Tag: ocupare

  • Băncile americane domină mai puternic ca niciodată lumea financiară

    La opt ani de la marea criză financiară, grupurile bancare americane domină mai puternic ca niciodată lumea fi­nanciară. La baza puterii lor stau factori tehnici, politici, juridici şi mai presus de toate pragmatismul, scrie Les Echos.
    Unul dintre multele semne ale dominaţiei: băncile americane de investiţii ocupă fără teamă de con­curenţă primele locuri în clasamentele mondiale de fuziuni şi achiziţii.

    Băncile de pe Wall Street înre­gistrează şi profituri record. Este ade­vărat că aceste rezultate reflectă mai degrabă planurile de reducere a chel­tuielilor decât dezvoltarea afacerilor, dar sunt totuşi profituri.

    În Europa, marile bănci precum Deutsche Bank se confruntă cu pierderi record.

    Pragmatismul băncilor americane s-a văzut clar în criză. În 2007-2008, numeroase instituţii bancare au tras obloanele. Fără să stea pe gânduri, sistemul bancar a profitat de situaţie pentru a se consolida.

    Spre deosebire de ce s-a observat în Europa, furtuna financiară a permis naşterea unor noi imperii financiare pe celălalt mal al Atlanticului: în 2008 Bank of America a sărit să ia sub protecţia sa Merrill Lynch, iar JPMorgan Chase a cumpărat Bear Stearns la un preţ foarte bun.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • România se află pe locul 58 în clasamentul privind percepţia corupţiei

    Potrivit raportului privind percepţia corupţiei realizat de Transparecy Internaţional România a trecut de la locul 69, ocupat anul trecut, pe locul 58.

    Cele mai puţin corupte sunt ţările nordice (4 din primele 5 sunt din nordul Europei), Danemarca ocupă primul loc, urmată de Finlanda şi Suedia. În coada clasamentului se află Afganistan, Coreea de Nord, iar pe ultimul loc Somalia. Grecia, Senegal şi Marea Britanie sunt ţările care şi-au îmbunătăţit ratingul cel mai mult din 2012 până acum. Pe de altă parte, ratingul Australiei, Braziliei, Spaniei sau Turciei s-a deteriorat în ultimii ani.

  • 6 staţiuni turistice noi, pe litoralul românesc

    În urma unei decizii a conducerii Rezervaţiei Biosferă Delta Dunării, plajele Midia, Vadu, Corbu, Portiţa, Sfântul Gheorghe şi Sulina sunt scoase de sub statutul de arie protejată, informează Urban-Constanta.

    Ele vor trece în administrarea autorităţilor locale care împreună cu alţi investitori se vor ocupa de dezvoltarea viitoarelor staţiuni turistice. Astfel turişti se vor putea bucura de peste 20 de hectare de plajă.



  • Tinerii pot urma cursuri de ucenicie sau stagiatură în Germania. Vezi pentru ce meserii se fac înscrieri

    Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti anunţă organizarea preselecţiei pentru tinerii care doresc să urmeze cursuri de ucenicie/stagiatură pe o perioada de 3 ani la angajatori din Germania, în cadrul programului de formare profesională duală MobiProEU – The Job of my Life, lansat în anul 2013 de Ministerul Federal al Muncii şi Afacerilor Sociale din Germania, prin intermediul Agenţiei Federale de Muncă şi a Centralei de Mediere a Străinilor şi Specialiştilor ZAV. Înregistrarea se realizează până în data de 09.02.2016.

    Sunt disponibile 67 de posturi în meserii precum bucătar, cofetar, brutar, lucrător comercial în vânzarea produselor de panificaţie, îngrijitor persoane vârstnice, electronist tehnică energetică şi instalaţii de clădiri, mecanic procesare în sticlărie, mecanic industrial, mecatronist frigotehnist, mecanic prelucrare sticlă plană, constructor prefabricate din beton, mecanic construcţii, constructor montator de structuri metalice.

    Pot participa tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 27 de ani, care dispun de o diplomă de studii (şcoală profesională, bacalaureat sau licenţă, fără diplomă de masterat), care în ultimele 3 luni, anterioare înregistrării în acest program, nu au locuit în Germania şi care nu au beneficiat încă de ucenicie/stagiatură în ţara de origine sau în altă ţară.

    În cadrul programului de formare profesională duală, tinerii beneficiază de finanţarea unui curs de limba germană în România şi în Germania, de alocaţii de călătorie, pentru relocare şi pentru asigurarea mijloacelor de trai în Germania, precum şi de alocaţie pentru copii, în cazul persoanelor care au copii minori în întreţinere.

    Persoanele cu domiciliul în Bucureşti care sunt interesate de acest program trebuie să se adreseze Consilierului EURES din cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, str.  Spătarul Preda nr. 12, corp clădire C, etaj 1, camera 15, sector 5, pentru a fi înregistrate în baza de date.

    Înregistrarea se realizează până în data de 9 februarie 2016, pe baza următoarelor documente: cerere tip (se completează la sediul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă); copie act de identitate sau paşaport (valabilitate minim 6 luni); C.V model  Europass (cu fotografie) în limba română, engleză sau germană (dacă este cazul); cazier judiciar în original din care să reiasă că persoanele nu au antecedente penale (termen de valabilitate 6 luni);copie diplomă de studii;  adeverinţă de la medicul de familie, cu menţiunea „Clinic sănătos/Apt pentru muncă”.

     

  • 65% dintre utilizatorii de internet din Europa au făcut cumpărături online anul trecut. Doar 18% din români cumpără online

    Dacă majoritatea britanicilor (87%) fac cumpărături online, în România situaţia este inversată, doar 18% din români cumpără online, astfel România ocupă ultimul loc din Europa la acest capitol. Potrivit aceluiaşi sondaj Eurostat, 30% dintre bulgari au achiziţionat online, iar Ungaria se apropie de un procent de 50%.

    Îmbrăcămintea şi articolele sportive sunt cele mai populare categorii în Europa. 60% dintre cumpărătorii online au achiziţionat unul sau mai multe articole din aceste categorii. La polul opus se află medicamentele şi materialele de e-learning.

    Majoritatea cumpărătorilor online (88%) au făcut achiziţii de la retaileri din propria ţară, însă procentul celor care au făcut cumpărături online de la magazine din altă ţară este în creştere, unul din trei cumpărători a realizat o achiziţie la un retailer din altă ţară.
     

  • Google a înfiinţat un departament de realitate virtuală

    Compania Google, deţinută de grupul Alphabet, a înfiinţat un departament de realitate virtuală (Virtual Reality, VR) computerizată, ce va fi coordonat de managerul de produse Clay Bavor, informează Reuters.

    Joshua Cruz, purtător de cuvânt al companiei Google, a confirmat noua funcţie ce va fi ocupată de Clay Bavor în acel departament, însă nu a oferit alte informaţii.

    Potrivit contului său de Twitter, Clay Bavor este vicepreşedinte Google, specializat în Realitate Virtuală.

    În calitate de manager de produs, Clay Bavor a coordonat implementarea unora dintre serviciile-cheie ale companiei Google, precum Gmail, Google Drive şi Google Docs.

    Funcţia sa va fi preluată de Diane Greene, potrivit site-ului Re/code.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Care este cea mai sigură companie aerienă din lume?

    În fiecare an publicaţia airlineratings.com realizează topul celor mai sigure companii aeriene din lume. Ca şi în anii trecuţi şi anul acesta primul loc este ocupat de compania australiană Qantas, potrivit The Mirror.

    Compania australiană a fost înfiinţată în 1920, iar din 1951 niciunul dintre avioanele sale nu a avut accidente în care să se înregistreze fatalităţi.

    Clasamentul realizat de către publicaţie nu este unul tradiţional, iar restul companiilor au fost aranjate în ordine alfabetică:  Air New Zealand, Alaska Airlines, All nippon Airlines, American Airlines, Cathay Pacific Airways, Emirates, Etihad Airways, EVA Air, Finnair, Hawaiian Airlines, Japan Airlines, KLM, Lufthansa, Scandinavian Airline System, Singapore Airlines, Swiss, United Airlines, Virgin Atlantic şi Virgin Australia.

     

  • Opinie Lavinia Raşca: Cui i-e frică de antreprenoriat?

    Sunt puternic motivate să facă pasul către antreprenoriat: fie pentru că au sentimentul că nu se mai pot dezvolta profesional, fie pentru că se simt înregimentate de reguli şi proceduri sau nu le mai place relaţia cu şefii sau atmosfera de lucru. Doresc să fie independente atunci când iau decizii. Unele şi-au descoperit sau şi-au redescoperit pasiuni şi vor să li se dedice, ceea ce e foarte dificil sau aproape imposibil atâta vreme cât lucrează pentru alţii de dimineaţă până seara.

    Nu este pentru prima oară când am astfel de întâlniri. Şi de fapt constat în ultimul timp o nelinişte la mulţi manageri, femei şi bărbaţi în jur de patruzeci de ani, care doresc să facă, profesional vorbind, ceva al lor, în care să-şi valorifice competenţele acumulate.

    Doamnele cu care am discutat doreau să afle sau să valideze lucruri despre care mai auziseră: cum să fie, ce să facă şi la ce să se gândească atunci când fac marele salt, din postul sigur şi bine plătit pe care îl ocupă într-un rol total nou, pe care nu şi-l pot imagina foarte clar. Aveau dubii sau temeri? Cu siguranţă: pluteau prin aer unele îndoieli şi oarecari emoţii. Au pus unele dintre întrebările care le frământă, în legătură cu altele s-au lămurit în timpul discuţiilor.

    M-am bucurat să le văd entuziaste şi foarte atente, atunci când mi-am început intervenţia spunând că antreprenoriatul este mai mult decât lansarea unei afaceri. Că reprezintă capacitatea unor persoane de a valorifica o oportunitate pe care au observat-o şi o consideră potrivită, indiferent dacă au sau nu resursele necesare. Mi-au spus că această definiţie (îi aparţine lui Howard Stevenson) este foarte utilă şi le dă curaj, întărindu-le credinţa că succesul depinde în primul rând de calitatea omului care iniţiază procesul de lansare a unei afaceri şi abia apoi de alţi factori.

    Ce bine mi-a părut să aud acest lucru! Nu de puţine ori, când am folosit-o, am fost tratată cu scepticism, sau chiar cu sarcasm şi etichetată ca teoretică şi nerealistă. Îmi aduc  aminte comentarii de genul: „Ce utopie! Fără bani? Imposibil!” sau „Cu bani, orice este posibil!”. După atâţia ani de practică, pot spune liniştită că definiţia aceasta, acceptată de foarte mulţi dintre cei care se ocupă de antreprenoriat în lumea largă, este adevărată. Că un antreprenor bun ştie şi reuşeşte să atragă resursele de care are nevoie.

    Prin „antreprenor bun” înţeleg că a ales să valorifice o oportunitate potrivită pentru el şi pentru piaţă (am arătat în alte articole ce înseamnă o oportunitate potrivită şi că este competent, încrezător în forţele proprii, implicat şi de încredere).

    Ca să fie aşa şi să realizeze aceste lucruri, este bine ca orice persoană să pornească la drum în antreprenoriat întrebându-se: „Ce-mi place? Ce ştiu? Pe cine ştiu (cunosc)?”.

    Arthur Rock, unul dintre părinţii capitalului de risc american, spunea că atunci când lua în calcul posibilitatea de a investi într-o afacere, urmărea ca antreprenorul să fie excelent, chiar dacă oportunitatea pe care o valorifica prin intermediul afacerii sale nu era foarte strălucită şi era atent să nu cumva să fie invers – o oportunitate strălucită, dar un antreprenor de mâna a doua. Când planurile de afaceri i se păreau interesante, avea discuţii îndelungate cu candidaţii la finanţare, pentru a afla ce i-a mobilizat şi cum au reuşit să ajungă la rezultatele din momentul respectiv. Voia să ştie cum îşi rezolvau problemele, cum se descurcau în situaţii noi, cum atrăgeau resursele necesare pentru atingerea obiectivelor, ce echipe conduceau şi alte astfel de lucruri. Pe scurt, dorea să afle care le erau competenţele – adică ce cunoştinţe, aptitudini şi atitudini aveau.

    În literatura de specialitate şi, normal, în viaţa de zi cu zi sunt dezbateri aprinse pe următoarea temă: „sunt competenţele necesare în antreprenoriat înnăscute, sau pot fi deprinse prin practică şi prin studiu?“. Eu cred că este vorba despre combinaţii între cele două categorii, în proporţii care diferă foarte mult de la un caz la altul. Sunt binevenite voinţa neclintită, pasiunea, perseverenţa, curiozitatea, creativitatea, spiritul practic, aptitudinile sociale, competenţele de business. Talente ca acestea pot fi înnăscute, dar se dobândesc sau se dezvoltă prin studiu şi exerciţiu. Eu cred că citarea continuă şi generalizată a unor exemple răsunătoare de succes de tipul Bill Gates şi Steve Jobs lasă impresia că antreprenoriatul e apanajul unor chemaţi ai sorţii, puţini la număr, persoane cu totul şi cu totul deosebite. Acest lucru îi descurajează pe mulţi. Mai este apoi acreditată, prin tot felul de articole şi discursuri motivaţionale dubitabile, ideea că acest tip de antreprenori-eroi nici măcar nu şi‑au finalizat studiile, care oricum nu sunt necesare, cu atât mai puţin – se spune –, în România. Şi că e bine să te apuci de antreprenoriat în tinereţe, altfel şansele scad foarte mult.

    Am o ştire – ca să folosesc o expresie la modă: în general, chiar dacă au întrerupt oficial studiile, cei mai sus numiţi şi mulţi alţii asemenea lor au învăţat toată viaţa, în diferite moduri, dar foarte serios. Pe de altă parte, cercetările arată că majoritatea antreprenorilor dinamici, din ramurile de vârf, au la bază studii solide şi că o bună parte a tinerilor declară că preferă să dobândească mai întâi experienţă în companii mari şi de abia apoi să pornească pe cont propriu.

    Şi încă o ştire: Arthur Rock, despre care am scris mai înainte, spunea: „Nu există un stil antreprenorial mai bun ca altul. Important mi se pare ca antreprenorul să aibă stil“. Eu aş adăuga că nu am văzut acelaşi stil la doi antreprenori. Stilul este o combinaţie de motivaţie şi competenţe, în cele trei dimensiuni ale lor (ca să utilizez modelul lui Pablo Cardona, de la IESE Business School, care consider că le clasifică foarte clar):

    • personale: creativitate, hotărâre neclintită, perseverenţă, integritate, echilibru emoţional, simţ autocritic, modestie;

    • interpersonale – comunicare, carismă, delegare, respect;

    • de business – viziune, gestionarea resurselor, negociere, crearea unei reţele de relaţii cu persoane-cheie.

    Cu diferite ocazii în care am vorbit despre succes antreprenorial, am mai primit un comentariu din public. „Succesul este imposibil fără corupţie şi noroc“. Sunt total împotriva primei ipoteze – legătura dintre succes şi corupţie. Corupţia poate conduce uneori spre rezultate efemere, dar acestea nu pot fi asimilate succesului, în schimb, într‑un fel sau altul, conduce către un sfârşit lamentabil. Însă sunt de acord că succesul este foarte important în afaceri.

    Numai că, aşa cum spunea Robin Chase, o bine cunoscută antreprenoare americană, „norocul apare atunci când oportunitatea întâlneşte pregătirea”. Dacă tot am ajuns aici, aş aduce în discuţie încă un factor de succes: relaţiile pe care antreprenorul e bine să le aibă. Relaţii cu specialişti care să-i dea sfaturi bune, fără să le ceară bani sau mulţi bani. Relaţii cu cei ce le pot deveni parteneri şi angajaţi. Este vorba de încredere şi respect reciproc. De aceea este atât de importantă întrebarea: „Pe cine cunosc?”. Şi tot de aceea este important ca cei din jur să fie convinşi că antreprenorul este „de încredere”.

    ÎN LOC DE ÎNCHEIERE. În timp ce puneam punct şi mă pregăteam să trimit articolul către redacţie, a sunat telefonul. Era una dintre doamnele despre care am povestit. „Lavinia – aud –, ai avea timp să te uiţi peste planul meu de afaceri?” „Sigur – răspund. Cu ce scop l-ai scris? Cauţi finanţare?” „Nu. Vreau să mă asigur că m-am gândit corect, la lucrurile importante.” Ce coincidenţă! Mi se pare că se leagă foarte bine de ceea ce am scris. Concluzia? Nu vă fie frică de antreprenoriat!

  • Cum se poziţionează România pe harta globală a economiei. Suntem pe locul 86 din 158 în topul celor mai fericite ţări din lume

    România ocupă primul loc la capi­to­lul costuri pentru construirea unei autostrăzi, la nivelul de aglomerare a locuinţelor şi la evoluţia vân­ză­rilor din retail. Aceşti indicatori sunt printre cei foarte puţini cu care economia locală se poa­te „lăuda“ pe scena euro­peană sau globală, pen­tru că la majoritatea reperelor care dau valoa­re unei ţări din punctul de vedere al competitivi­tăţii România încă este codaşă.

    Doar retailul mai oferă puţină speranţă pieţei locale, semn că puterea de cumpărare a românilor a crescut sau că au căpătat siguranţă în mersul so­cietăţii. De altfel, economia locală a avut a şasea cea mai bună evoluţie economică din UE în tri­mes­trul al doilea al acestui an (faţă de 2014), respectiv de 3,4%, devansând ţări precum Slovacia şi Spania.

    Totuşi, România încă se află pe poziţia pen­ulti­mă a topului ţărilor UE în funcţie de salariul mi­nim brut pe care angajaţii îl primesc (de peste 230 de euro/lună), în timp ce, în medie, un luxem­bur­ghez câştigă aproa­pe 2.000 de euro brut pe lu­nă. Aceeaşi poziţie o ocu­păm şi în funcţie de PIB-ul pe cap de locuitor (de 7.500 de euro în 2014) şi nici măcar pe agri­cul­tură nu ne mai putem baza, cel puţin nu în prezent. În ur­mă cu doi ani România era cel mai mare producător de floa­rea-soa­relui din Uniunea Europeană, iar acum volu­mul de floarea-soarelui produs ne duce pe locul trei, în mare parte şi din cauza vremii nefavorabile.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Care este secretul transformării lui Novak Djokovic. Ce l-a ajutat să ajungă numărul 1 în lume

    Novak Djokovic a ocupat ani de-a rândul locul 3 în clasamentul de simplu al celor mai buni jucători de tenis din lume, în spatele duoului formidabil Federer-Nadal. În 2011, însă, ceva s-a schimbat în cariera lui Djokovic: a câştigat trei turnee de Grand Slam şi a reuşit una dintre cele mai lungi serii de meciuri câştigătoare, 43 la număr, întreruptă în cele din urmă de Roger Federer.

    Anul 2011 a reprezentat, aşadar, momentul de cotitură al carierei sale; ce a dus însă la această schimbare?

    Există numeroase teorii pe acest subiect, începând cu regimul său fără gluten şi continuând cu schimbări la nivel psihic. Cea din urmă a venit, probabil, în urma succesului înregistrat la finalul anului 2010 în finala Cupei Davis – primul trofeu câştigat de Serbia. Djokovic a realizat, în acel moment, că poate câştiga orice meci, indiferent de advesar. Este într-un fel ironic, pentru că acest trofeu este unul câştigat în echipă, iar cariera lui Djokovic este una incredibilă la simplu.

    Nici aspectul fizic nu trebuie neglijat – regimul său alimentar a eliminat practic numărul mare de meciuri abandonate şi i-a dat o rezistenţă aproape nemaivăzută astăzi. Dovadă stau numeroase meciuri, dintre care merită să amintim finala de la Australian Open, câştigată în faţa lui Rafael Nadal, care a durat mai bine de cinci ore.

    Astăzi, la 28 de ani, Djokovic ocupă primul loc în clasamentul ATP de simplu, cu un număr dublu de puncte faţă de ocupantul locului 2, Andy Murray. Dominaţia sa este impresionantă: a jucat 15 finale consecutive şi a câştigat 11 titluri, dintre care 3 de Grand Slam şi 6 de Masters 1000. Singurul jucător care a reuşit să îl învingă de mai multe ori este Roger Federer, care la 34 de ani continuă să fie principalul său competitor. De altfel, 7 dintre cele 15 finale jucate de Djokovic au fost în compania lui Federer.

    Jucătorul sârb termină anul cu 82 de victorii şi 6 înfrângeri (3 în faţa elveţianului), cele mai bune cifre de la cele înregistrate de Federer în 2006 (92 de victorii, 5 înfrângeri).

    Principalul obiectiv al lui Djokovic pentru 2015, după cum a declarat chiar el, este Roland Garros-ul, singurul turneu de Grand Slam care îi lipseşte.