BusinessMagazin

Tag: august

  • Dacă aveţi cont pe acest site, este posibil să fiţi şantajat! 32 de milioane de oameni sunt în pericol

    Pe 18 august, mai multe informaţii furate de hackeri de pe site-ul de întâlniri romantice Ashley Madison au fost publicate online. Pe lângă o serie de documente oficiale, informaţiile conţineau şi date despre cei peste 32 de milioane de utilizatori. Aceste informaţii se referă la mai multe lucruri, printre care date financiare sau preferinţele sexuale ale clienţilor. Oraşul cu cei mai mulţi membri, aproape 350.000, este Rio de Janeiro, potrivit celor de la Business Insider.

    După cum era de aşteptat, mulţi dintre cei care aveau cont pe site-ul Ashley Madison au început să fie şantajaţi.

    Site-ul de ştiri CoinDesk a publicat povestea unui cititor care primise unui email prin care era instruit să trimită o anumită sumă de bani pentru a evita publicarea unor informaţii confidenţiale: “Datele tale apar în documentele furate recent de la Ashley Madison, iar eu deţin aceste date. Dacă nu vrei să împart aceste date cu cei dragi ţie, depune 2.00000054 bitcoin (450 dolari) la următoarea adresă…”, notează Business Insider.

    Un alt site, Stuff.co.nz, a publicat alte poveşti similare, cu ameninţări similare. Acestea sunt primele încercări de şantaj, dar este probabil ca ele să continue dacă situaţia nu va fi remediată.

    Şantajul nu este însă cea mai mare problemă a celor de la Ashley Madison; în urma hack-ului, peste 15.000 de adrese de mail aparţinând unor membri ai armatei sau oficiali ai guvernului au fost făcute publice, atrăgând atenţia mai multor instituţii de securitate din Statele Unite.

    În acelaşi timp, scriu cei de la The Times, numeroase case de avocatură au început să primească cereri de divorţ.

    În urma acestui scandal, compania Avid Life Media (cea care deţine site-ul Ashley Madison) ar putea fi obligată să plătească despăgubiri în valoare de 1 miliard de dolari. De asemenea, în cazul în care instituţiile abilitate consideră că sistemul de securitate al site-ului era depăşit, compania va primi o amendă de aproape 800.000 de dolari.

  • Parcul de distracţii cu castel dărăpănat şi angajaţi plictisiţi; nu este în România, este în Anglia şi este opera unui artist al străzii – FOTO şi VIDEO

    Dismaland este ruda săracă şi urâtă a parcului de distracţii Disneyland şi a fost deschis vineri, 21 august, în Weston-Super-Mare, oras din sud-vestul Angliei, de către artistul plastic Bansky, binecunoscut prin desenele sale stradale, pline de umor şi înţelesuri ascunse.

    Vizitatorii sunt întâmpinaţi la Dismaland de o fată cu urechi de Mickey Mouse, dar plictisită şi cu privirea în gol; vizitatorii trec prin nişte porţi ruginite, verificaţi de agenţi de pază ţâfnoşi cu detectoare de metal, apoi pătrund în parc. Acolo îi aşteaptă castelul de rigoare, dar dărăpănat, bazine cu apă tulbure în care zac maşini de poliţie prăbuşite, o piscină în care plutesc bărci pline cu refugiaţi, caleaşca Cenuşăresei care tocmai a suferit un accident. O lume rece, ruginită, cu accente sinistre. Aşa-zisul parc de distracţii, definit de creatorii săi drept “cea mai dezamăgitoare atracţie”, adăposteşte operele unora dintre cei mai controversaţi artişti, cum este Damiern Hirst sau Jenny Holzer. Vizitatorii mai pot primi baloane pe care scrie “Sunt un idiot” sau pot vizita librării cu cărţi anarhiste.

    Vezi aici poze din Dismaland

    Parcul este deschis până pe 27 septembrie şi va găzdui şi concerte sau alte tipuri de evenimente. Intrarea este 3 lire sterline.

    Bansky, a cărui identitate reală nu a fost niciodată dezvăluită, pictor şi regizor de film, a “expus” iniţial în stradă, fiind recunoscut pentru umorul negru şi abordarea unor teme sociale şi politice, într-o manieră surprinzătoare. Operele sale se vând cu sute de mii de dolari.

  • Românul care conduce un business de 5 miliarde de euro şi 27.000 de angajaţi în Rusia, Ucraina şi CIS

    La începutul lunii august, Silviu Popovici a devenit expatul român cu cel mai mare business în administrare: este director general al Pepsico pentru Rusia, Ucraina şi CIS, adică pentru 12 pieţe unde grupul are 36 de fabrici, 27.000 de angajaţi şi peste 300 de milioane de consumatori.

    În dimineaţa zilei când a fost promovat, pe 1 august 2015, Silviu Popovici nu şi-a făcut nodul la cravată pentru a se prezenta la birou în noua sa funcţie, care este una dintre cele mai importante poziţii de la vârful Pepsico (Rusia fiind a doua piaţă ca business după Statele Unite pentru producătorul de băuturi).

    La ora 5.00, era într-un feribot care îl ducea, alături de alţi 238 de participanţi, către linia de start a unuia dintre cele mai grele triatloane din lume, Isklar Norseman Xtreme Triathlon. „În aceeaşi zi în care am fost promovat am participat la cel mai dificil triatlon din lume, Norseman. Am terminat cei 1,9 km înot, 180 km ciclism cu 3.000 m urcare şi cei 42 km alergat cu 1.500 m urcare pe locul 45 din 239 în 12 ore şi 38 minute“, rezumă Silviu Popovici performanţa care l-a bucurat pe 1 august cel puţin la fel de mult ca promovarea într-o poziţie cheie în cadrul Pepsico.

    „Până la mine, numai un singur român mai terminase această competiţie“, precizează managerul – celălalt român finalist al Norseman, Cristian Boştină (director de vânzări în cadrul SICK), a fost şi în acest an pe lista de participanţi şi finalişti ai competiţiei, şi a povestit anul trecut pe blogul său de ce Norseman este un triatlon nu greu, ci „dus cu pluta“: „Cursa asta nebună începe cu saltul în apa de 15 grade de pe un ferry în mijlocul unui fiord, unde adâncimea este de 400 de metri, urmează un traseu de bicicletă care te urcă în primii 40 de kilometri de la cota 0 la 2.100 metri altitudine şi apoi mai are încă trei urcări de-ţi sare inima doar când le vezi pe hartă, iar la final urmează maratonul care urcă de la 300 de metri la 1.880“.

    Silviu Popovici s-a întors la birou după Norseman simţind că „poate face orice“. Noul său job presupune coordonarea a 12 pieţe, unde locuiesc şi consumă peste 300 de milioane de oameni şi unde Pepsico are 27.000 de angajaţi şi 36 de fabrici.

    Pe cele mai mari două pieţe pe care le are în coordonare, Rusia şi Ucraina, Pepsico este lider de piaţă în segmentul său, iar CIS este o regiune în curs de dezvoltare unde toţi marii producători luptă pentru podium. În Rusia, Pepsico a avut anul trecut afaceri de 4,9 miliarde de dolari (cu o cotă de piaţă de 40% din piaţa de băuturi răcoritoare, fiind urmat de Coca‑Cola cu 24,1% cotă de piaţă, conform Euromonitor). În Ucraina, Pepsico este tot lider de piaţă, la fel cum este şi în unele dintre statele CIS, pentru care Pepsico nu publică cifra de afaceri, dar despre care Silviu Popovici spune că „sunt mult peste cea din Rusia“ (de aproape 5 miliarde de dolari).

    Ascensiunea lui Silviu Popovici, a cărui carieră a început ca profesor de fizică într-un sat din Suceava, ţine şi de CV-ul său şi de modul cum a evoluat şi a învăţat pieţele de la est din România. Experienţa sa rusească a început în 1998, când a preluat un post de director de vânzări la Coca‑Cola Molino, un îmbuteliator al mărcii din Novosibirsk (în Siberia), şi a continuat cu alte funcţii de conducere până la preluarea poziţiei de country operations manager al Coca‑Cola în Rusia în 2002. Din 2004, Silviu Popovici a preluat conducerea Coca‑Cola în Ucraina (un business de 150 de milioane de dolari cu 2.000 de angajaţi),  iar în 2006 s-a întors în Rusia la conducerea WIMM-BILL-DANN, un business local de băuturi şi produse alimentare în valoare de 600 de milioane de dolari.

    În 2008, când l-am cunoscut într‑un restaurant din Moscova, Silviu Popovici povestea că a părăsit fără regrete sistemul Coca‑Cola deoarece piaţa rusească este foarte diferită de pieţele occidentale, iar un producător ca WIMM-BILL-DANN, dispus să ofere consumatorilor exact produsele de care au nevoie (piureuri de fructe în loc de sucuri acidulate sau băuturi pe bază de iaurt gras) îi oferă oportunitatea de a face mult mai multe lucruri ca director general. În 2011, când Pepsico a achiziţionat WIMM-BILL-DANN, într-o tranzacţie de 3,8 miliarde de dolari, Silviu Popovici a fost cea mai bună opţiune pentru a conduce noua entitate.

    Succesul adus în portofoliul Pepsico de produsele WIMM-BILL-DANN, dar şi de cele ale Sandora (companie lider pe piaţa băuturilor din Ucraina, cumpărată de Pepsico în 2006) a făcut Pepsico lider de piaţă în Rusia şi Ucraina, pieţe pe care Popovici le cunoaşte şi în care s-a dezvoltat din punct de vedere professional.

  • Clubul Equestria organizează în perioada 14-16 august Cupa României la Dresaj

    Clubul de Echitaţie Equestria, alături de Clubul Sportiv al Armatei Steaua şi Federaţia Ecvestră Română, organizează concursul Cupa României la Dresaj, ȋn perioada 14-16 august 2015. Ȋn cadrul evenimentului va avea loc şi Cupa Steaua Bucureşti la Dresaj Seniori, cele două competiţii totalizând 17 probe sportive de dresaj, dedicate copiilor, amatorilor, debutanţilor, dar şi sportivilor avansaţi, grupate pe nivelurile diferite de dificultate.

    Concursul va reuni în manejul acoperit al Clubului Equestria 20 de sportivi din toată ţara, care ȋşi vor demonstra talentul şi ȋndemânarea alături de cei aproape 50 de cai ȋnscrişi ȋn probele de dresaj. Datorită programului bogat şi al numeroaselor probe, competiţiile încep la ora 9:00 atât vineri, cât şi în zilele de weekend. 

    Probele sportive grupate sub cele două competiţii, Cupa României la Dresaj şi Cupa Steaua Bucureşti la Dresaj Seniori, se desfăşoară conform prevederilor FEI – Dressage Challenge. Cupa României la Dresaj se acordă pentru probele Sf. Gheorghe, Intermediar I şi Freestyle Intermediar I, probe ce vor avea loc vineri, sâmbătă şi respectiv, duminică.

    Cupa României la Dresaj este o avanpermieră pentru Clubul Equestria, care va organiza şi va găzdui ȋn această toamnă, ȋn perioada 22 – 23 septembrie, Cupa Challenge la Dresaj, cel mai important concurs de dresaj din ţară, desfăşurat sub egida Federaţiei Ecvestre Internaţionale (FEI), prin care se realizează de către arbitri străini, o evaluare oficială a cailor prezenţi ȋn competitiţie.

    Clubul Equestria a fost înfiinţat în anul 2010 de către Dr. Ozana şi Cristian Moraru, cei care au fondat în urmă cu mai bine de două decenii businessul Oculus, ce cuprinde în prezent mai multe centre oftalmologice din Bucureşti. Clubul Equestria este situat în zona Snagov, sat Tâncăbeşti pe o suprafaţă de 2,5 hectare din care 1 hectar îl reprezintă construcţia clubului la sol. Equestria dispune de terenuri de concurs şi manej, padocuri, 86 de boxe pentru cai, manejuri acoperite, tribune pentru 500 de spectatori şi deţine 65 cai (28 proprii şi 37 în pensiune) din cele mai frumoase rase. Clubul permite plimbări în aer liber în împrejurimi şi organizează permanent lecţii de echitaţie pentru copii şi amatori. Dotările sunt completate de un hotel şi un restaurant cu o capacitate de 50-60 de persoane, precum şi o terasă exterioară. Equestria organizează competiţii regulate de echitaţie pentru profesionişti, dar şi pentru copii şi amatori. Manifestările deja tradiţionale includ Cupa Equestria, Marele Premiu al Municipiului Bucureşti, Salonul Calului, concursurile de casă Equestria sau, începând cu 2013, Concursul internaţional de sărituri peste obstacole FEI – Longines Grand Prix.

     

  • Un cunoscut canal TV va dispărea de la 1 august

    Un cunoscut canal TV din România îşi va înceta emisia începând cu 1 august după ce conducerea a decis să restructureze anumite poziţii din companie.

    Decizia de închidere a postului a fost luată marţi, în şedinţa Consiliul de Administraţie.

    CE POST TV SE ÎNCHIDE DE LA 1 AUGUST
     

  • Şi-a început cariera când nu împlinise 20 de ani, iar acum ocupă funcţia de director adjunct în cadrul unităţii Investment Banking

    Îşi aminteşte că era o zi toridă de august, la doar două ore după ce susţinuse lucrarea de licenţă la ASE, când a primit postul de analist junior pieţe de capital. În 2009 a fost promovat analist, iar în 2010 analist senior. Din 2011 conduce departamentul de analiză investiţională şi planificare strategică. În 2014 a fost numit director adjunct în cadrul unităţii Investment Banking.

    Pe lângă activitatea desfăşurată pe piaţa de capital, din poziţia de coordonator al depratamentului de analiză investiţională, este implicat şi în proiecte de consultanţă, restructurare, dezvoltarea activităţii, precum şi fuziuni şi achiziţii.

    Mihai Anghelescu este pasionat de tenis şi a câştigat, la nivel de junior, câteva turnee, în perioada 1995 – 2004. A mai fost finalist al concursului naţional de dezbateri organizat în 2001 de ARDOR – Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică.

    Se ghidează în viaţă după câteva principii, printre care proverbul african care spune că „dacă vrei să ajungi repede aleargă singur, dacă vrei să ajungi departe mergeţi împreună!“, crede că modestia este o virtute şi mai crede în virtuţile unui bun ascultător: „Încearcă să înţelegi ceea ce vrea să spună interlocutorul, nu neapărat ceea ce auzi“. 

  • Mihaela Lupu supervizează activitatea UniCredit Ţiriac Bank în ansamblu, din perspectiva administrării financiare

    Mihaela Lupu este, din august 2013, Chief Financial Officer în cadul UniCredit Ţiriac Bank, iar din decembrie 2013 vicepreşedinte executiv al băncii. În calitate de CFO şi membru al Directoratului, Mihaela Lupu supervizează activitatea UniCredit Ţiriac Bank în ansamblu, din perspectiva administrării financiare.

    Mihaela Lupu, una dintre cele trei femei din Management Boardul UniCredit Ţiriac Bank, s-a născut în Bucuresti şi este absolventă a Academiei de Studii Economice, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale. Parcursul profesional a început în urmă cu 16 ani la HVB Bank Romania, unde a coordonat în ultimii ani diferite departamente din Divizia Financiară.

    Din 2010 a fost director al departamentului Planning and Controlling, fiind responsabilă cu planificarea strategică, bugetară, managementul capitalurilor, monitorizarea performanţei financiare şi de business, poziţionarea de piaţă, analiza financiară şi studii de caz. „Sunt pasionată de munca pe care o fac, cred că cifrele au viaţă în ele şi, structurate în anumite forme, puse în contextul potrivit, au forţa de a ne schimba viaţa în multe sensuri, pe a noastră sau pe a altora, de exemplu atunci când construim planuri.

    La fel de importanţi pentru mine sunt oamenii. Avem o echipă formidabilă, dinamică, profesionişti dintre cei mai buni în domeniile lor, cu interacţiune pe diverse proiecte. În ceea ce priveşte ascensiunea mea profesională, am parcurs etapele fără să le ard, cu seriozitate, răbdare şi multă muncă. Sigur că nu este un secret faptul că întotdeauna este nevoie de o combinaţie de factori din care norocul unei conjuncturi potrivite de regulă nu lipseşte, însă ce am observat la toţi oamenii pe care îi apreciez ca fiind realizaţi profesional, fie ei experţi sau lideri pe domeniul lor, este că niciodată nu se poate fără muncă şi sacrificii“. 
     

  • Capitalistul săptămânii: Jujiro Matsuda, fondatorul Mazda

    Jujiro Matsuda s-a născut în Hiroshima, Japonia, pe 8 august 1875. Tatăl său, care era pescar, l-a trimis la 14 ani la Osaka pentru a-şi face ucenicia la un atelier de fierărie.

    La 31 de ani, Jujiro Matsuda a preluat conducerea atelierului, dar a fost în cele din urmă forţat să se re-tragă, aşa că a fondat o companie specializată în prelucrarea armelor, numită Matsuda Works. Datorită repu-taţiei pe care şi-o crease, a fost angajat de ţarul Rusiei şi de armata japoneză să livreze un model de puşcă, numit Tip 99.

    În 1921, Matsuda a decis să se întoarcă la Hiroshima. Omul de afaceri avea deja o avere impresionantă, aşa că a preluat o fabrică de rumeguş aflată în faliment, Toyo Kogyo. În 1931 el a lansat tricicleta motorizată Mazdago, stabilindu-şi ca obiectiv principal producerea vehiculelor.

    Ca urmare a bombardamentelor americane din timpul celui de-al doilea război mondial, sediul Toyo Kogyo de la Hiroshima a fost puternic afectat. Fabrica, aflată la peste 5 kilometri de locul exploziei, nu a suferit daune importante. Compania condusă de Matsudo a fost principalul motor din spatele revitalizării economice a zonei, finanţând chiar şi activităţi sportive.

    Ginerele său i-a urmat la conducerea companiei începând cu anul 1951 şi s-a ocupat de dezvoltarea acesteia până în anul 1979, atunci când Ford a achiziţionat 25% din acţiuni. Tranzacţia a marcat momentul în care compania fondată de Jujiro Matsuda şi-a schimbat numele din Toyo Kogyo în Mazda Motor Corporation.

    Jujiro Matsuda a murit pe 5 martie 1972. Pentru contribuţia sa la dezvoltarea oraşului Hiroshima, munici-palitatea i-a ridicat o statuie din bronz.

    În 1981, compania a deschis reprezentanţe în America şi Europa: Mazda (America de Nord), Inc. Motors şi Mazda Representative Office (Europa). În 1991, modelul 787B a câştigat în cursa de 24 ore de la Le Mans.

    În 2012, Mazda a produs aproape 1,2 milioane de maşini. Veniturile companiei s-au ridicat, în 2014, la 23,4 miliarde de dolari. Mazda avea, la finalul anului 2013, peste 37.000 de angajaţi la nivel global.

  • Realitatea virtuală şi dispozitivele sale promit să schimbe modul în care oamenii socializează

    Nu aţi fi citit acest articol dacă în lumea realităţii virtuale nu ar fi apărut numele lui John Carmack, un ins care nu este chiar Dumnezeul gamerilor, dar unul din cei patru apostoli sigur este, pentru că a fost principalul programator pentru Wolfenstein, Doom sau Quake, unele dintre cele mai importante jocuri ever. În august 2013 Carmack, un tip serios care nu se joacă cu proiectele şi care este cumva departe de presiunile la care sunt supuşi corporatiştii, a devenit CTO la proiectul Oculus, compania de realitate virtuală fondată de Palmer Luckey şi Brandan Iribe, preluată de Facebook în urmă cu un an pentru 2 miliarde de dolari cash.

    Prezent, cu câteva zile în urmă, la Game Developers Conference, Carmack a vorbit, spune lumea, nu cu determinarea unui specialist în marketing care încearcă să îţi vândă ceva, ci cu entuziasmul unui programator, despre viitorul dispozitivelor de realitate virtuală; concret, Oculus va intra pe piaţă cu un produs comercial undeva la sfârşitul acestui an, împreună cu următoarea generaţie de produse mobile de la Samsung. Carmack spune că pentru a merge în realitatea virtuală oamenii trebuie să înveţe să păşească, asemeni unui copil. Iar echipamentele Oculus şi mobilele Samsung vor permite oamenilor să înveţe să meargă în VR, şi crede că acţiunea va avea succes. „Este un clişeu să spui că produsul tău se adresează miliardelor de oameni. Dar eu chiar cred într-o lume în care miliarde de oameni folosesc ochelari VR”, a spus el.

    Aceeaşi viziune pare să o aibă un alt arhanghel al jocurilor, Gabe Newell, şeful Valve Corporation, răspunzător pentru seria Half-Life şi pentru platforma de distribuţie Steam şi care s-a îngrijorat pentru disconfortul utilizării ochelarilor VR, pe care îi numeşte „cei mai buni generatori de greaţă”. Drept urmare Valve lucrează la propriul proiect de ochelari, care îşi propune să reducă la zero procentul celor care suferă din cauza VR; o componentă a soluţiei este un sistem de control al mişcării care utilizează lasere pentru a reproduce într-un mod cât mai realist mişcările reale ale unei persoane. Newell a precizat că sistemul, numit Lighthouse, va fi oferit gratuit producătorilor de hardware.  Pe lângă aceasta Valve colaborează cu HTC la un proiect de ochelari numit Vive care ar putea apărea pe piaţă înainte de finele anului.

    Şi cei de la Sony par determinaţi să intre în plutonul fruntaş al tehnologiilor VR, deoarece că au anunţat că vor lansa în a doua jumătate a anului propriul sistem de ochelari, Project Morpheus, pentru consola PlayStation 4.

    Cea mai de impact integrare a realităţii virtuale cu actuala tehnologie o face Facebook, care plănuieşte introducerea acesteia în newsfeed. Chris Cox, chief product officer, a prezentat luna trecută versiuni demo ale respectivei integrări: într-una userul zbura cu echipa Blue Angels într-un F-18 Hornet peste ţinuturile din Colorado, iar în alta erai invitat într-o iurtă din Mongolia, alături de o femeie care pregătea mâncarea la foc. „Nu am fost niciodată în Mongolia şi nu sunt prea mulţi cei ce au fost”, a spus Cox. „Dar aşa poţi privi în jur. Este frumos. Şi imediat înţelegi că este ceva magic, că priveşti spre viitor.“ Oamenii vor putea împărtăşi astfel de experienţe pe Facebook, adăugând o altă dimensiune fotografiilor, filmelor, textelor şi ideilor de acum. Şi este o concretizare a ideilor lui Mark Zuckerberg făcute publice la preluarea Oculus – jocuri, un mediu realist, săli de clasă sau cabinete medicale virtuale. 

    Până acum implicarea Google în lumea realităţii virtuale însemna un dispozitiv rudimentar, numit Cardboard, realizat în principal din carton, care poate îngloba un telefon mobil şi permite vizualizarea de imagini în relief. Dar relatări din presă vorbesc de un proiect major, secret, de realitate virtuală, la care lucrează un număr de ingineri ce se concentrează pe dezvoltarea unei soluţii pentru ca Android să ruleze aplicaţii VR. Trecerea de la dispozitive din carton, pe care le poţi construi singur, la realitate virtuală integrată în Android înseamnă o presiune pentru industrie în ansamblu, ştiută fiind dedicaţia şi rapiditatea şi inteligenţa cu care Google se implică în astfel de proiecte.

    Aşadar, avem pe piaţă o efervescenţă asemănătoare celei de după lansarea iPhone, când cineva a trasat o direcţie şi toată lumea s-a lansat în cursă. Dar, dincolo de jocuri, de demo-uri, de dispozitive mobile, de integrări sau de aplicaţii, rămân întrebările: „va fi realitatea virtuală un hit? La ce sunt buni, până la urmă, ochelarii VR?”. „Este o întrebare de un milion de dolari”, a răspuns Levi Miller, inginer la Valve, atunci când a fost chestionat asupra celei mai bune, plăcute şi folositoare experienţe din realitatea virtuală. Iar un jurnalist de la New York Times a adăugat că pentru Mark Zuckerberg este o întrebare nu de un milion, ci de 2 miliarde de dolari.

  • Povestea fondatorului L’Oréal

    În 1904, Eugène Schueller a absolvit Institutul de Chimie Aplicată din Paris (în prezent Chimie ParisTech – n.r.) şi, trei ani mai târziu, a inventat în chiuveta din locuinţa sa prima vopsea chimică de păr, pe care a numit-o Oréale. A fost o descoperire importantă, ţinând cont de faptul că în perioada respectivă femeile puteau să îşi vopsească părul doar în culorile negru sau roşu, folosind vopsea naturală. Schueller şi-a înregistrat compania drept Société Française de Teintures Inoffensives pour Cheveux şi a devenit un producător de succes pe măsură ce a reuşit să-şi introducă produsele în saloanele pariziene. Pentru a creşte popularitatea acestora, a fondat chiar şi o şcoală de vopsit părul pentru hair-stylişti pe care a supravegheat-o personal. În octombrie 1909 a apărut prima ediţie a revistei La Coiffure de Paris, publicaţie ce conţinea articole scrise de doctori, scriitori şi chimişti. Eugène Schueller scria editorialul ştiinţific al revistei, însă, după trei ani, a lăsat peniţa în favoarea businessului şi a cumpărat publicaţia.

    Odată cu încheierea războiului, vopseaua de păr Oréal a câştigat teren în afara graniţelor Franţei, intrând pe pieţe precum Italia (1910), Austria (1911), Olanda (1913) şi, mai târziu, chiar şi în Statele Unite ale Americii, Canada şi Brazilia. Schueller a diversificat activitatea companiei şi a început să producă şi lacuri şi materiale plastice. A pus bazele unei companii în Rusia şi a preluat Savon Savons Français, fondată în 1920. În 1927 s-a născut fiica sa, Lilian Bettencourt. Pasionată de munca tatălui său, ea a fost ucenica lui încă de la 15 ani, când a început să amestece cosmetice şi să eticheteze sticle de şampon.

    Între anii 1930 şi 1940, staruri de cinema precum Jean Harlow şi Mae West au crescut popularitatea decolorantului de păr lansat de L’Oréal, crescând concomitent şi vânzările companiei. Schueller a fost atât de inovator în practicile sale de marketing, încât în 1953 a câştigat un Oscar în domeniul publicităţii. A lansat revista pentru femei, Votre Beauté, în care a promovat Dop, primul şampon fără săpun destinat maselor.

    După 1930, Eugène Schueller şi-a direcţionat talentele şi spre conceperea de evenimente promoţionale şi noi strategii de advertising. El considera că există două tipuri de publicitate: publicité d’attaque (publicitate de atac), creată pentru a creşte interesul, şi publicité de rendement (publicitate de randament), concepută pentru a creşte vânzările. Printre strategiile sale de publicitate se numără lansarea revistei Votre Beauté, creată cu scopul de a încuraja femeile să fie mai preocupate de produsele de îngrijire personală, iar, în 1931, are ideea de a acoperi faţada unei clădiri pariziene cu un anunţ uriaş pentru o loţiune de păr. Un an mai târziu, odată cu începuturile publicităţii radio, a lansat şi o reclamă cântată, nu vorbită – primul „jingle“ din istoria radioului.

    Schueller a murit în 1957 la vârsta de 76 de ani, iar Francis Dalle l-a succedat ca preşedinte şi CEO. Compania a continuat să prospere, cu achiziţii precum Lancôme în 1964, Helena Rubinstein în 1989, Garnier în 1978, Maybelline în 1996, Soft Sheen în 1998 şi Carson în 2000. În prezent, Liliane Bettencourt, principala acţionară a L’Oréal, este a treia femeie din lume ca avere şi cea mai bogată din Europa, cu o avere estimată la 39,5 miliarde de dolari.