BusinessMagazin

Tag: Cluj-Napoca

  • Un copil forţat să devină soldat pentru a trăi. Este, pe scurt, povestea unui tânăr african stabilit la Cluj

    Un copil inocent, forţat să devină soldat pentru a trăi. Este, pe scurt, povestea unui tânăr african stabilit la Cluj-Napoca. Este greu de imaginat prin ce a trecut până a reuşit să fugă din calea războiului, iar educaţia a fost cea care l-a salvat de ororile trecutului. Acum vrea să îi ajute şi pe copiii rămaşi în satul său natal, iar primul pas este să construiască o şcoală.

    Charles are 34 de ani şi este unul dintre cei mai puternici oameni pe care ai putea să îi întâlneşti. Îl priveşti şi înţelegi că viaţa nu a fost blândă cu el. Ochii lui ascund o tristeţe aparte, dar şi o forţă nebănuită. Vine din Liberia, locul care i-a marcat primii ani din viaţă. A fost un copil fericit până la 8 ani, când războiul a ucis orice vis frumos. La 15 ani, un adolescent inocent a devenit un soldat forţat să ucidă.

    ”În 1996, eram la şcoală când am fost capturaţi. Am fost capturat de un grup de rebeli şi trei săptămâni mai târziu ne-a capturat un alt grup. Aveai de ales între a deveni soldat sau a fi omorât. Şi atunci tot ce încerci să faci este să trăieşti. Nu îţi pasă de bani, mâncare sau altceva”, povesteşte Charles Wratto.

    Tânărul a cunoscut îndeaproape ororile războiului. Ştie ce înseamnă foamea, durerea, dar şi suflarea rece a morţii: ”Prietenul meu cel mai bun, cu care mă jucam mereu, cu care am crescut în aceeaşi comunitate, a fost capturat de un alt grup. Generalul acestuia a spus: „Îl cunoşti?”. Şi am spus că da, îl cunosc. A trebuit să îi dau foc prietenului meu. Apoi, ca şi cum nu ar fi fost suficient, generalul a vrut să dovedesc loialitatea mea faţă de grup. Totul este să dovedeşti grupului că eşti loial”, rememorează Charles.

    După mulţi ani, a reuşit să fugă din calea războiului şi a ajuns în Mali, unde a început libertatea. Acum este doctorand în Cluj-Napoca. Totuşi, după 13 ani de exil, s-a întors în Africa, în anul 2014. Copiii din satul lui natal trebuie să meargă 3 zile pe jos pentru a ajunge la şcoală. Tânărul ştie că doar educaţia poate face ca alţi copii să nu treacă prin ce a trecut el, aşa că şi-a luat angajamentul de a construi o unitate de învăţământ, primul pas spre schimbare. ”Trebuie să ne ocupăm de două generaţii. Prima este generaţia mea, care nu a avut niciodată oportunitatea de a merge la şcoală, din cauza războiului. A doua generaţie este cea născută după război. Ei trebuie să aibă parte de educaţie formală precum matematică sau chimie. De asemenea, am vrea să avem un birou pentru studenţii români sau europeni, care sunt interesaţi de animale sau managementul conflictelor”, spune bărbatul.

    Cititi mai multe pe www.citynews.ro

  • “Scoateţi-mă, naibii, din România!”. Impresiile unor turişti americani după o vizită în Cluj-Napoca

    Un cuplu de turişti americani a desfiinţat România pe internet, după o scurtă vizită în Cluj-Napoca. Cei doi au fost profund dezamăgiţi de călătoria cu trenul de la Deva spre capitala Transilvaniei, de oamenii din jur care “put”, dar şi de condiţiile de cazare.

    Cei doi turişti realizează jurnale video de călătorie pe Youtube, sub numele de utilizator The Budget Savvy Travelers. Harry Lesner şi soţia lui, Audrey, au pornit în urmă cu doi ani într-o călătorie în jurul lumii, relatează ziarul Ziua de Cluj.

    Jurnalul postat de ei după o zi petrecută în ţara noastră poarte numele „Lung, cald şi împuţit. Ghid de călătorie în Cluj-Napoca, România, Transilvania”, iar în cele 10 minute de videoclip, cei doi desfiinţează total România.

    Filmarea începe în gara din Deva, unde americanii întâlnesc un o persoană care, susţin ei, “latră şi miaună ca să vândă ziare”. Apoi, se plâng că este imposibil să găsească trenul cu care trebuie să călătorească spre Cluj-Napoca.

    “Suntem într-o misiune să aflăm unde este trenul nostru. Pentru că, în România, semnele sunt întotdeauna greşite, oamenii se înşală întotdeauna, totul este întotdeauna greşit aşa că trebuie să mergi pe aici şi să întrebi: «Acesta e trenul? Ăsta e trenul? Ăsta e trenul?», pentru că bănuiesc că nu există nicio modalitate formală să organizeze totul, nu este niciun sistem, nu sunt nici măcar numere pe peroane”, susţine Harry.

    În cele din urmă, aceştia reuşesc să găsească trenul potrivit şi pornesc în călătorie. Dar problemele abia acum încep. Audrey este profund nemulţumită de temperaturile ridicate din mijlocul de transport din comun, soţul ei se plânge de viteza mică a trenului, iar în cele din urmă, ceea ce i-a deranjat cel mai mult au fost mirosurile neplăcute: “Dumnezeule! Nu neapărat trenul (problema, n. red), sunt oamenii din tren care put”.

    Citiţi şi:

    Cum a reuşit o tânără să deschidă un hotel în Caraibe fără să aibă niciun ban – GALERIE FOTO

    Poze incredibile cu angajaţii epuizaţi din Tokyo care adorm pe străzi – GALERIE FOTO

    Lucruri mai puţin ştiute despre casa de 123 de milioane de dolari a lui Bill Gates – GALERIE FOTO

    De ce pentru a deveni o femeie de afaceri de succes trebuie să-ţi vopseşti părul blond

    Când pasiunea se transformă în milioane de dolari. Sumele impresionante câştigate de gamerii profesionişti

     

  • “Scoateţi-mă, naibii, din România!”. Impresiile unor turişti americani după o vizită în Cluj-Napoca

    Cei doi turişti realizează jurnale video de călătorie pe Youtube, sub numele de utilizator The Budget Savvy Travelers. Harry Lesner şi soţia lui, Audrey, au pornit în urmă cu doi ani într-o călătorie în jurul lumii.

    Jurnalul postat de ei după o zi petrecută în ţara noastră poarte numele „Lung, cald şi împuţit. Ghid de călătorie în Cluj-Napoca, România, Transilvania”, iar în cele 10 minute de videoclip, cei doi desfiinţează total România.

    Filmarea începe în gara din Deva, unde americanii întâlnesc un o persoană care, susţin ei, “latră şi miaună ca să vândă ziare”. Apoi, se plâng că este imposibil să găsească trenul cu care trebuie să călătorească spre Cluj-Napoca.

    “Suntem într-o misiune să aflăm unde este trenul nostru. Pentru că, în România, semnele sunt întotdeauna greşite, oamenii se înşală întotdeauna, totul este întotdeauna greşit aşa că trebuie să mergi pe aici şi să întrebi: «Acesta e trenul? Ăsta e trenul? Ăsta e trenul?», pentru că bănuiesc că nu există nicio modalitate formală să organizeze totul, nu este niciun sistem, nu sunt nici măcar numere pe peroane”, susţine Harry.

    În cele din urmă, aceştia reuşesc să găsească trenul potrivit şi pornesc în călătorie. Dar problemele abia acum încep. Audrey este profund nemulţumită de temperaturile ridicate din mijlocul de transport din comun, soţul ei se plânge de viteza mică a trenului, iar în cele din urmă, ceea ce i-a deranjat cel mai mult au fost mirosurile neplăcute: “Dumnezeule! Nu neapărat trenul (problema, n. red), sunt oamenii din tren care put”.

    Cititi mai multe pe www.ziuadecj.realitatea.net

  • Huawei oferă studenţilor români cursuri de specializare în China

    Huawei, unul dintre principalii furnizori globali de soluţii îndomeniul IT&C, continuă sprijinul acordat studenţilor români prin programe educaţionale, realizate în parteneriat cu Guvernul României.Huawei va trimite la specializare în China şi anul acesta, începând cu data de 26 august, zece studenţi de la universităţi tehnice din Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Cluj-Napoca, în cadrul programului “Telecom Seeds for the Future 2016”.

    Vlad Doicaru, Director Enterprise Huawei România: “Huawei continuă programul Telecom Seeds for the Future, ca urmare aangajamentului pe termen lung pe care l-a făcut pentru sprijinirea studenţilor români. Scopul companiei este acela de a pune la dispoziţia lor cele mai recente soluţii de tehnologie. Totodată, dorim să le oferim studenţilor care mergîn China o experienţă multiculturală. Această experienţă va cuprinde şi posibilitatea de a testa un mediu de lucru real, în mijlocul unei echipe internaţionale, departe de casă.”

    Pe durata programului, studenţii români beneficiază decursuri de limbă şi cultură chineză, alături de cursurile de formare profesională.  Studenţii vor vizita sediul central Huawei Technologies din Shenzen şi vor avea acces la cele mai noi tehnologii. De asemenea, vor avea ocazia de a vizita şi câteva oraşe din China, beneficiind de o experienţă multiculturală.
    Proiectul este susţinut atât de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, cât şi de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi reprezintă o oportunitate pentru studenţii români de a înţelege tendinţele actuale din domeniul IT&C.

    De asemenea, este un angajament pe termen lung pe care Huawei şi l-a asumat, acela de a investi în viitoarele talente locale. Principalul obiectiv al acestui program îl reprezintă vizita la sediul central al Huawei din Shenzhen. Aici, tinerii vor beneficia de sfaturile şi consultanţa specialiştilor Huawei şi vor avea acces la tehnologie de ultimă generaţie.

    Cei zece studenţi români care participă la acest program sunt Adina-Cristina Moc, Marian Leica, Cristian Gabriel Bucuroiu, Raoul Alin Jurubiţă şi Andrei Haiducu de la Universitatea Politehnica din Bucureşti, Robert Văcăruşi de la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice din Bucureşti, Adrian Tăut de la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Andra Irina Vasile de la Facultatea de Automatică, Calculatoare şi Electronică din cadrul Universităţii Craiova, Narcisa Nicoleta Adiaconiţei şi Theodor Adrian Ivan din cadrul Universităţii Tehnice din Iaşi.

    Toţi cei zece studenţi au efectuat un stagiu de practică în cadrul Huawei România, fiind aleşi în urma rezultatelor bune pe care le-au înregistrat pe parcursul desfăşurării proiectelor interne din companie.

    Huawei a devenit un partener strategic pentru principalii operatori de comunicaţii din România, prin dezvoltarea de soluţii de înaltă tehnologie şi furnizarea de servicii personalizate pentru clienţii săi. La nivel local, compania intenţionează să continue creşterea numărului de angajaţi şi a resurselor locale, valorificând centrele regionale (GSC şi ASSC).

    Prin parteneriate cu universităţile din România şi prin crearea de programe de internship cu perspective pe termen lung, Huawei România continuă investiţiile în comunităţile locale.
     

  • Impact Hub Bucharest lansează programul pentru dezvoltarea afacerilor sociale

    Impact Hub Bucharest anunţă lansarea programului Made in Social, ce îşi propune să crească veniturile afacerilor sociale prin încheierea unor contracte social-to-business (S2B) cu o serie de companii.

    Afacerile sociale sunt invitate să se înscrie în program până pe 10 septembrie. 20 dintre ele, selecţionate în urma unei jurizări, vor parcurge 4 etape principale de dezvoltare a produselor/serviciilor lor, care includ realizarea unor strategii de maximizare a profiturilor, vizibilitate la nivel naţional prin intermediul unei campanii de awareness şi a unui catalog special, evenimente de networking şi întâlniri dedicate cu reprezentanţi cheie din companii. Selecţia urmăreşte potenţialul de dezvoltare pe o piaţă competitivă, impactul social, misiunea asumată de rezolvare a unei probleme dintr-o comunitate/de mediu.

    “Multe dintre afacerile sociale din România au potenţial de dezvoltare însă se confruntă cu lipsa unei infrastructuri, a unui cadru organizat care să le asigure competitivitatea, expunerea, şi să le permită astfel creşterea veniturilor. Prin acest program ne propunem să creăm un context favorabil acestui sector prin stabilirea unui parteneriat strategic între afaceri sociale şi companii. Performanţa economică a unei afaceri sociale are impact şi în plan social, fie că vorbim de generarea unor venituri pentru anumite categorii defavorizate, valorificarea unor resurse locale sau crearea unor servicii esenţiale pentru o comunitate.”, a declarat Vlad Craioveanu, CEO Impact Hub Bucharest & Impact Hub Cluj-Napoca.

    Made in Social înţelege prin afacere socială orice organizaţie care desfăşoară activităţi comerciale şi urmăreşte obţinerea unui profit, însă obiectivul economic este completat de un scop social, care ajută la rezolvarea unei probleme din societate.
    Nu se percepe nicio taxă de înscriere sau de participare.

  • Cluj-Napoca a sărbătorit, în week-end, 700 de ani. Cum arată viaţa în Silicon Valley de România

    Prima oară când am fost la Cluj, în urmă cu vreo 11-12 ani, am rămas cu genul de impresie plăcută pe care ţi-l lasă un oraş civilizat, cu clădiri vechi şi monumente bine aşezate. Îmi aduc aminte de un oraş curat, destul de agitat şi cu problemele pe care un oraş mare nu le poate evita. De atunci am mai ajuns de câteva ori la Cluj, dar nu am stat suficient de mult pentru a sesiza schimbările mai mici sau mai mari din oraşul de pe Someş. Anul acesta am avut însă ocazia de a petrece o săptămână întreagă, iar schimbările de care vorbesc mi-au fost parcă evidente. Oraşul e în continuare curat, clădirile vechi sunt tot acolo, dar printre ele şi-au făcut loc şi coloşii de sticlă şi termopan care anunţă parcă noua epocă a Clujului: transformarea sa într-un oraş modern, de genul celor pe care le vezi prin Vest. Cum a reuşit însă Clujul să depăşească alte oraşe mari din România, precum Constanţa sau Timişoara?

    Clujul, un centru universitar cu tradiţie, o zonă care a devenit în ultimii ani un magnet pentru companiile de IT şi outsourcing are, după Bucureşti, cel mai mare număr de companii din ţară (peste 32.000 de firme în 2012), are un câştig salarial mediu net de 1.990 de lei (iunie 2015), iar la capitolul „pofta de business” a tinerilor antreprenori, Clujul a bătut Capitala (cu peste 2.200 de start-up-uri ale tinerilor debutanţi faţă de 2.000 în Bucureşti). Clujul are una dintre cele mai bune rate de angajare a populaţiei stabile, chiar dacă jumătate dintre marii angajatori sunt instituţii sau companii de stat.

    Competiţia dintre Cluj şi Bucureşti i-a obligat pe specialiştii din institutele de cercetare de profil din Cluj-Napoca să adopte rapid o atitudine antreprenorială, încercând să atragă comenzi din exteriorul ţării prin intermediul institutelor sau să dezvolte mici afaceri private capabile să furnizeze soluţii proprii pentru mediul economic local şi regional, spune Stelian Brad, preşedinte al Cluj IT. „S-a constatat că institutele de cercetare de profil din Bucureşti beneficiau de marea majoritate a fondurilor publice de cercetare (peste 60-70% sau chiar mai mult). În timp relativ scurt, bazându-se pe un fond uman bun, deschis pentru învăţare şi adaptare, cu o atitudine adecvată pentru muncă şi calitate moştenită din tradiţia istorică transilvăneană, comunitatea de IT din oraş a învăţat bine lecţia afacerilor în domeniul software şi a proceselor tehnice aferente, a câştigat încrederea partenerilor externi, şi-a consolidat lanţul valorii şi şi-a dezvoltat şi diversificat reţelele internaţionale de afaceri. Beneficiind de un bazin constant de resurse umane tinere bine calificate şi motivate pentru afirmare profesională, firmele de IT locale şi-au putut creşte treptat-treptat afacerile – preponderent pe pieţele internaţionale (peste 90%). De la acest punct, evoluţia fenomenului de clusterizare în acest caz particular nu mai are rost să fie prea mult descris.”

    Industria de IT este cea care a determinat dezvoltarea rapidă a Clujului, transformând oraşul de pe Someş în al doilea “motor” al economiei după Bucureşti. Iar acest lucru a fost posibil printr-o serie de oportunităţi de care clujenii au profitat, după cum remarcă Stelian Brad. “Dintre oportunităţile acelor vremuri aş menţiona deschiderea canalelor de comunicare cu occidentul, capacitatea specialiştilor IT din oraş de a comunica uşor cu colegii omologi din occident, nivelul redus al capitalului financiar iniţial necesar pentru a porni o afacere privată în domeniul dezvoltării software, raportul preţ/calitate al serviciilor prestate de specialiştii locali extrem de competitiv, evoluţia pozitivă a industriei IT pe plan internaţional, dezvoltarea accelerată a internetului, explozia tehnologiilor hardware şi software în domeniul comunicaţiilor care a facilitat globalizarea afacerilor IT precum şi impactul IT asupra creşterii productivităţii şi competitivităţii altor sectoare economice”, spune Brad.

    În ceea ce priveşte concentrarea geografică de companii de IT din Cluj, aceasta s-a dezvoltat pe fondul cererii venite din pieţele vestice. “Acestea au ajuns la un grad de saturaţie. Clujul însemnă o masă critică de specialişti care pot fi educaţi prin interacţiunea cu pieţele mature. Motivaţiile primare au fost secondate de factori precum preţuri convenabile, competenţele lingvistice, proximitatea geografică, avantajul unei culturi europene sau reducerile de taxe”, subliniază Călin Văduva, CEO al Fortech. “În primul rând, la nivelul României, Clujul deţine cea mai mare pondere de specialişti IT raportat la populaţia activă. Totodată, Clujul este caracterizat de o forţă de muncă preponderant tânără, orientată spre învăţare. Astfel, oraşul a împrumutat repede o cultură a standardelor şi calităţii muncii, inspirată de experienţa colaborarii cu clienţii internaţionali. Apoi colaborarea dintre universităţi şi companii, dezvoltarea unui cluster de IT sau elanul antreprenorial, pot constitui factori diferenţiatori, sporind capitalul de atractivitate al Clujului în comparaţie cu alte oraşe.”

  • Cluj-Napoca a sărbătorit, în week-end, 700 de ani. Cum arată viaţa în Silicon Valley de România

    Prima oară când am fost la Cluj, în urmă cu vreo 11-12 ani, am rămas cu genul de impresie plăcută pe care ţi-l lasă un oraş civilizat, cu clădiri vechi şi monumente bine aşezate. Îmi aduc aminte de un oraş curat, destul de agitat şi cu problemele pe care un oraş mare nu le poate evita. De atunci am mai ajuns de câteva ori la Cluj, dar nu am stat suficient de mult pentru a sesiza schimbările mai mici sau mai mari din oraşul de pe Someş. Anul acesta am avut însă ocazia de a petrece o săptămână întreagă, iar schimbările de care vorbesc mi-au fost parcă evidente. Oraşul e în continuare curat, clădirile vechi sunt tot acolo, dar printre ele şi-au făcut loc şi coloşii de sticlă şi termopan care anunţă parcă noua epocă a Clujului: transformarea sa într-un oraş modern, de genul celor pe care le vezi prin Vest. Cum a reuşit însă Clujul să depăşească alte oraşe mari din România, precum Constanţa sau Timişoara?

    Clujul, un centru universitar cu tradiţie, o zonă care a devenit în ultimii ani un magnet pentru companiile de IT şi outsourcing are, după Bucureşti, cel mai mare număr de companii din ţară (peste 32.000 de firme în 2012), are un câştig salarial mediu net de 1.990 de lei (iunie 2015), iar la capitolul „pofta de business” a tinerilor antreprenori, Clujul a bătut Capitala (cu peste 2.200 de start-up-uri ale tinerilor debutanţi faţă de 2.000 în Bucureşti). Clujul are una dintre cele mai bune rate de angajare a populaţiei stabile, chiar dacă jumătate dintre marii angajatori sunt instituţii sau companii de stat.

    Competiţia dintre Cluj şi Bucureşti i-a obligat pe specialiştii din institutele de cercetare de profil din Cluj-Napoca să adopte rapid o atitudine antreprenorială, încercând să atragă comenzi din exteriorul ţării prin intermediul institutelor sau să dezvolte mici afaceri private capabile să furnizeze soluţii proprii pentru mediul economic local şi regional, spune Stelian Brad, preşedinte al Cluj IT. „S-a constatat că institutele de cercetare de profil din Bucureşti beneficiau de marea majoritate a fondurilor publice de cercetare (peste 60-70% sau chiar mai mult). În timp relativ scurt, bazându-se pe un fond uman bun, deschis pentru învăţare şi adaptare, cu o atitudine adecvată pentru muncă şi calitate moştenită din tradiţia istorică transilvăneană, comunitatea de IT din oraş a învăţat bine lecţia afacerilor în domeniul software şi a proceselor tehnice aferente, a câştigat încrederea partenerilor externi, şi-a consolidat lanţul valorii şi şi-a dezvoltat şi diversificat reţelele internaţionale de afaceri. Beneficiind de un bazin constant de resurse umane tinere bine calificate şi motivate pentru afirmare profesională, firmele de IT locale şi-au putut creşte treptat-treptat afacerile – preponderent pe pieţele internaţionale (peste 90%). De la acest punct, evoluţia fenomenului de clusterizare în acest caz particular nu mai are rost să fie prea mult descris.”

    Industria de IT este cea care a determinat dezvoltarea rapidă a Clujului, transformând oraşul de pe Someş în al doilea “motor” al economiei după Bucureşti. Iar acest lucru a fost posibil printr-o serie de oportunităţi de care clujenii au profitat, după cum remarcă Stelian Brad. “Dintre oportunităţile acelor vremuri aş menţiona deschiderea canalelor de comunicare cu occidentul, capacitatea specialiştilor IT din oraş de a comunica uşor cu colegii omologi din occident, nivelul redus al capitalului financiar iniţial necesar pentru a porni o afacere privată în domeniul dezvoltării software, raportul preţ/calitate al serviciilor prestate de specialiştii locali extrem de competitiv, evoluţia pozitivă a industriei IT pe plan internaţional, dezvoltarea accelerată a internetului, explozia tehnologiilor hardware şi software în domeniul comunicaţiilor care a facilitat globalizarea afacerilor IT precum şi impactul IT asupra creşterii productivităţii şi competitivităţii altor sectoare economice”, spune Brad.

    În ceea ce priveşte concentrarea geografică de companii de IT din Cluj, aceasta s-a dezvoltat pe fondul cererii venite din pieţele vestice. “Acestea au ajuns la un grad de saturaţie. Clujul însemnă o masă critică de specialişti care pot fi educaţi prin interacţiunea cu pieţele mature. Motivaţiile primare au fost secondate de factori precum preţuri convenabile, competenţele lingvistice, proximitatea geografică, avantajul unei culturi europene sau reducerile de taxe”, subliniază Călin Văduva, CEO al Fortech. “În primul rând, la nivelul României, Clujul deţine cea mai mare pondere de specialişti IT raportat la populaţia activă. Totodată, Clujul este caracterizat de o forţă de muncă preponderant tânără, orientată spre învăţare. Astfel, oraşul a împrumutat repede o cultură a standardelor şi calităţii muncii, inspirată de experienţa colaborarii cu clienţii internaţionali. Apoi colaborarea dintre universităţi şi companii, dezvoltarea unui cluster de IT sau elanul antreprenorial, pot constitui factori diferenţiatori, sporind capitalul de atractivitate al Clujului în comparaţie cu alte oraşe.”

  • CJ Cluj propune COSR un parteneriat pentru crearea unui centru de pregătire olimpic la Cluj-Napoca

    Consiliul Judeţean Cluj propune Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR) încheierea unui parteneriat care să vizeze realizarea la Cluj-Napoca a unui centru de pregătire olimpic, care se bazează pe infrastructura sportivă existentă, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Din proiect fac parte stadionul Cluj Arena, Sala Polivalentă şi Sala Sporturilor „Horia Demian”. Potrivit unui comunicat al Consiliului Judeţean Cluj transmis, joi, propunerea a fost făcută în contextul „regresului la care asistăm în ultima perioadă în ceea ce priveşte rezultatele sportivilor şi ale echipelor româneşti şi care are printre cauzele majore şi lipsa, respectiv starea precară a bazei materiale pentru antrenamente”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât de mult va ţine boomul imobiliar din vestul ţării

    Astfel, dincolo de principalele oraşe din ţară unde piaţa imobiliară este în creştere, există şi zone ce sunt în plin avânt sau promit acest lucru pentru următorii ani, mai precis oraşe cu 130.000 – 230.000 locuitori, precum Ploieşti, Piteşti şi Oradea. „Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov sau Timişoara sunt oraşe unde se demarează noi şi noi proiecte imobiliare, iar piaţa este în creştere constantă, mai ales în ultimii trei ani. Însă există şi oraşe emergente din acest punct de vedere, care dau semne că în următorii ani se vor putea situa pe harta pieţelor de real estate de interes din România“, a declarat Răzvan Cuc, director regional al RE/MAX România.

    Pentru aceste zone – precum Oradea sau Piteşti – agenţia imobiliară estimează creşteri constante anuale de circa 5%  în următorii doi ani, atât în ceea ce priveşte numărul de tranzacţii, cât şi preţurile pentru locuinţe. Astfel, în oraşele menţionate media de preţ pe metrul pătrat variază între 700 şi 800 de euro, cele mai căutate tipuri de locuinţe fiind apartamentele de două şi trei camere, în timp ce pe segmentele comerciale şi office se remarcă o uşoară creştere a numărului de cereri. Ca reper, preţul mediu pe metrul pătrat al locuinţelor din Bucureşti este de 1.000 de euro.

    În ultima vreme auzim tot mai multe despre Oradea, care se plasează în poziţia fruntaşă în topul oraşelor care au atras fonduri europene anul trecut şi care, prin investiţii de sute de milioane de euro în reabilitare şi dezvoltare, a atras atenţia investitorilor. „Cel mai important factor care duce la această dezvoltare o constituie implicarea autorităţilor în atragerea de fonduri europene“, este de părere Cătălin Novac, expert evaluator, manager de risc în cadrul companiei Darian. „Din cunoştinţele noastre, există în cadrul administraţiei locale interne o echipă bogată de tineri care «gândesc» proiecte inovatoare şi se ocupă exclusiv de atragerea de fonduri europene pentru implementarea acestora.“

    Pe lângă interesul autorităţilor locale în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a oraşului, explică Novac, Oradea dispune şi de alte atuuri, precum ieşirea foarte facilă către Europa, proximitatea faţă de două dintre cele mai importante centre universitare din România (Cluj-Napoca şi Timişoara), existenţa infrastructurii de afaceri prin implicarea autorităţilor locale spre atragerea investitorilor sau existenţa energiilor geotermale în zonă.

    Vedeta părţii vestice a ţării rămâne totuşi Cluj-Napoca, oraş care nu este doar un mare centru universitar, ci şi un centru financiar unde îşi au sediul mai multe multinaţionale, ceea ce face ca în imobiliare cererea să crească şi mai mult, iar preţul chiriilor să fie direct proporţional cu salariile corporatiştilor. Conform unei analize realizate de  imobiliare.ro, municipiul Cluj-Napoca a depăşit în premieră, la finalul anului 2015, Capitala în ceea ce priveşte preţurile medii de tranzacţionare a apartamentelor; deocamdată creşterea preţurilor de vânzare a apartamentelor, nu s-a reflectat şi în preţurile chiriilor. În Cluj, chiriile medii solicitate de proprietari se situau, în trimestrul al patrulea al anului trecut, la 190 de euro pe lună pentru o garsonieră, 280 de euro pe lună pentru un apartament cu două camere, 350 de euro pe lună pentru trei camere şi 450 de euro pe lună pentru patru camere.

    Pe piaţa închirierilor din Bucureşti, preţurile medii solicitate de particulari în trimestrul al patrulea al anului 2015 au ajuns la 220 de euro pe lună pentru o garsonieră, la 300 de euro pe lună pentru un apartament cu două camere, la 350 de euro pe lună pentru o locuinţă tricamerală şi la 550 de euro pe lună pentru una cu patru camere sau mai mult.

    Cât de sustenabilă este însă această creştere accelerată a pieţei imobiliare? Nu foarte, crede Dacian Barna, managing partner în cadrul Coldwell Banker Oradea. „Din punctul meu de vedere, în Cluj este o bulă imobiliară. Începem să asistăm la un fenomen interesant: mulţi clujeni nu mai investesc acolo. Iar asta pentru că foarte mulţi dezvoltatori riscă să cumpere când preţul e sus şi să vândă apoi când preţul scade; e efectul normal atunci când vorbim de o bulă. Nivelul de amortizare nu e chiar cel mai bun. Astfel, au început să apară în Oradea investitori imobiliari din Cluj, Braşov sau chiar Bucureşt“, spune Dacian Barna. El crede că investitorii aleg mai nou Oradea din mai multe motive: în primul rând poziţionarea bună, aproape de ieşirea din ţară, dar şi datorită faptului că Oradea are o imagine din ce în ce mai bună. „Oraşul a crescut foarte mult din punct de vedere al infrastructurii, al serviciilor şi se află şi acum pe o pantă ascendentă. Cu siguranţă tendinţa investitorilor de a veni în Oradea va continua şi anii următori, pentru că oraşul se dezvoltă, e un oraş curat, verde.“

    Barna consideră că există două direcţii majore de dezvoltare care au pus Oradea pe harta imobiliară a României: una pe parcuri industriale (în oraş există două parcuri active cu grad de ocupare 100% şi un al treilea în construcţie), iar cea de-a doua direcţie este dat de efervescenţa din domeniul turismului. „Clădirile de birouri din Oradea sunt suficiente“, remarcă Barna. Tot el adaugă că această dezvoltare este plasată „într-o zonă relativ centrală; Lotus Center este primul mall din oraş şi tot în acea zonă s-a deschis un mare centru de afaceri construit exclusiv pentru birouri. Din punctul meu de vedere, primăria a creat cadrul. Dacă nu ar fi creat cadrul pentru dezvoltarea parcurilor industriale, dacă nu crea departamentele din cadrul primăriei responsabile de atragerea de fonduri europene, nu veneau nici firmele. Autorităţile locale şi mediul privat se susţin reciproc“, conchide reprezentantul Coldwell Banker.
     

  • Retailerul de modă care a speculat criza în folosul său. În primele şase luni ale acestui an a făcut afaceri de 2,5 milioane de euro

    Alin Stanciu spune că, după ce ani de zile şi-a construit cariera în Cluj-Napoca, s-a mutat la Bucureşti şi acum nu s-ar mai putea adapta la ritmul potolit de acolo. Capitala a ajuns să îi placă mult şi se gândeşte să se întoarcă să locuiască în Ardeal doar la pensie: „Tempoul de acolo nu-i de mine; am norocul că în Bucureşti găsesc provocări şi oameni de la care să înveţi tot timpul“. Provocarea sa actuală este FashionUP, operată de compania Fup Distribution, mallul de haine pe care l-a lansat în 2009. Cu afaceri de până în 2 milioane de euro anul trecut, cifra a crescut spectaculos anul acesta, ajungând în primele şase luni la 2,5 milioane de euro; pentru tot anul antreprenorul se aşteaptă la vânzări de 6-7 milioane de euro.

    Retailerul FashionUP se poziţionează în zona medium spre high; numărul de produse listate se ridică la circa 35.000 şi sunt încadrate atât în categoria celor mai ieftine, cât şi foarte scumpe. Valoarea medie a coşului de cumpărături a ajuns la 65 de euro în luna iunie a acestui an (pentru 1,8 produse), în contextul în care coşul mediu în online-ul de fashion în România este de 40 de euro, potrivit antreprenorului. Mai spune că în ultima lună au vândut 22-23.000 de produse, adică în jur de 1.000 în fiecare zi lucrătoare.

    A absolvit Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologie a Informaţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai în 1996, iar după câteva tentative în domeniul telecom şi-a dat seama că îşi doreşte să îşi dezvolte cariera în alt domeniu. La încheierea studiilor, a început să lucreze în regim de freelancing (termen care nu era popular la vremea respectivă) în proiecte de design pe calculator. „Am lucrat vreo trei săptămâni în Corel, programul de design folosit cu precădere atunci. După trei săptămâni în care am învăţat 12 ore pe zi, eram într-un final pregătit să fac design.“

    Vreme de un an a scris lucrări de diplomă, a făcut proiecte de desen tehnic pentru câteva fabrici din Cluj-Napoca, de pildă etichete de conserve şi de ape minerale, s-a înscris la un concurs de angajare pentru reprezentanţa din Cluj-Napoca a Toshiba. Era vorba de un post de manager, iar el avea 26 de ani şi niciun fel de experienţă în domeniu. Într-un context de împrejurări favorabile, după ce unul din cei patru aleşi s-a retras din concursul ce urma să se desfăşoare pe parcursul a trei luni, a primit şansa de a se înscrie în competiţie, mai mult pentru a ţine locul alesului iniţial. Deşi conducerea Toshiba nu se aştepta, după câteva luni de competiţie el şi colega din echipa lui s-au detaşat net de restul colegilor în ce priveşte vânzările realizate. „Am sărit astfel la o poziţie de management, absolut conjunctural, moment în care mi-am lăsat barbă, fiindcă toată lumea era mai în vârstă decât mine“, spune el, mai în glumă, mai în serios.

    După un an şi jumătate, în 1998, s-a angajat ca branch manager în cadrul Telemobil (redenumit Santel, apoi Zapp, ulterior vândut lui Cosmote şi redenumit Telecom). De la Zapp a trecut, în 2000, la postul de director regional al Cosmorom (Cosmote), poziţie pe care a deţinut-o mai mult de cinci ani. A plecat când a observat cum compania ajunsese la un punct în care conducerea nu mai era interesată de expansiune, iar lupta se ducea între participaţiile în companie dintre grecii de la OTE şi Romtelecom. A făcut pasul spre antreprenoriat lansând împreună cu un prieten o agenţie de publicitate cu toate serviciile, care să includă şi o reţea de magazine de telefonie mobilă.

    Firma era dealer principal al Connex şi a deschis cinci magazine pe care, după aproximativ un an, le-a vândut către un jucător  naţional. „Bine am făcut, pentru că se terminase frenezia cu abonamentele şi magazinele vindeau mai mult accesorii.“ A rămas în zona de media şi advertising, unde a dezvoltat o serie de servicii în zona de creaţie pentru companii, după care au început să cumpere şi spaţiu media; a simţit astfel nevoia să facă propriul produs media, revista de fashion J’adore, pe care au lansat-o în 2003. Aceasta a devenit populară în Cluj-Napoca, iar ulterior au cumpărat şi participaţiile unui radio din Cluj-Napoca. Următorul pas a fost asocierea cu grupul Realitatea Caţavencu, prin care a lansat revista şi la nivel naţional.

    În 2006 a plecat din Cluj: „Toată lumea a tras de mine să vin la Bucureşti, în perioada în care lucram ca angajat, însă eu voiam să rămân la Cluj; am venit când am simţit că nu mai găsesc provocări acolo.“ În iunie 2009 a lansat businessul FashionUP Online Mall, gândit ca un centru comercial în mediul online. Investiţia iniţială s-a ridicat la 200.000 de euro, la care a participat şi antreprenorul Marius Ghenea (dar el a ieşit din companie în 2014); apoi Stanciu a mai investit 200.000 de euro. „I‑am dat drumul fix în criză şi a mers bine tot timpul, până în 2013.“