Tag: lux

  • Un brand de fashion de lux a lansat o geantă de 2.145 de dolari care arată identic cu sacoşa Ikea de 99 de cenţi. Răspunsul IKEA a ajuns viral

    Geanta Balenciaga costă 2.145 dolari, în timp ce sacoşa Ikea costă 99 de cenţi.

    Ikea a răspuns imediat printr-o campanie publicitară:

    Cum să identifici o sacoşă originală Ikea:

    1) Scutur-o. Dacă fâşâie, este reală.

    2)  Este multifuncţională. Poţi să cari cu ea echipament de hockey, cărămizi, chiar şi apă.

    3)  Arunc-o pe pământ. O sacoşă Ikea se curăţă cu un simplu furtun de grădină când e murdară.

    4)  Strânge-o. Poţi să o aduci la dimensiunea unei mici poşete? Dacă răspunsul este da, atunci felicitări.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Tranzacţie GIGANT: grupul Louis Vuitton va cumpăra Christian Dior pentru o sumă uriaşă

    Producătorul de articole de lux LVMH (LVMH Moët Hennessy Louis Vuitton SE), al miliardarului francez Bernard Arnault, va cumpăra brandul Christian Dior Couture de la holdingul Christian Dior pentru 6,5 miliarde de euro, inclusiv datoria.

    Familia Arnault, care deţine o participaţie de 47% din LVMH, se va oferi să cumpere o cotă de 25,9% din holdingul Christian Dior, pe care nu o deţine deja, pentru 260 de euro per acţiune.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce ouăle Gabrielei Firea erau ultima problemă a Bucureştiului

    Alteori îmi aduc aminte enervat de orele petrecute în trafic sau de faptul că a fost nevoie de un eveniment francofon ca să apară semafoarele în Piaţa Victoriei. La anul, nu am dubii, o să-mi amintesc tot cu nervi şi de ouăle de Paşte agăţate la Universitate.

    M-am născut şi am trăit toată viaţa în Bucureşti, sperând în fiecare an că ceva, oricât de mic, se va schimba în bine. M-am uitat cum s-au perindat diverşi primari la cârma oraşului, doar ca să-mi dau seama, la sfârşitul fiecărui mandat, că nu au înţeles care sunt problemele reale.

    În afară de câteva improvizaţii, aşa cum au fost pasajele de la Băneasa sau Podul Basarab, principalele minusuri ale Capitalei rămân neatinse. Ar fi nevoie de mai multe locuri de parcare. Ar fi nevoie de mai puţine gropi. Aş putea să o ţin aşa încă trei pagini, dar sunt convins că ştiţi neajunsurile la fel de bine ca şi mine.

    Bucureşti nu avea nevoie de Pasărea Măiastră; chiar crede cineva că festivalul „va avea şansa de a deveni un brand al României, comparabil cu cel al Festivalului Internaţional George Enescu”, după cum a motivat Gabriela Firea propunerea? Bucureşti avea nevoie, mai curând, să finanţeze cu spor reabilitarea blocurilor rămase pe listă.

    Bucureşti nu avea nevoie de decoraţiuni de Paşti. De fapt, cine ar avea nevoie de aşa ceva? Dacă era vorba de organizarea unui târg într-un parc sau într-o piaţă, nimeni nu s-ar fi agitat să combată ideea. Sigur, poate n-ar strica ceva mai puţin roz. Dar nu de asta are acum nevoie Bucureşti‑ul. Avem nevoie, mai curând, de investiţii în şcoli şi spitale.

    Poate doamna primar ar trebui să-şi aducă aminte că doar doi primari au câştigat un al doilea mandat în ultimii 27 de ani. Pe votanţii din Bucureşti – unii dintre ei, cel puţin – nu-i încălzesc prea tare muzica tradiţională sau ouăle agăţate de copaci.

    Problemele Bucureştiului sunt multe şi n-are rost să le detaliem, dar la kitsch şi prost gust încă stăm bine, deci nu aş începe să investesc acolo.

    Dacă o ţinem tot aşa, în curând glumele prietenilor de prin vestul ţării n-or să mă mai facă să râd, ci să plâng. O ştiţi pe-aia, doamna Firea: dacă Banatu-i fruncea, atunci Bucureştiul ce-i?

  • Tanti Firea, ia-ţi ouăle înapoi!

    Alteori îmi aduc aminte enervat de orele petrecute în trafic sau de faptul că a fost nevoie de un eveniment francofon ca să apară semafoarele în Piaţa Victoriei. La anul, nu am dubii, o să-mi amintesc tot cu nervi şi de ouăle de Paşte agăţate la Universitate.

    M-am născut şi am trăit toată viaţa în Bucureşti, sperând în fiecare an că ceva, oricât de mic, se va schimba în bine. M-am uitat cum s-au perindat diverşi primari la cârma oraşului, doar ca să-mi dau seama, la sfârşitul fiecărui mandat, că nu au înţeles care sunt problemele reale.

    În afară de câteva improvizaţii, aşa cum au fost pasajele de la Băneasa sau Podul Basarab, principalele minusuri ale Capitalei rămân neatinse. Ar fi nevoie de mai multe locuri de parcare. Ar fi nevoie de mai puţine gropi. Aş putea să o ţin aşa încă trei pagini, dar sunt convins că ştiţi neajunsurile la fel de bine ca şi mine.

    Bucureşti nu avea nevoie de Pasărea Măiastră; chiar crede cineva că festivalul „va avea şansa de a deveni un brand al României, comparabil cu cel al Festivalului Internaţional George Enescu”, după cum a motivat Gabriela Firea propunerea? Bucureşti avea nevoie, mai curând, să finanţeze cu spor reabilitarea blocurilor rămase pe listă.

    Bucureşti nu avea nevoie de decoraţiuni de Paşti. De fapt, cine ar avea nevoie de aşa ceva? Dacă era vorba de organizarea unui târg într-un parc sau într-o piaţă, nimeni nu s-ar fi agitat să combată ideea. Sigur, poate n-ar strica ceva mai puţin roz. Dar nu de asta are acum nevoie Bucureşti‑ul. Avem nevoie, mai curând, de investiţii în şcoli şi spitale.

    Poate doamna primar ar trebui să-şi aducă aminte că doar doi primari au câştigat un al doilea mandat în ultimii 27 de ani. Pe votanţii din Bucureşti – unii dintre ei, cel puţin – nu-i încălzesc prea tare muzica tradiţională sau ouăle agăţate de copaci.

    Problemele Bucureştiului sunt multe şi n-are rost să le detaliem, dar la kitsch şi prost gust încă stăm bine, deci nu aş începe să investesc acolo.

    Dacă o ţinem tot aşa, în curând glumele prietenilor de prin vestul ţării n-or să mă mai facă să râd, ci să plâng. O ştiţi pe-aia, doamna Firea: dacă Banatu-i fruncea, atunci Bucureştiul ce-i?

  • Sectorul auto, magnet pentru investiţii

    Investiţiile companiilor străine în România reflectă extrem de bine enunţul de mai sus. Un exemplu în acest sens este cea mai recentă investiţie a Faurecia: compania, ce activează pe piaţa din România din 2003 şi a raportat anul trecut vânzări de peste 219 milioane euro, a continuat extinderea în România prin deschiderea unei fabrici în judeţul Argeş, comuna Căteasca, la câţiva kilometri de Piteşti. Ca urmare a acestei noi investiţii, compania a ajuns să deţină cinci fabrici în România: la Tălmaciu (scaune auto), Craiova (sisteme de control al emisiilor), Mioveni (sisteme de interior), Râmnicu Vâlcea (scaune auto) şi pe cea din Argeş – Căteasca (sisteme de interior).

    Aceasta este printre cele mai moderne unităţi de producţie ale grupului Faurecia. Investiţia, în valaore de 8 milioane de euro, a ţintit construcţia efectivă, dar şi dotarea cu tehnologii de producţie de ultimă generaţie. Pe o suprafaţă totală de 14.000 de metri pătraţi, angajaţii Faurecia vor produce componente pentru planşa de bord, panouri de uşă şi consola centrală. În momentul de faţă, la fabrica de la Căteasca lucrează 370 operatori de producţie, specialişti tehnici, coordonatori de echipe şi manageri; reprezentanţii companiei vor ca până în 2020 să ajungă la 900 de angajaţi, urmând a fi create peste 500 de noi locuri de muncă.

    Fabrica din Căteasca este furnizor pentru unii dintre cei mai importanţi producători auto din lume, precum Jaguar, Land Rover, Fiat Chrysler, Volvo, Ford, Peugeot Citroën şi Renault. Componentele auto produse de angajaţii fabricii din Căteasca sunt folosite în echiparea unor modele premium ca Range Rover Velar şi DS7, noul model de referinţă al grupului PSA, ambele prezentate la ediţia din 2017 a Salonului Auto de la Geneva.

    În mai 2016, Faurecia a inaugurat o altă unitate, destinată diviziei de scaune auto, lângă Râmnicu Vâlcea. În prezent, cei 1.200 de angajaţi produc tapiţerii textile şi de piele pentru unii dintre cei mai importanţi producători mondiali din industria auto, precum Peugeot, Renault şi branduri Volkswagen. Materialele din care sunt realizate cele peste 500 de tipuri de tapiţerie sunt achiziţionate în proporţie de 75% de la furnizori locali.

    Veniturile grupului în România au fost de peste 200 de milioane de euro anul trecut, iar segmentul de sisteme interioare a generat în jur de 55% din aceste venituri, a declarat Cristophe Ancey, vicepreşedinte al diviziei Europa de Sud în cadrul Faurecia. „În ceea ce priveşte profitabilitatea, noi nu calculăm acest indice în funcţie de ţară, ci în funcţie de activitate – motiv pentru care trebuie calculată alături de rezultatele obţine şi în alte ţări”, a explicat el. Pentru fabrica din Piteşti (de asemenea pe segmentul de interioare), viziunea boardului este de a ajunge la venituri de 50 de milioane de euro până în 2021.

    „Dacă reuşim ca această fabrică să devină una de referinţă, acel prag ar putea fi ceva mai ridicat. Există aici spaţii disponibile, putem să mai adăugăm linii de producţie, existând posibilitatea de a ajunge în viitor la o capacitate similară cu cea a fabricii de la Piteşti. Activăm totuşi într‑un domeniu cu o dezvoltare foarte rapidă, unde tot timpul apar noi materiale sau noi tipuri de pielărie”, a remarcat şi Jean-Michel Renaudie, vicepreşedinte executiv al Faurecia. „În general, proiectele pe care le avem au un ciclu de dezvoltare ce durează între 3 şi 5 ani, în funcţie de automobil. În cele mai multe cazuri, la jumătatea ciclului se face o actualizare din partea producătorilor şi apar astfel mici diferenţe ce trebuie reflectate în producţie,” adaugă Michel Renaudie.

     

    Momentan nu există în plan deschiderea unei alte fabrici de interioare în România, dar asta nu înseamnă că Faurecia nu va face, la un moment dat, noi investiţii. „La Argeş am reuşit să dezvoltăm o echipă foarte competentă, iar asta e extrem de important în momentul în care decidem să investim într-o nouă fabrică. Ne bucurăm de faptul că avem aceste competenţe, nu există niciun plan ferm în momentul de faţă, pe termen scurt dorim să stabilizăm fabricile existente dar este posibil ca peste 4-5 ani să ne gândim la acest lucru”, a mai spus Renaudie.

    „Pentru noi resursele umane sunt o prioritate; pregătim fiecare angajat, iar timpul mediu investit este între 8 şi 10 săptămâni. Vom continua şi investiţiile în dezvoltarea personalului, pentru că vrem să îi calificăm pe exact pe activitatea specifică pe care noi o desfăşurăm”, a spus Renaudie. „Fiecare angajator ar vrea să aibă alături cei mai buni oameni, tocmai de aceea încercăm să le oferim condiţiile de care au nevoie. E adevărat, există concurenţă pe piaţă; acesta e un lucru bun, atât pentru România cât şi pentru Argeş, dar considerăm că avem abilităţile pentru a face faţă provocărilor.” Fabrica de la Argeş nu este cea mai mare unitate din portofoliul Faurecia pe plan local, dar suprafaţa ar permite o importantă extindere, transformând-o astfel în cea mai mare unitate locală, au explicat reprezentanţii companiei.

    Faurecia este unul dintre cei mai mari furnizori de echipamente auto din lume, având trei divizii  cheie: scaune auto, sisteme de control a emisiilor şi sisteme de interior. În 2016, grupul a anunţat vânzări totale de 21 miliarde de euro. La 31 decembrie 2016, Faurecia avea 103.000 de angajaţi în 34 de ţări la cele 300 de unităţi de producţie şi 30 de centre de cercetare şi dezvoltare. Faurecia activează pe piaţa din România din anul 2003 şi are peste 3.300 de angajaţi. În 2016, fabricile din România au raportat vânzări totale de 219,3 milioane de euro.

  • Cât costă să închiriezi un spaţiu de birouri în Cluj-Napoca?

    Potrivit datelor Wizmo.ro, platforma imobiliară dedicată atât sectorului rezidenţial, cât şi celui de business, şi RE/MAX Grup de Lux, una dintre francizele RE/MAX  România, aceeaşi evoluţie s-a putut remarca şi la nivelul spaţiilor office cu standarde de calitate mai scăzute.

    Clădirile de birouri de clasa B de pe piaţa imobiliară clujeană au fost închiriate anul trecut cu preţuri oscilând între 8 şi 12 euro/mp. Diferenţa de preţ este generată de caracteristicile diferite pe care cele două categorii le însumează. În timp ce clădirile de clasa A sunt localizate central sau ultracentral, cele de clasa B au locaţie semicentrală sau marginală. De asemenea, diferenţele dintre cele două categorii se remarcă şi la nivelul standardelor de calitate în ceea ce priveşte iluminarea, dimensiunea suprafeţei vitrate şi a altor caracteristici ale clădirii.

    În ceea ce priveşte preţurile clădirilor de clasa C, precum cele noi situate în zone semicentrale şi foste clădiri ale unor întreprinderi de stat, situate în cartiere sau la periferii, acestea variază între 5 şi 7 euro/mp.

    „Chiriile pentru spaţiile de birouri clujene au oscilat în ultimul timp în funcţie de cererea existentă pe piaţă. Dacă în anii anteriori, marjele de preţ erau relativ comparabile în cadrul aceloraşi clase, în prezent, plaja pe care se desfăşoară preţurile a devenit una largă, oscilând în 2016, de exemplu, în cadrul clasei B, între 8 şi 12 euro pe mp. Pentru anul acesta estimăm că preţurile vor înregistra aceleaşi discrepanţe, cu păstrarea, însă, a limitelor superioare şi inferioare”, a declarat Alina Berghian, Sales Associate RE/MAX Grup de Lux.  

    Pe de altă parte, preţurile de vânzare a spaţiilor de birouri de clasa A au oscilat între 1.700 şi 1.800 de euro/mp în 2016, în timp ce spaţiile office de clasa B, respectiv C, au variat între 1.200 şi 1.500 de euro/mp.

    În ultimii ani disponibilitatea spaţiilor în clădirile de birouri din Cluj-Napoca a înregistrat o creştere semnificativă. Dacă în perioada 2006 – 2007 suprafaţa totală a spaţiilor dedicate segmentului de clădiri office era de circa 15.000 de mp, în intervalul 2015 – 2016 aceasta a înregistrat un avans de aproape 190%, până la 560.000 mp. În acest sens, cele mai extinse spaţii de birouri din Cluj-Napoca le ocupă Cluj Business Center (57.000 mp), The Office Center (56.000 mp) şi Novis Plaza Office (14.500 mp).

  • Apartamentul de 6,5 milioane de dolari din Manhattan al lui David Bowie este de vânzare – nu este deloc cum te-ai aştepta – GALERIE FOTO

    Cumpărătorul va moşteni şi pianul Yamaha la care cânta Bowie. Bogătaşii chinezi sau ruşi vor găsi că apartamentul are toate dotările de lux – marmură în baie, electrocasnice de lux şi sistem audio hi-fi.

    Aici a trăit cântăreţul rock alături de iubita lui Iman şi în acea perioadă a colaborat cu un grup eclectic de artişti de la Nine Inch Nails la Lou Reed.  

  • Apartamentul de 6,5 milioane de dolari din Manhattan al lui David Bowie este de vânzare – nu este deloc cum te-ai aştepta – GALERIE FOTO

    Cumpărătorul va moşteni şi pianul Yamaha la care cânta Bowie. Bogătaşii chinezi sau ruşi vor găsi că apartamentul are toate dotările de lux – marmură în baie, electrocasnice de lux şi sistem audio hi-fi.

    Aici a trăit cântăreţul rock alături de iubita lui Iman şi în acea perioadă a colaborat cu un grup eclectic de artişti de la Nine Inch Nails la Lou Reed.  

  • 10 lucruri absurd de scumpe pentru oamenii care nu ştiu ce să facă cu banii: şireturi de aur de 19.000 de dolari

    Suzeta cu diamante

    Cea mai scumpă suzetă din lume este realizată din silicon. Mânerul este încrustat aur alb cu 280 diamante şi costă 17.000 de dolari.

    Un iPhone de aur

    Nu este un iPhone 6  simplu, ci este un smartphone VIP, acoperit cu aur sau platină şi încrustat cu un diamant. Acesta costă, estimativ,  48 de milioane de dolari.

    Un pat decorat cu aur şi pietre preţioase

    Acest pat de lux aparţine lui Stuart Hughes şi costă enorm, circa 6,3 milioane de dolari. Cadrul acestuia este facut din cele mai bune tipuri de frasin, castan şi cires. Toate acestea măreţie este decorată cu aur de 24 carate, precum şi diamante şi safire.

    Un prezervativ Louis Vuitton

    Acest prezervativ de lux costa 68 de dolari şi este cel mai scump prezervativul din lume la momentul de faţă. Cel mai amuzant lucru este, însă, că prezervativul nu e produs chiar de Louis Vuitton, ci de un designer cu spirit întreprinzător din Georgia, Irakli Kiziria.

    Un aspirator încrustat cu cristale Swarovski

    Acest aspirator este atât de scump şi de sclipitor încât a ajuns chiar şi în Cartea Recordurilor. Este decorat cu 3.730 cristale Swarovski şi costurile se ridică la 20.000 de dolari.

    O bicicletă de aur

    O bicicletă complet acoperită cu aur de 24 de carate costă doar 400.000 de dolari. Şaua este acoperită cu piele de căprioară moale, iar motocicleta în sine este încrustată cu diamante.

    Umbrela din piele de crocodil

    Cea mai scumpă umbrelă din lume este făcută din piele de crocodil şi costă circa 5.000 de dolari.

    O valiza electrică roţi

    Această valiză de circa 20.000 de dolari este făcută din diverse materiale exotice, cum ar fi părul de cal, abanos, magneziu, aluminiu, titan, fibră de carbon şi diferite tipuri de piele. În plus, roţile sale au motoare electrice. Pentru a le activa, înclinaţi valiza şi trageţi de mâner, iar bagajele vor merge în direcţia mânerului.

    Şireturile de Aur

    O pereche de şireturi de aur de  Mr Kennedy costă 19.000 de lire sterline. Livrarea de lux este, de asemenea, inclusă – un curier deosebit va livra şireturile la uşa clientului.

    Găluştele albastre

    Restaurantul Golden Gates din New York oferă clienţilor săi cele mai scumpe găluşte din lume. Înafară de ingrediente obişnuite, ele conţin glanda unui peşte, ce dă găluştii o tentă de albastru ciudat. Se spune că este delicios, iar clienţii dau cu uşurinţă circa  2.400 de dolari pentru 8 găluşte şi 4.400 de dolari pentru 16 bucăţi. 

  • Românul care a mizat, în mijlocul crizei, pe un business destinat celor cu venituri peste medie şi a avut succes

    „Ideea businessului a plecat de la uzul propriu al produselor; practic, pe piaţa produselor premium de la noi, oferta nu era foarte mare”, povesteşte Răzvan Trapiel, managing partner la barbieritdelux.ro. „Din cele câteva branduri pe care le foloseam pe vremea aia, m-am gândit că în loc să le comand şi să le tot comand, ar fi mai bine să le aduc în ţară. Am luat legătura cu două dintre firme; Truefitt&Hill a răspuns pozitiv, am văzut care sunt condiţiile şi ne-am pus pe treabă.”

    Prin urmare, Răzvan Trapiel a devenit unic furnizor în România al companiei. Înfiinţată în 1805, Truefitt & Hill deţine cel mai vechi local de bărbierit din lume şi este, de asemenea, furnizor oficial al Casei Regale a Marii Britanii, prin mandatul regal al Ducelui de Edinburgh.

    Antreprenorul român de 40 de ani a pornit businessul în 2009, un moment în care apetitul general pentru riscul din sfera antreprenorială era la cote scăzute. „Am contat pe faptul că nu există acest gen de produse, am zis că e un mare atu pentru cineva care caută ceva mult mai bun decât oferta de pe piaţă. Criză sau nu, am mers pe ideea asta. Sigur, am început mai greu, dar am reuşit să avem an de an o creştere, indiferent cât de mică.” Investiţia iniţială în business a fost de 20.000 de euro în stoc şi alţi 10.000 în site şi promovarea acestuia.

    „Am pornit în acelaşi timp pe două direcţii: una cu magazinul nostru online, iar cealaltă cu partea de distribuţie către frizerii sau alte magazine. Iniţial, magazinul avea rolul de a susţine cealaltă parte a businessului, cu focus mai degrabă pe partea de distribuţie. Între timp, site‑ul a devenit o sursă de venit constant şi considerabil”, spune el. „Am avut un an şi ceva în care am tot investit, pentru că am încercat să ţinem preţurile la un nivel acceptabil pentru clienţi. Adaosul nu era chiar foarte mic, dar nici la nivelul practicat de alte companii, care marşau pe marje între 100 şi 300%. Şi atunci a trebuit să tot investim din propriile resurse.”

    Care este profilul clientului? Răzvan Trapiel l-a identificat ca fiind bărbat, peste 40 de ani, cu venituri peste medie, luând în calcul numărul şi valoarea comenzilor. „Faptul că bărbaţii sunt fideli unui produs reprezintă atât un avantaj cât şi un dezavantaj”, spune tânărul antreprenor. „Plusul este că atunci când ia contact cu un produs şi îl foloseşte, în general rămâne la acel produs. Pe de altă parte, este greu de convins să încerce produse noi. Chiar dacă apar argumente pentru un alt produs, în general bărbaţii rămân fideli unui anumit brand.” Cel mai bine vândute produse sunt after shave-urile, apa de colonie şi cremele de bărbierit. Un aspect interesant: în ultima vreme au crescut foarte mult vânzările de săpunuri de bărbierit.

    Românii au cheltuit în 2015 peste 3,5 miliarde de lei pe produse cosmetice, de îngrijire şi de parfumerie, cu 2,8% mai mult decât în 2014, potrivit datelor ZF. Creşterea a fost însă de circa trei ori mai mică decât a consumului per ansamblu, care a bifat un plus de circa 9% în aceeaşi perioadă. Avansul pieţei de profil a fost susţinut de aproape toate segmentele, mai puţin produse profesionale vândute prin intermediul saloanelor de cosmetică. Acest segment însă are o pondere mică în totalul pieţei dominate clar de produsele de masă şi de vânzările directe, care au împreună 75% din totalul de 3,5 miliarde lei. În prezent, piaţa cosmeticelor din România este una dintre cel mai puţin dezvoltate din Europa şi din regiune, în contextul în care la o populaţie de 20 de milioane de oameni şi o piaţă de 780 de milioane de euro, cheltuiala medie per capita este de nici 40 de euro pe an, respectiv 3,3 euro pe lună.

    Răzvan Trapiel a luat în considerare şi ideea de a avea un punct de desfacere, dar a decis că nu ar fi oportun. Ceea ce ia însă în calcul este să dezvolte şi partea a doua a contractului cu Trueffit&Hill, mai exact partea de exclusivitate a distribuţiei în frizerii şi magazine. „Până acum nu a fost cazul, pentru că de-abia de vreo doi ani au început să apară şi frizerii dedicate exclusiv bărbaţilor. Când am început afacerea, exista o singură frizerie de acest gen, undeva prin Dorobanţi.” Astfel, antreprenorul intenţionează să deschidă şi o frizerie sub umbrela companiei până la finalul toamnei. Investiţia iniţială ar urma să fie în jur de 60.000 de euro, iar recuperarea acesteia ar lua în jur de 18 luni. „Un singur scaun de frizerie pleacă de la 3.000 de euro, dar poate ajunge şi la 7-8 mii de euro, depinde de calitate. Există pe piaţă şi scaune de 500 de euro, dar apoi încep problemele. În plus, noi avem mai multe criterii de respectat, impuse de cei de la Trueffit&Hill – de aici şi costurile ridicate. E important şi cum arată, cât spaţiu ai, unde e localizată frizeria; sunt multe lucruri pe care ei trebuie să îşi dea acceptul.” Truefitt&Hill deţine un lanţ de frizerii în Marea Britanie, Statele Unite şi Canada, iar în ultimii ani a deschis o serie de unităţi în Asia.

    Frizeria optimă pentru specificul pieţei locale ar fi cea de patru posturi, opinează antreprenorul, dar mai sunt diverse impedimente precum investiţia iniţială: „Una e să o faci de 3-4 posturi şi alta de 8-9 posturi. Un post de lucru costă foarte mult, mai ales dacă iei unul de calitate”.

    În România, principala problemă este dată de faptul că au dispărut şcolile de frizerie, explică Răzvan Trapiel. „Acum pot fi urmate nişte cursuri de profil, apoi fiecare capătă experienţă lucrând. Cea mai mare problemă în astfel de afaceri este forţa de muncă, pentru că nu există personal calificat. Cursurile de frizer sau de stilist nu sunt suficiente, ieşi de acolo doar cu diplomă şi cam atât, iar formarea se face ulterior la locul de muncă. Asta înseamnă o investiţie de timp, de resurse până se formează omul şi poate să ofere serviciul la calitatea la care o oferă şi colegii lui.”

    Cât despre planurile de extindere a afacerii, el se rezumă la a vorbi despre România. „Am avut mai multe solicitări de a deschide reprezentanţe în afara ţării, mai ales din Bulgaria şi din Republica Moldova, dar mai întâi vrem să ne aşezăm cât mai bine pe piaţa de aici.”