CE I-A FĂCUT SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN ROMÂNIA?
Au descoperit că nisipurile pot fi aurii în Bulgaria, dar mâncarea este doar multă, nu şi bună, iar hotelul, deşi occidental ca standard, avea oaspeţi mai mult orientali în obiceiuri.
Pentru ei, plaja românească din Mamaia, cu mocktail-urile ei de mango, briza vibrând pe ritmuri house şi peisaj marin cu pălăriuţe Fedora a fost mai convingătoare. Pentru o parte din prietenii lor, restaurantele etnice au fost motiv bun de preumblare prin orăşele, alţii au căutat istorii vechi printre pietre şi ruine. Toţi s-au întors acasă satisfăcuţi.
Toţi sunt profesionişti cu călătorii şi experienţe comparabile în străinătate. Există de ani buni convingerea că nu ai fost în vacanţă dacă nu ai ieşit din ţară. Pe litoralul românesc se merge în week-end, ca să umpli timpul până la / după vacanţa adevărată – grecesc-insulară, turcesc-all-inclusive sau pe coaste italiano-spaniole.
Dacă mergi la mare strict ca să stai la plajă, ce contează de care parte a Mediteranei te afli?
Dacă nu te interesează istoria, cultura sau arhitectura locului, ce importanţă mai are limba în care ţi se adresează recepţionerul?
Dacă a mânca este un verb cantitativ, iar băuturile se declină în funcţie de dozator, mai are vreun sens drumul parcurs după vamă?
ESTE FRUMOS ŞI PROFITABIL SPIRITUAL SĂ CĂLĂTOREŞTI; o spun cu recunoştinţa omului care a văzut locuri, a întâlnit culturi noi şi a învăţat să se bucure de diferenţe, asemănări şi deschiderile pricinuite de oricare dintre acestea.
Mi-am dat seama însă că a merge mereu afară nu este suficient. Trebuie să mergem şi înăuntru. Modul în care percepem ideea de străin şi autohton se schimbă neîncetat în funcţie de informaţia cu care hrănim ambele tabere. Cunoscând cum e la alţii, putem aprecia sau blama ce găsim acasă, la fel cum, conştienţi de ce avem înăuntru, putem evalua la justa valoare sclipiciul de afară.
Cu ruşinea de a nu fi aflat încă nici măcar jumătate din locurile şi poveştile româneşti comparabile cu orice pietroi bine promovat de afară, creionez o listă de motive pentru care litoralul românesc ar merita să fie loc de vacanţă şi nu de week-end.
Încep printr-o recomandare pe placul mamelor noastre – nu uitaţi micul dejun! În Constanţa, pe Şoseaua Mircea cel Bătrân, în Complexul Tomis 2, undeva în spatele micilor magazine şi a pieţei improvizate ad hoc, se află o patiserie cu autoservire, cu cele mai proaspete eclere, ciocolată de casă şi cele mai bune merdenele pe care le-am întâlnit, totul din ingrediente naturale. Fă-ţi provizii şi îndreaptă-te spre plaja sau hotel, după pofta inimii şi / sau a buzunarului.
PE PLAJĂ, ÎNCEARCĂ ORICARE CONCESIUNE DIN CELE AFLATE ÎN MAMAIA NORD, DE LA BARIERA ÎNSPRE NĂVODARI, dar probabil ştii deja asta. În funcţie de criteriile personale, H2O are kite-uri, saltele moi şi mişcătoare precum o saltea de apă, Fratelli şi Ego design şi pretenţii, Crazy frappe delicios, muzică liniştită şi un meniu extrem de limitat pe plajă. Corpuri frumoase şi copii veseli – a se citi gălăgioşi – sunt peste tot.
Pe seară, când obosit soarele se lasă peste lac, încearcă stavridul pe plită de la Pinguin şi scoicile natur în vin alb. Bucătărie simplă şi delicioasă, fără pretenţii, dar perfectă de fiecare dată. Cea mai bună saramură de crap e tot aici.
Dacă bucataria etnică este de interes pentru tine, încearcă şi Oz Demir – restaurant turcesc în zona gării din Constanţa, sau mai bine Nikos, taverna grecească de la capătul bulevardului Tomis, unde calamarul e prăjit, la gril sau umplut cu feta şi roşii, iar porţiile sunt imense, savuroase şi ieftine.
ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )