Cei care au luat credite cu dobanzi la oferta pentru sase luni, un an sau doi s-au trezit acum cu rate uriase. Si asta pentru ca nu le-a spus nimeni unde va ajunge dobanda dupa ce trece perioada promotionala.
Click aici pentru a citi mai multe amanunte.
Mai multe amanunte, aici.
In acelasi timp, intr-o economie care pana spre finele anului trecut nu dadea aproape nici un semn ca va incepe sa scartaie, multi au lasat prudenta la o parte atunci cand au mers la banca sa ia un credit. Asa s-a ajuns ca in ianuarie 2008 volumul imprumuturilor acordate de banci populatiei si firmelor sa fie cu peste 70% mai mare decat in aceeasi luna a anului trecut, ajungand la peste 155 de miliarde de lei (42,3 miliarde de euro), potrivit statisticilor BNR.
Cei care s-au indatorat pe atunci la 65-70% din veniturile lunare „sunt nevoiti acum sa isi lase la banca aproape tot salariul“, spune Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare al Raiffeisen Bank. In atari conditii, crede Dumitru, „probabil ca nu va mai trece mult pana cand aceasta intreaga nebunie a pietei bancare de anul trecut isi va arata nota de plata“.
O astfel de majorare pare nefiresc de mare inclusiv raportat la cele din alte tari central si est-europene. Spre exemplu, in Cehia procentul de credite neperformante este de circa 3% din total „si nu a avut tendinta de a creste pana acum“, declara pentru BUSINESS Magazin Pavel Sobisek, economist-sef al UniCredit Bank Cehia. Nici in Slovacia, o alta tara in care creditul acordat persoanelor fizice a „explodat in ultimii trei ani“, potrivit lui Liubomír Korsnák, analist la UniCredit Bank Slovacia, „calitatea portofoliilor nu a inregistrat o inrautatire semnificativa“, iar in 2007 procentul creditelor neperformante era de 3,4%.
Pe de o parte, oamenii cumpara cu credite pe termen foarte lung bunuri care isi pierd rapid valoarea, de genul electronicelor (dar pe care trebuie sa le achite chiar si dupa ce inceteaza sa le mai foloseasca) si, pe de alta parte, „ar trebui sa se intrebe de zece ori inainte de a lua un imprumut pentru un bun care in unele situatii nu le trebuie neaparat“.
Asa se face ca din totalul creditului pentru populatie doar 20% inseamna in Romania imprumut pentru locuinte (iar din creditul total pentru populatie si firme procentul e sub 10%). Si in aceasta privinta, proportiile sunt total diferite de cele din Cehia (unde creditele pentru locuinta reprezinta doua treimi din creditul de retail) sau Slovacia (unde 70% din totalul imprumuturilor de retail sunt pentru locuinte).
Ideea este sustinuta si de un studiu efectuat de IMAS, la cererea Asociatiei de Leasing si Servicii Financiare Nebancare (ALB), pe un esantion reprezentativ, in perioada noiembrie – decembrie 2007. „Majoritatea covarsitoare a populatiei nu intelege terminologia unui contract de imprumut, indiferent de tipul lui“, declara Adriana Ahciarliu, secretar general al ALB.
Euro a atins nivelul de 1,5144 dolari, cel mai ridicat de la debutul, in 1999, al monedei unice europene.
Presedintele Fed, Ben S. Bernanke, a spus astazi ca institutia "va actiona intr-o masura potrivita" pentru a se asigura impotriva riscurilor de scadere a economiei. Fed urmareste cu atentie evolutia dolarului si nu are un obiectiv specific pentru el, a mai spus Bernanke, intr-o discutie cu membrii Comisiei de Servicii Financiare a Congresului american, relateaza presa internationala.
Contractele futures de la bursa din Chicago arata ca majoritatea traderilor asteapta, pana la mijlocul anului, o diminuare macar pana la 2% a ratei de referinta, aflata acum la nivelul de 3%. Banca centrala a SUA a diminuat deja de cateva ori rata de referinta, care se situa in septembrie la 5,25%.
"In locatiile respective am mers inainte doar cu creditele cu garantii imobiliare. Cand vom vedea o imbunatatire a conditiilor – inclusiv din punctul de vedere al pregatirii personalului si al proceselor – vom relua si acordarea de credite de consum, cel mai probabil in martie sau aprilie", a declarat Diosi pentru ZF.
Mai multe amanunte pe www.zf.ro
Foamea de credite a romanilor e exploatata din plin de banci. Acestea, pentru a mai ciupi cativa lei din dobanzi si comisioane, au ajuns sa lucreze cu un calendar propriu, diferit de cel gregorian. Astfel, pentru unele banci, anul are un numar diferit de zile, in functie de operatiunea pe care o executa institutia.
Cand e vorba de calculat dobanda la credite, aceasta se percepe pentru 365 de zile. In schimb, dobanda la depozite se acorda doar pentru 360 de zile, adica cat are, in teorie, anul bancar. Din pacate, banci precum Unicredit Tiriac, CEC, Banca Romaneasca sau Banc Post se raporteaza la un an de 360 de zile, dat te obliga sa platesti dobanda pentru „anul lung” de 365 sau chiar 366 de zile.
Click aici pentru a citi continuarea
Mare grija insa – avantajati sa işi ia case doar pe banii bancii sunt numai cei care cu lefuri foarte bune.
Multi s-au bucurat, putini au avut de caştigat! Realitatea arata ca avansul zero nu este pentru oricine. Inca de anul trecut, bancile au profitat ca BNR le-a dat voie sa-şi indatoreze clientii cu pana la 70% din venituri. Mai mult, s-au laudat cu avansuri de 10% şi chiar zero pentru crediteletimobiliare.
Amanunte pe www.protv.ro
Ofertele Institutiilor Financiare Nebancare (IFN) intrec orice limita a imaginatiei: credite cu dobanzi de pana la 300%. In goana dupa clienti, aceste institutii acorda imprumuturi şi celor care caştiga cel putin 270 lei pe luna. Spre exemplu, pentru a te imprumuta la costuri „avantajoase” de la Swiss Invest IFN S.A. din Sfantu Gheorghe trebuie sa dovedeşti ca eşti proprietarul unui autoturism sau imobil.
Abia dupa ce ai prezentat creditorului aceasta „garantie” poti imprumuta „fabuloasa” suma de 1.500 lei. Dupa un an, perioada maxima de creditare, trebuie sa rambursezi nici mai mult, nici mai putin de 6.000 lei, dobanda saptamanala fiind de 87,5 lei. Potrivit agentilor de vanzari ai firmei, o persoana angajata cu salariul minim pe economie poate imprumuta intre 600 şi 700 de lei.
Mai multe detalii pe www.gandul.info
La o zi dupa ce Rezerva Federala americana a redus luna trecuta dobanda intr-o sedinta convocata de urgenta, Jean-Claude Trichet a mers in fata Parlamentului European pentru a sustine poate cel mai asteptat discurs al sau din toti cei patru ani de cand este presedintele Bancii Centrale Europene (BCE).
A fost o prezentare tehnica, densa, asezonata cu consideratii interesante despre felul cum sistemul financiar european ar putea sa navigheze prin criza creditelor care vine dinspre Statele Unite. Dar publicul nu era interesat decat de un singur lucru: banca centrala a Europei va urma exemplul reducerii aplicate de Fed?
Raspunsul, pastrat de Trichet pentru sfarsitul discursului, a fost nu. Lupta cu inflatia, a spus el, inca mai este scopul cardinal al bancii – „varful compasului nostru“, pentru a folosi expresia lui preferata; ceea ce nu inseamna, evident, ca banca nu va mai reduce niciodata dobanda de referinta. A fost o prestatie remarcabila a celuilalt bancher important al lumii, prezentand atat replica rece al lui Trichet la framantarile din piata, cat si fermitatea lui in a insista ca europenii trebuie sa isi croiasca propriul lor raspuns la problemele din Statele Unite. Prin comparatie, spun analistii bancari, presedintele Fed, Ben S. Bernanke, a dat impresia de nesiguranta.
„In acest caz, suntem norocosi sa avem un adevarat fiu al Bretaniei“, spune Alexandre Lamfalussy, fost director al Institutului Monetar European, institutie predecesoare a BCE, despre francezul Trichet. „Navigarea in ape involburate este ceva la care un breton se pricepe foarte bine. Si par sa-i placa aceste greutati.“
Dar acum Trichet, in varsta de 65 de ani, s-ar putea sa aiba de-a face cu ape mult mai dificile. Daca Statele Unite aluneca intr-o recesiune, spun cei mai multi experti, cresterea va incetini si in Europa, probabil chiar rapid. Unele state, precum Irlanda si Spania, deja sunt in pragul unei prabusiri a pietei imobiliare, nu mult diferita de cea din anumite zone ale Statelor Unite. Si cu inflatia care a trecut binisor peste pragul de 2% stabilit de banca centrala a Europei, Trichet se teme ca sindicatele din Germania si din alte parti se vor folosi de argumentul preturilor mai mari ca sa ceara salarii mai mari.
Aceasta perspectiva l-a facut pe Trichet sa avertizeze ca banca ar putea chiar sa ridice in loc sa coboare rata dobanzii. Putini economisti se asteapta ca banca sa si puna in aplicare aceasta amenintare, dar unii sustin ca ea ramane in vigoare si s-ar putea implini cand o va cere momentul. De altfel, joia trecuta, BCE a decis sa pastreze dobanda la 4%, conform cu asteptarile pietei.
Si daca toate aceastea nu sunt de ajuns, mai sunt si alte intrebari sacaitoare, chiar despre bancile Europei. Multe dintre ele abia acum trebuie sa isi faca publice expunerile pe piata creditelor ipotecare secundare si expertii spun ca riscul unei crize bancare este acum mai acut decat in august anul trecut, cand Banca Centrala Europeana a primit laude pentru ca a injectat la timp miliarde de euro in sistemul financiar. „Stim ca exista o gramada de reziduuri toxice in bancile din zona euro“, spune Adam Posen, director adjunct la Institutul Peterson pentru Economie Internationala din Washington. „Pana acum, BCE a avut o viata mai usoara decat Fed. Acum vine greul si pentru ei.“
„Au inceput sa piarda ritmul“, spune Thomas Mayer, economist-sef la biroul Deutsche Bank din Londra. „Mi se pare ca vara trecuta erau mult mai la curent cu ce se intampla.“ Mayer atribuie aceasta in parte chiar lui Trichet, despre care spune ca are ca specializare ingineria, nu economia, ca Bernanke sau ca guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn A. King. „Trichet a fost foarte bun cand sistemul bancar a avut un acces de indigestie“, spune Mayer. „Intuitiv si-a dat seama ca era o problema de instalatie, care trebuia rezolvata. Bernanke a fost mult mai lent in reactie, in vreme ce Mervyn King se ingrijora de riscurile morale“ (e vorba de precedentul creat de sustinerea indirecta, prin reducerea dobanzii, a unor institutii financiare care au actionat imprudent).
Necazul, crede Mayer, este ca aptitudinile lui Trichet s-ar putea sa fie prea putin potrivite pentru urmatoarea faza a crizei, care va necesita capacitatea de a ghici in zatul economic si de a paria pe evenimente ce urmeaza sa se intample. „Abordarea inginerului este: arata-mi faptele, ce trebuie rezolvat?“, afirma Mayer. „Economistul, in schimb, spune ca exista probleme serioase la orizont: trebuie sa fac ceva de pe acum ca ele sa nu se dezvolte.“