BusinessMagazin

Tag: economie

  • Tara cu mai multe Romanii

     

    Din tot estul Europei, Romania este tara care are cea mai mare nevoie in acest moment de un acord cu FMI, spune Jeffrey Anderson, directorul departamentului pentru Europa din cadrul Institutului de Finante Internationale (IIF), intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. “Romania va avea de-a face cu un declin abrupt fata de anul trecut”, sustine el, avansand totusi o estimare de crestere pentru 2009 de 1%. E mai optimist decat alti analisti externi, care prevad deja recesiune pentru Romania, desi doar cu cateva saptamani in urma, acelasi IIF considera posibila o crestere de 2%.
     
    Un scenariu identic vine si de la Viena, de unde Gabor Hunya, analist la Institutul International pentru Analize Economice (Vienna Institute for International Economic Studies – WIIW), declara ca perspectiva unei cresteri de 1%, pe care o estimeaza acum institutul, “este optimista, pentru ca Romania este o tara cu risc foarte ridicat in regiune, iar pericolul recesiunii este foarte mare”. In viziunea WIIW, Romania si Bulgaria sunt tarile cu cel mai ridicat grad de risc in regiune, in timp ce Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia sunt printre cele mai stabile. Sa notam ca si austriecii estimau la inceputul lui ianuarie o crestere de 2%.
     
    In ultimele saptamani, cele mai multe institutii internationale, agentiile de rating si chiar autoritatile romane au ajuns la o viziune incomparabil mai pesimista decat in urma cu cateva luni, nu numai despre cifra ca atare a cresterii economice, ci despre toate elementele scenariilor de evolutie a economiei. Perspectiva recesiunii in Romania a primit saptamana trecuta si girul Fondului Monetar International, care dupa ce initial a considerat posibila o crestere a PIB de 1%, nu exclude acum o scadere cu pana la 1%. Intr-o evaluare sensibil mai optimista, proiectul de buget al Guvernului estimeaza o crestere de 2-2,5% – explicabil prin faptul ca, dupa cum considera economistul Mircea Cosea, este de bun simt sa pui stacheta mai sus decat ai crede cu adevarat ca ii e locul, tocmai pentru a avea spre ce sa tinzi. Un scenariu oarecum similar vine si din partea Bancii Nationale a Romaniei, care ia in calcul o prognoza de crestere de 2,2-2,3%, desi nu exclude complet posibilitatea recesiunii. Cat priveste Comisia Europeana, care a luat in calcul efectele masurilor sociale promovate de fostul guvern, aceasta considera ca Romania va termina anul in curs cu o crestere de 1,75%, in conditiile unui deficit bugetar de 7,5% din PIB.
     
    Pentru cei prinsi in acest carusel al cifrelor, cea mai puternica impresie care ramane dupa trecerea lor in revista este de confuzie generala. Sa fie oare Romania o tara cu o economie atat de ciudata incat de la un record de crestere sa ajunga peste noapte la recesiune, am avut de-a face pana acum cu o iluzie optica gratie careia doar ne-am crezut performanti sau iluzia optica incepe de-abia acum, cu sirul de previziuni catastrofice? Cine are dreptate si cine s-a inselat sau se inseala cand judeca mersul economiei?
     
    Gabor Hunya de la WIIW avanseaza o prima perspectiva: este normal, considera el, ca statisticile publicate la distanta de cateva saptamani sa fie diferite, pentru ca viteza cu care se produc schimbarile in toata economia mondiala este fara precedent; in plus, orice veste – buna, dar mai ales rea – poate sa schimbe uneori radical perspectivele, scapand puterii de decizie sau control din tara.
     
    Prognozele cu privire la cresterea economica au acum un mare grad de incertitudine, confirma fostul premier Theodor Stolojan, care a decis in ultimul minut sa nu mai preia fraiele noului executiv. “Globul de cristal a devenit netransparent si ramane in continuare asa”, declara Stolojan pentru BUSINESS Magazin. Si nu e opac doar pentru Romania: la finele lunii ianuarie, FMI a revizuit drastic estimarile pentru cresterea economiei mondiale, la 0,5% in 2009, de la 2,2%; revizuiri a facut si Comisia Europeana in privinta cresterii economice sau a inflatiei din UE ori din zona euro. Privind strict insa Romania, Stolojan subliniaza ca deosebirile intre prognoze devin semnificative doar atunci cand diferentele sunt mai mari de 2%, atata vreme cat economia este inca in curs de dezvoltare, iar sectorul agricol, cu o pondere importanta in PIB, depinde intr-o mare masura de conditiile climatice ale fiecarui an.
     
    Inca mai mult, a incerca sa vorbesti de Romania ca si cum ai avea putere sa schimbi lucrurile la nivel local e gresit, considera Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), pentru ca Romania nu are forta de a genera evolutii, ci doar de a le prelua de la economiile mai puternice. “Ce traim acum nu tine doar de Romania, ba dimpotriva – depinde mai putin de noi decat, sa spunem, de China”, spune el. Aducand in discutie blocajul pietelor de export (in conditiile in care 70% din exporturile Romaniei mergeau spre pietele din Uniunea Europeana, afectate puternic de scaderi), Pogonaru adauga totusi ca reorientarea exportatorilor spre alte piete, ce o duc mai bine, poate fi macar teoretic o solutie. Companiile mici nu au insa forta de a-si schimba foarte rapid activitatea si, in plus, “noi avem o economie condusa de marile multinationale, in timp ce intreprinderile mici si mijlocii urmeaza cel mai adesea tendintele stabilite de acestea”.

    Cititi in continuare despre imaginea pe care a vrut sa o lase fostul guvern despre performantele Romaniei
    Eugen Radulescu, consilierul guvernatorului BNR – "A face prognoze acum seamana cu cititul in zatul de cafea”

     

  • KPMG: Investitiile in infrastructura nu sustin dezvoltarea afacerilor

    Doar 14% din executivii intervievati au fost de acord ca infrastructura existenta de care beneficiaza in prezent organizatiile lor este complet adecvata pentru a le sustine dezvoltarea pe termen lung, in timp ce 90% au afirmat ca infrastructura joaca un rol hotarator in alegerea locatiei pentru operatiunile lor comerciale.

    “Nu numai ca investitiile in infrastructura atrag societatile comerciale, creeaza locuri de munca si genereaza venituri din impozite, dar este un fapt recunoscut ca un proiect de infrastructura poate fi un stimulent economic daca este gestionat corect. Din nefericire, România se confrunta cu intarzieri insurmontabile in acest domeniu” a spus Daniela Nemoianu Istocescu, Partner, Coordonator al Serviciilor Risk Advisory din KPMG Romania.

    Potrivit aceluiasi sondaj, cele mai urgente nevoi in infrastructura sunt drumurile si energia, doua treimi dintre manageri (66 %) considerand ca acestea genereaza costuri de operare din ce in ce mai mari pentru organizatiile lor. Solutia pe care o asteapta managerii intervievati la nivel global ar trebui sa vina de la guverne, in colaborare cu sectorul privat. “Municipalitatile ar trebui sa acorde mai multa atentie formulelor de

    Parteneriat Public Privat” a spus Nemoianu. Sondajul KPMG “Bridging the Global Infrastructure Gap”, realizat de the Economist Intelligence Unit in perioada noiembrie – decembrie 2008, si a implicat 328 de executivi la nivel global, dintre care un procent de 47 la suta detin functii de CEO. Aproape jumatate dintre aceste companii (48%) au venituri anuale de peste 500 milioane dolari.
     

  • Intoarcerea blocajului financiar

    La data de 25 ianuarie 1994 agentia de presa Mediafax transmitea urmatoarea stire: “Luni seara a avut loc, la Palatul Victoria, o reuniune de lucru… consacrata analizei cauzelor de fond ale blocajului economico-financiar…. s-a discutat un plan coerent de fluidizare imediata… problema sa fie abordata gradual si prudent, prin tratarea sistematica…”. Stirea continua in acelasi stil, cu limbaj lemnos; mai important decat limbajul sau frazarea, subiectul stirii, adica blocajul financiar, a ramas un subiect permanent pentru urmatorii zece ani. Abia cresterea economica de dupa anul 2000 inregistrata de Romania a eliminat impactul negativ generat de acumularea de arierate si a flui­dizat regimul platilor catre parteneri si bugetul statului sau cel al asigurarilor sociale.

     
    Dupa un deceniu si jumatate de la publicarea stirii, criza economica a dezmortit ceea ce cresterea economica atenuase – tot mai multe companii descopera cat de greu este sa lucrezi fara lichiditati, cu sume de care dispui teoretic, pe hartie, in baza contractelor incheiate, dar de care nu te poti folosi, cu care nu iti poti plati furnizorii, angajatii sau impozitele, pentru ca nu incasezi efectiv banii. La randul lor, companiile cu dificultati isi aleg prioritatile si fac plati ca atare.
     
    Ingrijorator este faptul ca Guvernul nu pare constient de situatie si de modul in care ar putea evolua aceasta. Planul de masuri anticriza al Guvernului, abia anuntat la data scrierii articolului, nu prevede masuri explicite de fluidizare a circulatiei banilor; sigur, compensarea TVA de recuperat cu TVA de platit, capitalizarea CEC sau a Eximbank, precum si infiintarea fondului de contragarantare a creditelor pentru IMM pot ajuta, in masura in care masurile respective nu se vor impotmoli in birocratia romaneasca si vor exista si fondurile necesare.
     
    Si Executivul ar fi avut motive de ingrijorare, simpla studiere a executiei bugetului fiind relevanta: in ultimele trei luni ale anului trecut platile catre buget au scazut constant, cu procente importante; in decembrie numai, veniturile incasate la bugetul de stat au inregistrat o scadere de 23,8% fata de perioada similara a anului trecut, la 5,2 mld. lei. O reducere puternica a incasarilor bugetare s-a inregistrat si la nivelul bugetelor locale, veniturile coborand in perioada 1 -29 decembrie cu 20,2%, la 430 milioane de lei.
     
    Situatia nu este valabila numai in cazul bugetului de stat. Recent, omul de afaceri Ovidiu Tender avansa, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, mai in gluma, mai in serios, ideea revenirii barterului, a schimbului de marfuri intre companii ca alternativa a platilor intrerupte sau intarziate. Si Tender nu este singurul care se plange de dificultati. Oficial, pe piata auto niciun dealer nu recunoaste ca are probleme de lichiditate. Neoficial insa, lucrurile sunt mult mai dramatice, dupa cum spune dealerul uneia dintre marcile din top 5, care a dorit insa sa isi pastreze anonimatul.
     
    “Am de platit piesele catre producator, utilitatile, salariile, dar nu pot incasa facturi de la clienti. Trebuie sa primesc bani de la un transportator care are o flota de mari dimensiuni, dar si el, la randul lui, are de incasat facturi, iar activitatea lui a cazut la fel de mult si nu mai are lichiditati”, explica dealerul auto.
     
    “Dealerii sunt prinsi la mijloc intre ciocan si nicovala. Producatorii si importatorii au si ei problemele lor si sunt de inteles, la fel si clientii. Fiecare are dreptate in felul lui. Dar aceasta nu schimba blocajul din piata”, crede Marius Carp, analist al pietei auto. Problema este cu atat mai grava cu cat valoarea masinilor noi vandute pe piata romaneasca trece de 4 miliarde de euro anual, la aceasta adaugandu-se alte sute de milioane de euro din activitati postservicii.
     
    Blocajul financiar, intarzierile platilor catre buget sau parteneri au aparut in principal din cauza problemelor de lichiditate pe care le au companiile, in conditiile in care bancile si-au redus liniile de finantare, iar incasarile au scazut, consumatorii dovedindu-se mult mai prudenti in cheltuieli.
     
    Care este situatia reala, acum, in piata? Analistul economic Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta Financial View Consulting si presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania), spune ca oamenii de afaceri au devenit constienti de aparitia blocajului financiar si ca exista multe companii care si-au majorat termenele de incasare a facturilor si care se plang de scaderea incasarilor. O alta dovada a reaparitiei blocajului financiar sunt fraudele tot mai dese si tentativele de acest gen, lucruri care nu se mai intamplau in ultima vreme.

    Citeste continuarea articolului pentru a afla mai multe despre problemele pe care le aduce blocajul financiar pentru companii si angajatii lor.

  • Intoarcerea blocajului financiar

    La data de 25 ianuarie 1994 agentia de presa Mediafax transmitea urmatoarea stire: “Luni seara a avut loc, la Palatul Victoria, o reuniune de lucru… consacrata analizei cauzelor de fond ale blocajului economico-financiar…. s-a discutat un plan coerent de fluidizare imediata… problema sa fie abordata gradual si prudent, prin tratarea sistematica…”. Stirea continua in acelasi stil, cu limbaj lemnos; mai important decat limbajul sau frazarea, subiectul stirii, adica blocajul financiar, a ramas un subiect permanent pentru urmatorii zece ani. Abia cresterea economica de dupa anul 2000 inregistrata de Romania a eliminat impactul negativ generat de acumularea de arierate si a flui­dizat regimul platilor catre parteneri si bugetul statului sau cel al asigurarilor sociale.

     
    Dupa un deceniu si jumatate de la publicarea stirii, criza economica a dezmortit ceea ce cresterea economica atenuase – tot mai multe companii descopera cat de greu este sa lucrezi fara lichiditati, cu sume de care dispui teoretic, pe hartie, in baza contractelor incheiate, dar de care nu te poti folosi, cu care nu iti poti plati furnizorii, angajatii sau impozitele, pentru ca nu incasezi efectiv banii. La randul lor, companiile cu dificultati isi aleg prioritatile si fac plati ca atare.
     
    Ingrijorator este faptul ca Guvernul nu pare constient de situatie si de modul in care ar putea evolua aceasta. Planul de masuri anticriza al Guvernului, abia anuntat la data scrierii articolului, nu prevede masuri explicite de fluidizare a circulatiei banilor; sigur, compensarea TVA de recuperat cu TVA de platit, capitalizarea CEC sau a Eximbank, precum si infiintarea fondului de contragarantare a creditelor pentru IMM pot ajuta, in masura in care masurile respective nu se vor impotmoli in birocratia romaneasca si vor exista si fondurile necesare.
     
    Si Executivul ar fi avut motive de ingrijorare, simpla studiere a executiei bugetului fiind relevanta: in ultimele trei luni ale anului trecut platile catre buget au scazut constant, cu procente importante; in decembrie numai, veniturile incasate la bugetul de stat au inregistrat o scadere de 23,8% fata de perioada similara a anului trecut, la 5,2 mld. lei. O reducere puternica a incasarilor bugetare s-a inregistrat si la nivelul bugetelor locale, veniturile coborand in perioada 1 -29 decembrie cu 20,2%, la 430 milioane de lei.
     
    Situatia nu este valabila numai in cazul bugetului de stat. Recent, omul de afaceri Ovidiu Tender avansa, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, mai in gluma, mai in serios, ideea revenirii barterului, a schimbului de marfuri intre companii ca alternativa a platilor intrerupte sau intarziate. Si Tender nu este singurul care se plange de dificultati. Oficial, pe piata auto niciun dealer nu recunoaste ca are probleme de lichiditate. Neoficial insa, lucrurile sunt mult mai dramatice, dupa cum spune dealerul uneia dintre marcile din top 5, care a dorit insa sa isi pastreze anonimatul.
     
    “Am de platit piesele catre producator, utilitatile, salariile, dar nu pot incasa facturi de la clienti. Trebuie sa primesc bani de la un transportator care are o flota de mari dimensiuni, dar si el, la randul lui, are de incasat facturi, iar activitatea lui a cazut la fel de mult si nu mai are lichiditati”, explica dealerul auto.
     
    “Dealerii sunt prinsi la mijloc intre ciocan si nicovala. Producatorii si importatorii au si ei problemele lor si sunt de inteles, la fel si clientii. Fiecare are dreptate in felul lui. Dar aceasta nu schimba blocajul din piata”, crede Marius Carp, analist al pietei auto. Problema este cu atat mai grava cu cat valoarea masinilor noi vandute pe piata romaneasca trece de 4 miliarde de euro anual, la aceasta adaugandu-se alte sute de milioane de euro din activitati postservicii.
     
    Blocajul financiar, intarzierile platilor catre buget sau parteneri au aparut in principal din cauza problemelor de lichiditate pe care le au companiile, in conditiile in care bancile si-au redus liniile de finantare, iar incasarile au scazut, consumatorii dovedindu-se mult mai prudenti in cheltuieli.
     
    Care este situatia reala, acum, in piata? Analistul economic Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta Financial View Consulting si presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania), spune ca oamenii de afaceri au devenit constienti de aparitia blocajului financiar si ca exista multe companii care si-au majorat termenele de incasare a facturilor si care se plang de scaderea incasarilor. O alta dovada a reaparitiei blocajului financiar sunt fraudele tot mai dese si tentativele de acest gen, lucruri care nu se mai intamplau in ultima vreme.

    Citeste continuarea articolului pentru a afla mai multe despre problemele pe care le aduce blocajul financiar pentru companii si angajatii lor.

  • Exista casa perfecta?

     

    Dar cum e o casa in care de fapt nici nu exista o centrala? In casa lui Berthold Kaufmann exista, ca sa fim sinceri, un radiator pentru cazuri de avarie, dar nici el nu este in functiune. Chiar in cele mai reci nopti din centrul Germaniei, noua casa a lui Kaufmann si celelalte asemanatoare din jurul ei isi extrag toata caldura si apa calda de care au nevoie doar din cantitatea de energie care e de obicei necesara pentru un uscator de par.
     
    “Nici nu te mai gandesti la temperatura – casa se adapteaza singura”, spune Kaufmann, uitandu-se la fiica sa de doi ani, imbracata intr-un tricou, cum isi mananca sandvisul in spatiosul living, ale carui usi de sticla dau intr-un spatiu exterior de luat masa. Noua lui casa foloseste circa o zecime din energia necesara pentru incalzire pe care o consuma casa parintilor sai, ce are dimensiuni comparabile.
     
    Arhitectii din multe tari, incercand sa atinga standarde tot mai inalte de eficienta energetica, proiecteaza case cu o izolare mai buna si cu aparate extrem de eficiente, folosindu-se si de sursele alternative de energie, precum panourile solare si turbinele eoliene.
     
    Conceptul “casei pasive”, care a fost introdus in premiera in acest orasel de 140.000 de locuitori de langa Frankfurt, abordeaza aceasta problema dintr-un alt unghi. Folosind o izolatie foarte groasa si usi si ferestre complexe, arhitectul a proiectat o casa “insulata”, asa ca foarte putina caldura se transmite in exterior si foarte putin frig reuseste sa patrunda in interior. Aceasta inseamna ca o “casa pasiva” nu se incalzeste numai de la soare, ci si de la caldura emisa de aparatele electrocasnice si chiar de corpurile locatarilor.
     
    Cu zeci de ani in urma, incercarile de a crea case incalzite solar si fara pierderi de caldura au esuat din cauza aerului care nu circula si a mucegaiului adunat din aceasta cauza. Dar noile “locuinte pasive” folosesc un sistem de ventilatie centrala ingenios. Aerul cald care iese in exterior intalneste aerul rece care intra, transferul de caldura dintre ele avand astfel o eficienta de 90%.
     
    “Inainte, mitul era ca daca vrei caldura, trebuie sa ai sistem de incalzire. Scopul nostru este sa cream o casa calda fara consum de energie”, spune Wolfgang Hasper, inginer la Passivhaus Institut din Darmstadt. “Aceasta nu inseamna ca in interior trebuie sa purtam pulovere groase, sa inchidem centrala si sa rezistam aerului rece. Inseamna sa te simti confortabil cu un consum mai mic de energie, iar noi reusim sa facem asta prin reciclarea caldurii.”
     
    In intreaga lume se estimeaza ca ar fi cam 15.000 de locuinte pasive, majoritatea construite in ultimii ani in tarile saxone sau in Scandinavia. Prima casa pasiva a fost construita in Darmstadt in 1991 de Wolfgang Feist, un fizician local, dar raspandirea proiectului a fost ingreunata de barierele lingvistice: cursurile si literatura de specialitate erau in special in germana. De altfel, chiar si acum, componentele sunt produse in mare parte in aceasta tara. Industria a luat insa avant in Germania – spre exemplu, scolile din Frankfurt sunt construite cu aceasta tehnica – si se extinde in continuare. Comisia Europeana promoveaza constructia de case pasive, iar Parlamentul European a propus ca noile constructii sa intruneasca standardele de casa pasiva pana in 2011.Armata SUA, care a avut baze multa vreme in aceasta parte a Germaniei, are in vedere constructia de baraci pasive. “Faima proiectului este in plina crestere si ne e greu sa tinem pasul cu cererile”, spune Hasper.
     
    Nabih Tahan, un arhitect californian care a lucrat in Austria timp de 11 ani, se pregateste sa termine in Berkeley una dintre primele case pasive construite in SUA. El conduce un grup de 70 de arhitecti si ingineri din zona San Francisco care promoveaza aceste standarde. “Este o reteta energetica care le suna bine multora”, spune Tahan. “De ce sa nu refolosim aceasta caldura pe care o primim gratis?”
     
    Ironia este insa ca, atunci cand inspectorii din California au cercetat casa din Berkeley ca sa vada daca indeplineste standardele de “cladire verde” (pe care i le-au certificat apoi), Tahan nu a putut primi recunoasterea oficiala si pentru convectorul de caldura, un dispozitiv inca neobisnuit in SUA. “Cand te gandesti la standardele specifice unei case pasive, incepi sa privesti constructiile cu alti ochi”, spune el.

    Aflati in continuare cat costa constructia unei case pasive fata de una conventionala

  • Exista casa perfecta?

     

    Dar cum e o casa in care de fapt nici nu exista o centrala? In casa lui Berthold Kaufmann exista, ca sa fim sinceri, un radiator pentru cazuri de avarie, dar nici el nu este in functiune. Chiar in cele mai reci nopti din centrul Germaniei, noua casa a lui Kaufmann si celelalte asemanatoare din jurul ei isi extrag toata caldura si apa calda de care au nevoie doar din cantitatea de energie care e de obicei necesara pentru un uscator de par.
     
    “Nici nu te mai gandesti la temperatura – casa se adapteaza singura”, spune Kaufmann, uitandu-se la fiica sa de doi ani, imbracata intr-un tricou, cum isi mananca sandvisul in spatiosul living, ale carui usi de sticla dau intr-un spatiu exterior de luat masa. Noua lui casa foloseste circa o zecime din energia necesara pentru incalzire pe care o consuma casa parintilor sai, ce are dimensiuni comparabile.
     
    Arhitectii din multe tari, incercand sa atinga standarde tot mai inalte de eficienta energetica, proiecteaza case cu o izolare mai buna si cu aparate extrem de eficiente, folosindu-se si de sursele alternative de energie, precum panourile solare si turbinele eoliene.
     
    Conceptul “casei pasive”, care a fost introdus in premiera in acest orasel de 140.000 de locuitori de langa Frankfurt, abordeaza aceasta problema dintr-un alt unghi. Folosind o izolatie foarte groasa si usi si ferestre complexe, arhitectul a proiectat o casa “insulata”, asa ca foarte putina caldura se transmite in exterior si foarte putin frig reuseste sa patrunda in interior. Aceasta inseamna ca o “casa pasiva” nu se incalzeste numai de la soare, ci si de la caldura emisa de aparatele electrocasnice si chiar de corpurile locatarilor.
     
    Cu zeci de ani in urma, incercarile de a crea case incalzite solar si fara pierderi de caldura au esuat din cauza aerului care nu circula si a mucegaiului adunat din aceasta cauza. Dar noile “locuinte pasive” folosesc un sistem de ventilatie centrala ingenios. Aerul cald care iese in exterior intalneste aerul rece care intra, transferul de caldura dintre ele avand astfel o eficienta de 90%.
     
    “Inainte, mitul era ca daca vrei caldura, trebuie sa ai sistem de incalzire. Scopul nostru este sa cream o casa calda fara consum de energie”, spune Wolfgang Hasper, inginer la Passivhaus Institut din Darmstadt. “Aceasta nu inseamna ca in interior trebuie sa purtam pulovere groase, sa inchidem centrala si sa rezistam aerului rece. Inseamna sa te simti confortabil cu un consum mai mic de energie, iar noi reusim sa facem asta prin reciclarea caldurii.”
     
    In intreaga lume se estimeaza ca ar fi cam 15.000 de locuinte pasive, majoritatea construite in ultimii ani in tarile saxone sau in Scandinavia. Prima casa pasiva a fost construita in Darmstadt in 1991 de Wolfgang Feist, un fizician local, dar raspandirea proiectului a fost ingreunata de barierele lingvistice: cursurile si literatura de specialitate erau in special in germana. De altfel, chiar si acum, componentele sunt produse in mare parte in aceasta tara. Industria a luat insa avant in Germania – spre exemplu, scolile din Frankfurt sunt construite cu aceasta tehnica – si se extinde in continuare. Comisia Europeana promoveaza constructia de case pasive, iar Parlamentul European a propus ca noile constructii sa intruneasca standardele de casa pasiva pana in 2011.Armata SUA, care a avut baze multa vreme in aceasta parte a Germaniei, are in vedere constructia de baraci pasive. “Faima proiectului este in plina crestere si ne e greu sa tinem pasul cu cererile”, spune Hasper.
     
    Nabih Tahan, un arhitect californian care a lucrat in Austria timp de 11 ani, se pregateste sa termine in Berkeley una dintre primele case pasive construite in SUA. El conduce un grup de 70 de arhitecti si ingineri din zona San Francisco care promoveaza aceste standarde. “Este o reteta energetica care le suna bine multora”, spune Tahan. “De ce sa nu refolosim aceasta caldura pe care o primim gratis?”
     
    Ironia este insa ca, atunci cand inspectorii din California au cercetat casa din Berkeley ca sa vada daca indeplineste standardele de “cladire verde” (pe care i le-au certificat apoi), Tahan nu a putut primi recunoasterea oficiala si pentru convectorul de caldura, un dispozitiv inca neobisnuit in SUA. “Cand te gandesti la standardele specifice unei case pasive, incepi sa privesti constructiile cu alti ochi”, spune el.

    Aflati in continuare cat costa constructia unei case pasive fata de una conventionala

  • Salvarea lumii vine din Asia

    Sa luam Hawe Hydraulics, o companie germana din München, capitala regiunii bavareze, care produce valve si sisteme hidraulice. Vanzarile companiei au explodat in ultimii ani, impulsionate de cererea din China si din restul Asiei. Dar in ultimele cateva luni, comenzile noi s-au evaporat aproape peste noapte.

    Doar 5% din produsele Hawe sunt vandute direct in Statele Unite, dar vanzarile s-au prabusit brusc dupa ce companiile americane au oprit importurile din China de bunuri care foloseau produsele companiei germane. “Odinioara, treaba asta dura ani de zile. Acum insa interdependenta globala functioneaza foarte repede”, spune Karl Haeusgen, directorul executiv al Hawe, responsabil de expansiunea globala a companiei.

    Statele Unite, cu economia lor bazata pe credit, s-au asigurat ca altii – in special China, Germania si Japonia – vor fi in stare sa atraga surplusurile de marfuri. Dinamica s-a schimbat acum, iar americanii constransi financiar isi reduc drastic achizitiile. “Pe masura ce consumatorul american capituleaza, urmatoarea la rand este bula exporturilor”, spune Stephen Roach, presedintele diviziei Morgan Stanley din Asia.

    “Economiile care se bazeaza pe exporturi vor fi supuse unor transformari foarte dure.” In Germania, cel mai mare exportator de marfuri al lumii inca din 2003, vanzarile catre alte state au adus cresterea economica in ultimii cinci ani. Dar in al treilea trimestru, scaderea exporturilor a trimis Germania in recesiune. In principiu, toti economistii se asteapta ca 2009 sa fie un an pierdut pentru Germania, care va plati un pret mare pentru aceasta schimbare.

    Restrangerea exporturilor arata ceea ce puncta si Haeusgen, ca exista o puternica corelatie intre prosperitatea Chinei, care s-a bazat partial pe larghetea americanilor, si exporturile germane catre China si alte tari. Exporturile industriale ale Germaniei au alimentat o economie a Chinei care la randul ei este alimentata de cererile de marfuri venite din partea Americii.

    Jacques Cailloux, economist-sef pentru regiunea europeana la Royal Bank of Scotland din Londra, a stabilit o corelatie stransa intre exporturile chinezesti in SUA si exporturile germane in China. Deficitul comercial al SUA a fost in 2007 de 708,5 miliarde de dolari; excedentul de 288,5 miliarde de dolari al Germaniei si cel de 262,2 de miliarde de dolari al Chinei reprezinta o mare parte din cealalta latura a ecuatiei.

    Deja comenzile totale de marfuri din Germania au scazut semnificativ. In septembrie, ele au scazut cu cea mai mare rata lunara din 1990 incoace, cand economia Germaniei de Est se dezintegra. Octombrie a fost aproape la fel de rau. Hawe, infiintata de bunicul lui Haeusgen dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, apartine unui grup de companii germane cunoscute sub numele de Mittelstand – afaceri de talie medie, aproape intotdeauna detinute de o familie.

    Produsele lor sunt pe atat de ubicue pe cat sunt de invizibile pentru consumatorul obisnuit. Cu aschii de metal slefuit care sclipesc pe podeaua magazinului de la parter si cu angajatii purtand blocuri de otel in brate si asambland manual diverse componente, Hawe arata ca un tip de companie despre care manualele de economie moderna spun ca ar putea functiona mai bine in locuri cu forta de munca ieftina.

    De fapt, experimentatii angajati ai Hawe sunt capabili sa imbine componentele de baza ale sistemelor hidraulice cu tolerante de un micron. Hawe nu a reusit sa gaseasca nicio masina – ca sa nu mai vorbim de muncitori cu costuri reduse – care sa poata sa indeplineasca aceasta misiune. Aceste produse sunt asamblate doar in atelierele companiei din zona Münchenului.

    Dar in ciuda succesului sau, Hawe nu este nici pe departe imuna la suferintele economiei globale. Hawe a obtinut anul trecut venituri de 238 de milioane de euro, la capatul a cinci ani de crestere, insa vanzarile sunt acum aproape zero si compania se pregateste pentru o usoara scadere in 2009. Incetinirea accentuata a cresterii globale din ultimele trei luni a insemnat ca vacanta traditionala de Craciun a fost extinsa, in functie de produs, cu diverse intervale.

    S-a renuntat la cateva sute de angajati temporari. Alti angajati ramasi fara activitate isi incaseaza totusi salariile la acelasi nivel din conturile in care, in anii manosi, s-au strans platile pentru orele suplimentare. “In urma cu un an era plin de angajati”, spune Michael Knobloch, directorul de marketing al Hawe, stand intre doua utilaje incremenite. “Toate masinile erau in functiune.”

    Si din cauza utilajelor incremenite de la Hawe si de la atatea alte fabrici, si alte activitati economice din Germania au suferit scaderi. Deutsche Bahn, operatorul feroviar national, a inchiriat spatii in porturi pentru a-si gara in aceasta iarna trenurile de marfa ramase fara activitate. Compania estimeaza o scadere de 40% a livrarilor de marfuri in decembrie fata de aceeasi luna a anului 2007.

    Producatori de nisa ca Hawe sunt printre cei responsabili de aceasta, dar nu sunt singurii, lor alaturandu-li-se companii de prestigiu ca BMW, Daimler, Porsche si Volkswagen, care si-au extins cu totii vacantele de Craciun. Deutsche Post, gigantul german de logistica care detine si DHL, a suferit o scadere cu 15-20% a activitatii de livrare de marfuri.

  • Cat de rau va fi in 2009

    Actiunile companiilor cotate la burse au scazut in 2008 cu 42%, conform indexului global MSCI, adica au pierdut peste 29 de mii de miliarde de dolari si tot ce au castigat din 2003 incoace. Aproape singurele active care au dus-o mai bine au fost certifi catele de trezorerie ale statelor dezvoltate si aurul, ale caror preturi au crescut pentru ca investitorii le-au cautat incercand sa se protejeze de pierderi.

    Anul a inceput cu un soc, care era insa doar o mica anticipare a dezastrului ce avea sa vina. Cand Société Générale a pierdut 4,9 miliarde de euro (6,8 milioane de dolari) in ianuarie ca urmare a pozitiilor pe piata pe care le asumase un trader fara a fi autorizat, se parea ca se ajunsese deja la cea mai importanta dintre stirile financiare ale anului. Dar pierderea avea sa fie o nimica toata comparativ cu ce a urmat.

    Stirile proaste au parut ca nu se mai opresc: Bear Stearns in primavara, dupa o usoara acalmie in vara falimentul Lehman Brothers la mijlocul lui septembrie, preluarea Merrill Lynch, salvarea de la faliment a American International Group (AIG), prabusirea afacerii lui Bernard Madoff si iminentul faliment al General Motors. Toate aceste nume creioneaza unul dintre cei mai memorabili ani din istoria financiara. Multi economisti isi declarau speranta la inceputul anului ca, datorita cresterii Chinei si a Indiei si consolidarii fortei economice a UE, restul lumii va scapa de efectele crizei ipotecare americane. Aceasta speranta – spulberata in cele din urma – nu s-a reflectat niciodata in piete.

    Chiar daca datele economice de la Bruxelles si Beijing aratau mai bine decat cele de la Washington, actiunile din Europa si Asia cadeau mai accelerat decat cele din Statele Unite, in parte pentru ca investitorii panicati din zona dolarului isi repatriau plasamentele din strainatate. Pana la sfarsitul anului, tabloul economic global era aproape la fel de prost peste tot. Indicele Dow Jones Euro Stoxx 600, care masoara evolutia pietelor bursiere din Europa, a terminat anul cu o scadere de 46%. Indexul MSCI Asia-Pacific a cazut cu 43%. Nici actiunile din SUA nu au dus-o mai bine, indicele Dow Jones scazand cu 33,8%, cea mai proasta performanta din 1931, in vreme ce indicele Standard & Poor’s 500 a pierdut 38,5%.

    Ultimele patru luni ale lui 2008 au fost cu adevarat ingrozitoare. Imprumuturile de la banci aproape ca s-au oprit, iar pietele au intrat intr-un vartej care s-a potolit doar cand guvernele au convenit sa cheltuiasca mii de miliarde de dolari ca sa salveze sistemul financiar global. Daca vestile din tarile dezvoltate au fost rele, in pietele emergente au fost inca si mai rele. Indicele compozit al bursei din Shanghai a scazut cu 65,4%, indicele RTS al bursei rusesti a scazut cu 72%, iar Sensex 30 din Mumbai a pierdut 52,4 procente.

    A existat vreun loc cat de cat sigur? Ar fi trebuit sa aiba cineva clarviziunea de a investi banii in Bangladesh, unde principalul indice al bursei din Dhaka a scazut cu doar 7,4% anul acesta, sau in Venezuela, unde scaderea a fost similara. Evenimentele de anul trecut le-au reamintit investitorilor ca actiunile sunt doar o parte a tabloului general. Importanta lor a fost redusa de alte cateva piete, inclusiv cea a obligatiunilor de risc ipotecar – CDS (credit default swaps – instrumentele prin care riscurile aferente ipotecilor sunt transformate in obligatiuni, iar emitentul scapa astfel de risc si totodata obtine finantare din vanzarea lor), care abia daca ajungeau pe radarele investitorilor inainte de izbucnirea furtunii.

    Ce se intampla in aceste alte piete va fi de ajutor celor ce vor sa prevada incotro vor merge preturile actiunilor. Investitorii care spera ca 2009 va fi mai bun subliniaza ca 2008 a fost marcat de doua fenomene majore cu probabilitate de repetare foarte mica: colapsul iminent al sistemului financiar mondial, impreuna cu preluarea de facto de catre mai multe guverne a controlului asupra unor banci, si impresionanta bula a preturilor la materii prime, care s-a spart in a doua jumatate a anului. Pretul petrolului a atins un maxim la 11 iulie, de peste 147 de dolari pe baril. Azi se tranzactioneaza la mai putin de o treime din acea valoare.

    Prabusirea preturilor la marfuri a perturbat functionarea economiilor din Rusia pana in Australia. Si in vreme ce pietele creditelor contina sa opereze, desi departe de ritmul normal, economiile din lumea intreaga continua sa se deterioreze. Unde vor aparea primele semne de crestere? Unii analisti prevad ca economia SUA, care a intrat in recesiune in decembrie 2007 si se pregateste sa primeasca, in urmatorii doi ani, un pachet de stimulare de la Washington de aproape 1.000 de miliarde de dolari, ar putea sa scoata lumea din criza in a doua jumatate a anului. Dar continua deteriorare a pietei imobiliare din SUA, zbaterile industriei auto si cresterea somajului aproape in toate sectoarele sunt semnale ca perspectivele lui 2009 raman sumbre.

    Fondul Monetar International estimeaza ca economiile dezvoltate se vor contracta usor in 2009, in vreme ce productia globala va creste cu doar 2,2%. FMI defineste drept recesiune globala o crestere economica sub 3%, pentru ca acest ritm este mult prea scazut pentru a face fata cererii de locuri de munca venite de la o populatie in crestere pe pietele emergente. In acelasi timp, restructurarea portofoliului de credite – curatarea balantelor contabile ale bancilor – continua sa impiedice reluarea fluxului normal al creditarii. Increderea consumatorilor din SUA si Europa a ajuns la minime istorice.

    Nouriel Roubini, un economist care a anticipat dezastrul din piete din 2008, sustinea intr-un comentariu recent ca, in 2009 recesiunea globala “se va transforma in stagflatie, combinatia vicioasa intre stagnare economica/recesiune si deflatie”. O economie care se contracta este nefasta pentru actiuni, pentru ca profiturile companiilor tind sa se prabuseasca, facand ca actiunile sa para si mai scumpe. Analistii spun ca estimarile pentru profiturile corporatiilor sunt probabil prea mari ca sa reflecte adecvat perspectivele economice intunecate ale lui 2009.

    Totusi, Julian Chillingworth, director de investitii la Rathbone Unit Trust Management din Londra, spune ca investitorii stau pe rezerve neobisnuit de mari de lichiditati, “asa ca, daca stirile sunt proaste, dar nu devastatoare, s-ar putea sa caute sa profite de oportunitati si sa avem cresteri rapide ale actiunilor”. Din pacate, adauga el, orice asemenea crestere ar putea fi un “fals rasarit” pana cand tabloul economic va incepe sa se clarifice. “Adevarata limita de jos a pietelor aflate in recul este cand trec de la capitulare – adica de la momentul in care investitorii pur si simplu inceteaza sa mai spere – la lipsa de interes”, spune el. “Si nu am ajuns inca acolo.”

    Philippe Gijsels, specialist in piete bursiere la Fortis Global Markets din Bruxelles, a estimat ca 2009 va fi “anul marelui cutremur, anul unui darwinism financiar, cand cei slabi vor deveni si mai slabi, iar cei puternici vor deveni si mai puternici”. Multi comercianti, banci, producatori de marfuri si companii farma ceutice au terminat 2008 la limita de supravietuire, spune Gijsels, ceea ce le tran sforma in posibile tinte de achizitie. “Oamenii cu lichiditati si cu balante contabile solide vor putea sa faca in asemenea conditii tot ce-si doresc”, spune el.

    Pe termen lung, consolidarea va contribui la crearea de conditii pentru urmatoarea faza de expansiune a pietei, considera specialistul de la Fortis, pentru ca va insemna ca banii sunt directionati catre cei care stiu sa-i utilizeze cel mai eficient. Gijsels spune ca e posibil ca piata sa inceapa sa se stabilizeze la sfarsitul lui 2009 daca vor exista semne clare ca s-a ajuns la sfarsitul crizei financiare si aproape de sfarsitul celei ipotecare din SUA. Daca exista vreo speranta de imbunatatire, ea se afla in aproape generala dispozitie pesimista. Chillingworth spune ca e posibil “sa fim cu totii prea deprimati, si de fapt SUA sa inceapa sa se miste mai repede decat se anticipeaza in prezent”. Dar e adevarat ca “nimeni nu ia in calcul acum aceasta posibilitate”.

  • Reclama, sufletul trist al unui comert firav

    Cate reclame vom mai vedea? 

    Anul 2009 va aduce schimbari atat de forma, cat si de fond. Si pentru ca vom avea reclame mai putine si mai scurte, si pentru ca vom vedea un alt fel de reclame – “mai pragmatice”, dupa cum le caracterizeaza Doru Spataru, partener in cadrul Front Line Marketing. El mai crede ca o asemenea tendinta ar putea crea un alt fenomen: “nu vor mai fi tinuti clientii care costa foarte mult; ei sunt clienti care, la ora asta, au fost tinuti, chiar daca nu erau profitabili, pentru partea care permitea creativitate si demonstratii in festivaluri”.

    Vor reveni agentiile full-service?

    Reduceri de costuri cu orice pret. Este, pe langa supravietuire, unul dintre principalele obiective ale companiilor pentru anul 2009. In aceste conditii, pe piata de media si advertising exista voci care sustin ca una dintre cele mai practice solutii va fi revenirea la agentiile full-service, prin intermediul carora o companie client poate beneficia dintr-un singur loc de mai multe servicii, in schimbul unui pret mai mic decat daca ar fi apelat la cate o agentie diferita pentru fiecare activitate de comunicare. “Nu stiu cati isi vor mai permite sa plateasca 15 agentii pentru 15 lucruri diferite”, spune Alex Badila, managing director la Publicis Romania.  

    Ce va fi in publicitatea online? 

    “Nu vom mai vedea cresteri de 50-70%, ca pana acum. Anul acesta publicitatea online va creste probabil cu cel mult 30%”, apreciaza Calin Fusu, fondatorul Neogen, in opinia sa cele mai afectate fiind site-urile mai mici si proiectele noi. Dar campaniile facute in mediul online sunt de trei pana la zece ori mai ieftine decat cele din presa scrisa sau cele de la TV si de 20 de ori mai eficiente din punctul de vedere al rezultatelor. “Reclamele pe internet sunt cele mai la indemana pentru com paniile care cauta sa fie mai atente cu bugetele pe care le aloca pentru publicitate, dar nu vor sa afecteze totusi promovarea”, conchide Orlando Nicoara, director general al MediaPro Interactiv.  

    Online versus print 

    Viitorul publicitatii in mediul virtual este inca incert, in conditiile in care se adreseaza unor comunitati restranse, expunerea fiind, deci, limitata. Avantajele sale tin insa de faptul ca este un mediu inca ieftin si usor ma- surabil. In print, pe de alta parte, avantajele tin mai degraba de abilitatea de a oferi pachete mai complexe, care sa se plieze pe nevoile clientilor in perioada de criza. “Presa scrisa poate crea diverse pachete de sponsorship, colaborari care sa ofere unui brand mai mult decat o simpla expunere”, crede Alex Badila, managing director al Publicis Romania. 

    Vor ramane televiziunile generaliste cei mai mari vanzatori de spatiu media? 

    In 2009, pe mediile de nisa vor miza doar cei foarte curajosi sau care isi adreseaza campaniile unor comunitati foarte restranse. In aceste conditii, statiile TV generaliste vor prinde si anul acesta cele mai mari contracte. Faptul ca posturile generaliste vor conduce in continuare ierarhia nu inseamna ca vor avea aceleasi cresteri ca si anul trecut (in 2008, tarifele televiziunilor au crescut, in medie, cu 30-40% fata de 2007). “Mai mult, putem vorbi de o echilibrare de forte in 2009, nemaifiind cazul pietei de TV sold-out”, spune Carmen Tanasie, CEO al Omnicom Media Group (OMG).  

    Cu cat vor scadea bugetele de publicitate?

    Reducerea bugetelor de publicitate a inceput inca de la sfarsitul anului trecut, iar pentru 2009, temerea cea mai mare a agentiilor de publicitate, PR si media buying este ca tendinta va continua. “Cred ca vor fi mari probleme, mai ales la conturile internationale si, din pacate, acestia sunt si cei mai mari clienti”, spune Carmen Lixandru, general manager al Mediacom. In acest caz, pentru 2009, cele mai fericite cazuri vor fi acelea in care reducerile de bugete nu vor depasi 20-30%. Publicitarii se tem insa ca vor exista si clienti care isi vor amana proiecte, vor renunta, cel putin pentru o perioada, la comunicare sau, mai rau, vor inchide businessul.

  • Avocatii nu-si fac probleme

    Principalele necunoscute 

    Evolutia pietei financiare ramane, dupa cum subliniaza Ioan Dumitrascu, partener al PeliFilip, principala dilema a inceputului de an. “Ne uitam cu interes la jucatorii din piata financiara asteptand semnale de revenire si reluare a creditarii sau a tranzactiilor.” O alta preocupare este incertitudinea proiectelor: nu se stie cat de mult se va lucra, daca isi va reveni economia sau daca vor reveni proiectele de investitii majore? “As spune ca 2009 va fi , in cel mai bun caz, un an al stagnarii. Interesant va fi ce se va intampla in domeniul fuziunilor si al achizitiilor, in imobiliar sau bancar”, spune Gabriel Zbarcea, managing partner al Tuca Zbarcea si Asociatii. Daniel Badea, managing partner al Badea Clifford Chance, se intreaba daca bancile importante mai au bani pentru a finanta sau refinanta economia reala si, daca au, cand vor incepe sa finanteze?  

    Ce arii de expertiza vor factura? 

    Pe langa insolvente, reorganizari sau restructurari, un alt motor ce va creste afacerile caselor de avocatura va fi infrastructura, unde se asteapta injectii serioase de capital. “Pot spune ca vom avea activitate si in domenii ca energia, dreptul concurentei, fiscalitate, fuziuni si achizitii, dreptul mediului, si chiar in sectorul imobiliar, care cred ca se va revigora putin, indeosebi dupa aprobarea noilor norme ale BNR”, spune Gabriel Zbarcea. In ce priveste principalele surse de venit, firmele au alocat resurse suplimentare pentru sustinerea si dezvoltarea unor arii de activitate care pana acum erau in plan secund – competitia, dreptul muncii sau cel al mediului.

    Vor mai exista spin-off-uri notabile, dupa modelul anilor trecuti?

    Gabriel Zbarcea crede ca in situatii de criza profunda fie creste coeziunea de grup, fie se adancesc tensiunile. “Daca vor avea loc spinoff- uri, eu nu cred ca nu vor fi de anvergura. Este foarte greu sa pui pe picioare o afacere in contextul actual: iti trebuie capital de pornire, echipa de avocati si personal de suport, clienti activi sau potentiale targeturi s.a.” Oricum, lumea este rezervata in pronosticuri, pentru ca anii precedenti au dovedit ca “miscarile” de genul acesta sunt cunoscute doar de cei in cauza.