Centralele de apartament nu sunt o soluţie viabilă pe termen lung din cauza noxelor pe care acestea le emit şi a preţului gazului care ar putea să crească în viitor, potrivit lui Cristian Pârvan, preşedintele Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM) care spune că numărul de persoane care folosesc centrale individuale de apartament a crescut exponenţial în ultima perioadă, în detrimentul folosirii încălzirii centralizate, pentru că statul, respectiv autorităţile locale, nu asigură căldură atunci când populaţia are nevoie.
Tag: gaze
-
Cel mai mare producător european de gaze naturale rămâne fără combustibil: Olanda şi-a consumat aproape 80% din rezervă
Olanda, cel mai mare trader de gaz natural din Europa, şi-a folosit aproape 80% din rezerva de gaze naturale, potrivit statisticilor oficiale anunţate vineri.
Producţia de gaze naturale a scăzut cu 38% în ultimii doi ani şi analiştii estimează că va scădea în continuare în condiţiile în care guvernul limitează extracţiile din cauza cutremurelor din Groningen, provincia care adăposteşte cel mai mare depozit de gaze naturale din Europa, scrie Bloomberg.
Naţiunea de aproximativ 17 miloane de locuitori se luptă să ţină sub control cutremurele, aflate în legătură directă cu producţia de gaze de către o asociere din Exxon Mobil şi Royal Dutch Shell, care a afectat mii de locuinţe.
Bugetul guvernamental a fost lovit de plafonările puse pe extracţie şi de scăderea preţurilor, având în vedere că gazul natural reprezintă aproape 3% din PIB pentru Olanda, faţă de 9% în urmă cu doi ani,
”Plafonarea producţiei din regiunea Groningen a avut cu siugranţă un impact asupra producţiei de gaz în ultimii ani. Dacă luăm în considerare faptul că depozitul din Groningen reprezintă aproape trei pătrimi din rezerva de gaze naturale rămasă în patrimoniul statului olandez, cel mai probabil producţia de gaze din Olanda va scădea în continuare”, potrivit unui anunţ al oficiului de statistică.
Olanda a produs 3,85 trilioane de metri cubi de gaz de la descoperirea depozitului din Groningen în 1959, peste producţia totală globală de anul trecut. Momentan rezerva din Groningen mai are 940 de miliarde de metri cubi.
-
Raport ONU: Armata siriană este vinovată de două atacuri cu gaze toxice
Trupele militare ale Guvernului de la Damasc sunt responsabile pentru două atacuri cu gaze toxice care au avut loc în Siria, fapt presupus şi confirmat de o anchetă oficială a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), informează site-ul postului Euronews.
Există suficiente dovezi pentru a stabili că elicopterele forţelor aeriene arabo-siriene au lansat bombe care au eliberat substanţe toxice în Talemens, în anul 2014, şi în Sarmin, în 2015, ambele localităţi fiind situate în provincia Idlib. Aceste cazuri au implicat utilizarea clorului.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
OMV Petrom renunţă la 250 de sonde şi 1200 de angajaţi
OMV Petrom va renunţa în acest an la 250 de sonde ineficiente, din cele 7600 pe care le are şi renunţă la 1200 de angajaţi din sectorul upstream, scrie Ziarul Financiar.
Anul trecut compania a oprit 350 de sonde, au anunţat oficialii grupului la conferinţa de presă de miercuri.
Numărul angajaţilor este, la finele primului semestru, de 15.237 de persoane.
Producţia de ţiţei şi gaze înregistrată la nivelul grupului a fost de 32,08 mil barili echivalent petrol (bep). În Romania, producţia totală de ţiţei şi gaze a fost de 30,5 milioane bep, în scădere cu 3% faţă de perioada similară a anului trecut. Producţia de ţiţei din România a fost de 13,30 milioane barili, cu 4% mai mica fata de aceeaşi perioadă a anului trecut , în principal din cauza declinului natural al zăcămintelor şi a impactului condiţiilor meteorologice. Producţia de gaze s-a redus cu 1%, până la 17,21 milioane barili echivalent petrol, din cauza declinului principalelor zăcăminte de gaze – Totea, Bulbuceni, Bustuchin, care nu a putut fi compensată de creşterea adusă de proiectul Lebăda Est din Marea Neagră.
-
Peisajele naturale care pe cât de ireale par, pe atât sunt de frumoase – GALERIE FOTO
Munţii maiestoşi sau apele albastre tot timpul atrag turişitii, dar natura ne-a pregătit şi locuri care chiar dacă sunt bizare ne inspira imaginaţia şi curiozitatea. Peisajele prezentate în acest articol sunt naturale şi pe cât de ireale par, pe atât sunt de frumoase.
1. Bule de metan îngheţate în lacul Abraham, Canada.
Create prin descompunerea materiei organice (plante, animale şi microbi), bulele de gaz extrem de inflamabil urcă la suprafaţa apei în timpul lunilor mai călduroase. Ele sunt prinse pentru o perioadă sub crusta de gheaţă, iar când aceasta se topeşte metanul ajunge în atmosferă.
2. Lacul Hillier – Australia
Vazută din cer, suprafata roz a lacului Hillier pare glazura de pe o prajitură. Hillier se află în extremitatea insulei Middle, una dintre cele peste 100 ale Arhipelargului Recherche, aflat în largul coastei sudice a Australiei de Vest. Lacul puţin adânc, de aproximativ 600 m în diametru, este mărginit de depuneri albe de sare şi înconjurat de păduri verzi de eucalipţi şi arbori de hârtie.
3. Cascada însângerată – Antartica
Cascada roşie, poreclită „Cascada însângerată”, este înaltă cât o clădire cu cinci etaje şi iese printr-o crăpătură în gheaţă. Geologii credeau iniţial că această culoare a apei vine de la alge, însă nuanţa roşiatică este dată, de fapt, de microbi.
4. Pietrele mişcătoare din Valea Morţii
Oamenii de ştiinţă au găsit aici urme drepte, sau şi în zigzig, lăsate pe parcursul anilor de pietre „călătoare”. Acest fenomen are loc pe suprafaţa platoului Racetrack Playa, fundul unui lac uscat din Valea Morţii. În timpul iernii, pietrele se pot deplasa sub acţiunea unui vânt uşor, cu o viteză de 3-5 m/s, pe o suprafaţă de gheaţă cu o grosime mai mică de 5mm. Mişcarea observată a avut loc cu o viteză de 2 – 6 m pe minut.
5. Vulcanul cu lava albastră
Vulcanul Kawah Ijen, situat în estul insulei Jawa, cu o înălţime de 2.400 de metri, are o caracteristică specială: flăcările albastre care apar pe timpul nopţii pe versanţii săi.Culoarea provine de la vaporii de sulf care ies din craterul vulcanului, la o temperatură de 200 grade Celsius. Când se aprinde noaptea, gazul produce flăcări de un albastru electric, care se pot ridica şi până la 5 metri înălţime.
6. Plaja ascunsă din Mexic
Plaja ascunsă este situată în interiorul unueia dintre insulele Marieta. Arhipelagul Insulelor Marieta este situat în largul coastei Puerto Vallarta din Mexic. Acest loc este accesibil printr-un tunel lung de 25 de metri, care face legătura cu Oceanul Pacific. Turiştii trebuie să înoate până acolo, dar turişti nu trebuie să se scufunde, deoarece spaţiul dintre suprafaţa apei şi tavanul tunelului este de 2 metri.
7. Cercurile zânelor din Namibia.
În deşertul namibian au apărut milioane de cercuri bizare cu diametru de 2-15 metri de-a lungul a 2500 de km de pământ. Aceste cercuri sunt cunoscute ca fiind cercurile zânelor. Misterul cercurilor rămâne încă neelucidat, mai mulţi oameni de ştiinţă venind cu propriile teorii. Aborigenii africani spun că aceste cercuri sunt urmele paşilor zeilor.
8. Dealurile de ciocolată din Filipine
Sute de coline conice se înalţă în grupuri, una în spatele alteia. Coastele lor sunt acoperite cu ierburi aspre, care în anotimpul uscat, din luna februarie până în mai, sunt atât de arse de soare, încât dealurile par ca sunt învelite în ciocolată. Apoi încep ploile tropicale torenţiale, care readuc vegetaţia la viaţă şi redau peisajului o culoare verde strălucitoare.
-
Cele mai bizare peisaje naturale de pe pământ: Un lac roz, o cascadă însângerată sau dealuri de ciocolată – GALERIE FOTO
Munţii maiestoşi sau apele albastre tot timpul atrag turişitii, dar natura ne-a pregătit şi locuri care chiar dacă sunt bizare ne inspira imaginaţia şi curiozitatea. Peisajele prezentate în acest articol sunt naturale şi pe cât de ireale par, pe atât sunt de frumoase.
1. Bule de metan îngheţate în lacul Abraham, Canada.
Create prin descompunerea materiei organice (plante, animale şi microbi), bulele de gaz extrem de inflamabil urcă la suprafaţa apei în timpul lunilor mai călduroase. Ele sunt prinse pentru o perioadă sub crusta de gheaţă, iar când aceasta se topeşte metanul ajunge în atmosferă.
2. Lacul Hillier – Australia
Vazută din cer, suprafata roz a lacului Hillier pare glazura de pe o prajitură. Hillier se află în extremitatea insulei Middle, una dintre cele peste 100 ale Arhipelargului Recherche, aflat în largul coastei sudice a Australiei de Vest. Lacul puţin adânc, de aproximativ 600 m în diametru, este mărginit de depuneri albe de sare şi înconjurat de păduri verzi de eucalipţi şi arbori de hârtie.
3. Cascada însângerată – Antartica
Cascada roşie, poreclită „Cascada însângerată”, este înaltă cât o clădire cu cinci etaje şi iese printr-o crăpătură în gheaţă. Geologii credeau iniţial că această culoare a apei vine de la alge, însă nuanţa roşiatică este dată, de fapt, de microbi.
4. Pietrele mişcătoare din Valea Morţii
Oamenii de ştiinţă au găsit aici urme drepte, sau şi în zigzig, lăsate pe parcursul anilor de pietre „călătoare”. Acest fenomen are loc pe suprafaţa platoului Racetrack Playa, fundul unui lac uscat din Valea Morţii. În timpul iernii, pietrele se pot deplasa sub acţiunea unui vânt uşor, cu o viteză de 3-5 m/s, pe o suprafaţă de gheaţă cu o grosime mai mică de 5mm. Mişcarea observată a avut loc cu o viteză de 2 – 6 m pe minut.
5. Vulcanul cu lava albastră
Vulcanul Kawah Ijen, situat în estul insulei Jawa, cu o înălţime de 2.400 de metri, are o caracteristică specială: flăcările albastre care apar pe timpul nopţii pe versanţii săi.Culoarea provine de la vaporii de sulf care ies din craterul vulcanului, la o temperatură de 200 grade Celsius. Când se aprinde noaptea, gazul produce flăcări de un albastru electric, care se pot ridica şi până la 5 metri înălţime.
6. Plaja ascunsă din Mexic
Plaja ascunsă este situată în interiorul unueia dintre insulele Marieta. Arhipelagul Insulelor Marieta este situat în largul coastei Puerto Vallarta din Mexic. Acest loc este accesibil printr-un tunel lung de 25 de metri, care face legătura cu Oceanul Pacific. Turiştii trebuie să înoate până acolo, dar turişti nu trebuie să se scufunde, deoarece spaţiul dintre suprafaţa apei şi tavanul tunelului este de 2 metri.
7. Cercurile zânelor din Namibia.
În deşertul namibian au apărut milioane de cercuri bizare cu diametru de 2-15 metri de-a lungul a 2500 de km de pământ. Aceste cercuri sunt cunoscute ca fiind cercurile zânelor. Misterul cercurilor rămâne încă neelucidat, mai mulţi oameni de ştiinţă venind cu propriile teorii. Aborigenii africani spun că aceste cercuri sunt urmele paşilor zeilor.
8. Dealurile de ciocolată din Filipine
Sute de coline conice se înalţă în grupuri, una în spatele alteia. Coastele lor sunt acoperite cu ierburi aspre, care în anotimpul uscat, din luna februarie până în mai, sunt atât de arse de soare, încât dealurile par ca sunt învelite în ciocolată. Apoi încep ploile tropicale torenţiale, care readuc vegetaţia la viaţă şi redau peisajului o culoare verde strălucitoare.
-
Grupul energetic elveţian Repower a vândut afacerea din România către MET Group
Grupul energetic elveţian Repower a vândut afacerea din România către un alt grup elveţian, MET Group, specializat în tradingul cu energie, gaze şi produse petroliere.
Pe plan local, Repower Furnizare România este un business de 115 milioane de euro. Printre cei mai importanţi clienţi ai Repower se numără Mega Image, Nestlé, British American Tobacco sau Athénée Palace Hilton, conform ultimelor informaţii disponibile.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Opinie Sorin Pâslaru, redactor-şef al ZF: În timp ce turcii fac poduri suspendate de 3 km, noi producem strategii de competivitate
Guvernul şi Banca Naţională urmează să prezinte astăzi un plan economic pentru următorii ani, în condiţiile în care nimic din ce s-a întâmplat – bun sau rău – în România în ultimele decenii nu a fost planificat anterior în cadrul unui proiect de ţară.
Nici cei 2-3 milioane de români din Italia şi Spania care trimit şi azi mai mulţi bani în ţară anual decât investiţiile străine directe, nici salvarea economiei din anii ’90 datorată lohnului în textile, nici investiţiile în auto din vestul ţării. Şi nici efervescenţa actuală a sectorului de IT&C, care dintr-o dată are valoare adăugată mai mare decât agricultura şi construcţiile.
Nimeni nu a scris nici în 1992, nici în 1996, nici în 2000 şi nici în 2004, când s-au schimbat guverne şi s-au făcut programe şi strategii, că acestea sunt posibile traiectorii pentru economia românească.Singură ţintă care a întrunit la un moment dat consensul şi a fost un document de parcurs a fost strategia de aderare la UE şi NATO din 2000. Dar pasul următor, cum utilizăm aceste alianţe externe şi pentru ce, ce obiective vrem din punct de vedere economic, nu a mai fost făcut. Aderarea la zona euro a rămas o Fata Morgana, iar în noile condiţii de la vest nici nu se mai pune problema. România este o ţară care înaintează bâjbâind, nesigură ca în toată istoria sa, să nu supere la stânga sau la dreapta şi se adaptează 10-20 de ani mai târziu la orice trend global.
Reformele poloneze din anii ’80, mişcarea Solidarităţii, Perestroika şi Glasnostul de la est care s-au sfârşit până la urmă în destrămarea URSS, au fost abia cu un deceniu mai târziu şi în mod brutal preluate.
Privatizările şi restructurarea şoc a întreprinderilor din Polonia, Ungaria şi Cehia din anii ’90 au fost amânate cât mai mult aici, pentru ca tensiunile acumulate să răbufnească în 1997 şi 1998.
Iar acum, când Ungaria şi Polonia dau tonul la un cântec nou – „nu mai putem creşte doar pe resurse externe şi trebuie să ne ocupăm cu adevărat de creşterea nivelului de trai al oamenilor” – iarăşi suntem în contra timp cu cel puţin 10 ani şi ne uităm la ei ca la soldaţi care au ieşit din front.
Când colo, atitudinea lor individualistă este împărţită mai la vest, iar ieşirea Marii Britanii din UE este un mare semnal pentru noua politică prin care ţările se uită întâi la cum să-şi protejeze propriile resurse şi propriii cetăţeni şi abia apoi să se conformeze nu ştiu căror cerinţe de la Bruxelles.
În context, agresivitatea cu care Bruxelles-ul şi-a trimis oamenii să ceară intempestiv României şi companiilor sale de gaz să faciliteze exportul nu e de bun augur. Orice legi, directive şi regulamente s-ar invoca, parcă nu poţi să te duci cu bocancii în birouri, să confişti documente şi să faci interogatorii pe un subiect atât de sensibil – energia, gazul metan – pentru care se fac războaie şi planuri geostrategice pe decenii.
Parcă era în discuţie Uniunea Energetică din cadrul UE, erau planuri mai largi, noua conductă BRUA, care ar urma să ducă gazul din Marea Neagră direct în Austria, este acum pe mesele proiectanţilor, deci oricum era dat. Dar iată că şi ce există trebuie pus la dispoziţie neîntârziat: vă lăsăm oamenii să circule liber la muncă oriunde la noi, puneţi gazul la bătaie.
În lipsa unui pod nou, a unei autostrăzi finalizate sau a unei noi fabrici de automobile care să creeze 10.000 de locuri de muncă la Craiova, la Galaţi sau la Iaşi, mai facem un plan de 50 de pagini sau 100 în care vorbim despre nevoia de competitivitate.
În acest timp, mai la sud, turcii au terminat un nou pod, Ozman Gazi, de 3 km, peste Marea Marmara, al doilea ca lungime din Europa şi al patrulea la nivel mondial. Şi noroc că ArcelorMittal, fostul combinat Sidex, a avut şi el partea sa de 34.000 de tone de laminate furnizate pentru construcţia sa.
De la podul de la Giurgeni – Vadu Oii, de 1,5 km, făcut în 1970, Sidexul nu a mai furnizat laminate pentru vreun mare pod din România. Galaţiul se uită lacom la orice proiect mare de infrastructură local, dar nu are cui vinde. Combinatul de Călăraşi, care trebuia să producă cale ferată pe care să circule cu 160 km pe oră, a fost terminat sub diversele acorduri cu Banca Mondială şi FMI, iar astăzi calea ferată este în derivă.
Sau, dacă acceptăm că nu producem local şi că asta este şansa noastră, să ne exportăm forţa de muncă brută, măcar să le facem viaţa mai uşoară şi să mai facem un aeroport sau nou terminal. Mergeţi dimineaţa la 7-8 la Otopeni să vedeţi cozile de sute de persoane de la check-in sau poliţia de frontieră, mai rău ca în trenurile de navetişti de dinainte de ’89.
Într-o ţară ca România, care plânge după investiţii, să ai producţie de ciment şi de oţel în scădere (3,2 milioane tone de oţel brut produse în 2014, faţă de 6,3 milioane de tone în 2006 şi 7,6 milioane tone de ciment produse în 2014 faţă de 8,2 mil. tone produse în 2012 şi 10,6 mil. tone în 2008) nu înseamnă macrostabilitate, ci macroderivă. Pariem că graficele cu producţia de oţel şi ciment nu sunt în strategia prezentată astăzi.
Aşa se măsoară măreţia unei ţări – cu poduri, cu fabrici, cu gări civilizate, cu linii de cale ferată de mare viteză – nu cu hârtii, cu planuri şi strategii de competitivitate, cu macrostabilitate şi ţinte de inflaţie atinse.
Şi, dacă vreţi, până la urmă o ţară unde gloria este la Banca Naţională pentru macro-stabilitate şi nu la Ministerul Industriei pentru o fabrică de
-
5 întâmplări surprinzătoare din Primul Război Mondial pe care nu le spune nimeni la ora de istorie
Când ne gândim la Primul Război Mondial, cei mai mulţi dintre noi îşi imaginează soldaţi purtând mitraliere, măşti de gaze şi căşti de protecţie. Dar, aşa cum se întâmplă adesea la orele de istorie, ni se prezintă evenimentele doar dintr-un anumit punct de vedere.
Deşi, adesea, Primul Război Mondial este considerat a fi primul conflct modern, au existat însă câteva detalii care demonstrează contrariul acestui fapt. Putem lua ca exemplu cazul germanilor, care, deşi aveau o reputaţie extraordinară privind gradul lor ridicat de tehnologizare, în primele bătălii, trupele erau conduse de ulani.
-
Rompetrol a fost cumpărată de chinezii de la China Energy Company
Chinezii de la CEFC au cumpărat participaţia majoritară din KMG International, potrivit unui anunţ al companiei.
Compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan – KazMunayGas (CN KMG) şi China Energy Company Limited (CEFC) au semnat bătut astazi palma şi au încheiat un parteneriat în cadrul KMG International NV (“KMGI”), în care CEFC va deţine o participaţie de 51%, respectiv 49% pentru CN KMG, potrivit unui anunţ al companiei.
Conform înţelegerii dintre KMG – CEFC, compania din China îşi asumă în cadrul KMGI o serie de obligaţii, prin care aceasta va efectua investiţii în dezvoltarea de noi proiecte în Uniunea Europeană şi ţările adiacente.Sub denumirea « Silk Way» (Drumul Mătăsii), proiectul comun al companiei naţionale din Kazahstan – KMG şi al companiei din China – CEFC in cadrul KMGI se va dezvolta având ca baza KMGI si subsidiarele sale. O echipă mixtă de lucru formată din experţi din Kazahstan, China si România a realizat un volum important de activităţi pregătitoare – semnarea în 14 decembrie 2015 a Memorandumului de Înţelegere în prezenta prim miniştrilor din Kazahstan şi China, dar şi validarea pe 29 ianuarie 2016 de către părţile semnatare a Condiţiilor principale ale tranzacţiei (Term Sheet).
“Sunt convins că în parteneriat cu un investitor puternic, compania va reuşi să avanseze considerabil, utilizând KMGI si subsidiarele sale drept platforma comună pentru dezvoltarea business-ului”, declară Sauat Mynbayev, preşedintele CN KMG.
Tranzacţia va fi supusă unor măsuri prealabile, care presupun inclusiv aprobarea finală din partea autorităţilor competente europene şi chineze, dar şi alte instituţii abilitate. Data estimată pentru finalizarea acesteia este octombrie 2016.
La finalul anului trecut, a apărut informaţia potrivit căreia compania chineză CEFC China Energy Company Limited ar fi ajuns la un acord cu kazahii de la KazMunayGas pentru preluarea unui pachet de 51% din KMG International BV, firmă înregistrată în Olanda sub care funcţionează acum fostul Rompetrol Group. KMG International este o entitate controlată în proporţie de 100% de KazMunayGas, compania de petrol şi gaze a statului kazah, prin care sunt deţinute rafinăria Petromidia, benzinăriile din România, dar şi cele pe care grupul le are în regiune. O eventuală tranzacţie ar veni în contextul în care pentru prima dată în ultimii 11 ani de zile Rompetrol Rafinare, compania care administrează rafinăria Petromidia, a intrat pe profit. Paradoxal, tocmai prăbuşirea barilului de petrol, care forţează mâna kazahilor să renunţe la active, a adus câştigurile în conturile unităţii din Năvodari. Astfel, potrivit rezultatelor individuale, Rompetrol Rafinare a terminat anul trecut cu un profit net de 84,2 mil. lei (circa 19 mil. euro) faţă de minusul de peste un miliard de lei din 2014, chiar şi după o scădere de peste 27% a cifrei de afaceri până la 9,8 miliarde de lei.
Situaţiile financiare individuale ale Rompetrol Rafinare arată că firma a avut un control mai bun al cheltuielilor faţă de 2014, principalul factor fiind scăderea puternică a costurilor de aprovizionare în contextul în care barilul de petrol a pierdut jumătate din valoare. Ion Sturza, fostul director general adjunct al grupului Rompetrol din era Patriciu, spunea la finalul anului trecut că o eventuală înţelegere între cele două părţi ar fi o combinaţie reuşită în contextul în care kazahii au resursa şi experienţa pe partea operaţională, în timp ce chinezii vin cu lichidităţile necesare.