BusinessMagazin

Tag: piata

  • Dolarul a atins un nou record, iar referinţa BNR pentru euro este sub cotaţia din piaţă

    Cursul pentru dolar a atins vineri al treilea maxim consecutiv, ca urmare a deprecierii semnificative a monedei unice în faţa dolarului pe pieţele internaţionale, în contextul temerilor privind sectorul bancar spaniol şi creşterii costurilor de finanţare plătite de Spania spre niveluri percepute drept nesustenabile, precum şi îngrijorările ieşirii Greciei din zona euro.

    În sesiunea precedentă, cursul pentru dolar s-a plasat la 3,5939 unităţi, iar pentru euro la 4,4652 unităţi.

    Totodată, pentru francul elveţian, rata de schimb a crescut vineri cu 0,2 bani, de la 3,7159 lei/franc la 3,7179 lei/franc.

    Cursurile de referinţă leu/dolar şi leu/franc sunt calculate de BNR în funcţie de paritatea leu/euro şi ratele de schimb euro/dolar şi euro/franc.

    În debut, euro era cotat la 4,4790 – 4,4810 lei, peste nivelul de la finalul sesiunii locale de joi, când băncile schimbau euro la 4,4730 – 4,4750 lei. Potrivit dealerilor, cursul a continuat să urce însă după închiderea pieţei de la Bucureşti şi a atins 4,49 lei/euro pe pieţele externe.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Unde greşesc românii pe Forex, o piaţă care te poate îmbogăţi sau falimenta peste noapte

    “Performanţele traderilor români sunt însă inferioare acestora (celor la nivel internaţional n.red.), printre cauze fiind lipsa educaţiei şi a unor obiective realiste. Vorbind de profitabilitate, potrivit datelor oficiale raportate de brokerii reglementaţi, la nivel internaţional 30-40% dintre conturile investitorilor de retail sunt profitabile într-o lună”, spune Cristian Cochintu, analist la Admiral Markets.

    Ei mai spun că spre deosebire de români, la nivel internaţional traderii pe Forex urmăresc obţinerea unor randamente mult mai reduse, de 30-50% pe an şi asta după ce cheltuiesc câteva mii de euro pentru perfecţionare. Reprezentanţii Admiral Markets citează nişte statistici ale Citigroup conform cărora în SUA şi Marea Britanie, 50% din traderi alocă în jur de 1.000 dolari pentru a se perfecţiona, 30% alocă câteva mii de euro şi doar 20% nu investesc în educatie.

    Mai multe pt zf.ro

  • Celulele stem şi criza: copii mai puţini, afaceri mai mari

    “Ţările balcanice au o altă abordare faţă de familie şi copii. Procentul recoltărilor de celule e mai ridicat în aceste ţări, cele din regiune situându-se imediat după liderii europeni Portugalia, Grecia şi Italia”, spune Tudor Panu, country manager al Cord Blood Center, una din companiile care activează în piaţa de recoltare de celule stem. El face referire la avantajul pe care îl au operatorii de pe piaţa din România, dat fiind că, dacă media europeană a recoltărilor este de circa trei procente din totalul naşterilor, în cazul României e de trei ori mai mare. Motivele elanului se leagă de faptul că în România nu funcţionează bănci publice de celule stem, astfel că folosirea lor se poate face strict de către deţinătorul lor, însă în unele state din Uniunea Europeană celulele recoltate pot fi folosite şi de către alţi pacienţi, dacă nu sunt recoltate contra cost în regim privat. În plus, în Occident există o întreagă dezbatere referitoare la posibilitatea ca pacientul să poată fi tratat cu propriile celule stem, dat fiind că şi ele riscă să fie contaminate cu virusurile bolii care urmează a fi tratată.

    Celulele stem sunt folosite pentru tratamentul afecţiunilor maligne hematologice, cancere de sânge şi limfoame, fiind capabile să formeze orice tip de ţesut şi să înlocuiască celulele bolnave, iar cei care cunosc beneficiile lor nu ezită să le recolteze la naşterea copilului lor. Preţul unui asemenea serviciu trece de 700 de euro, la care se adaugă costul de stocare, de câteva sute de euro pe an, şi asigurarea pentru folosirea lor în caz de transplant.

    Numărul de naşteri din România a scăzut în medie cu 10% pe an din 2009 până în prezent. Din cei circa 160.000 de copii născuţi anul trecut în România, circa o zecime au avut parte de recoltare de celule stem. Potrivit şefului Cord Blood Center, planificarea unei naşteri se leagă mai ales de situaţia socio-economică şi, în plus, România are cea mai mare rată de infertilitate din Europa pe sectorul de vârstă 25-35 de ani, circa o treime din cupluri având probleme în conceperea unui copil. Cei 90% dintre părinţi care aleg să nu apeleze la un astfel de serviciu o fac mai ales din motive economice, dar pot apărea şi cauze religioase, de neîncredere în utilitatea folosirii lor sau, pur şi simplu, din necunoaştere. Potrivit companiilor, piaţa a stagnat în 2011 la nivelul de aproximativ 20 de milioane de euro. Dincolo de tot mai puţinii copii născuţi, o problemă poate veni şi dinspre numărul mare de tineri care aleg să plece din România. Medicul Dorin Pîrciog, director general al băncii de celule stem Biogenis, face trimitere la rezultatele recensământului de anul trecut, care a indicat faptul că o bună parte din potenţialii săi clienţi se află de fapt pe alte meleaguri.

    În lupta pentru clienţii rămaşi, băncile de celule stem au reuşit să nu-şi scadă vânzările prin posibilitatea de a plăti în rate serviciul oferit. În jur de 60% dintre părinţi aleg plata în rate, pe termen de şase luni sau chiar un an. Companiile îşi propun să promoveze printre părinţi, dar mai ales printre medici, avantajele recoltării celulelor stem, atât pentru sănătatea copilului, cât şi pentru cea a familiei. De aceea, Biogenis, Cord Blood Center şi Stem Sure, companii care grupează circa trei sferturi din piaţă, au format în luna martie o asociaţie a băncilor de celule stem, cu scopul de a mediatiza şi mai agresiv serviciul pe care îl oferă. În prezent, circa 15 companii operează pe această piaţă în România, însă oficialii chestionaţi de BUSINESS Magazin spun că trierea a început deja să se facă. “Fără 1.200 de recoltări pe an e greu să supravieţuieşti în industrie. Abia după 1.500 de recoltări poţi obţine profit”, spune medicul Bogdan Ivănescu, director al companiei Stem Sure. Cele mai multe recoltări se fac în sectorul public (mai bine de trei sferturi), întrucât naşterile în mediul privat sunt încă în fază incipientă şi nu costă deloc puţin – pornesc de la circa 800-1.000 de euro, dar pot ajunge şi la 2.500 în unele cazuri.

    “Caracterul latin ne face să fim pe de-o parte informaţi şi pe de alta mai apropiaţi de copil şi de viitorul său. Este o combinaţie fericită”, conchide medicul Bogdan Ivănescu, care mizează pe dragostea părinţilor faţă de copii pentru un an la fel de bun pentru afacerile din domeniu şi în 2012.

  • Deschiderile de primăvară

    Deschiderea hotelurilor Marshall din Dorobanţi, Europa Royale din zona Unirii, a fostului hotel Cişmigiu şi a hotelului de cinci stele Premier Palace din apropierea stadionului Ghencea ar putea aduce 274 de camere în plus pe piaţa din Bucureşti, adică un plus 2,6% la actuala ofertă de cazare.

    După ce au tot amânat inaugurarea lor, oficialii hotelurilor şi consultanţii în turism spun că lucrările de construcţie sunt aproape de final şi că anul acesta îşi vor deschide uşile pentru a începe să amortizeze din costurile construcţiilor. Inaugurarea acestor patru hoteluri ar însemna finalizarea unor investiţii totale estimate de BUSINESS Magazin la aproape 40 de milioane de euro pe piaţa bucureşteană, unde cererea pentru cazare şi-a revenit uşor. Amânările acestor inaugurări au avut, în unele cazuri, explicaţii logistice importante: “Până pe 28 aprilie vom deschide hotelul Marshall din Dorobanţi, care va avea nu patru stele – aşa cum am spus iniţial -, ci cinci stele. Deja avem programat pentru acea dată un eveniment”, a declarat Ana Maria Moanţă, directorul de marketing al agenţiei de turism Marshal Turism, deţinută de familia Antonescu. Marshal Turism mai deţine un hotel de trei stele în zona Batiştei din Bucureşti şi plănuia de mai bine de trei ani deschiderea celei de-a doua unităţi. Hotelul Marshal cu 30 de camere şi agenţia de turism au generat în 2009 o cifră de afaceri de 53 de milioane de lei (12,3 mil. euro) şi un profit de circa 267.000 de lei (62.000 de euro), potrivit datelor de la Registrul Comerţului. Noul hotel din Dorobanţi, care se va deschide anul acesta şi care va avea 64 de camere, va completa portofoliul de active pe care îl deţine familia Antonescu. Investiţia totală în acest proiect nu a fost făcută publică, însă, potrivit calculelor BUSINESS Magazin, aceasta s-ar putea ridica la 5,1-6,4 milioane de euro, dacă se ia în considerare un cost de 80.000-100.000 de euro pe construcţia unei camere de cinci stele.

    Până în vară este programată şi deschiderea hotelului Europa Royale din zona Unirii, ale cărui lucrări de construcţie au fost demarate în urmă cu mai mulţi ani, iar inaugurarea a fost de mai multe ori amânată. “Din datele mele, hotelul Europa Royale s-ar putea deschide până în iulie”, spune Lucian Marinescu, senior associate al companiei de consultanţă hotelieră Trend Hospitality. Pe site-ul companiei lituaniene care deţine terenul şi construcţia viitorului Europa Royale apare că hotelul se află încă în faza de construcţie. Finalizarea construcţiei unităţii hoteliere de patru stele, cu 90 de camere, a fost amânată de mai multe ori: iniţial, deschiderea hotelului era programată pentru 2010, însă, din lipsă de bani, construcţia a fost blocată, iar hotelul a fost scos la vânzare pentru 4 milioane de euro. În prezent, hotelul continuă să fie la vânzare, dar sub alte condiţii comparativ cu cele când lucrările de construcţie nu erau finalizate.

    Până la finalul anului acesta va fi deschis şi hotelul de cinci stele, cu 60 de camere, ce va opera sub numele de Premier Palace. Lucrările de construcţie a hotelului care este amplasat în apropiere de stadionul Ghencea au fost demarate în urmă cu trei ani, spun oficialii companiei. Investiţia estimată la 7 milioane de euro în acest hotel este realizată de omul de afaceri Marian Dumitru, care controlează compania Premier Palace, dar şi compania de construcţii Dioma International Exim.

  • Ministrul Agriculturii “face piaţa” la supermarket

    “Din supermarket. Acolo mă duc duminica şi cumpăr pentru o săptămână tot ce îmi trebuie”, a răspuns Fuia, întrebat de un jurnalist dacă achiziţionează alimente din piaţă sau din supermarket. Precedentul ministru de resort, Valeriu Tabără, se declara “duşman” al marilor lanţuri de magazine, acuzându-le în mai multe rânduri că măresc nejustificat preţurile alimentelor. Tabără a vehiculat chiar ideea obligării supermarketurilor de a închide duminica magazinele, pentru a proteja astfel micii producători care vând în pieţe.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Curtea de Justiţie a Uniunii Europene: Introducerea pe piaţă a unor medicamente din străinătate neautorizate, contrară dreptului UE

    Directiva 2001/831 prevede că niciun medicament nu poate fi introdus pe piaţa unui stat membru UE dacă nu a fost emisă o autorizaţie de introducere pe piaţă (AIP) fie de către autorităţile competente din respectivul stat membru, fie de Agenţia Europeană pentru Medicamente. Totuşi, cu titlu derogatoriu, pentru a răspunde unor nevoi speciale, un stat membru poate să prevadă că această condiţie nu se aplică medicamentelor furnizate ca răspuns la o comandă loială şi nesolicitată, elaborate în conformitate cu specificaţiile unui profesionist autorizat din domeniul sănătăţii şi destinate pacienţilor aflaţi sub directa sa responsabilitate.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Geneva 2012: În spatele maşinilor sclipitoare

    Piaţa auto europeană a pierdut teren pentru al patrulea an consecutiv. Scăderea din 2011 s-a oprit la 1,7% pe sectorul de vehicule non-comerciale, până la un număr total de 13,1 milioane de unităţi vândute. Cele mai importante pieţe nu şi-au putut opri căderea: Franţa a pierdut 2,1%, Marea Britanie 4,4%, Italia 10,9%, iar Spania 17,7%. A rezistat cu brio Germania, unde numărul maşinilor înmatriculate a urcat cu aproape nouă procente, cea mai mare piaţă din Europa bifând 3,1 milioane de unităţi vândute, urmată de Hexagon cu 2,2 milioane şi Regatul Unit cu aproape două milioane.

    Mesajul europenilor a fost transmis înaintea Salonului Auto de la Geneva pe o singură voce de către Sergio Marchionne, CEO al Fiat S.p.A şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Automobile din Europa (ACEA). În discursul despre “momentul critic de răscruce”, Marchionne a prezis încă un an dificil pentru industrie: “Pieţele din întreaga lume sunt agitate în mod justificat în legătură cu abilitatea ţărilor de a-şi rezolva problemele legate de deficite şi datorii suverane, iar efectele întârzierii deciziilor nu au fost încă depăşite”.

    În viziunea sa, Europa trebuie să contracareze furtuna economică printr-o politică industrială regională menită să întărească sectorul producţiei, mai ales că “pilonii unei creşteri economice trebuie întăriţi acum mai mult ca niciodată pentru a securiza viitorul Europei”. 2012 va fi încă un an dificil pentru europeni şi industria de automobile. În termeni de vânzări, cea mai optimistă prognoză anticipează oprirea căderii pieţei abia în 2014. “Adevărul e că foarte puţini producători mai fac bani în Europa”, spune Marchionne, solicitând “nevoia de restructurări în întreaga industrie”.

    Vânzările oscilante, războiul tot mai crunt al preţurilor şi excedentul de capacitate au contribuit la creşterea pierderilor, iar unii producători iau în calcul reduceri considerabile de costuri şi chiar închiderea unor uzine, decizie blocată de guverne pe durata crizei economice.

    În faţa plutonului ies Fiat SpA, francezii de la PSA Peugeot Citroën, General Motors – deţinătorii Opel -, cei trei aflându-se în faţa unei presiuni considerabile din partea autorităţilor de a păstra locurile de muncă din uzinele proprii în condiţiile unei posibile noi recesiuni la nivelul zonei euro. Măsura blocării unor noi restructurări ar fi perfect sustenabilă, însă multe dintre companii se află în al cincilea an consecutiv de pierderi şi, aşa cum reda Wall Street Journal după o selecţie a principalelor declaraţii din industrie, aşteptarea nu mai e o opţiune. Iar lipsa de acţiune poate distruge unul dintre motoarele economice ale Uniunii Europene şi principalul vector al exporturilor. Spre exemplu, divizia europeană a General Motors a pierdut 747 de milioane de dolari în 2011, în timp ce pierderile Fiat în Europa au ajuns la jumătate de miliard de euro, ceea ce ar putea duce la închiderea a două uzine ale italienilor dacă cererea în scădere din Europa nu va putea fi compensată de exporturile către SUA.

    Dincolo de scăderea vânzărilor, bătălia s-a dus în actualul context în câştigarea de cotă de piaţă, iar competiţia nu a fost deloc uşoară. Câştigătorii anului 2011 sunt Volkswagen (23%, cotă de piaţă), BMW (6%), Kia-Hyundai (5%) şi Nissan (3,7%), în timp ce Peugeot (12,4% – cotă de piaţă), Renault (9,5%) şi Fiat (6,7%) au raportat minusurile cele mai mari. De fapt, japonezii de la Nissan şi-au crescut vânzările cu un sfert în Europa în 2011, comparativ cu anul precedent. În volum, Nissan a vândut circa 700.000 de vehicule, cu 140.000 de unităţi peste cele comercializate în anul precedent.

    Recordul a fost atins în luna septembrie, când a bifat o cotă de piaţă de 4,2%. “Eram chiar aici la Geneva anul trecut, când vă spuneam că plănuim să fim cel mai puternic brand asiatic din Europa. Dacă cineva se îndoia un moment, acum cred că începe să stea pe gânduri”, spunea, în cadrul conferinţei de presă de la Salonul Auto de la Geneva, Paul Willcox, vicepreşedintele de vânzări şi marketing al Nissan în Europa.

    Oficialul a ţinut să puncteze contextul “extrem de imprevizibil” în care s-au obţinut rezultatele: cutremurul devastator urmat de valul tsunami din 11 martie, inundaţiile din Thailanda, mediul economic mondial instabil, în paralel cu întărirea istorică a yenului, sugerând că ofensiva asiatică va continua să ridice probleme europenilor. “Un factor crucial al succesului din Europa e faptul că cea mai mare parte a maşinilor comercializate sunt şi produse aici. 80% din modelele vândute în regiune sunt fabricate în cele patru uzine Nissan din Marea Britanie, Spania şi Rusia”, a mai precizat Willcox.

    Cu o piaţă în continuă scădere, o confruntare tot mai agresivă la capitolul preţuri, un mediu economic extrem de imprevizibil şi cu o presiune în creştere din Orientul Îndepărtat, Europa va avea încă un an dificil. Aşa cum rezuma un analist auto al Sanford C. Bernstein de la Londra, “industriei auto europene îi lipsesc două lucruri: banii şi energia”. De aceea, 2012 nu va fi ultimul an pe care producătorii vor vrea să îl uite.

  • Club BM: Crivăţul din imobiliare

    BUSINESS MAGAZIN: Se vede vreun semn de dezgheţ în imobiliare?
    ILAN LAUFER, RETAIL GROUP: Greu. Eu la începutul acestui an sunt mai pesimit decât în 2011, după cum percep lucrurile.

    BUSINESS MAGAZIN: Această opinie nu cumva este în linie cu fibra aceea pesimistă care s-a dezvoltat destul de puternic în cei trei ani de criză?
    ILAN LAUFER, RETAIL GROUP: Nu, eu sunt o persoană foarte optimistă şi în fiecare an am dat nişte argumente solide vizavi de ce cred eu că putem să continuăm şi să căutăm şi în perioada aceasta. La începutul acestui an simt că oamenii au obosit. Cred că pe unii dintre noi, dintre cli-enţi, dintre antreprenori, dintre cei care sunt implicaţi în business îi simt pentru prima oară un pic obosiţi şi neîncrezători. E o întârziere clară a finanţărilor din partea băncilor şi toată lumea practic caută doar oportunităţi. Majoritatea clienţilor şi partenerilor mei, când discutăm de dezvoltări de rezidenţe sau de birouri, chiar caută clădiri blocate, neterminate, nu mai vor să investească bani în autorizaţii, în studii de fezabilitate… Preferă o construcţie terminată, al cărei proprietar este dispus să vândă.

    BUSINESS MAGAZIN: Acest sentiment este prezent şi în celelalte segmente ale pieţei?
    RADU BOIŢAN, JONES LANG LASALLE: Sunt mai multe “etaje” în piaţa imobiliară. Eu sunt mai profilat pe partea tranzacţiilor mari, însă bănuiesc că totul este o piramidă şi bănuiesc că acest transfer de informaţii aşa se întâmplă: în genere, din vârf, unde se întâmplă tranzacţiile majore şi unde practic sunt numai jucători instituţionali, care oferă şi transparenţă; apoi urmează celelalte niveluri şi mă refer la celelalte sectoare, până la nivelul tranzacţiilor de zi cu zi. Lucrurile stau drastic, în sensul că marea parte a grupurilor bancare care activează la noi în ţară au probleme majore pe partea de property, ceea ce înseamnă că au probleme majore cu rata de externalizare a capitalurilor (capitalul lor propriu faţă de împrumuturi). Evident că ei nu au de gând s-o facă gradual, pentru că au tot amânat acest moment şi acum trebuie s-o facă dintr-o dată. Eu văd piaţa în stare de aşteptare şi într-o atitudine de ajustare. Singurii care se pot mişca în această perioadă sunt cei care au cash propriu ca să investească şi se asigură că în orice scenariu viitor vor câştiga suficient. Desigur, e de discutat ce înseamnă suficient, pentru că aşteptările de profitabilitate au corespunzătoare şi riscurile aferente. Singurele produse tranzacţionabile în acest moment sunt cele care au finanţare asigurată şi acelea se vor vinde, cu siguranţă.

    ILAN LAUFER, RETAIL GROUP: În retail, în clipa când o reţea are probleme care persistă, unii intră în insolvenţă, alţii nu, alţii ajung la faliment şi se închid magazine. În cazul în care intră în insolvenţă şi există un plan de reorganizare, te obligă să închizi toate magazinele care sunt neperformante. La fel se întâmplă şi dacă ai fonduri proprii, fără un ajutor foarte mare din partea băncilor. În clipa în care ai foarte mari pierderi pe anumite puncte nu ai altceva de făcut decât să închizi şi să rămâi cu cele care produc profit. Lucrul acesta lasă găuri irecuperabile în centrele comerciale. Diferenţa este că, din prisma crizei, în piaţa de birouri s-au ivit oportunităţi pentru anumite companii, cum ar fi să relocheze sediile dintr-o parte în alta. În retail, o companie care dispare nu mai creează nimic, lasă un gol în urma ei. E o diferenţă foarte mare între cele două pieţe.

  • Piaţa imobiliară – Cum vor evolua preţurile? Vin investitorii? Încep băncile să vândă?

    Deosebirea dintre “afacerea vieţii” şi “afacerea bună” a apărut drept o evidenţă în timpul discuţiilor Clubului BUSINESS Magazin pe tema evoluţiei pieţei imobiliare. O sumă de jurnalişti şi specialişti au încercat să desluşească cum şi de ce s-au transformat imobiliarele din “locomotivă economică” în “fier vechi pe linie moartă” şi cum poate fi schimbată această tendinţă.

    Faptele sunt următoarele: luna februarie consemnează cel mai mic număr de oferte înregistrate pentru această perioadă în ultimii cinci ani, conform calculelor sitului anunturiparticulari.ro, care monitorizează anunţurile publicate de persoanele particulare în presa scrisă şi pe internet.

    Proprietarii bucureşteni au scos pe piaţă 1.501 apartamente, minimul din 2007, în scădere cu 18 procente în comparaţie cu perioada similară a anului trecut. La nivelul preţurilor tendinţa este de scădere, cel mult de menţinere la nivelurile din 2011. Tot în Bucureşti au fost livrate în 2011 în jur de 1.200 de unităţi rezidenţiale noi, o scădere importantă în comparaţie cu cele 4.000 de unităţi livrate în 2010. Programul “Prima Casă” nu a reuşit să dezmorţească foarte mult piaţa rezidenţială, ci să stimuleze segmentul locuinţelor vechi, construite între 1975 şi 1990, observă raportul “Piaţa rezidenţială 2011” al companiei Parker Lewis.

    Numărul proiectelor rezidenţiale scoase la vânzare în a doua jumătate a anului trecut era în Bucureşti de 97, însumând 4.419 apartamente; pentru comparaţie, în Varşovia erau disponibile 411 proiecte cu 18.188 apartamente, iar în Praga 352 de proiecte cu 7.272 de apartamente. Studiul Jones Lang LaSalle din care am luat datele notează o paradoxală creştere de preţuri pentru Bucureşti, de circa 5% în 2011, în timp ce în celelate două capitale est-europene preţurile au rămas pe o tendinţă de scădere.

    “Oamenii au obosit. Cred că pe unii dintre noi, dintre clienţi, dintre antreprenori, dintre cei care sunt implicaţi în business îi simt pentru prima oară un pic obosiţi şi deja neîncrezători. E o întârziere clară a finanţărilor din partea băncilor şi toată lumea practic caută doar oportunităţi. Majoritatea clienţilor şi partenerilor mei caută clădiri blocate, neterminate, nu mai vor să investească bani în autorizaţii, în studii de fezabilitate, să achiziţioneze terenuri, să înceapă procesul de construcţie. Preferă o construcţie terminată, al cărei proprietar este dispus să vândă”, rezumă ceea ce se întâmplă în piaţa imobiliară Ilan Laufer, general manager al Retail Group.

    Marea problemă în imobiliare nu este oferta, nivelul preţurilor sau îndărătnicia dezvoltatorilor sau a vânzătorilor, ci lipsa finanţării. Imobiliarele, observă Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian, au traversat perioade de sprint începând cu 2009. “Fiecare s-a gândit că mai trec câteva luni şi apoi vor apărea şi veştile pozitive, că nu mai poate dura mult criza. De aceea, lumea e obosită deja. Una este să alergi şi să faci un sprint şi alta e să mergi din sprint în sprint.” În loc de o dezgheţare a pieţei, problemele legate de datoria suverană şi cele de adecvare a capitalului au pus o presiune foarte mare pe bănci, iar finanţările au întârziat. Ce poate urma? “Din nou, o reducere precisă a preţurilor determinată de faptul că, deşi sunt multe proiecte în dificultate, nu este nimic nou pe piaţa finanţării. Puterea de cumpărare e în scădere, băncile nu mai dau credite”, completeză Crivii.

  • Pe ce cititori se mai poate baza piaţa de carte?

    Cele mai mari patru edituri de pe piaţa locală, Polirom, grupul All, Humanitas şi Curtea Veche, au finalizat anul trecut cu afaceri totale de 13 milioane de euro, nivel puţin sub cel din anul anterior. Cererea pentru cartea de pe rafturile librăriilor nu a fost în creştere, dar în schimb, s-a remarcat un interes mai mare pentru cărţile la promoţii vândute online şi pentru cele în format digital, potrivit editurilor.

    Pe o piaţă evaluată la 100 de milioane de euro, reprezentanţii editurilor afirmă că strategia de a creşte vânzările include publicarea unor titluri atractive pentru consumatori, promoţiile şi vânzările directe la târguri. “Factura la energie şi la întreţinere lasă românii cu mai puţini bani pentru achiziţionarea de produse culturale, ceea ce nu permite pieţei de carte să crească”, este de părere Silviu Lupescu, directorul general al celei mai mari edituri de pe piaţă, Polirom. Editura a finalizat anul trecut cu o cifră de afaceri de 19,5 milioane lei (4,5 mil. euro), faţă de 4,1 milioane de euro în 2010.

    Consumul de carte din România ne plasează încă pe ultimul loc în cadrul ţărilor din Uniunea Europeană, având în vedere că un român cheltuieşte în medie 5 euro anual pe cărţi, în timp ce la bere suntem în topul primelor ţări din lume. “Creşterea vânzărilor cu câteva procente faţă de anul precedent nu reprezintă o creştere semnificativă a cererii pentru carte, ci doar un uşor reviriment. Piaţa de carte s-a menţinut la un nivel scăzut, cu circa 40% faţă de anii de dinaintea crizei”, a spus Silviu Lupescu. Portofoliul editurii Polirom include autori români şi internaţionali precum Nabokov, Hemingway, Lessing, Fowels, Rushdie, Saramago sau Salinger. Editura colaborează cu librării şi difuzori angro din ţară şi din Republica Moldova.În ultimii trei ani mai multe edituri au optat pentru o strategie de conservare, care să le asigure supravieţuirea. Cele mai multe edituri au redus numărul titlurilor şi tirajele cărţilor publicate şi au distribuit cărţile în magazinele ce asigurau promovare la raft.

    Piaţa de carte, inclusiv ediţiile de chioşc (volumele vândute împreună cu anumite ziare şi reviste), a fost estimată în 2010 la aproximativ 112 milioane de euro, în scădere cu circa 15% comparativ cu 2009, potrivit unui bilanţ prezentat de reţeaua de librării Diverta. Fără ediţiile de chioşc, piaţa de carte din România de anul trecut se ridica la aproximativ 60 de milioane de euro, mai spuneau oficialii Diverta.

    “Estimările pentru acest an sunt dificil de făcut şi depind în mod semnificativ de o eventuală creştere a veniturilor populaţiei, în special ale acelor categorii socio-profesionale care au fost afectate grav de reducerile salariale din ultimii ani (cadre didactice, de exemplu). Depinde, de asemenea, de fondurile alocate bibliotecilor, reduse drastic în ultimii ani”, a spus Lupescu.

    Atenţia pe care editurile au acordat-o internetului a făcut ca între 6% şi 40% din vânzările de carte să fie acum aduse de comenzile online. Gabriel Scînteia, chief operating officer al editurii All Publishing Group, spune că circa 6-7% din vânzările pe anul trecut au fost aduse de mediul online. Grupul All a avut anul trecut o cifră de afaceri de 2,3 milioane de euro.

    La cărţile vândute online se fac şi reduceri. Şi celelalte edituri au creat site-uri pentru vânzarea online a cărţilor, iar discounturile pot ajunge chiar şi la 40% la cărţile achiziţionate online, cum se întâmplă la editura Teora. “Grupul All a prognozat o creştere de 10-15% pe segmentul vânzărilor în librării anul acesta. Acest lucru ar însemna de fapt o revenire pe acest segment pentru că în 2011 pe acest segment editura a avut o scădere semnificativă, compensând pe canale de vânzare directă”, a spus Scînteia. Din perspectiva vânzărilor generale, el speră să se înregistreze anul acesta o situaţie similară cu cea din 2011. Oficialul editurii afirmă că cifra de afaceri nu este un indicator suficient pentru a constata dacă cererea este în creştere sau nu pe piaţa de carte, deoarece cărţile vândute la reduceri sau cele în format digital au creat o piaţă nouă, mai atractivă ca preţuri pentru cititori şi mai vizibilă pentru autorii cărora astfel le creşte cota şi audienţa. Pentru edituri însă, aceste două mari schimbări din piaţă aduc deocamdată un vânt de scădere, iar viitorul nu prea se arată prietenos cu ediţiile “hard-back”, vândute altădată în mii de exemplare.

    Plus că, uitându-ne în jur, pe marile artere comerciale sau în mall-uri, pare că piaţa de carte este în scădere. Lipsa librăriilor în sine duce la o slăbire a pieţei, consideră Iren Arsene, proprietara editurii Curtea Veche: “Nu există speranţe de-a apărea noi distribuitori de carte pe piaţă. Sunt librăriile şi supermarketurile, dar din păcate nu apare un lanţ de librării care să echilibreze situaţia”. Anul trecut editura Curtea Veche a avut o cifră de afaceri de 12,9 milioane de lei (3 milioane de euro) faţă de anul 2010, când a înregistrat afaceri de 3,9 milioane de euro. “Am vândut anul trecut aproape 1,5 milioane de exemplare de cărţi, exceptând ediţiile de la chioşc”, a declarat Iren Arsene. Anul trecut compania a publicat 150 de titluri de cărţi, 15% din vânzări fiind online. Ea afirmă că politica editurii este una prudentă, care pune accent pe republicarea unor titluri şi pe promovarea autorilor la care reacţionează consumatorii.