge la pace în Orientul Mijlociu doar dacă “palestinienii renunţă la ură şi violenţă şi acceptă Israelul drept un stat evreiesc”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vremea convergenţelor: un anunţ făcut şi încă unul aşteptat

    Persoanele aflate în Amsterdam la jumătatea lui septembrie au avut parte de o vreme atipică, cu temperaturi de peste 30 de grade – temă care s-a regăsit în discuţiile tuturor, inclusiv în cele ale vizitatorilor sosiţi în această perioadă pentru International Broadcasting Convention, cât şi celor sosiţi la evenimentul Liberty Global Tech Summit 2016. Primul eveniment este dedicat specialiştilor din piaţa de televiziune şi comunicaţii, iar al doilea angajaţilor Liberty Global, partenerilor companiei şi, anul acesta, şi jurnaliştilor europeni. Tema principală regăsită în discuţiile acestor vizitatori s-a legat însă de anunţul pe care aveau să îl facă executivii din cadrul grupului Liberty Global, în frunte cu Mike Fries, americanul aflat la conducerea grupului, în cadrul celor două evenimente.

    Mike Fries şi-a făcut apariţia ca un veritabil „rock star“, după cum l-au descris şi cei care i-au anunţat intrarea pe scena futuristă, decorată cu triunghiuri 3D magenta convergente, din Ziggo Dome, o arenă acoperită, de 17.000 de locuri, din Amsterdam. De altfel, acesta este cel mai mare spaţiu acoperit dedicat concertelor din Olanda şi, de obicei, pe această scenă urcă artişti.  Acelaşi nume – Ziggo – poartă şi furnizorul olandez de cablu, internet şi servicii de telefonie parte a grupului Liberty Global.

    Rock star-ul Liberty Global se află la conducerea companiei înfiinţate de John Malone în 2005 de aproximativ un deceniu, perioadă în care şi-a dobândit titulatura prin concentrarea pe fuziuni şi achiziţii, dar şi prin charismă – trăsătură a familiei cu origini hollywoodiene din care se trage, pe care a transmis-o dominând în câteva secunde sala cu câteva sute de invitaţi aflaţi în audienţa Tech Summit. „Ne-am reinventat de multe ori în ultimii 50 de ani, iar 90% din veniturile pe care le avem vin din servicii pe care nu le aveam în urmă cu un deceniu. Multe s-au schimbat, ne-am triplat veniturile, baza de clienţi, suntem pe pieţe multiple, scala afacerii noastre este masivă, inovaţiile care s-au întâmplat sunt incredibile“, sintetizează Mike Fries, CEO al Liberty Global, în discursul adresat angajaţilor. Liberty Global există în forma actuală din 2005, după fuziunea dintre Liberty Media International şi UnitedGlobalCom.

    În prezent, grupul este liderul mondial al comunicaţiilor prin cablu, are operaţiuni în peste 30 de ţări ĩn Europa, America Latinã şi Caraibe şi venituri totale de peste 18 miliarde de dolari. În Europa, grupul este prezent pe 12 pieţe, prin companii precum Virgin Media, Ziggo, Unitymedia, Telenet şi UPC. Care sunt priorităţile grupului pentru următorii zece ani? În discursul adresat angajaţilor săi, Mike Fries vorbeşte mai întâi despre importanţa conectivităţii, în toate dimensiunile acesteia, atât prin prisma investiţiilor în reţele, cât şi prin noi achiziţii. „Conectivitatea este esenţială – trebuie să ne axăm pe aceasta, iar restul va veni. Continuăm să investim în fundamentul businessului nostru, reprezentat de reţele, ne întoarcem astfel la începuturile afacerii noastre, când tot ce trebuia să facem era să construim reţele şi să oferim cablu, dar investim totodată în servicii de internet pe bandă largă şi în extinderea în zona de mobile, astfel că suntem interesaţi de achiziţionarea de operatori mobili.“

    Fries atinge tangenţial subiectul fierbinte al achiziţiilor de operatori mobili, intens discutat în presa internaţională fără să spună dacă există planuri concrete în acest sens în următoarea perioadă. Compania a făcut însă tot mai mulţi paşi în această direcţie. Spre exemplu, anul acesta grupul a încheiat un joint venture care vizează piaţa olandeză, între operatorul de cablu şi operaţiunile Vodafone, furnizorul numărul doi de servicii mobile de pe piaţa din ţara lalelelor. Potrivit presei internaţionale, joint venture-ul a creat o companie de 19 miliarde de dolari şi a devenit astfel un competitor periculos pentru KPN, liderul de pe ambele pieţe. În cursul acestui an, Mike Fries le-a declarat jurnaliştilor de la Financial Times că Europa evoluează într-o piaţă „quad play“, referindu-se la abilitatea companiilor de a oferi un pachet de servicii care să includă televiziune, internet, servicii de telefonie fix-mobil. El a declarat anterior că mobilitatea devine un factor fundamental de creştere pentru companie, alături de businessurile de bază ale acesteia, adică furnizarea de cablu TV şi internet. Reprezentanţii Vodafone au declarat în acest context pentru FT că această colaborare nu a fost creată cu intenţia de a croi un model pentru alte pieţe, dar că nu exclud astfel de discuţii în continuare cu Liberty sau cu oricare alt operator. În afară de discuţiile cu Vodafone, anterior compania a achiziţionat un operator de servicii mobile din Belgia, într-o tranzacţie de 1,3 miliarde de dolari şi a intrat prin diverse forme de colaborare şi în ţări precum Elveţia, Austria, Irlanda, Ungaria, Belgia, Regatul Unit. Nu e de mirare că jurnaliştii prezenţi la eveniment se aşteptau la un anunţ în acest sens. „Se observă clar că zona de mobil este importantă pentru noi: avem 12 milioane de abonaţi pe acest segment, acum şase ani aveam aproape zero.“ Totuşi, Fries nu a menţionat nimic concret cu prilejul evenimentelor din Amsterdam, iar „convergenţa“ anunţată oficial de această dată este una axată pe conţinut şi entertainment, în ton cu sala în care şi-a ţinut discursul. „Trăim vremuri în care trebuie să ne axăm pe convergenţă, nu pe divergenţă. Încercăm să fim deştepţi în ce priveşte conţinutul şi să ne transformăm într-un one stop shop. Netflix investeşte 6 miliarde de dolari anual în conţinut şi vrem ca acesta să fie la dispoziţia clienţilor noştri“, descrie Fries motivele pentru care compania a anunţat că grupul american a semnat un parteneriat global cu platforma online de conţinut video la cerere Netflix. Accesul la biblioteca video a Netflix va fi integrat astfel în platforma de televiziune digitală a companiei de cablu în peste 30 de ţări, inclusiv în România. Colaborarea a fost iniţiată printr-un parteneriat dintre Netflix şi compania de cablu Virgin Media din Marea Britanie în 2013, va continua anul acesta în Olanda, iar pe parcursul lui 2017 va ajunge şi pe celelalte pieţe pe care grupul este prezent. Acest lucru va fi posibil prin platformele de televiziune digitală ale Liberty Global, cum ar fi Horizon, care aduc împreună conţinut TV, la cerere şi online, „disponibilă oriunde şi oricând, pe toate dispozitivele“, după cum descriu reprezentanţii companiei serviciul. Acordul cu Netflix se adaugă investiţiilor majore ale Liberty Global în conţinut: achiziţii, parteneriate şi programe originale, toate acestea pe lângă cele 2,5 miliarde de dolari destinate anual conţinutului pentru platformele TV, potrivit informaţiilor comunicate de reprezentanţii companiei. Colaborarea dintre Netflix şi Liberty Global presupune un parteneriat tip „shared revenues“. Astfel, dacă un abonat al Liberty Global (UPC România) alege să se aboneze la Netflix prin intermediul platformei Horizon, Liberty Global va primi un procent din banii plătiţi de utilizator către Netflix. Totodată, Netflix va avea acces prin intermediul Liberty Global la o audienţă mai mare. Anunţul vine în contextul în care pe piaţa locală UPC România se pregăteşte să lanseze la nivel naţional serviciile avansate de televiziune digitală Horizon, care le oferă clienţilor acces la noi funcţii care transformă practic orice televizor într‑unul inteligent.

  • O fetiţă de 8 ani a găsit cheia succesului: câştigă peste 100.000 de euro pe săptămână

    Faptul că Youtube este o sursă aparent inepuizabilă de bani nu mai reprezintă o surpriză pentru nimeni, însă cei care stau în spatele imaginilor au poveşti de-a dreptul fascinante.

    CharlisCraftyKitchen este un canal de Youtube prin care o fetiţă de 8, pe nume Charli, ani prezintă reţete culinare. Conform estimărilor realizate de compania Outrigger, canalul generează venituri de 127.000 de dolari pe săptămână şi este vizitat de aproape 30 de milioane de oameni lunar.

    Charli a început să filmeze clipuri în 2012, când avea doar 6 ani. Sora ei Ashlee, de 5 ani, are rolul de a testa produsele. Cele două fetiţe au realizat tutoriale pentru o sumedenie de produse, de la biscuiţi Oreo până la diverse feluri de îngheţată.

    Succesul canalului CharlisCraftyKitchen este de apreciat mai ales atunci când este comparat cu cele deţinute de bucătari celebri precum Jamie Oliver. Canalul acestuia a avut, în luna martie, “doar” 7 milioane de vizitatori.