BusinessMagazin

Tag: special

  • Calin Tatomir, omul care a ocupat cel mai dorit job din IT-ul romanesc

    “A face parte din Microsoft si a lucra intr-o pozitie executiva
    este o experienta unica si probabil cel mai dorit job din piata
    romaneasca de tehnologie a informatiei”, afirma Calin Tatomir acum
    doi ani, cand a preluat conducerea Microsoft Romania. “Chiar daca
    am o experienta de 12 ani in functii de conducere in corporatii
    americane, cred ca sunt in fata unei provocari mai mari”, spunea
    el.

    Absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii a
    Universitatii Politehnice din Bucuresti, Calin Tatomir a ocupat
    anterior pozitii de conducere in fostele reprezentante ale
    companiilor multinationale Digital si Compaq din Romania. La
    Digital, Tatomir a condus diviziile de servicii, iar la Compaq a
    fost Channel Sales Manager si Consumer Business Manager. “Atunci
    cand eram la Compaq, am introdus pentru prima oara laptopurile
    consumer in Romania”, a declarat managerul.

    In 2001, cand Compaq a fost preluata de catre Hewlett-Packard,
    Tatomir a parasit compania pentru a-si deschide propria afacere, un
    cabinet de consultanta IT&C. Anul trecut, firma lui – CCT – a
    avut o cifra de afaceri de 1,7 milioane de euro si un profit de
    470.000 de euro, care a fost reinvestit in dezvoltarea resurselor
    umane si trainingul consultantilor.

    “Una dintre tintele care mi-au fost propuse de corporatie este
    ca Romania sa treaca la un nivel de senioritate, care inseamna
    practic intrarea pe piata cu intreg portofoliul de solutii”, spunea
    Tatomir. Aceasta va fi insa de-acum misiunea noului sef al
    Microsoft Romania, care i-a preluat functia – polonezul Ronald
    Binkofski. In ce il priveste pe Calin Tatomir, el se va dedica din
    nou antreprenoriatului.

  • Frank Hajdinjak, neamtul care lucreaza de 18 ani in cadrul E.ON

    Dupa sase ani in cadrul Ford, Frank Hajdinjak s-a angajat in
    cadrul E.ON Ruhrgas la Essen si, din 1994 pana in 2004, a avut
    diferite funcţii de conducere in cadrul departamentelor de IT,
    Controlling, Management si Consultanta. Din 2004, este transferat
    in Romania si promovat in pozitia de Presedinte al Consiliului de
    Administratie in cadrul E.ON Gaz Distributie, pozitie pe care o
    detine pana in 2008.


    In 2009, devine director general al E.ON Romania, odata cu
    unificarea afacerilor din gaz si energie detinute de gigantul
    german pe piata locala. De la inceputul lui 2009, E.ON Energie
    Romania regrupeaza activitatile de distributie si furnizare a
    gazelor naturale si a energiei electrice rezultate din
    restructurarea fostelor Distrigaz Nord, respectiv Electrica
    Moldova, privatizate la inceputul anilor 2000.


    De la inceputul mandatului lui Frank Hajdinjak si pana in 2012,
    E.ON Romania are in plan sa investeasca 1 miliard de euro in
    schimbarea sau modernizarea a 850 de kilometri de retele , dar si
    in IT sau relatii cu clientii. Dincolo de planurile de investitii,
    Frank Hajdinjak trebuie ca in mandatul sau sa continue
    restructurarea companiei, mai ales pentru a face fata scaderii
    vanzarilor si a opri declinul cererii inceput in 2009.

    “Noi din 2005 am inceput sa ne restructuram. Ne gandeam la acel
    moment ca facem acest lucru pentru a fi mai competitivi, dar se
    pare ca acum acest lucru se dovedeste a fi mai mult pentru a face
    fata crizei”, spune Frank Hajdinjak. Restructurarea a vizat o
    centralizare mai buna a serviciilor, deschiderea de call centere,
    dar si concedieri: anul trecut, din companie au plecat peste 1.200
    de angajati, iar tinta finala a restructurarii este de 6.500 de
    angajati pana in 2012.

  • Drumul lui Costi Mocanu de la jurnalist la director al Pro TV

    In urma cu 17 ani, Costi Mocanu era reporter si comentator
    sportiv pentru Canal 31. Odata cu infiintarea Pro TV, in 1995, si
    intrarea televiziunii din Romania intr-o noua etapa de evolutie,
    Mocanu a devenit principala figura cu care erau asociate stirile
    sportive. In 1995 a fost numit redactor-sef al departamentului
    Sport de la Pro TV, comentator sportiv si prezentator, un an mai
    tarziu urmand sa preia si functia de director al acestui
    departament.


    A ramas fidel sportului, asa ca urmatoarele functii de conducere
    le-a avut tot “in domeniu”. Astfel, in 2004 era director executiv
    al TV Sport, iar in 2007 conducea Sport.ro. Acesta a fost un an
    plin de provocari pentru Mocanu, in conditiile in care dupa ce s-a
    instalat la conducerea Sport.ro s-a ivit cea mai importanta
    oportunitate din cariera sa, aceea de a fi directorul executiv al
    Pro TV S.A., compania care opereaza cel mai mare post de
    televiziune din Romania, Pro TV. Din 2008, omul de televiziune a
    devenit management & sport consultant pentru statiile CME
    (Central European Media, proprietarul Pro TV) din Cehia si
    Bulgaria.


    Chiar daca acum aparitiile sale “pe sticla” s-au rarit, iar
    atributiile sale sunt in principal cele specifice unui manager,
    Mocanu continua sa se identifice cu imaginea transmisiilor sportive
    de la Pro TV.

  • Constantin Toma, ofiterul de la comanda Omniasig

    Cariera lui Constantin Toma a fost marcata de functiile de
    conducere pe care le-a detinut incepand chiar cu anul 1990. L-a
    ajutat faptul ca s-a format intr-un spirit riguros si competitiv,
    avand in vedere ca este absolvent al Scolii de Ofiteri, cu
    specializarea Finante. Nu a fost insa niciodata ofiter, iar
    locurile de munca pe care le-a avut au cerut aplicarea
    cunostintelor financiare pe care si le-a dezvoltat prin absolvirea
    Facultatii de Finante si Asigurari si Relatii Economice
    Internationale.


    Inainte de a intra in asigurari, Toma a lucrat la Romavia, unde
    a fost contabil-sef timp de trei ani, iar in perioada 1994-1995 a
    fost directorul general al Tara Motor. Chiar daca atunci cand a
    ajuns la Omniasig era un novice in domeniu, venirea lui a fost in
    cele din urma de bun augur: la ora actuala, Omniasig este a treia
    cea mai mare companie de asigurari generale din piata.


    Desi nimeni nu prevedea despartirea lui Toma de compania pe care
    a condus-o in ultimul deceniu si jumatate, seful Omniasig a anuntat
    anul trecut ca va demisiona pentru a prelua sefia PAID (Pool-ul de
    Asigurare Impotriva Dezastrelor). Din aceasta functie ar fi urmat
    sa coordoneze introducerea asigurarilor obligatorii de locuinte si
    politicile de vanzare a acestora. A fost o decizie care a bulversat
    piata de asigurari, insa asupra careia Toma a revenit la scurt
    timp, cedandu-i locul lui Marius Bulugea, actualul presedinte al
    PAID.

  • Ovidiu Buluc, pionier in industria farmaceutica romaneasca

    Ovidiu Buluc este absolvent al Facultatii de Comert Exterior din
    ASE Bucuresti si si-a inceput activitatea in comert exterior in
    1968. Dupa ce intre 1980 si 1990 a fost sef serviciu in Uzinexport,
    companie distribuitoare de utilaj tehnologic si echipamente
    industriale, a pus bazele primei companii de import de medicamente
    din Romania. Mai exact, in 1990, Ministerul Sanatatii i-a solicitat
    consultanta in ce priveste infiintarea unei firme de stat care sa
    se ocupe de importul si exportul de medicamente si aparatura
    medicala. Cateva luni mai tarziu a fost emisa hotararea de guvern
    privind infiintarea Farmexim, iar Ovidiu Buluc a fost solicitat sa
    preia conducerea acestei firme. Practic, a fost primul angajat al
    companiei de import de medicamente.


    A fost un pionier in industria farmaceutica romaneasca, dar a
    plecat de la premisa ca regulile comertului sunt aceleasi, fie ca
    vorbim de metalurgie sau de industria medicamentelor, si a reusit
    sa creeze un business solid. “Sunt multi manageri de succes in
    lume, care s-au plimbat dintr-o ramura industriala in alta”, spune
    Buluc.


    In 1994 a cumparat 40% dintre actiunile Farmexim, odata cu
    transformarea companiei in societate cu capital integral privat,
    iar in prezent este actionar majoritar si detine 70% din titluri.
    Ovidiu Buluc considera ca principalii factori de succes pentru un
    manager sunt dezvoltarea afacerii prin mijloace proprii si
    reinvestirea profitului obtinut.

  • Gheorghe Dobra, omul care conduce de 17 ani cel mai mare producator de aluminiu din ECE

    Absolvent de Politehnica, Gheorghe Dobra a primit repartitie la
    uzina din Slatina; voia sa lucreze in cercetare si a incercat sa se
    intoarca la Bucuresti, pentru ca metalurgia nu-l atragea.


    A venit la sefia uzinei in 1993 si a traversat epopeea
    privatizarii uneia din cele mai atractive si puternice companii din
    Romania. Dobra a mentinut pe profit compania intr-una dintre cele
    mai nesigure din punctul de vedere economic perioade ale industriei
    romanesti si a incercat, cu ajutorul unei institutii financiare, sa
    preia Alro. Nu a reusit pentru ca privatizarea insemna, la un
    moment dat, in Romania, nu numai bani si cunostinte, ci si
    sustinere politica.


    Dobra a ramas pe pozitii si dupa preluarea uzinei de catre Marco
    Industries BV, mai tarziu devenita Vimetco NV, companie olandeza
    detinuta de omul de afaceri rus Vitali Matsitski. Cum la momentul
    privatizarii uzina avea 5.600 de angajati, iar acum numarul
    acestora a ajuns la 2.500, sunt usor de intuit problemele pe care
    le-a avut de rezolvat Dobra intre timp – reducerea personalului,
    asigurarea energiei, cresterea productiei.
    In timp, cifra de afaceri a companiei ALRO a ajuns la varfuri de
    peste 600 de milioane de euro si, cu toata influenta negativa a
    crizei economice, compania a anuntat mentinerea profitabilitatii si
    cresterea ciferi de afaceri. Productia de aliaje pentru industria
    aeronautica, un segment pretentios, dar cu grad mare de
    profitabilitate, este cel mai recent pariu al echipei lui Gheorghe
    Dobra.

  • Ioan Ciolan, sibianul care a revolutionat businessurile in bricolaj

    Sibianul care a pus bazele unei firme pentru ca, fiind student la inginerie (Facultatea de Automatizari-Calculatoare a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca), isi dorea bani de buzunar a invatat din mers cum se fac afacerile. Impreuna cu doi cumnati a infiintat o societate specializata in service-ul pentru electronice. In 1992, la terminarea facultatii, s-a intors in orasul natal, unde a pus bazele Ambient, o firma dedicata comertului cu instalatii si finisaje pentru locuinte.

    In doi ani, reteaua ajunsese sa numere sapte magazine proprii in Sibiu. In 2000, antreprenorul a luat decizia sa iasa peste granitele judetului si sa dea o anvergura nationala afacerii, povestea sibianul pentru BUSINESS Magazin, intr-unul dintre putinele interviuri acordate presei. Un avantaj pe care l-au avut antreprenorii romani din domeniul bricolajului, fata de multe alte domenii ale economiei, este ca retelele internationale nu s-au grabit sa vina in Romania. Abia in 2002, Praktiker si Bricostore au intrat pe piata, iar alte retele (ca Obi, Baumax sau Hornbach) abia in anii premergatori crizei. Acest lucru le-a dat ragaz antreprenorilor autohtoni sa-si dezvolte afacerile. In urma cu patru ani, Ambient domina deja topul retailerilor de bricolaj, avand cele mai mari vanzari.

    De-atunci, pe fondul crizei si al insuficientei de fonduri pentru expansiune, firma de origine sibiana a pierdut trei pozitii in top, ajungand pe locul al patrulea, conform rezultatelor din 2009. Cu toate acestea, afacerea a fost curtata intens de investitori pe parcursul ultimilor ani, iar in 2009 a fost la un pas de asocierea cu EQT, fond detinut de cea mai puternica familie din Suedia, Wallenberg. In urma asocierii, compania, care a avut in 2008 afaceri consolidate de peste 220 de milioane de euro, ar fi avut la dispozitie capital pentru expansiune. In ultimul moment insa, reprezentantii fondului s-au retras din afacere in urma deciziei de a stopa complet investitiile.

  • Securitatea pe net: cine isi baga nasul in calculatorul tau?

    Sandra Person Burns era o mare amatoare a navigatului pe
    internet si a cumparaturilor online. Dar si-a schimbat preferintele
    dupa ce si-a dat seama ca era urmarita de un program software de pe
    computerul ei, pe care credea ca il stersese deja.

    Burns, 67 de ani, fosta directoare intr-o companie medicala, acum
    pensionara, marturiseste ca e foarte circumspecta cu privire la
    cumparaturile online: “Acum, in loc sa intru pe Amazon, mai degraba
    merg la libraria din colt”.


    Burns, de loc din Jackson, Mississippi, este una dintre multii
    americani ce dau in judecata firmele care urmaresc activitatea
    utilizatorilor pe internet. Miezul disputei este un mic fragment de
    cod de program, scris pe hard-diskul calculatorului prin programul
    Flash produs de Adobe, atunci cand utilizatorul ruleaza un fisier
    video de pe site-uri populare ca Youtube sau Hulu.

    Intruziunea cookie-urilor Flash atrage un numar din ce in ce mai
    mare de procese federale impotriva companiilor de media si
    tehnologie si critici tot mai dure din partea militantilor pentru
    confidentialitate, care spun ca acest software le-ar putea permite
    companiilor sa creeze profile detaliate ale consumatorilor fara ca
    acestia sa stie.


    Spre deosebire de cookie-urile HTML, ce stocheaza preferintele
    referitoare la site-uri si pot fi ajustate printr-o simpla setare,
    cookie-urile Flash sunt stocate intr-un director separat de care
    multi utilizatori nu au habar si pe care s-ar putea sa nu stie cum
    sa-l gestioneze.



    Burns, reprezentata in actiunea juridica de casa KamberLaw,
    spune ca stia de existenta cookie-urilor, dar nu si de a celor
    Flash. “Am crezut ca in urma instructiunilor urmate ca sa-mi curat
    sistemul de cookie-uri am rezolvat treaba asta; apoi am descoperit
    ca nu era asa”, explica ea. “Informatiile mele personale sunt acum
    tranzactionate ca o marfa, fara ca eu sa stiu si sa aprob.”

    Din iulie, cel putin cinci asemenea tipuri de procese au fost
    deschise in California, printre reclamatii ca au folosit in secret
    cookie-uri Flash fiind companii de media ca Fox Entertainment Group
    si NBC Universal, dar si companii de tehnologie ca Specific Media
    sau Quantcast. Alte procese sunt asteptate, cu aceleasi
    acuzatii.

    Reclamantii spun ca firmele au colectat informatii de pe site-urile
    vizitate de ei si de la fisierele video vizionate, chiar daca
    oamenii isi reglasera parametrii de navigare pe web in asa fel
    incat sa respinga acele cookie-uri ce i-ar fi putut identifica.
    “Aceste procese sunt de fapt despre dreptul unui utilizator de
    calculator de a decide termenii in care informatiile lor personale
    pot fi colectate si distribuite. Este vorba despre controlul
    detinut de utilizator”, spune Scott A. Kamber, 44 de ani, avocat
    specializat in tehnologie si intimitate la KamberLaw, implicat in
    unele dintre procesele sus-amintite. Alte firme care au deschis
    procese sunt Parisi & Havens si cabinetul individual Joseph H.
    Malley.

    Un proces sustine ca Clearspring Technologies si companii de media
    intre care si Walt Disney Group “au autorizat cu buna stiinta”
    utilizarea de dispozitive de urmarire online ce “permit accesul la
    activitatile online ale utilizatorilor si la informatiile lor
    personale”. Altii sustin ca informatiile erau colectate pentru a fi
    mai apoi vandute companiilor de publicitate online.

    In august, Clearspring si Quantcast au emis comunicate pe blogurile
    companiilor despre aceste procese. Clearspring a clarificat modul
    cum a folosit cookie-urile Flash si a spus ca acuzatiile juridice
    erau “inconsistente la nivelul faptelor”. Compania a recunoscut ca
    a folosit cookie-uri Flash “ca sa ofere date sintetice pentru
    editorii online”. Comunicatul mai spune si ca datele erau colectate
    pe scara larga, incluzand utilizatorii unici si orarul actiunilor
    lor, dar nu si informatii care sa permita identificarea lor
    personala. Postul de pe blogul corporatist al Quantcast sustinea ca
    “firma a folosit cookie-uri Flash doar in scop de masurare si nu
    pentru a pregati vreo forma de continut personalizat”.

    Specific Media a refuzat sa raspunda solicitarilor de a comenta pe
    marginea acuzatiilor. La fel au facut-o si aparatorii companiilor
    implicate in proces, dar si reprezentantii acelor companii ce inca
    nu au fost inca reclamate in justitie.

    Unii sustinatori ai dreptului la intimitate spun ca, in ciuda
    celor sustinute de companii, daca o cantitate suficienta de date
    sunt colectate de-a lungul timpului, advertiserii isi pot crea
    profile detaliate ale utilizatorilor, inclusiv date care ii
    identifica personal, precum rasa si varsta, pe langa cele
    referitoare la website-urile vizitate. Tot ei afirma ca
    cookie-urile flash pot reactiva cookie-urile HTML care au fost
    sterse din calculatorul unui utilizator, incalcandu-se astfel
    setarile de confidentialitate. “Functia de baza a unui cookie este
    sa faca o conexiune intre activitatea de pe un site A cu ce faci pe
    un site B”, explica Peter Eckersley, inginer IT la Electronic
    Frontier Foundation. “Cookie-ul Flash face mai greu pentru
    utilizatori sa opreasca acest proces.”

    Potrivit Adobe, peste 75% dintre fisierele video online au
    incorporata tehnologia Flash, companiile de media mai folosind-o si
    la jocuri si animatii. Conform companiei, cookie-urile Flash sunt
    menite sa indeplineasca functii web de baza, ca memorarea volumului
    sau a preferintelor de limba ale unui utilizator sau a stadiului in
    care un utilizator si-a lasat jocul cand s-a deconectat. Intr-o
    scrisoare publica adresata Comisiei Federale de Comert, trimisa in
    ianuarie, Adobe a condamnat practicile de a reactiva cookie-urile
    dupa ce ele au fost sterse de un utilizator. Compania ofera pe
    site-ul propriu un program care sterge cookie-urile Flash si
    ajusteaza setarile Flash player. Cel putin unul dintre procese,
    insa, sustine ca aceste comenzi nu sunt usor de accesat si nu sunt
    la dispozitia celor mai multi dintre utilizatorii de web.

    Chris Jay Hoofnagle, 36 de ani, unul dintre autorii unui studiu
    despre confidentialitatea pe internet si cookie-urile Flash facut
    la Universitatea California, Berkeley si care a fost folosit ca
    baza in cateva dintre procesele intentate, a explicat ca recentele
    demersuri juridice pun in evidenta o eroare in reglementarile
    federale ce guverneaza intimitatea online. “Actiunile de protest
    ale consumatorilor in aceasta privinta au esuat pana acum.
    Procesele muta insa mingea mai departe intr-un mod in care
    activistii pentru dreptul la intimitate pe net nu au reusit sa o
    faca pana acum”, spune Hoofnagle.

    Plangerile referitoare la confidentialitatea online migreaza acum
    spre dispozitivele mobile. Recent, un proces a fost deschis de trei
    californieni impotriva unei companii de tehnologie numite
    Ringleader Digital, cei trei sustinand ca firma folosea un produs
    numit Media Stamp, care “strangea informatii de pe telefoanele
    reclamantilor si acorda un ID unic dispozitivului mobil al
    acestora”.

    In plangere se spune ca informatiile colectate cu ajutorul ID-ului
    unic, prin intermediul tehnologiei HTML 5, le permiteau
    operatorilor de site-uri “sa urmareasca activitatea pe internet a
    dispozitivelor mobile”. Intr-o declaratie publica, Bob Walczak Jr,
    CEO al Ringleader, a spus ca “intentia noastra de la infiintarea
    companiei a fost sa construim o platforma de publicitate mobila pe
    care utilizatorii sa o poata controla”. El a adaugat ca Ringleader
    lucreaza la “noi modalitati de a permite consumatorilor sa se
    excluda din acest sistem”, daca nu doresc sa-l foloseasca, si sa
    verifice singuri faptul ca nu sunt inclusi in sistem. John Verdi,
    consilier-sef la Electronic Privacy Information Center, a criticat
    Comisia Federala de Comert (Federal and Trade Commission, FTC)
    pentru ca nu ar fi fost suficient de agresiva in materie de
    confidentialitate a datelor, bazandu-se in schimb pe
    autoreglementarea firmelor.

    “FTC a fost inactiva in acest domeniu si nu a reusit sa vina cu
    reglementari relevante”, e de parere Verdi. “Exista tot mai multe
    dovezi ca urmarirea online a utilizatorilor nu este controlata prin
    autoreglementarea firmelor.” Christopher Olsen, director adjunct al
    FTC in divizia de confidentialitate si protectie a identitatii,
    afirma ca a fost gazda mai multor mese rotunde despre problemele
    legate de intimitatea pe internet, din decembrie si pana in martie,
    si ca are de gand sa redacteze un raport in urmatoarele luni despre
    modul cum Comisia vede rezolvarea problemelor. Comisia
    investigheaza deja cateva companii, dar Olson a refuzat sa
    comenteze mai mult cu privire la aceste actiuni.

    Alte eforturi se desfasoara la nivelul Congresului. In iulie, Bobby
    L. Rush, deputat democrat de Illinois, a inaintat un proiect de
    lege care, printre altele, va cere companiilor sa faca public modul
    cum strang, folosesc si pastreaza informatiile personale ale
    utilizatorilor si sa faca rezultatul acestor dezvaluiri mai usor de
    inteles de catre utilizatori.

  • Ce a mai ramas din sperantele General Motors

    Peisajul industrial de la Flint North, asa cum e cunoscut acest
    complex de fabrici, majoritatea inchise, este o marturie vie ca
    falimentul de anul trecut al producatorului auto a dat nastere la
    doua GM-uri, iar unul dintre ele se zbate in umbra celuilalt.

    Cand contribuabilii americani au injectat miliarde de dolari in
    General Motors, compania a fost divizata, cele mai bune active
    mergand spre producatorul reorganizat, care a pastrat acelasi nume.
    Acest nou General Motors vinde masini, face bani si pregateste o
    oferta publica de listare la bursa.

    Cele mai putin valoroase active, inclusiv fabricile darapanate
    din Flint, au fost lasate in curtea vechiului GM, acum numit Motors
    Liquidation Co. Compania a inaintat un plan de reorganizare
    judiciara care arata cum va vinde partile acum nedorite din ceea ce
    era in urma cu doar doi ani cel mai mare producator auto al lumii.
    Dar procesul este lent si, in timp ce inchiderea uzinelor a costat
    deja eliminarea de locuri de munca si de venituri din impozite
    pentru multe comunitati, fabricile goale devin si ele o povara.
    “Cand General Motors a tras oblonul in Flint, doar au stins
    becurile”, povesteste Chris Swanson, capitan la politia locala din
    Genesee County, care a facut aproape 20 de arestari anul acesta la
    complexul Flint North pentru acuzatii de furt, jaf armat si
    altele.


    Sefii politiei spun ca hotii au furat tone de metal de la
    fabricile din Flint in ultimul an, dar abia toamna aceasta, dupa ce
    au tras cu arma spre un paznic neinarmat, GM a angajat politisti
    care sa patruleze in zona. Doua nopti mai tarziu, si ei au fost
    atacati cu focuri de arma.

    La circa 70 km la vest de Flint, oficialii din Lansin Township au o
    problema diferita. Ei inca asteapta ca oricare dintre companii – GM
    sau Motors Liquidation – sa ia tonele de moloz de la doua fabrici
    pe care le-a demolat inainte de faliment. Locurile unde au fost
    fabricile sunt o oroare si un obstacol pentru redezvoltarea
    comunitatii, spun politistii.

    Oficialii Motors Liquidation nu au dorit sa comenteze pentru acest
    articol, in afara de un comunicat despre angajamentul lor cu
    privire la siguranta proprietatilor.

    “MLC trateaza foarte serios problema securitatii instalatiilor
    sale”, a comunicat compania. “In colaborare cu General Motors Co.,
    MLC a luat in ultimul an numeroase masuri pentru a se asigura de
    securitatea cladirilor, inclusiv in cazul complexului din
    Flint.”

    Activele Motors Liquidation Co. constituie infrastructura a ceea ce
    ar putea fi un producator auto ceva mai mic: patru uzine de
    asamblare, cinci uzine producatoare de motoare si cateva alte
    fabrici de producere a componentelor. Compania mai detine si
    depozite, birouri, parcari si alte bunuri imobiliare. Multe dintre
    proprietati sunt pline de deseuri industriale.

    Cea mai mare provocare pentru Motors Liquidation, a recunoscut
    compania in recentul document de reorganizare, este sa elimine
    problemele de mediu, astfel incat fostele sale fabrici sa poata fi
    scoase la vanzare. “Este aproape imposibil sa redezvoltam astfel de
    proprietati pentru scopuri lucrative si de creare de locuri de
    munca, daca refacerea infrastructurii de mediu nu se finalizeaza”,
    a spus un executiv, Ted Stenger. Curatenia la aceste fabrici este
    finantata de contribuabili sub forma unui imprumut de 1,17 miliarde
    de dolari de la Departamentul Trezoreriei. Cea mai mare parte a
    acestor bani, 836 de milioane de dolari, vor fi alocati pentru
    curatenie la 90 de uzine din 14 state. Iar grosul muncii ar trebui
    sa inceapa in primele luni ale lui 2011.

    Niciun ban din imprumutul mai sus mentionat nu a fost inca returnat
    de companie, iar platile nu vor incepe, cel mai probabil, decat
    dupa terminarea curateniei si dupa ce mai multe dintre proprietati
    vor fi vandute, ceea ce ar putea dura ani de zile. Intre timp,
    multe comunitati va trebui sa se obisnuiasca cu o lunga perioada de
    activitati minime la fabricile aflate in conservare.

    Au fost gasiti deja cumparatori pentru doua dintre fabricile de
    asamblare inchise, iar o a treia uzina – din Shreveport, Louisiana
    – va continua sa produca masini pentru GM pana in 2012, cand va fi
    si ea inchisa. Dar soarta altor uzine este inca neclara si nu ar
    putea fi decisa pana cand o instanta de judecata nu accepta planul
    de reorganizare, ceea ce ar putea dura alte cateva luni.

    Pana acum, situatia de la Flint North a fost cea mai grava. Aici
    este ramasita centrului de productie Buick City, care in anii ’80
    era printre cele mai mari complexuri de productie auto din lume.
    Cele sase uzine de la Flint North au fost scoase treptat din
    functiune de catre GM.

    Proprietatea asupra Flint North a fost cedata catre Motors
    Liquidation in iulie 2009, desi GM a pastrat productia de pistoane
    si de alte componente pentru motoare la una dintre fabrici.
    Fabricile goale au fost de fapt abandonate asa cum erau in ultima
    lor zi de productie efectiva. “Inca mai exista bunuri personale pe
    bancurile de lucru”, spune Swanson de la politia locala. “Mai sunt
    inca ventilatoare din tavan care functioneaza.”

    La putina vreme dupa inchidere, hotii au inceput sa fure tevile de
    cupru – folosite la incalzire, racire, dar nu numai – de la una
    dintre fabricile din apropiere. Autoritatile spun ca o banda de
    hoti a atacat cladirea noapte de noapte vreme de trei luni si au
    furat aproape 70 de tone de cupru.

    Banda incarca metalul in vagonete speciale, detinute si folosite in
    trecut de GM, le ducea pana langa o gaura facuta in gard si de
    acolo cuprul era incarcat in camioane si apoi vandut la centrele de
    fier vechi.
    In martie, autoritatile au arestat 11 persoane si au estimat
    valoarea cuprului furat la peste un milion de dolari. “Au incercat
    sa fure fiecare bucatica de cupru pe care au gasit-o”, a declarat
    procurorul regiunii Genesee, David S. Leyton.

    Dar nici dupa arestari, la Flint North nu a fost suplimentat
    personalul de paza, pana in august, cand hotii s-au intors, iar
    arestarile au reinceput. Conform politiei, sapte adulti si patru
    minori au fost arestati, intre ei si o persoana care fusese
    condamnata sub supraveghere pentru participare la jafurile
    precedente.

    De la ultimele incursiuni ale hotilor, Motors Liquidation si GM au
    angajat mai multi paznici inarmati care sa patruleze in interiorul
    complexului. Iar cei 400 de muncitori de la singura fabrica
    functionala vor fi ori transferati, ori concediati.

  • Alain Prost, despre Dacia: Francezii credeau ca Logan e brandul si Dacia modelul

    “Am auzit de Dacia de mult timp, inca din momentul in care
    Renault vorbea de conceptul de masina low-cost”, isi aminteste
    zambind francezul Alain Prost, omul care pana in 2001 a detinut
    recordul celor mai multe titluri din istoria competitiei de Formula
    1.

    Chiar daca Alain Prost cunostea modelele de masini produse la
    Pitesti, el fiind prezent chiar si la lansarea Duster, nu toti
    europenii erau la fel de familiarizati cu brandul Dacia: “La
    inceput, in Franta vorbeam mai mult de Logan decat de Dacia. Eu
    stiam ca Dacia e brandul, iar Logan modelul, dar francezii, daca
    intrebai de Dacia, putini stiau la ce te referi. Logan era ceea ce
    stiau ei. Acum totul e diferit, intr-un an totul s-a schimbat.
    Cunosc Dacia Logan, Sandero si, mai nou, Duster.”

    “Secretul Dacia a fost lansarea in criza economica. Multi oameni
    au renuntat sa se gandeasca la masini scumpe si vor sa cheltuiasca
    mai putini bani. In acelasi timp, Dacia a venit cu mai multe modele
    si cu un nou design”, spune Alain Prost, adaugand ca, la inceput,
    Loganul nu avea cel mai atragator design, dar modelele ulterioare
    au schimbat fata Daciei.

    “Acum oricine ar conduce un Duster sau un Sandero, dupa ce cei
    de la Dacia au facut imbunatatiri atat la aspect, cat si la
    calitate, intr-un timp foarte scurt”, rezuma francezul.

    Intrebat cum ar descrie in trei cuvinte succesul Dacia pe plan
    european, Alain Prost raspunde: “Simplitate, pret mic si
    fiabilitate”.

    In 1999, francezul Alain Prost a primit premiul Sportivul
    Secolului, la categoria motor-sport, trofeu castigat de-a lungul
    timpului de nume mari precum Pelé, Muhammed Ali, Carl Lewis si
    Steffi Graf.