Oamenii mai vorbesc încă despre geopolitica petrolului, dar acum trebuie să vorbim despre geopolitica tehnologiei. Cuvintele aparţin lui Craig Mundie, fost director pentru cercetare la Microsoft, care a exprimat recent acest punct de vedere la Ambrosetti Forum, organizat săptămânile trecute lângă lacul italian Garda. Geopolitica petrolului înseamnă alianţe politice complexe legate de „jocurile de şah ale companiilor“ care au rolul să capteze o parte din exploatările de petrol şi gaze. Prin contrast, geopolitica tehnologiei are legătură cu toate sferele vieţii publice şi private.
Tot la Ambrosetti Forum, Vivek Wadhwa, de la Universitatea Stanford, a enumerat provocările cu care lumea se confruntă astăzi: înlocuirea angajaţilor cu roboţi, intrarea companiilor tehnologice în industria sănătăţii înarmate cu toate detaliile legate de bunăstarea clienţilor, dezvoltarea energiei solare şi eoliene, care concurează sursele tradiţionale de energie, şi pericolul mortal reprezentat de Wi-Fi pentru companiile de telecomunicaţii.
Iar lista nu se încheie aici. Mai sunt automobilele autonome, internetul lucrurilor, prin care locuinţele vor deveni inteligente şi vor putea fi controlate din afară, chiar şi din străinătate. Sistemele de educaţie vor deveni tot mai detaşate de instituţii precum şcolile şi colegiile, care vor fi înlocuite de inovaţii cum sunt învăţământul la distanţă oferit de superprofesori. Divertismentul va fi tot mai mult disponibil instant şi personalizat, la domiciliu sau în mişcare. Există totodată şi partea întunecată a internetului: traficul de droguri, pedofilia şi vânzările de arme protejate de codurile ultraputernice. Alte provocări sunt terorismul organizat între continente şi războaiele cibernetice prin care sunt sustrase idei şi planuri şi prin care sunt sparte sistemele informatice ale unor ţări.
O LUME CARE VINE PESTE NOI.
Toată această lume vine peste noi. Valurile de imigranţi care vin în Europa din Orientul Mijlociu şi Africa se organizează prin intermediul reţelelor de socializare. Automobilele Uber pot fi comandate prin intermediul smartphone-urilor în numeroase oraşe. Camerele cu chirie oferite prin serviciul Airbnb înlocuiesc hotelurile. Ziarele şi cărţile au ajuns să fie citite de pe tablete.
Multe dintre aceste evoluţii ne fac mai puternici. Învăţarea prin intermediul cursurilor online înseamnă că toată lumea poate să se întoarcă la şcoală. Serviciile de transport oferite prin aplicaţia Uber şi camerele oferite pentru cazare prin Airbnb înseamnă că resurse neutilizate sunt scoase la suprafaţă. Serviciile sunt oferite unor oameni care înainte nu şi le permiteau, iar în acelaşi timp apar oportunităţi de câştiguri suplimentare pentru persoane care înainte nu aveau astfel de şanse. Antreprenorii şi organizaţiile de caritate care caută finanţare pot intra pe site-uri specializate în atragerea de fonduri de la persoane particulare, să caute împrumuturi de la persoane fizice sau prin platforme de investiţii.
Totuşi, toate aceste schimbări au două tăişuri. Matthew Taylor, director general al Royal Society of Arts în Londra, consideră că dorinţa de autonomie, de flexibilitate şi de împlinire reprezintă o mare parte din schimbări, dar admite că o parte dintre persoanele care desfăşoară activităţi independente nu şi-au dorit acest lucru, iar veniturile lor sunt scăzute.
Cum ar putea fi convins un şofer de taxi autorizat de virtuţile serviciului Uber? Taximetriştii au protestat deja în numeroase oraşe şi au convins autorităţile din Paris să interzică serviciul UberPop, care foloseşte şoferi fără licenţe. Situaţia este asemănătoare şi în cazul serviciilor de cazare disponibile prin intermediul Airbnb.
Nu există niciun dubiu că ne îndreptăm către o mare ruptură (Great Disruption – n.r.), consideră John Lloyd, cercetător şi cofondator al Reuters Institute for the Study of Journalism la University of Oxford. Deja au fost scrise trei cărţi cu acest titlu, de către specialistul american în ştiinţe politice Francis Fukuyama, australianul ecologist Paul Gilding şi jurnalistul de business Adrian Woolridge. „Nu există nicio îndoială că cea mai afectată va fi clasa de mijloc, care se va confrunta cu un nivel tot mai ridicat de incertitudini“, explică John Lloyd. În ultimele două decenii au fost create locuri de muncă, multe dintre acestea în sectorul serviciilor, care sunt atât nesigure, cât şi lipsite de satisfacţie şi fără beneficii pentru societate. Exemple pot fi posturile în relaţii publice, lobby şi telemarketing. Mai mult, aceste slujbe sunt deseori epuizante şi nu asigură un trai decent, în special pentru cei care trăiesc în oraşe costisitoare precum New York, Londra sau Paris.
„S-a dus vremea carierelor de o viaţă“, explică analiştii Nick Hanauer şi David Rolf. Slujbele de o viaţă şi securitatea economică oferite de acestea au fost înlocuite de o economie nouă, care transformă angajaţii full-time în contractori, vânzători şi muncitori temporari.
Cei doi îşi imaginează o tânără de 20 de ani numită Zoe, care este recepţioneră la un hotel numai 29 de ore pe săptămână, timpul maxim pentru care poate fi angajat un muncitor fără să aibă dreptul la beneficii care ar costa angajatorul. Zoe îşi mai ia o slujbă de grădinărit prin site-ul TaskRabbit, lucrează în reţeaua Uber, îşi închiriază apartamentul prin Airbnb cînd stă cu părinţii şi, dacă mai are timp, face şi alte munci temporare. Nu pleacă niciodată în vacanţă, nu are întâlniri, nu îşi permite să îşi cumpere o casă, să meargă la colegiu sau să economisească. Scenariul poate părea extrem, dar nu imposibil şi indică o tendinţă care se accelerează, spune Lloyd. Munca, asigurarea existenţei, importanţei şi demnităţii acesteia vor fi cea mai mare problemă a unei economii. Geopolitica tehnologiei poate fi modelată prin inversarea declinului clasei de mijloc, a tendinţei de îmbogăţire a unui număr restrâns de indivizi şi de creştere a insecurităţii pentru marea masă a indivizilor.
