BusinessMagazin

Tag: firma

  • Mărcile private muşcă din piaţă, dar Marelvi nu se lasă

    „Este un an greu însă cu rezultate pozitive, cu o creştere care se menţine oarecum în trendul creşterii de piaţă (25-30%)“, spune antreprenorul moldovean Dumitru Mihalescul, care a clădit afacerea Marelvi. A ales calea antreprenoriatului în urmă cu 21 de ani, iar acum în activitatea firmei sunt implicate şi cele trei fiice ale sale. Mihalescul arată că piaţa de aparatură de uz caznic se află pe un trend crescător şi că „în perioada ianuarie-mai 2016 avem o creştere de 30,7% în volum şi 28,8% în valoare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Sunt toate premisele ca 2016 să găsească această piaţă în cea mai bună formă de până acum“. Mihalescul semnalează şi aspectele negative ale pieţei: că „este îngrijorător că preţul acestor produse este în uşoară scădere, în principal din cauza faptului că au crescut vânzările pe branduri private label, produse din categoriile B sau C“.

    Antreprenorul m-a primit la discuţie în showroomul Liebherr, inaugurat anul trecut, unde sunt expuse vedetele producătorului german de electrocasnice, cu care Marelvi lucrează de opt ani. De curând Marelvi a preluat şi distribuţia pentru divizia comercială a producătorului de aparate frigorifice, devenind astfel singurul importator şi distribuitor de aparatură frigorifică Liebherr din România. „Sperăm să aibă un impact pozitiv, chiar dacă nu va fi uşor din prisma faptului că ne adresăm unui segment de piaţă complet nou pentru obiectul nostru de activitate“, spune antreprenorul.

    Cota de piaţă a Liebherr în România este de 2% pe segmentul de frigidere şi combine şi 3% pe cel de congelatoare; Mihalescul nu a dorit să facă nicio estimare pentru produsele de uz comercial, care se adresează producătorilor de îngheţată, farmaciilor, spitalelor, hotelurilor sau restaurantelor. Antreprenorul român spune totuşi despre această divizie că e un pariu, cu o tendinţă pozitivă în vânzări. Despre showroomul Liehberr spune doar că a avut un efect pozitiv şi că este un loc în care clienţii pot vedea şi testa produsele înainte de a hotărî ce cumpără. Altfel spus, magazinul este şi o unealtă de marketing pentru distribuitor.

    Dumitru Mihalescul este de formaţie tehnician, iar începuturile capitalismului postrevoluţionar l-au prins la Găeşti, în echipa Arctic, unde lucra din 1976. În acel moment se ocupa de coordonarea activităţii de service de frigidere în Moldova. Domeniul ales pentru firmă s-a legat de experienţa sa: „M-am gândit că nu pot trăi confortabil dintr-un salariu, aşa că mi-am făcut o firmă. Mă gândeam la benzinării, construcţii sau electrocasnice. Cunoscând această zonă de electrocasnice am decis să mă îndrept în această direcţie“.

    Activitatea principală a firmei este distribuţia produselor electrocasnice către retailerii independenţi din oraşele mici şi medii. „Avem contracte cu 400-500 de astfel de magazine şi în ultimii ani piaţa şi-a schimbat structura, aşa că nu prea mai apar astfel de jucători.“ Îşi aminteşte că în anii ’90 retailerii independenţi erau cei care controlau piaţa, Altex şi Domo activând alături de Mondo sau Rombiz. „Independenţii erau cei mai puternici după ’90, dar nu au reuşit să se unească şi să devină seminificativi în piaţă şi au scăzut.“ Astăzi, jucătorii mici au pierdut teren în lupta cu retailerii specializaţi; piaţa este dominată de reţelele Altex şi Flanco, şi de comercianţii online precum eMAG, dar şi de lanţurile de hipermarketuri şi cash & carry.

    Mihalescul povesteşte că după 2000 a obţinut un contract de distribuţie pentru produsele Arctic şi că pe unii producători i-a căutat el, iar alţii au venit către Marelvi. Piaţa de electrocasnice a intrat într-un ritm alert de creştere în 2003, a atins apogeul în 2008, iar apoi s-a prăbuşit, valoarea vânzărilor înjumătăţindu‑se în perioada 2009-2010. Acum, vânzările din segmentul electro-IT sunt din nou pe o pantă ascendentă, înregistrând plusuri în valoare şi volum vreme de mai multe semestre consecutiv, conform informaţiilor din studiul TEMAX, realizat de compania de cercetare GfK. În ciuda fluctuaţiilor importante, antreprenorul spune că vânzările companiei nu au suferit scăderi importante: „Asta înseamnă să te mişti în piaţă, unde merge piaţa şi unde este nevoie. Te reorientezi“.

    Treptat toată familia a fost cooptată în afacere. Cele trei fiice ale sale ocupă poziţii importante în companiei, la fel şi soţii acestora, iar anteprenorul apreciază acest aspect ca fiind pozitiv: „Sunt sinceri cu tine, şi-ţi spun realitatea, sunt mai mulţi ochi în firmă şi toată lumea trage pentru binele companiei“.

    Chiar şi aşa Mihalescul se implică foarte mult în toate operaţiunile afacerii şi afirmă că în ultimii ani a încercat să se îndrepte către un rol de poziţie doi. „Încerc, dar nu reuşesc în totalitate, ci doar parţial.“ Ţine însă să sublinieze că „acasă nu am firmă, la firmă nu am familie“.  În ceea ce priveşte afacerile spune că se consultă cu membrii familiei, dar el ia în continuare toate deciziile. „Au încredere în ceea ce decid.“ Dumitru Mihalescul încă nu se gândeşte la retragere, iar despre posibilitatea de intrare în alte afaceri spune că nu intenţionează, dar „dacă apar oportunităţi nu spun nu, îmi place să fiu activ“.
     

  • Turcia şi-a angajat o firmă de PR după lovitura de stat eşuată

    Guvernul turc a angajat firma de relaţii publice APCO Worldwide pentru a presta “comunicarea de criză” după lovitura de stat eşuată de luna trecută, scrie publicaţia The Hill

    Tucia va plăti 74.200 de dolari către APCO pentru două săptămâni de muncă (1-15 august), potrivit documentelor depuse la departamentul de justiţie al ţării.

    APCO Worldwide va oferi servicii precum “relaţia cu mass-media, comunicarea de criză, stabilirea strategiei de social media şi menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor cu Statele Unite”, potrivit contractului semnat de APCO şi guvernul turc.

    La 15 iulie 2016 a avut loc o tentativă eşuată de lovitură de stat în Turcia organizată de Consiliul Păcii, un grup de militari din cadrul Forţelor armate ale Turciei. Lovitura de stat a fost confirmată atât de prim-ministrul Binali Yıldırım, cât şi de preşedintele Recep Tayyip Erdoğan care a chemat populaţia în stradă. Şeful Statului Major Hulusi Akar a fost luat ostatic, apoi a fost eliberat. Peste 290 de persoane au fost ucise la Ankara şi Istanbul în timpul confruntărilor.

  • Jobul care se plăteşte în România cu până la 4.000 de euro pe lună. ”Este o criză în recrutare. Nu se găsesc oameni”

    Piaţa de IT trece printr-o criză în ceea ce priveşte recrutarea, ultimele luni fiind extrem de dificile pentru companii din acest punct de vedere, în condiţiile în care, în general, salariul unui programator variază între 2.000-4.000 de euro net pe lună, a spus la ZF Live Răzvan Rada, general manager în cadrul firmei de recrutare HeadHunting IT.

    „Este o peri­oadă cruntă pentru recru­tarea în IT. Se prefigurează o criză a forţei de muncă, dacă ne uităm la ultimele 3-4 luni. Am vorbit cu clienţi mari şi lunile mai-iulie au fost cele mai grele pentru recrutare comparativ cu anii trecuţi“.
     

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Când era student locuia cu mama lui în camera de cămin, iar acum are o companie de sute de milioane de dolari

    Chatri Sityodtong nu a mers la prea multe petreceri când era la Harvard, dar avea o scuză foarte bună, împărţea camera de cămin cu mama sa, scrie BBC.

    Chatri s-a născut şi a crescut într-o familie bogată din Thailanda. Studia în Statele UNite când criza a lovit continentul asiatic şi tatăl său a pierdut totul, compania, casa şi banii din conturi. Tatăl lui Chatri a fugit, abandonându-şi soţia şi fiul. Mama lui Chatri a fost nevoită să vină în SUA şi să se mute la fiul ei în camera de cămin. Nu avea voie ca altcineva să trăiască cu el în cameră şi trebuiau să se coordoneze de fiecare dată la intrare.

    Potrivit lui Chatri au trăit doar cu 4 dolari pe zi şi situaţia nu arăta deloc bine şi spune că anii de antrenament în arte marţiale l-au ajutat să fie curajos, să muncească mult şi să lupte pentru a-şi scoate familia din sărăcie.

    10 ani mai târziu Chatri a devenit multi-milionar şi conduce propria companie de investiţii de pe Wall Street. De asemenea, a fondat şi conduce One Championship, competiţie de arte marţiale televizată pe continentul asiatic care are 1 miliard de telespectatori.

    Pentru a putea supravieţui, în timpul facultăţi Chatri a luat un împrumut de la bancă şi a început să ofere cursuri de arte marţiale. Nu s-a oprit aici şi a pornit un start-up de software, Next Door Solutions, alături de un coleg. După absolvire, el şi partenerul de business s-au mutat în California şi au obţinut o finanţare de 38 de milioane de dolari, potrivit BBC. Business pe care l-au vândut câţiva ani mai tîrziu pentru o sumă ce nu a fost făcută public, dar despre care Chatri spune că nu a fost îndeajuns pentru a nu mai munci.

    După aventura din California a decis să se mute pe Wall Street. “Tot timpul am fost fascinat de bursă. Voiam să învăţ cum funcţionează lumea financiară globală”, a spus el.

    A lucrat în două companii de investiţii, dar Chatri voia mai mult. A riscat şi şi-a fondat propria sa companie de investiţii, Izara Capital Management, obţinând o finanţare de 500 milioane de dolari. Avea 37 de ani şi era multi-milionar dar nu era fericit. “Ceva lipsea. Simţeam că nu fac ceea ce trebuie”.

    În 2008 a renunţat la afacere şi s-a întors la artele marţiale. S-a mutat în Singapore unde a lansat o filieră a companiei de investiţii Izara Capital Management.

    Şi-a dat seama că nu există o competiţie de arte marţiale care să se desfăşoare pe întreg continentul american, aşa că a decis să pornească una. A reuşit să atragă investitori de pe Wall Street, iar background în arte marţiale l-a ajutat să atragă asociaţiile sportive. În 2011 a fost lansat One Championship şi a avut un succes răsunător. Acum există 10 clase de greutate pentru bărbaţi şi una pentru femei, iar luptele se ţin în China, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Taiwan sau Thailanda. Chatri spune că această competiţie este pe cale să atingă o valoare de piaţă de 1 miliard de dolari.

     

  • Când era student locuia cu mama lui în camera de cămin, iar acum are o companie de sute de milioane de dolari

    Chatri Sityodtong nu a mers la prea multe petreceri când era la Harvard, dar avea o scuză foarte bună, împărţea camera de cămin cu mama sa, scrie BBC.

    Chatri s-a născut şi a crescut într-o familie bogată din Thailanda. Studia în Statele UNite când criza a lovit continentul asiatic şi tatăl său a pierdut totul, compania, casa şi banii din conturi. Tatăl lui Chatri a fugit, abandonându-şi soţia şi fiul. Mama lui Chatri a fost nevoită să vină în SUA şi să se mute la fiul ei în camera de cămin. Nu avea voie ca altcineva să trăiască cu el în cameră şi trebuiau să se coordoneze de fiecare dată la intrare.

    Potrivit lui Chatri au trăit doar cu 4 dolari pe zi şi situaţia nu arăta deloc bine şi spune că anii de antrenament în arte marţiale l-au ajutat să fie curajos, să muncească mult şi să lupte pentru a-şi scoate familia din sărăcie.

    10 ani mai târziu Chatri a devenit multi-milionar şi conduce propria companie de investiţii de pe Wall Street. De asemenea, a fondat şi conduce One Championship, competiţie de arte marţiale televizată pe continentul asiatic care are 1 miliard de telespectatori.

    Pentru a putea supravieţui, în timpul facultăţi Chatri a luat un împrumut de la bancă şi a început să ofere cursuri de arte marţiale. Nu s-a oprit aici şi a pornit un start-up de software, Next Door Solutions, alături de un coleg. După absolvire, el şi partenerul de business s-au mutat în California şi au obţinut o finanţare de 38 de milioane de dolari, potrivit BBC. Business pe care l-au vândut câţiva ani mai tîrziu pentru o sumă ce nu a fost făcută public, dar despre care Chatri spune că nu a fost îndeajuns pentru a nu mai munci.

    După aventura din California a decis să se mute pe Wall Street. “Tot timpul am fost fascinat de bursă. Voiam să învăţ cum funcţionează lumea financiară globală”, a spus el.

    A lucrat în două companii de investiţii, dar Chatri voia mai mult. A riscat şi şi-a fondat propria sa companie de investiţii, Izara Capital Management, obţinând o finanţare de 500 milioane de dolari. Avea 37 de ani şi era multi-milionar dar nu era fericit. “Ceva lipsea. Simţeam că nu fac ceea ce trebuie”.

    În 2008 a renunţat la afacere şi s-a întors la artele marţiale. S-a mutat în Singapore unde a lansat o filieră a companiei de investiţii Izara Capital Management.

    Şi-a dat seama că nu există o competiţie de arte marţiale care să se desfăşoare pe întreg continentul american, aşa că a decis să pornească una. A reuşit să atragă investitori de pe Wall Street, iar background în arte marţiale l-a ajutat să atragă asociaţiile sportive. În 2011 a fost lansat One Championship şi a avut un succes răsunător. Acum există 10 clase de greutate pentru bărbaţi şi una pentru femei, iar luptele se ţin în China, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Taiwan sau Thailanda. Chatri spune că această competiţie este pe cale să atingă o valoare de piaţă de 1 miliard de dolari.

     

  • Wearables, mai mult decât ceasuri şi brăţări

    Gadgeturile moderne promit să ne ajute să fim mai sănătoşi, să ne ofere o nouă metodă de distracţie, să ne organizăm mai bine, să navigăm mai uşor şi mai eficient. Firma de cercetare Gartner preconizează că 274,6 milioane de astfel de dispozitive se vor vinde pe glob în 2016, cu 18,4% mai mult decât în 2015. Vânzările de produse wearable vor genera venituri de 28,7 miliarde de dolari anul acesta, din care 11,5 miliarde de dolari ar urma să fie vânzările de ceasuri inteligente. Iar previziunile de creştere pe termen mediu arată că valoarea pieţei va creşte de trei până la cinci ori. Însă “wearables”, adică dispozitivele portabile, sunt mai mult decât brăţări sau ceasuri, iar câteva exemple semnalate în acest articol, inclusiv produse realizate de de români, demonstrează asta.

    Chiar de la cele mai rudimentare tipuri de dispozitive wearables, scopul lor principal a fost să aducă utilizatorului un plus de informaţie şi, astfel, ajutor. Atunci când vă gândiţi la wearables probabil că vă apare în minte o imagine cu un smartwatch sau o brăţară de fitness. Însă aceste obiecte pe care le purtăm sunt printre noi de mai mult timp decât am fi tentaţi să ghicim. Gândiţi-vă doar ce beneficii au adus ochelarii: nu numai că au ajutat oamenii să vadă mai bine, ci au avut un rol însemnat în reducerea analfabetismului. Un alt obiect pe care oamenii îl poartă zilnic de ani de zile este bătrânul ceas. Chiar şi primul gadget wearable dotat cu un computer a fost realizat pentru a veni în ajutorul omului, chiar dacă nu neapărat în scopuri nobile. În anii ’60 Ed Thorpe şi Claude Shannon au inventat un calculator cât un pachet de ţigări ce încăpea într-un pantof, care a fost creat special pentru a prezice numerele câştigătoare la ruletă. Iar Steve Mann este cel care a dezvoltat, în anii ’80 şi ’90, mai multe versiuni ale unui prototip de cască inteligentă (headset).

    Avansurile recente în domeniul telecomunicaţiilor, senzorilor, microcipurilor, au deschis noi drumuri şi oportunităţi pentru tehnologia wearable. În trecut, senzorii nu funcţionau foarte bine şi ofereau date inexacte, însă acum circuitele mici, transmisiile wireless şi senzorii pot fi integraţi cu uşurinţă în tot felul de gadgeturi. Conform definiţiei, un obiect wearable este o colecţie de componente care monitorizează stimuli interni sau externi şi care se poartă pe corp.

    Firma de cercetare Gartner preconizează că 274,6 milioane de astfel de dispozitive se vor vinde pe glob în 2016, cu 18,4% mai mult decât în 2015. Vânzările de produse wearable vor genera venituri de 28,7 miliarde de dolari anul acesta; doar ceasurile inteligente promit vânzări de 11,5 miliarde de dolari. „Din 2015 până în 2017, rata de adopţie a smartwatch-urilor va creşte foarte mult datorită Apple, care a popularizat acest gadget. De asemenea, ceasurile inteligente vor avea cel mai mare potenţial de venituri dintre toate produsele wearable. În 2019 vor genera 17,5 miliarde de dolari“, apreiază Angela McIntyre, director de cercetare al Gartner. „Ceasurile inteligente sunt vedetele acestui an, iar popularitatea lor creşte uimitor în România, urmând tendinţa de la nivel european. Pe fondul evoluţiei din ultima perioadă, până la finele lui 2016 mă aştept să se dubleze numărul smartwatch‑urilor vândute de noi“, spune Tudor Ţiboc, fondator şi general manager al retailerului QuickMobile.

    VEDETELE DOMENIULUI

    O altă companie de cercetare de piaţă, Yole Development, preconizează că valoarea pieţei globale de wearables va creşte de la 22 miliarde de dolari în 2015 la nu mai puţin de 90 de miliarde de dolari în 2020, cu o creştere anuală de 35%. Compania se aşteaptă ca peste 134 de milioane de ceasuri să se vândă până în 2020 şi 1,3 milioane de seturi VR/AR (realitate virtuală şi agumentată) până în 2018.

    Şi segmentul de fitness – care include brăţări, ceasuri sport etc. – va creşte susţinut de programele de wellness din SUA, se arată în raportul Gartner. Vânzările de brăţări au crescut în acelaşi ritm ca şi ceasurile, dar vor fi depăşite de smartwatch-uri datorită numărului mai mare de funcţii şi interfeţei mai uşor de utilizat. Cu toate acestea, producătorii de brăţări caută să includă funcţii precum plata mobilă, accesul în anumite zone etc. Pe de altă parte, Juniper Research vede produsele purtabile destinate segmentului de fitness dominând încă cel puţin trei ani piaţa. Abia în 2019 vânzările de smartwatch-uri (130 milioane de unităţi) le vor depăşi pe cele ale brăţărilor (110 milioane de unităţi). Acest lucru se datorează faptului că brăţările au încorporate funcţii precum cele ale smartwatch‑urilor (notificări, primire telefoane), dar la un preţ mai redus.

    Mai mult, Juniper Research vede că aceste dispozitive purtabile vor deveni parte din regimurile de antrenamente ale sportivilor profesionişti. Cât despre gadgeturile pentru sistemul de sănătate, firma de cercetare este de părere că au un potenţial mare de creştere, dar preţul ridicat al acestor dispozitive şi dependenţa de smartphone-uri le vor stopa adoptarea integrală de către sistemele de sănătate. După revoluţia smartphone-ului, primul val de produse de acest gen au fost brăţările de fitness care monitorizează şi adună date despre purtător, iar primele produse de acest fel au apărut în urmă cu 8-9 ani, prin produsele celor de la Jawbone sau FitBit. De fapt, majoritatea senzorilor incluşi într-un smartphone acum se află şi în ceasurile inteligente. „Urmând trendul telefoanelor mobile, scăderea costurilor de producţie, miniaturizarea, ar trebui să ajute ca aceste produse să devină tot mai populare. Noi credem că piaţa wearable va exploda şi va urma exemplul telefoanelor mobile“, este de părere Nick Hunn, CEO al WiFore Consulting, firmă de consultanţă.

     

  • Noutăţile Hi-tech în industria muzicală: un pian digital şi o vioară electrică

    Instrumentele muzicale din sălile de concerte din ziua de azi arată cam la fel ca atunci când au fost create cu multă vreme în urmă, dar acest lucru este pe cale să schimbe, graţie unor firme care încearcă să aplice ultimele noutăţi high-tech la domeniul muzical. O astfel de firmă este 3Dvarius, scrie The Telegraph, care tocmai a obţinut finanţarea necesară prin platforma de crowdfunding Kickstarter pentru a produce o vioară complet funcţională electrică cu ajutorul unei imprimante 3D pornind de la o vioară Stradivarius.

    O altă firmă, Whaletone, a lansat un model de pian digital, Grand Hybrid, al cărui preţ porneşte de la 98.000 de euro. Grand Hybrid este prevăzut cu difuzoare, inclusiv subwoofer, permite utilizatorilor să aleagă dintr-o gamă de opţiuni de sunet grupate în trei categorii principale, poate cânta precum pianele din anii ’60 – ’80 şi poate reda interpretări ale unor pianişti celebri sau compoziţiile posesorului. 

  • Povestea omului care a înregistrat heroina ca medicament şi a vândut-o în farmacii timp de peste 20 de ani

    Părintele fondator al Bayer Group s-a născut în districtul Barmen-Heckinghausen al oraşului Wuppertal în 1825, ca fiu al unui muncitor într-o fabrică de mătase, într‑un moment în care industria textilă era înfloritoare, dar care nu a vrut să ducă mai departe meseria tatălui. În schimb, la vârsta de 14 ani a debutat în industria chimică, devenind ucenic în Wesenfeld & Company din Barmen.

    În timpul uceniciei sale, Bayer a reuşit să se familiarizeze cu fundamentele industriei chimice, dar şi cu problemele comerţului din domeniu. La vârsta de 20 de ani şi-a îndreptat atenţia spre coloranţi naturali, dându-şi seama că în acest segment putea face profituri mari. Pasiunea pentru coloranţi a lui Bayer s-a accentuat atunci când a fondat prima companie de vânzări, stabilind astfel o reţea de distribuţie europeană. Bayer a reuşit să se impună pe piaţa coloranţilor din Europa prin distribuirea nuanţatorilor naturali, extraşi din diverse tipuri de copaci. Datorită calităţii acestora, afacerea lui Bayer a prosperat, mai ales în metropolele europene precum Londra, Bruxelles şi Sankt Petersburg.

    Omul de afaceri a reuşit să-şi dezvolte afacerea până la New York, intrând pe o piaţă care se afla într-o continuă dezvoltare. Cum chimia anorganică a evoluat în domeniul producţiei, antreprenorul german a fost nevoit să-şi adapteze strategia: primii coloranţi artificiali importaţi de Bayer – anilina şi fucsina – au fost superiori coloranţilor naturali în ceea ce priveşte puritatea şi luminozitatea.

    Alături de partenerul său de afaceri, Friedrich Weskott, Bayer a reuşit să experimenteze producţia şi testarea coloranţilor de gudron în propria companie. Primele semne care arată ce va deveni ulterior Bayer AG au fost vizibile de la 1 august 1863 prin intrarea Friedrich Bayer Company în registrul comercial. În urma evoluţiei ulterioare a coloranţilor, fondatorii companiei au reuşit să-şi extindă considerabil capacităţile de producţie chiar dacă situaţia economică era tensionată în acel moment. Obiectivul companiei a fost fabricarea coloranţilor sintetici din derivaţi ai gudronului care fuseseră inventaţi cu câţiva ani în urmă. Un fapt mai puţin cunoscut este faptul că Bayer AG a fondat în 1904 echipa de fotbal TuS 04, care azi este cunoscut ca TSV Bayer 04 Leverkusen. Friedrich Bayer a murit în 1880, la vârsta de 54 de ani, şi a lăsat în urmă o afacere înfloritoare.

    În prezent, compania şi-a extins domeniul de activitate (de la medicamente până la pesticide), iar Bayer AG a înregistrat în 2015 venituri de peste 46 de miliarde de dolari. Grupul de origine germană are activităţi pe mai multe pieţe: produse farmaceutice umane şi veterinare, produse pentru îngrijirea sănătăţii, produse chimice şi produse biotehnologice agricole, dar şi polimeri.

    Primul şi cel mai cunoscut produs al Bayer este aspirina. Heroina a fost o marcă înregistrată în 1898-1910 de către Bayer şi comercializată ca antitusiv şi ca un substitut pentru morfină, unul care nu producea dependenţă. În 2014, Bayer a cumpărat compania Merck, care avea în portofoliu branduri precum Claritin, Coppertone şi Dr. Scholl.

    Anul acesta, compania a fost restructurată în trei divizii principale: divizia farmaceutică, cea pentru îngrijirea sănătăţii consumatorilor şi alta de produse biotehnologice agricole. De asemenea, Bayer are şi activităţi în domeniul medicamentelor de uz veterinar.

  • Ţara europeană care inchide firme dacă nu au şi femei în conducere

    Bărbaţii ocupă marea parte a poziţiilor de conducere din companiile mari din Statele Unite, fapt simplu de observat în cadrul S&P 1500: doar 15% din funcţiile decizionale sunt ocupate de femei, reprezentând o creştere de doar 3.7% în ultimii 7 ani. Mai mult chiar, doar 2,8% din funcţiile de conducere sunt ocupate de femei de culoare.

    Mai multe ţări, printre care Norvegia, Italia, Belgia, Franţa, Islanda sau Germania se confruntă cu probleme similare, aşa că au recurs la măsuri legale, obligând companiile să aibă şi femei în cadrul consiliului de directori. În Norvegia, legea permite statului să radieze o firmă, dacă aceasta nu se supune reglementărilor. Statul nordic este şi primul care a introdus o astfel de normă, în anul 2008, scriu cei de la The Atlantic.

    Cei mai mulţi manageri din Norvegia au declarat că aceste reglementări au creat o atmosferă plăcută în cadrul şedinţelor şi consideră că femeile sunt de multe ori mai analitice decât bărbaţii.

    Înainte de intrarea în vigoare a reglementării legale, obţinerea unui loc în conducere era condiţionat de structura decizională a companiei, care de cele mai multe ori era formată din bărbaţi. Cei resposabili cu recrutarea au fost nevoiţi să caute candidaţi şi în afara companiei, lucru considerat de bun augur de managerii din Norvegia.

  • România, locul 55 în clasamentul global privind uşurinţa cu care o companie îşi poate plăti taxele

    România se află pe locul 55 din 189 în clasamentul global privind uşurinţa cu care o companie îşi poate plăti taxele, în condiţiile în care o firmă medie are de făcut 14 plăţi de taxe anual, faţă de o medie regională de mai puţin de zece plăţi, potrivit unui document elaborat de Ministerul Economiei

    În clasamentul mondial Doing Business, în care sunt incluse 189 de ţări. România ocupă locul 45 la uşurinţa de a demara o afacere şi poziţia 64 la înregistrarea proprietăţii, dar stă mult mai prost obţinerea autorizaţiei de construcţie (105) şi conectarea la reţeaua electrică (133).

    De asemenea, ţara noastră se află pe locul 7 la obţinerea unui credit, 57 din punct de vedere al protecţiei investitorilor, 55 usurinţa de a plăti taxele, 34 la aplicarea contractelor şi 46 la intrarea în procedura de insolvenţă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro