BusinessMagazin

Tag: aplicatie

  • Planurile noului şef al Romtelecom şi Cosmote

    Pe o piaţă a telecomunicaţiilor în curs de dezvoltare cum este cea din România, noile tehnologii sau servicii precum MyWallet nu numai că sunt necesare, dar au un potenţial imens de creştere„, spunea săptămâna trecută Nikolai Beckers, în cadrul primei discuţii informale cu presa din România de la preluarea recentă a poziţiei de director executiv al Romtelecom şi Cosmote, ocupată anterior de Stefanos Theocharopoulos. „Utilizatorii sunt deschişi la plăţile mobile, dar ca să aibă succes, este nevoie să fie creat un întreg ecosistem pentru acest tip de plăţi şi trebuie atinsă o masă critică„, este de părere executivul.

    Declaraţia lui a venit în contextul în care Deutsche Telekom, grupul german care controlează pe plan local Romtelecom şi Cosmote prin intermediul OTE, a anunţat şi prezentat recent la Varşovia, în Polonia, soluţia MyWallet. Sunt planuri concrete de lansare şi în România în 2014, potrivit declaraţiei făcute de Claudia Nemat, membru în boardul Deutsche Telekom care răspunde de segmentul de tehnologie şi afacerile companiei din Europa. „În mod clar vom lansa anul viitor aplicaţia MyWallet şi în România, cu toate că o dată exactă nu a fost încă stabilită„, a spus Nemat.

    Aplicaţia MyWallet a fost deja lansată în Polonia de divizia de telefonie mobilă a Deutsche Telecom şi este folosită de 13.000 de utilizatori pentru plăţi cu cardul bancar direct de pe telefonul mobil în peste 100.000 de puncte din întreaga ţară, între care diverse magazine, cafenele sau restaurante şi pe viitor şi în reţeaua de transport public din Varşovia, de pildă, ca parte a unor proiecte-pilot de extindere a sistemului. Pe lista ţărilor unde urmează să mai fie lansat portofelul din telefon mai sunt, pe lângă România, şi Ungaria, Slovacia sau Cehia.

    APLICAŢIA PERMITE PRACTIC CONSUMATORILOR SĂ PLĂTEASCĂ DIVERSE CUMPĂRĂTURI CU CARDUL BANCAR FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE PLASTICUL ÎN SINE ŞI CHIAR FĂRĂ SĂ MAI SCOATĂ PORTOFELUL DIN BUZUNAR, prin atingerea telefonului timp de câteva secunde de un terminal de plăţi de tip POS compatibil cu tehnologia aflată la baza aplicaţiei. MyWallet, o aplicaţie ce poate fi descărcată prin internet pe telefon, conţine deja datele cardurilor bancare şi, câtă vreme telefonul are baterie, cu toate că nu este neapărat nevoie să fie pornit, plata poate fi realizată în urma acestui contact dintre cele două terminale.

    INTREG PROCESUL FUNCŢIONEAZĂ PRIN TEHNOLOGIA DE COMUNICAŢII FĂRĂ FIR NEAR FIELD COMMUNICATION (NFC), ceea ce presupune implicit o serie de limitări, dincolo de faptul că este necesar să existe parteneriate cu cât mai multe bănci, aşa încât majoritatea cardurilor bancare să poată fi acceptate în sistem. În Polonia, de pildă, compatibile acum sunt doar cardurile MasterCard emise de câteva instituţii bancare, însă există planuri de extindere atât pe partea băncilor, cât şi integrarea în sistem a cardurilor Visa. O limitare evidentă este aceea că pentru plată pot fi folosite doar telefoanele mobile inteligente dotate cu această tehnologie, adică majoritatea smartphone-urilor lansate recent de producători, deţinute însă deocamdată de un număr relativ restrâns de consumatori. Apoi, comercianţii trebuie să facă şi ei investiţii într-un terminal de plăţi compatibil NFC.

  • Ochelarii Google nu vor avea deocamdată controversata funcţie de recunoaştere facială

     Ochelarii inteligenţi sunt în prezent în faza de testare, fiind deja distribuiţi unor utilizatori selectaţi, în cadrul unui program numit Explorer, relatează Business Insider.

    “Am lansat programul Explorer acum aproape un an cu obiectivul ca oamenii să fie participanţi activi la conturarea viitorului acestei tehnologii, înainte de lansarea pe piaţă a produsului. V-am ascultat cu atenţie opiniile pro şi contra faţă de funcţia de recunoaştere facială. Aşa cum am spus de mai mulţi ani, nu vom introduce această funcţie în lipsa unor elemente solide de protecţie a vieţi private. În aceste condiţii, nu vom aproba o funcţie de recunoaştere facială, în acest moment”, a anunţat compania pe pagina sa de Internet.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aplicaţia pentru ieşit în oraş – printre cele mai utile

    Noua versiune a aplicaţiei este îmbogăţită cu o secţiune dedicată plăţilor mobile, numită util.in.oras, realizată în parteneriat cu Orange România. Cu ajutorul noii opţiuni, utilizatorii au posibilitatea de a plăti prin SMS pentru transportul în oraş: metrou, transport urban de suprafaţă, taxi, parcare şi rovinieta electronică. Suma corespunzătoare serviciului va apărea pe factura următoare în cazul abonaţilor Orange sau se va scădea pe loc din creditul clienţilor Orange PrePay.

    Aplicaţia Oraşul Meu este disponibilă pentru sistemele de operare iOS şi Android şi acoperă 32.000 de locuri şi 1.500 de evenimente introduse în medie lunar, în Bucureşti, în oraşele mari ale ţării, pe Valea Prahovei şi pe litoral.

    Printre cele mai importante funcţii din ghidul mobil se numără: „in.jurul.meu” care arată cele mai apropiate locuri si evenimente cu afişare în format hartă sau listă pe baza localizării prin GPS şi motorul de căutare cu un sistem flexibil de filtrare a rezultatelor. Totodată, extrem de utilă este posibilitatea listării  locurilor  favorite, identificarea rapidă a celor mai apropiate ATM-uri, staţii RATB, centre de bilete, dar şi identificarea tuturor locurilor şi evenimentelor care le plac sau la care sunt prezenţi prietenii. Funcţia de check-in şi platformele Facebook şi Twitter nu sunt uitate nici ele, oferind posibilitatea de conectare şi opţiunea de Share.

  • Viaţa privată prin ochelarii magici

    In aprilie 2012 am scris prima dată în această pagină despre Google Glass. La acea vreme se părea că „specificaţiile„ constau doar dintr-un videoclip de două minute şi jumătate în care se prezentau publicului posibilităţile pe care un asemenea „wearable device„ le poate deschide.

    Atunci Google Glass părea să fie un soi de smartphone Android cu o interfaţă diferită, bazată pe comenzi vocale şi prezentarea informaţiilor printr-un afişaj plasat într-o lentilă, vizibilă în partea de sus a câmpului vizual. Google vorbea despre „augmented reality„, înţelegând prin aceasta că alătură simţurilor noastre un „strat„ informaţional care ne va îmbogăţi percepţia realităţii.
       
    Astăzi Google Glass există cu adevărat, chiar dacă doar pentru 2.000 de dezvoltatori care testează produsul şi au început să dezvolte aplicaţii specifice. În curând, Google va alege încă 8.000 de „exploratori„ care vor primi aparatul, dar vor plăti 1.500 de dolari pentru o „pereche„. Acum constatăm că opiniile iniţiale privind Google Glass sunt doar pe jumătate adevărate. În primul rând, monoclul în cauză nu este un telefon inteligent, pentru că nu dispune de conexiune GSM (sau echivalentă) şi nici GPS, ci doar WiFi şi Bluetooth.

    Probabil că minuscula baterie nu poate face faţă, însă Glass se poate conecta prin Bluetooth la un smartphone folosind o aplicaţie Android numită MyGlass. Intenţia celor de la Google este să mute aplicaţia de pe telefon în Glass şi s-o facă independentă de platforma telefonului astfel încât ochelarii să poată fi folosiţi în conjuncţie cu orice smartphone. Aşadar, Glass arată acum mai degrabă ca o extensie a telefonului inteligent. Sau invers.

        Interesantă îmi pare însă o altă perspectivă: Google Glass ca extensie a corpului uman. McLuhan a teoretizat pe această temă, însă acum o vedem pusă în practică. Funcţia ochiului este sporită prin posibilitatea de a „reţine„ informaţii vizuale, prin fotografii şi secvenţe video, iar o aplicaţie realizată recent ne permite să declanşăm aparatul foto doar printr-un simplu clipit din ochi (wink). Un alt aspect este faptul că Glass nu are o cască prin care să ne transmită sunetul, ci face uz de o tehnică numită „bone conduction transducer„ (osteofonie), prin care foloseşte oasele cutiei craniene pentru a trimite sunetul direct urechii interne. Cum această tehnică este folosită şi în unele proteze auditive, ne putem întreba dacă nu cumva vom deveni cyborgi mai devreme decât anticipam.

       Poate merită să încercăm să conectăm serviciile şi tehnologiile Google cu funcţiile posibile ale „ochelarilor„. Cu GMail vom avea mesajele, iar recunoaşterea vorbirii ne va permite să dictăm răspunsuri. Cu Google Maps în conjuncţie cu Street View nu ne vom rătăci niciodată. Google Translate promite să ne traducă tot ce auzim şi tot ce spunem. Cu Google Goggles vom obţine instantaneu informaţii despre tot ce vedem, iar o aplicaţie care citeşte coduri de bare ne va informa despre orice produs. Recunoaşterea facială (care chiar funcţionează în Picasa) ne va permite să ne identificăm prietenii în mulţime. Orice poză sau secvenţă video o putem partaja imediat prin Google Plus, iar prin serviciul de video-conferinţă (Hangouts) vom putea transmite în direct tot ce vedem.

       Frumos, nu-i aşa? Dar ce-ar fi dacă recunoaşterea facială nu se va aplica doar prietenilor, ci tuturor celor care au fost etichetaţi într-o poză postată pe Google Plus sau celor care au un profil Google (aproape o jumătate de miliard) cu poză? Vom merge pe stradă, vom „recunoaşte„ o mulţime de oameni şi vom avea acces la profilul lor. Mai grav: alţii ne vor recunoaşte. Unii vor porni video-conferinţa în timpul unei discuţii private, spre amuzamentul prietenilor (şi poate nu doar al prietenilor). Acceptăm cu greu că autorităţile instalează camere de supraveghere, dar vom accepta ca oricine să poată supraveghea pe oricine? Şi totul prin intermediul unei corporaţii?

          Google va avea o imensă problemă privind protejarea intimităţii şi a vieţii private. Deja au apărut locuri în care Glass este interzis. Şi nu e vorba doar de cazinouri sau cluburi de strip-tease.

  • Povestea soţilor care şi-au făcut afacerea lor cu aplicaţii pentru smartphone

    Peste 250 de milioane de euro au fost cheltuiţi anul trecut de consumatorii români pentru cumpărarea unui smartphone. Şase milioane dintre dispozitivele mobile inteligente sunt conectate la internet, iar utilizatorii lor descarcă chiar şi câteva zeci de aplicaţii într-un an, petrecând în jur de o oră în fiecare zi folosindu-le, potrivit statisticilor. Mai mult, posesorii de smartphone-uri au scos din buzunar anul trecut un milion de euro pe lună pentru a cumpăra aplicaţii.

    Cifrele promiţătoare şi în continuă ascensiune de câţiva ani încoace au îndemnat mulţi antreprenori să-şi încerce norocul în acest domeniu şi să lanseze aplicaţii, fie doar pentru consumatorii din România, fie pentru cei din toată lumea, deşi aici competiţia între cele aproape două milioane de aplicaţii, câte există în prezent, este foarte dură.

    Modelul de business este destul de bănos, dar s-a dovedit că utilizatorii nu sunt foarte dispuşi să plătească în mod frecvent pentru aplicaţii, ceea ce înseamnă că mai la îndemână rămâne monetizarea prin reclamă. Companiile, în schimb, par să fie dispuse să cheltuie mult mai mult, iar perspectivele sunt destul de optimiste. „Zona de business to business este în plină ascensiune, iar în câţiva ani, dacă nu vei avea prezenţă pe mobil, nu vei exista, cu foarte mici excepţii„, spunea recent investitorul de tip business angel Andrei Pitiş cu ocazia evenimentului ZF Mobilio.

    De la premisa asta au plecat anul trecut şi soţii Corina şi Valentin Nagacevschi, împreună cu partenerul Dan Damian, când au intrat în afacerea cu aplicaţii mobile pentru companii. Sub brandul Ceva Design, cei trei responsabili de design, tehnic şi respectiv vânzări au început să creeze aplicaţii pentru clienţi din mediul de business care le folosesc în scopuri de marketing prin intermediul telefonului mobil.

    Astfel, cifrele spun că anul acesta companiile din România vor cheltui peste 10 milioane de euro pentru marketing mobil, în creştere faţă de nivelul de 8,5 milioane de euro din 2012 şi dublu faţă de 2010, potrivit estimărilor agenţiei Breeze Mobile deţinută de grupul Leo Burnett.

    Ideea Ceva Design a apărut în primăvara anului trecut şi s-a concretizat în urma unei investiţii de doar câteva mii de euro, prima aplicaţie fiind lansată în iunie anul trecut pentru restaurantele La Mama. De atunci, compania a mai dezvoltat alte 11 aplicaţii pentru nume precum cafeneaua Cafepedia, farmaciile Dona, Automobile Bavaria pentru modelul Mini sau Nissan Badsi.

    Concret, aplicaţiile construite pe o platformă americană cu dezvoltatorul căreia soţii Nagacevschi au încheiat un parteneriat, oferă câteva funcţii de bază precum localizarea celor mai apropiate puncte de prezenţă raportat la utilizator, restaurante sau farmacii, de pildă. La fel de bine, pot arăta meniul, lista de preţuri sau dacă un anumit medicament este disponibil într-o farmacie apropiată, dar permite totodată şi crearea unor carduri virtuale prin care consumatorul să primească diverse beneficii sau reduceri.

    Ca unealtă de marketing pe mobil, aplicaţia permite totodată companiei şi trimiterea de mesaje non-invazive pe care utilizatorii pot sau nu să le citească, în funcţie de preferinţe. Ulterior, aplicaţia poate fi personalizată cu funcţionalităţi suplimentare la cerere, pe baza solicitărilor şi necesităţilor companiei.
     

  • CLASA PREGĂTITOARE: Peste 8.000 de cereri de înscriere au fost înregistrate până joi

     Vineri este ultima zi de înscriere în învăţământul primar pentru anul şcolar 2013-2014.

    Din 8 mai şi până în penultima zi de înscriere în clasa pregătitoare, din etapa a doua, au fost înregistrate 8.001 cereri, dintre care 6.129 pentru copii care împlinesc şase ani până la 1 septembrie 2013 şi 1.872 pentru cei care împlinesc şase ani după această dată, a precizat vineri Ministerul Educaţiei într-un comunicat de presă.

    În aplicaţia de înscriere online au fost introduse 101 de cereri, dintre care 60 au fost validate la secretariatele unităţilor de învăţământ.

    Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, le-a recomandat părinţilor să îşi înscrie copiii în clasa pregătitoare în perioada alocată celei de-a doua etape, respectiv până în 17 mai şi să completeze pe formular nu doar o opţiune, ci trei, pentru a elimina riscul ca o parte dintre copii să rămână nedistribuiţi şi în această etapă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consultanţi virtuali în construcţii

    123Casa!, consultantul virtual în construcţii de la Wienerberger, acţionează ca un consilier personal şi îi poate asista pe cei care construiesc pe tot parcursul proiectului, de la planul casei, până la finalizarea acestuia.

    Aplicaţia este disponibilă gratuit în AppStore şi Google Play pentru toţi utilizatorii de smartphone şi tabletă cu sistem de operare Android şi iOS. 123Casa! de la Wienerberger este un instrument specializat în calcularea necesarului de materiale de zidărie, estimarea costului şi a duratei construcţiei, programarea  etapelor şi realizarea corectă a unei case trainice şi eficiente energetic.

    Meniul aplicaţiei este structurat pe şase categorii, fiecare detaliind o etapele din procesul de construcţie a unei locuinţe, printre acestea numărându-se un estimator al necesarului de materiale sau un consilier care oferă informaţii despre paşii construcţiei.

    Wienerberger este cel mai mare producător global de cărămizi, a intrat pe piaţa din România în anul 1998. Wienerberger Sisteme de Cărămizi este cel mai mare producător de blocuri ceramice din România. Compania deţine în acest moment trei unităţi de producţie la nivel local în Gura Ocniţei – Dâmboviţa, Sibiu şi Triteni Cluj.

     

     

  • STUDIU DE CAZ: Portofelul din telefon

    “PRIMELE ŞASE LUNI SUNT CONSIDERATE PERIOADĂ DE TEST”, spune Antonio Eram, şeful procesatorului de plăţi electronice Netopia, despre aplicaţia mobilPay MasterCard Mobile lansată recent în parteneriat cu MasterCard. Apoi, planurile antreprenorului sunt strâns legate de extinderea soluţiei alternative de plată pe alte pieţe din lume.
    A început să lucreze la aplicaţie în urmă cu patru ani, într-o perioadă în care tendinţa de transformare a telefonului mobil într-un portofel virtual era un subiect fierbinte peste tot în lume şi chiar se pregăteau sau începeau să se concretizeze asemenea soluţii. Pe atunci, ideea lui a pornit de la plăţile prin SMS pe care compania le oferea deja de ceva vreme, dar care, deşi destul de facile, impuneau o limitare cu privire la suma care putea fi achitată. Cardul bancar elimina această limitare, dar integrarea într-un sistem de plată pentru telefonul mobil s-a dovedit a nu fi chiar atât de uşoară. „E un mic cerc vicios la mijloc din cauza căruia nu au reuşit multe alte soluţii de acest gen. Pentru că nu prea aveau ce să cumpere, oamenii nu foloseau o asemenea aplicaţie, iar pentru că oamenii nu o foloseau, comercianţii ezitau să devină parteneri şi să permită plata printr-un astfel de sistem„, explică Antonio Eram. „Cred că 90% dintre eşecurile suferite de soluţiile de plată cu telefonul mobil din lume s-au întâmplat din lipsa unei mase critice de ambele părţi„, adaugă el.

    AŞA SE FACE CĂ A FOST NEVOIE DE PATRU ANI DE ACORDURI FINE ALE UNEI IDEI ÎN ESENŢĂ FOARTE RÂVNITE, perioadă în care au intervenit nu doar eşecurile altor soluţii similare din care antreprenorul susţine că a avut numai de învăţat, dar şi impedimente din partea comercianţilor, probleme precum încrederea scăzută a consumatorilor cu privire la metodele alternative de plată sau faptul că românii sunt obişnuiţi cu banii lichizi. „Cred că am dezvoltat peste 20 de versiuni ale aplicaţiei şi platformei de plată până să ajungem la varianta actuală„, spune antreprenorul.
    Prin mobilPay MasterCard Mobile, care poate fi folosită pe smartphone-uri cu sistem de operare iOS sau Android, fiind disponibilă gratuit pentru descărcare din Google Play şi App Store, posesorii de carduri bancare MasterCard pot plăti facturi sau face anumite cumpărături. La momentul lansării, de pildă, aplicaţia permitea plata facturilor emise de Orange România şi reîncărcarea cartelelor preplătite ale operatorilor principali de telefonie mobilă, dar şi achiziţia de cupoane de reduceri publicate de site-urile specializate FunDeal şi BestDealz. „Se lucrează la extinderea acestei liste de comercianţi. Vom asista la un proces prin care, treptat, telefonul mobil va lua locul portofelului, iar românii vor putea să cumpere din ce în ce mai multe produse şi să-şi achite facturile printr-o singură aplicaţie de pe telefon”, susţine Eram.

    Acum, antreprenorul se uită spre alte pieţe pentru extindere. Ultimele două luni, de pildă, le-a petrecut în Silicon Valley unde a discutat potenţiale parteneriate şi investiţii în aplicaţia pe care a creat-o. Despre Silicon Valley însă, deşi mulţi antreprenori au impresia că încă din clipa în care coboară din avion, investitorii se vor înghesui cu câte un milion de dolari să investească în ideea lor, Antonio Eram spune că nu este deloc aşa. „Ca tine, în acelaşi avion, sunt alţi 50 de antreprenori, e greu să-ţi faci loc. Noi cred că am luat la rând toţi investitorii din Sand Hill Road, epicentrul companiilor de investiţii din Silicon Valley„, spune mai în glumă, mai în serios antreprenorul.

    DUPĂ PERIOADA DE ŞASE LUNI DE TEST, VOR FACE UN STUDIU DE CAZ PE CARE SĂ-L PREZINTE POTENŢIALILOR PARTENERI DIN ALTE ŢĂRI. Până acum, aplicaţia a fost descărcată de aproximativ 2.000 de ori, iar jumătate dintre aceşti utilizatori şi-au activat şi cardul bancar, putând face plăţi. Alte 30-50 de descărcări au acum loc în fiecare zi. „Este însă greu de spus unde exact vom lansa următoarea versiune, neapărat personalizată pieţei căreia i se adresează„, mai spune Eram. Există discuţii pentru piaţa din Mexic, de exemplu. Alte pieţe unde intrarea ar putea fi destul de facilă mai sunt Bulgaria şi Republica Moldova. Altfel, zona de est, şi mai ales Rusia, este una destul de problematică – în Rusia, toate plăţile se fac prin automate de cash plasate peste tot, ceea ce înseamnă că o soluţie de portofel virtual ar putea să nu fie foarte bine primită. În Polonia, o altă piaţă interesantă, plăţile cu cardul sunt destul de puţine, întrucât consumatorii de acolo preferă transferul bancar, astfel că o aplicaţie pentru telefon ar trebui să integreze această formă de plată pentru a fi câtuşi de puţin interesantă pentru consumatori. „Fiecare piaţă este diferită şi trebuie abordată cu un model de business personalizat. Un parteneriat global ar putea rezolva măcar parţial această problemă.„ Însă poate totodată să însemne diferenţa între reuşită şi eşec.

  • Internetul de rezervă

    Mi s-a întâmplat în două rânduri să proiectez nişte aplicaţii care, după o vreme, au devenit vitale pentru clienţii respectivi. O întreagă ramură a afacerii se baza pe aceste softuri care, dacă ar fi încetat să funcţioneze, ar fi putut pune la pământ un întreg business. Cum se ajunge aici e oarecum dificil de explicat, dar ideea de bază este că acest gen de aplicaţii modifică modul cum oamenii lucrează şi, cu timpul, ajung să nu mai cunoască procedurile clasice pe care aplicaţia le modelează. Nici măcar formularele de la care s-a pornit nu mai există, totul este digital şi ireversibil. Iar când se întâmplă să rămâi singurul care cunoaşte toate detaliile, situaţia devine tensionată, pentru că ai garanţia că la un moment dat ceva se va întâmpla. De exemplu, un upgrade al softurilor de bază va aduce nişte incompatibilităţi între noile versiuni. Şi încă o mie de alte scenarii catastrofice. Aceasta este, în variantă narativă, definiţia expresiei „mission critical„.

    Există însă o aplicaţie vitală la nivel global: internetul. Ce s-ar întâmpla dacă, la un moment dat, internetul ar înceta să funcţioneze? Da, nu am mai avea acces la Facebook şi n-am mai afla ce ghiduşii a mai făcut pisica prietenului virtual din Australia. Pe lângă asta, s-ar mai ivi unele neplăceri: băncile n-ar mai putea funcţiona, iar sistemele de plăţi s-ar opri instantaneu, avioanele n-ar mai zbura, industrii întregi ar fi puse la pământ, numeroase lanţuri comerciale s-ar rupe. Nu avem nici o siguranţă că reţelele de electricitate ar mai putea să transporte curentul, dar dacă totuşi ar reuşi, s-ar putea ca telefoanele să nu mai aibă ton, iar ecranele televizoarelor să nu ne arate nimic. Dependenţa noastră faţă de internet este atât de mare, încât nici măcar nu ne putem imagina consecinţele, însă cu siguranţă am fi confruntaţi cu o imensă catastrofă.

    Se poate oare întâmpla aşa ceva? Unii vor argumenta că internetul a fost proiectat ca să fie indestructibil, iar abilităţile sale de a se restructura dinamic îl feresc de un astfel de scenariu. E doar un set de protocoale. Însă există demonstraţii limpezi privind vulnerabilităţi native ale protocolului TCP şi exemple practice în care o simplă eroare într-un soft instalat pe un router a ţinut la sol avioanele din mai multe state americane. Dacă simple erori umane de operare sau de programare produc adesea efecte greu de anticipat, ne putem pune problema ce se poate întâmpla în condiţiile unor atacuri anume gândite să paralizeze mediul de comunicaţii dintr-o anumită regiune.

    Într-o recentă prezentare susţinută în cadrul conferinţelor TED, Danny Hillis explică faptul că internetul nu a fost conceput pentru a susţine aplicaţiile de astăzi şi nici pentru această uriaşă răspândire. În plus, atât protocoalele, cât şi operarea reţelei se bazează pe încredere: se asumă din start faptul că participanţii sunt „bine intenţionaţi„ şi respectă protocoalele şi regulile jocului. Analogia pe care Hillis o face cu sistemul financiar este elocventă: şi acesta a fost conceput pe baza unor reguli simple şi a încrederii, însă extinderea sa dincolo de scopul iniţial l-au făcut vulnerabil şi greu de controlat, consecinţele fiind uneori catastrofice. Punem acum la un loc internetul şi sistemul financiar global şi obţinem un risc la puterea a doua.

    Problema (dacă se poate spune aşa) este că internetul funcţionează prea bine. Este foarte eficient, ieftin şi versatil, aşa că tot mai multe sfere ale societăţii tind să se bazeze pe serviciile sale, iar oamenii preferă să-i ignore fragilitatea. Utilizatorii se gândesc exclusiv la securitatea computerelor şi a datelor lor şi concep sisteme locale de securitate (de pildă, reţele virtuale private), dar nu par preocupaţi de siguranţa de ansamblu a mediului de comunicaţii. Danny Hillis – unul dintre pionierii internetului – este de părere că avem nevoie de o soluţie de rezervă, de „Planul B„, şi că acesta nici măcar nu este greu de realizat.

    Fibrele şi sârmele există, undele radio de asemenea, aşa că nu e nevoie decât de un nou set de protocoale. Şi nici măcar nu-i nevoie de performanţă. Vorba americanilor: „Better safe than sorry„.
     

  • Aplicaţia Clever Taxi comandă taxiurile pentru Aeroportul Otopeni

    Pasagerii care vor să comande un taxi în zona sosiri din cadrul Aeroportului Internaţional Henri Coandă din Bucureşti vor putea folosi sistemul Clever Taxi, aplicaţie deţinută de Clever Tech şi sprijinită de Orange.

    Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti în colaborare cu Clever Tech  pune la dispoziţia pasagerilor două chioşcuri cu afişaj digital touch screen ce folosesc sistemul Clever Taxi. Cu ajutorul acestora, călătorii vor putea comanda un taxi şi vor fi preluaţi de acesta din zona sosiri, taxiurile comandate având acces în această zonă. Chioşcurile cu afişaj digital permit comandarea unui taxi în mai multe limbi de circulaţie internaţională şi tipărirea unui bon cu detaliile privind compania de taxi comandată, numărul de indicativ al maşinii, intervalul de timp estimat până la sosirea taxiului, numărul de telefon al dispeceratului şi adresa de e-mail pentru sugestii şi sesizări.

    Comenzile transmise prin sistemul Clever Taxi vor fi preluate cu prioritate de şoferii taximetrişti din Bucureşti afiliaţi celor 12 companii de taximetrie care participă în program, susţine compania. De la lansarea din octombrie a aplicaţiei mobile Clever Taxi au fost preluate şi confirmate peste un milion de comenzi de taxi.